casatoria???!!!
Raspunsuri - Pagina 3
Marina6 spune:
Nu stiu daca ati vazut cat de schimbatoare e lumea si de la o zi la alta ajungi parca sa nu te mai cunosti nici pe tine ca persoana....se mai intampla si totul din cauza altora si ce sa mai crezi din a-ti uni soarta cu altul care maine cine stie...............
Marina6
sasuke spune:
Doamnelor, doamnelor !
Casatoria va confera atat drepturi cat si obligatii... dar acest lucru e valabil si pt. noi, jumatatile voastre !!! Si sa stiti ca un barbat casatorit se gandeste de trei ori inainte de a face o "boacana", ( chiar daca unii o fac, pina la urma
). Poate ca unora dintre d-voastra le place sa fie "independente", sa nu depinda "de o bucatica de hirtie", sa-si "traiasca viata", etc. ...dar v-ar placea sa va surprindeti concubinul (poate e un cuvint urit, dar asta e ...) cu vreo d-soara "zglobie" in patucul comun si, la reprosuri sa va raspunda cu " Hai draga, nu exagera, doar nu suntem casatoriti !!!" ...Reflectati...
P.S. Eu unul, de cind sunt casatorit, pot spune cu mina pe inima ca m-am gindit de zeci de ori la posibile prostioare, dar n-am clacat. Nu atit din cauza "unui petec de hartie" ci din chiar simbolul casatorie. Iar daca nu era el....Si inca ceva, care sa va dea curaj: de cind sunt casatorit ies mult mai rar la o bere sau la un meci si tot nu mi se pare ca sunt "legat", sau ca sunt intr-o "cusca".
sorana spune:
Marina - asa gandeam si eu acum vreo 3 -4 ani. Eram impreuna deja de 3 ani si "ar cam fi trebuit". Dar - daca nu va mai fi la fel? Si prietene care zic "te schimbi dupa casatorie". Si eu nu vroiam sa ma schimb. Tin la independenta mea (care momentan, de cand cu cea mica nu prea mai e, dar nu e vina lui, el "ma scapa" de cate ori poate). Tin la prietenele mele. Tin la cariera mea. Pana la urma am decis ca e "o bucata de hartie" si am facut-o. Am avut dreptate. Nu s-a schimbat nimic. Am continuat sa ne iubim si sa facem totul impreuna fara nici un fel de alte restrictii, ca si pana atunci.
Daca va iubiti va puteti casatori sau nu, dupa parerea mea este acelasi lucru. Totusi consider ca pentru un copil este mai bine ca parintii lui sa fie casatoriti ca sunt multi 
. Daca nu se pune problema copilului - nu conteaza.
Concluzie: NU se schimba nimic o data cu casatoria.
bb Monica si Sorana
Aurelia spune:
Aici cei care se iubesc(50%)se muta impreuna!fac doi-trei copii iar cind copii ajung mari unii dintre ei se mai si "casatoresc" ca sa le faca placere copiilor!o petrecere in plus ,o ocazie de a se stringe cu prietenii si de a se bucura impreuna cu ei,"Peticul de hirtie"are o valoare simbolica ,uneori este cu ,alte ori fara ,in ochii celorlalti nu mai are importanta atita timp cit familia este mare si fericita!Statul are legi ce-i protejeaza si-i respecta in egala masura pe "soti" s-au pe "compani",ba din contra am inteles ca e mult mai avantajos sa traiesti in concubinaj decit casatorit ,mult mai putine taxe si impozite de platit!In orce caz cind "cineva iubeste mult pe alt cineva" intrebarea celorlalti este:".....si va mutati impreuna atunci?..."
AuraGalerne
Marina6 spune:
imi palce cum tratati subiectul ...imi pare rau ca nu am timp sa mai spun si eu cate ceva.,..
Va pupic!!
Marina6
Vanina spune:
Si mie imi place cum au raspuns Sorana si Aurelia...
maudi spune:
eu am acceptat casatoria cu omul pe care il iubesc mai mult decit orice pe lume, din motive religioase. asa am simtit noi, ca avem nevoie de binecuvintarea lui Dumnezeu ca sa pornim la drum. cararea asta s-a dovedit cu infinite obstacole si inainte, si dupa casatorie. la fiecare impuls "independent" ( ca am avut si eu pandaliile mele cu integrarea in tara straina) sau la orice baraj care parea sa faca imposibila casatoria in Romania, mi-am amintit la timp ca dragostea noastra nu e lumeasca. noi nu "locuim impreuna" aici, intr-un apartament oarecare, un oras/o tara etc, ci suntem uniti sufleteste si binecuvintati acolo, unde este si inima lui Dumnezeu. suntem suflete pereche si nu pot sa descriu in cuvinte ce simt numai cind ma gindesc ca ii port numele. e ca si cum i-as simti permanent imbratisarea, prin forta unui singur cuvint: numele nostru de familie.
preotul care ne-a unit, o minune de om. l-am sunat duminica seara acasa sa ii spun ca in doua zile tre' sa ne marite, ca miercuri intram in Postul Craciunului. din cauza birocratiei, am terminat cu actele abia marti seara. l-am sunat nitel inainte de miezul noptii si l-am intrebat ce sa fac? imi zice: "oricum nu va pot cununa daca sotul tau nu e ortodox" . ma intorc spre printul meu si ii comunic vestea. in clipele alea parca atirnam deasupra abisului, de unde m-a salvat iubitul meu "da, vreau sa ma botez ortodox". pai, cind a auzit parintelul chestia asta...n-am sa-i uit niciodata hohotele alea de ris liber, vesel, protector. am mai auzit doar atit in telefon: "maine incepe Postul, mai e si meciul Romaniei cu Iugoslavia, dar daca veniti la 5 fix dupa-amiaza, s-a facut, ca meciul incepe la 7.00". pac telefonul. pe o ploaie torentiala, intr-un trafic infernal, cu nasi gasiti adhoc (se oferisera pina si florareasa cu sotul ei care ne-a facut lumainarile miercuri dimineata sa ne fie nasi, si instructorul meu de soferie, ce sa va mai spun? ca nu reuseam sa dau de nici un prieten si mi-au iesit in cale numai necunoscuti aproape care ne-au ajutat pe ultima suta de metri?), cu trei prieteni pe care i-am sunat dinspre primarie spre biserica si alti citiva pe care ii trezisem la 6 dimineata pentru casatoria civila, am ajuns sa spunem da si sa ne schimbam inelele. nici nu stiu cum sa folosesc cuvintele ca sa va explic de ce nu imi place mie cuvintul "casatorie" prea tare (are numai consoane ca toporul), ci cununie (mult mai melodios, si "u" ala suna diafan). dar stiu ca nunta noastra a fost magica, plina de har si ocrotita. si i-a ajutat si parintelului, care a ajuns acasa la timp pentru meci :)
iar pentru prima oara in viata, iubesc pe zi ce trece tot mai mult si ma simt "indragostita" mai ales, in permanenta.
scuze daca v-am plictisit cu povestea mea, am incercat sa impart cu voi bucuria mea si sa comfirm pentru toate femeile frumoase si inimoase de pe site ca exista minunea asta pe lume: dragostea celor cununati.
casandra spune:
Tare mult mi-a placut mesajul tau, Maudi. Si noi ne-am iubit din prima zi in care ne-am cunoscut, am fost mereu impreuna si la bine si la rau, iar eu sunt extraordinar de fericita ca e sotul meu.
Vanina spune:
Si mie mi-a placut cum ai scris Maudi!
maudi spune:
si mie imi place de voi 
dar sa nu ma credeti usa de biserica, am locuit cu ex-ul vreo 3 ani , tot asa, fara ginduri de casatorie, eram anti, contra si impotriva "actului" ceva de speriat. dar, se zice ca fiecare nas isi are nasul :)