Copiluti de mai-iunie 2005 (29)
Raspunsuri - Pagina 25
Danelutza spune:
Raluca felicitari micutei vorbarete. Eu am fost mai norocoasa ca tine, la capitolul lovituri, atunci cind i-a spus tati sa n-o loveasca pe mami, l-a lovit pe el. Iar dimineata pentru ca tati ridea cind Isabella a aruncat cu elefantelul in mine, s-a intors la tat'su, i-a dat doua palme si a inceput sa rida, asta pentru ca intelesese ea, ca daca tati ride, inseamna ca a facut ceva bun. Sanatate multa Iuliei 
Elisor la aceeasi ora era si eu treaza asta noapte. M-a trezit pe la ora 3 cu urlete, a supt, apoi am adormit pe la 4 jumate, eu, ca ea a adormit imediat.
Nelia felicitari micutei patinatoare.
Revin cu cititul si scrisul
omustata spune:
Buna fetelor!
De cand scriu atat de rar, parca sunt cazuta de pe luna. Nu mai tin minte de la o saptamana la alta ce vroiam sa va mai zic.
Nelia-eu va admir pentru "inconstienta" 
. Eu am tendinta de a gandi si razgandi totul de o mie de ori si atat intorc fiecare problema pe o parte si pe alta incat de cele mai multe ori nu fac nimic din cauza asta. De ex. si eu ma tot gandesc ca Maya va fi singura pe lumea asta, fara frati, fara surori, dar sunt atat de multe necunoscute si neimpliniri in viata mea si cand stau si le analizez pe toate imi trece repede gandul sa mai am unul. Daca m-as arunca putin, cu curaj, poate ar avea si Maya un fratior sau o surioara. Sincera sa fiu, eu nu-mi doresc deloc al doilea copil, dar simt ca pentru ea ar fi bine.
Eli-ti-am mai spus ca sunt indragostita de Bianca.
Miki-l-am vazut pe Luca. O frumusete de baiat si are un par si niste falcute!
Spor la curatenie!
fran-pe zi ce trece, ma conving si mai tare ca Iepu este bine. Faza cu saritul, nu am auzit asa ceva de cand sunt. De ex. Maya, pentru ca a mers tarziu, nu sare inca oricum, iar cand ajunge in dreptul unui obstacol, cat de mic (de ex. firul de la aspirator), imi cere mana, ii este frica sa sara. Iar aia cu atasamentul fata de tine, pe langa faptul ca tu spui ca de fapt sta si cu altii, cred ca marea majoritate a copiilor ar face l afel in situatia respectiva. I-am povestit si soacrei mele de Iepu si zicea ca este mult prea devreme pentru un diagnostic si ca, din cate ii zic eu, nu pare sa fie ceva serios, de fapt ei nu i se parea nimic suspect. Poate doar chestia ca nu raspunde cand este strigata.
Danelutza-te intzeleg perfect. Cel putin pana nu demult cam aceeasi era si situatia mea, doar ca sotul nu se uita la TV ci lucreaza tot timpul. Insa de cateva luni incoace se implica mult mai mult in viata Mayei. Au o relatie speciala, se inteleg foarte bine si se vede efectiv cat de mult tin unul la altul. Pana la 18 luni mi se parea ca pe sotul meu nici nu-l intereseaza Maya, ca nu simte mare lucru pentru ea, dar dupa 18 luni ceva s-a schimbat. Acum daca iesim la plimbare, sau mergem undeva el sta mai mult cu Maya. Acasa nu prea sta cu ea pentru ca nu are timp, dar am ajuns la faza ca Maya este la fel de atasata de el ca si de mine, numai de adormit seara nu accepta sa o adoarma el, in rest ma poate substitui in toate. Cu lovitul inca nu avem probleme.
Kg-Maya are 13.5. Mult, putin, nu-mi dau seama. La corp nu-i grasa, doar la falci se vede si un burtoi imens dupa ce mananca.
Nr la pantofi- de unde anul trecut pe vremea este avea piciorul foarte mic pentru varsta ei, acum a recuperat si are 22, dar sandalute i-am luat deja 23, asa m-a sfatuit vanzatoarea daca vreau sa o tina toata vara.
Ralwca-sananate tie si Iulie!
Cornelia-pupici pentru simpaticul Stefan. O fi el nazdravan, dar cred ca vei avea ce povesti mai tarziu nepotilor despre el.
In rest, ce sa va zic, noi am avut doua zile de vara, nu de primavara cu 24-26 de grade. Eu am in continuare o nemultumire in suflet legata de viata mea. Nu prea am multe lucruri si motive de fericire, dar, ca sa nu manii pe DD, nici mari probleme nu am. Doar ca sunt nemultumita de mine, cu mine, de viata mea.
Maya nu face progrese cu vorbitul si, cred ca daca citesc mesajele mele de anul trecut pe vremea asta, aceleasi probleme le aveam cu ea legate de motricitate si uite ca acum face progrese zi de zi la acest capitol. Vineri o duc la control la inima. Nu am mai fost de un an de zile (la 6 saptamani de la operatie a fost ultimul). Sper sa fie totul ok.
Va las ca vad ca s-a sculat su eu efectiv nu am apucat sa fac nimic. Stau groaznic de prost cu timpul.
Olga si Maya (28.05.2005)
Poze Maya
Danelutza spune:
Laura si eu am inceput s-o mai prind de minuta cind vad ca vrea sa loveasca, apoi o dojenesc si parca incepe sa priceapa, ca nu-i frumos ceea ce face.
Fran te vad destul de optimista, sa dea Dumnezeu sa fie totul bine, ca doctorii mai mult te-au speriat decit incurajat.
Cuscra am descoperit astazi ca si Isabellei ii ies citiva dintoi, doi de sus deja i-am vazut. Acum pricep de ce Dragos, nu papa si mai tipa, la fel face si Isabella. M-am prins ca baga prea mult degetele in gurita, am gidilat-o si cind ridea, am vazut coltisorii sus de ambele parti.
Tora trebuie sa preiau si eu ideea ta fixa... de a nu o lasa sa ridice labuta.
Elisor, Isabella era invers, adica fugea de toate animalele, se ascundea de ele, ii era frica sa le atinga. Azi am lasat-o pentru vreo jumatate de ora la vecina, care bineinteles ca are ciini vreo 5, un motan batrin. A vrut sa dea mincare motanului, bineinteles fortat ca motanul nu vroia, drept pentru care i-a dat o laba peste ochi, noroc ca l-a inchis la timp, altfel o duceam la spital. A ramas doar cu o urita zgirietura pina la singe, pe pleoapa, fruntea si nasul, toate zgiriate puternic. 
Sper ca tura viitoare, sa fuga de mite si ciini. Eu ma sperii de ciini, pentru ca am fost muscata cind aveam vreo 12 ani, de atunci stau cit mai departe de ei.
Olga T sanatate multa tie si lui Tonyla. Sa dea Dumnezeu sa nu aiba nimic grav, o fi vreo raceala mai puternica, cine stie. Sanatate inca o data.
Raluca spor la distrus intrusii 
Olga M stai linistita ca nici Isabella nu-i prea vorbareata. Eu ma bucur ca ma inteleg cu ea, pe muteste mai bine spus, tot ce-i spun sa faca, sa-mi aduca, executa automat, deci intelege. Asta e important. ... sa-ti treaca starea rea in care te afli, iar motivele de bucurie sint... sau mai bine spus, e unul foarte important... zimbetul si falcutele Mayei. Hai sus, viata e frumoasa, nu trebuie sa fim pesimisti si nefericiti, atit timp cit sintem cit de cit sanatosi.
ralwka spune:
Danelutza, Olga , multumim mult! Iulia haraie in continuare, parca e o pisicuta care toarce. Eu bag Modafen la greu ca e singurul care-mi desfunda si urechile (am rinita si de cate ori racesc am urechile infundate).
Olga, mai, fa ceva sa iesi din starea asta. Priveste-ti copilul si bucura-te de minunea ta.
Raluca si Iulia-Maria (26.05.'05)
ralwka spune:
Astept sa-i dau medicamentele Iuliei asa ca am recitit ce s-a mai scris azi...
Danelutza, fiecare zgarietura a Isabellei, sa treaca mai repede. Imi pare rau pentru ce a patit, bine totusi ca n-a fost mai rau, Doamne fereste la ochisor.
Raluca si Iulia-Maria (26.05.'05)
nelia spune:
Fetele sint racite rau, amindoua! Nu au luat de la mine, dar a avut grija Agata sa culeaga un microb de pe la spectacolul de patinaj si l-a adus acasa. Astazi au stat acasa, au avut febra mare si tusesc de mama focului. Nu mai spun de muci... Sa vedem miine cum s-or trezi, daca nu sint bine le tin acasa si vineri ma duc la doctor. La ce febra au avut in seara asta se pare ca a fost momentul culminant, deci de miine ar trebui sa fie mai bine... asta daca e viroza, daca e gripa, e nasol, ca e periculoasa pentru mine in situatia in care sint.
Eu ma simt din ce in ce mai rau, cred ca am anemie si din cauze hormonale banuiesc am o presiune pe creier, urechi, ceafa, rinichi... groaznic. Si o permanenta stare de rau si de moleseala, care ma termina, pentru ca am atitea de facut, mai ales de invatat, iar eu sint ca o lamiie stoarsa. Si mi-e greata... de tot! Nu pot sa vad nimic murdar ca mi se intoarce stomacul pe dos.
Cu toate acestea, OlgaM, am intrat special pentru tine sa-ti spun o vorba buna, nu vad nimic urit in viata asta. Adica vad eu multe, dar atita timp cit sintem sanatosi, totul se poate duce si, cu putin efort, chiar cu zimbetul pe buze. Sa stii ca nici eu nu sint cine stie ce multumita de viata mea, luata asa pe bucatele as gasi o lista taaareee lunga de neimpliniri. Dar incerc sa repar din mers ce s-a stricat sau ce n-a mers sau sa fac ceea ce, din motive obiective sau subiective, nu am facut atunci cind a trebuit. Dupa lungi analize, mi-am dat seama ca neimplinirea, nefericirea si pina la coada depresia vine atunci cind ori inti propui teluri inalte, de neajuns, ori te compari cu persoana sau persoanele de linga tine. Una din cele mai mari greseli este comparatia. Oamenii sint diferiti, cu personalitati si capacitati diferite, nimeni nu poate sa faca la fel un lucru, chiar daca e acelasi. Fiecare traieste viata si simte ceea ce i se intimpla (durere, fericire, empatie) sau vede ca se intimpla pina la limita fiintei lui, nu si-o poate depasi decit printr-un efort supraomenesc. Eu pot sa-ti dau exemplul meu pentru ca pe asta il inteleg si il traiesc cel mai bine (poate nici macar, dar macar mi-e cel mai aproape!). Nemultumirile legate de viata mea au fost nenumarate si au avut intotdeauna cauze diferite. Pina pe la 26 erau legate de lipsa iubirii, nu ma indragostisem si sufeream cumplit din cauza asta, ma simteam ciunta, imi lipsea ceva esential ca sa pot merge mai departe. Dupa 26 pina pe la vreo 29, au fost de... prea multa iubire! - vezi ca au dreptate si barbatii astia, niciodata nu sintem multumite! Ma indragostisem, dar ce folos daca golul din suflet mi-a fost umplut de un om care putea sa iubeasca doar pe jumatate, sau poate ca iubea intreg, dar putea sa mi se dedice doar pe jumatate (cine vrea detalii picante... la chat!). Dupa 29, am fost din nou nemultumita si nefericita (desi daca ma vedeai cu cit optimism si veselie mergeam mai departe nu ai fi zis, si nici eu nu as fi zis, daca nu venea noaptea si... Craciunul. Intotdeauna am uimit cu vitalitatea mea, in orice conditii... dar lucrurile nu erau intotdeauna asa cum pareau). Nu mai stiam ce-mi doream, ce voiam, de ce nu pot sa dorm noaptea, de ce mi se pune un nod in git cind vad chipuri cu adevarat fericite si multumite cu viata lor. Dupa ce am inceput relatia cu Octav, nu chiar de la inceput, ci cam dupa un an si ceva, am inteles: imi lipsea ce am astazi. Adica o familie, un sot cu care sa am o relatie de suflet, copii (poate nu chiar trei cum bateam cimpii cind eram tinara si nelinistita), dar pe-acolo. Chiar si dupa ce am avut ce imi lipsea, nemultumirile apareau: legate de statul acasa, de limbi, de o meserie care sa-mi dea satisfactii (cea din tara mi-a dat multe, dar acolo, aici nu se mai potrivea). A trebuit din nou sa ma scutur, sa ma sap, sa ma intorc adinc in mine si sa vad de ce nu e totul perfect. Nu e, probabil ca niciodata nu va fi (mai ieri ma plingeam pe aici ca mi-am dat seama ca echilibrul meu actual are ca baza relatia buna cu partenerul, in lipsa lui se poate sa se darime totul... si m-a speriat acest lucru, sau poate ca nu e asa, dar oricum s-ar rupe ceva fundamental in viata mea). Ce fac nu e perfect, pe nici un plan, cirpesc, adaug, inventez, nu ma simt capabila sa fac lucruri perfect marete... cum sint unii! Dar macar incerc! Mi-am dat seama cit de mult ne poate salva aceasta deviza: sa incerci sa faci sau sa fii cit se poate de bine sau de bun! Ca sa te simti impacat. Si sa incerci! De fapt aici e marea problema, ca oamenii nu incearca sa-si schimbe macar ce se poate in viata lor, atunci cind vad ca ceva scirtie (nu zic de tine, ca nu te cunosc si nu stiu ce faci, ci spun in general). Si o duc asa ani de zile pina cind inevitabilul se produce, apare ruptura care oricit ar fi reparata tot ruptura ramine (ruptura poate fi pe multe planuri: afectiv, familial, profesional, in modul in care percepi viata...). Ruptura apare pentru ca omul are limite, de care daca tragi prea mult si fara scop si fara rost... se intind si se rup! Unul din lucrurile care m-au ajutat sa ma mentin la suprafata, pe o linie de plutire constanta, dupa 26 ani (ca pina atunci eram cind deasupra cind pe dedesupt) a fost faptul ca am invatat sa ma accept asa cum sint! Cu bune si rele! Si sa ma respect, sa-mi respect limitele, impunind si celor din jur sa o faca (pentru ca daca nu o faci tu, nu vei putea niciodata sa-i convingi pe ceilalti sa o faca). Altfel as fi clacat, de mult! Nu stiu de ce si cind a aparut prima nemultumire legata de mine (de felul in care arat, ma misc, gindesc...), undeva prin adolescenta, pur si simplu nu-mi placeam, e mult spus ca ma uram, dar cert este ca nu ma iubeam. Si faceam ce credeam ca asteapta ceilalti de la mine, crezind ca prin aprecierea lor voi ajunge sa ma apreciez eu insami. Fals! Cit se poate de fals! Nu am invatat sa ma accept si chiar sa ma iubesc (nu prea mult nici acum, dar sufiecient zic eu tinind cont de unde am plecat) decit atunci cind am inceput sa fac lucruri pentru mine si doar pentru mine. Si nu ca sa-mi demonstrez ceva, ci doar ca sa progresez, sa ma simt bine. De aceea, iti spun cu mina pe suflet, daca sincer nu iti mai doresti inca un copil, nu-l fa! Nici pentru Maya si nici pentru nimeni! Se descurca ei si fara tine! Dar tu, tu daca faca ceva impotriva vointei tale, pentru ca asa simti ca e bine pentru altul, tu nu te vei descurca si nemultumirile vor creste pina te vor acoperi. Esti tinara si frumoasa! Din cite stiu si sanatoasa! Ai tot timpul sa vezi daca iti doresti sau nu inca un copil. Dar acum trebuie sa afli ce nu merge in viata ta, in tine, in afara sotului si Mayei. Doar in raport cu tine! Trebuie sa fii foarte sincera, chiar daca nu-ti place ce descoperi si sa vezi de unde vine cauza nemultumirii. Orice efect are o cauza, si nu se poate inlatura sau macar atenua daca nu incepi de acolo. Trebuie sa existe, sigur exista si sigur o cunosti. Poate ca sint mai multe, unele mai mici si altele mai mari. Ia-le prin eliminare si incepe cu baza, cu cea mai grava. Se poate sa fie o cauza care nu poate fi inlaturata sau a carei inlaturare ar fi fatala... dar macar stii de unde pornesti, pe ce te bazezi si de acolo, porneste spre celelalte, care fac ca prima sa para mai grea decit este, deci si efectul mai covirsitor. Iar dupa ce le-ai descoperit, urmeaza marea incercare: schimbarea! A ceva, a orice, numai sa faca bine! Iti trimit un gind bun si vreau sa stii ca ai aici un umar, chiar daca virtual, pe care poti sa te sprijini la nevoie. Pina atunci, o imbratisare lunga si calda.
CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA
nelia spune:
Am mai pus un rind de filmulete de la repetitia spectacolului de patinaj www.dropshots.com/Nelia/" target="_blank">aici. Nu stiu daca intra in seria asta, dar o veti vedea la un moment dat pe cea mai buna patinatoare a clubului, un adevarat talent: se numeste Ioana Popa si are 9 ani! Are deja patru medalii de aur la concursurile din Montreal si imprejurimi si una de bronz pe Quebec, la nivelul virstei ei. Felicitari, Ioana!
Multumesc pentru aprecierile la adresa Agatei, da, a facut progrese, ii place foarte mult, dar nu e un talent. Adica poate deveni, dar cu multa munca. Daca va fi dispusa sa o faca, noi sintem deschisi, deocamdata e placere, si munca, dar pentru placere si ocuparea timpului liber. Ioana, despre care v-am spus mai sus, e 5 zile din 7, cite doua ore pe zi pe gheata. Iar inainte de competii e mult mai mult. E si buna si merita sa o faca, dar parca mi se pare mult pentru 9 ani. Se plateste mult prea mult orice medalie cistigata, inca nu stiu daca se merita sau nu. Eu inca nu am dat raspunsul la club daca sa o bage pe Agata la precompetitiv. Ea vrea... pentru rochite! Dar eu inca ma mai gindesc, sotul a spus ca eu hotarasc... E bunuta pentru virsta ei, a facut progrese, dar cum am spus nu e iesita din comun, deci are nevoie de mult mai multa munca decit cineva cu adevarat talentat, ca sa ajunga sa si cistige. Pentru ca asta e scopul unei competitii, de a te intrece si cistiga. Ma mai gindesc, dar cred ca va ramine si anul viitor tot cu ce a facut anul asta, poate ii mai iau o ora de semi-privat.
Vedeti ca nu am somn! De trei ori am deschis calculatorul... si nu am baut decit o cafea, dimineata.
CORNELIA, mami de AGATA si TUDORA
simiena spune:
Buna dimineata!
Fetelor , am primit pe mail o invitatie de la pampers la o intalnire la kiddy-land cu mamici , doctori si joaca pentru copii . Mai vine cineva?
Mamicul lui Elian
loreen spune:
Buna dimineatza...
Ralwuca si mie mia fost cumva sa-i mai dau Deliei ,de aceea am sunat la doctorita...mi-a zis daca a trecut macar o saptamana de la ultima doza sa-i repet iar schema...la mine au trecut 3
Luni o duc si pe Bianca la analize ca sa elimin circuitul oxiurului in casa...
Loreen cu 
BIANCA si 
DELIA
"Nu merge inaintea mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot urma; nu merge in urma mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot indruma; mergi alaturi de mine si fii prietenul meu"
gabitzam spune:
Ce e asta KiddyLand, Simiena?
Cresterea copiilor este in parte bucurie, in parte razboi de guerilla