casatoria???!!!
Raspunsuri - Pagina 4
AdrianaB spune:
Eu probabil voi fi in discordanta cu majoritatea...
Asta e, insa eu m-am simtit bine cand m-am casatorit, iar cand la cununie parintele ne-a zis "Si acum lasati-va in voia Domnului." am simtit ceva deosebit. Asa ca eu sunt pentru. Si pe copii mei o sa sfatuiesc sa se casatoreasca, de ce sa te temi de o bucata de hartie?
Dar fiecare face cum crede de cuviinta.
Adriana
Vanina spune:
Atunci Almira vorbi din nou:Dar despre Casatorie, Stapane?
Si, drept raspuns, El zise:
"V-ati nascut impreuna si impreuna veti ramane pentru totdeauna.
Veti ramane impreuna pana ce albele aripi ale mortii va vor imprastia zilele.
Da, veti fi impreuna pana si in tacuta memorie a lui Dumnezeu.
Dar e bine sa existe spatii in acest impreuna al vostru.
Pentru ca vanturile cerurilor sa poata dansa printre voi.
Iubiti-va unul pe altul, dar nu faceti din iubire o opreliste.
Fie, mai degraba, o mare valurind intre tarmurile sufletelor voastre.
Umpleti-va, unul altuia, cupa, dar nu beti dintr-o singura cupa.
Impartiti-va painea, dar nu mancati din aceeasi bucata.
Cantati si dansati si veseliti-va laolalta, dar faceti ca fiecare sa ramana singur.
Intocmai cum strunle lautei sunt singure, in timp ce vibreaza in aceeasi armonie.
Daruiti-va inimile, fara a le lasa, insa, una in paza celeilalte,
Pentru ca numai mana vietii va poate cuprinde inimile,
Si tineti-va alaturi, dar nu chiar asa de aproape,
Caci coloanele templului inaltate-s la anume distanta,
iar stejarul si chiparosul nu cresc unul in umbra celuilalt."
maudi spune:
Vanina, superb 
Marina6 spune:
Vanina eu nu mai am cuvinte....cat despre maudi sa stii ca nu m-ai plictisit deloc eu una am sa tin minte cat traiesc noaptea nuntii care m-a facut sa nu mai fiu o simpla fetita ci una alintata total si iubita la maxim....
Nici nu stiu ce altceva sa mai zic ca vad ca numai la prostii ma gandesc la ora asta...oricum il iubesc mult de tot si pot spune ca in afara de ca este un "inchis in casa si munca" si eu sunt o dilie incurabila ...ne potrivim la toate....
Sper ca nu v-am suparat cu nika!!
Marina6
Vanina spune:
Ma bucur ca v-a placut!
doxi spune:
Noi ne-am cunoscut in Mai, in Iunie ne-am mutat impreuna si ne-am casatorit abia peste 1 an pentru ca am fost eu perioada de doliu de 1 an pentru tata. Ne-am schimbat amandoi cate putin dupa casatorie...suntem mai atenti, mai tandri, ma simt altfel cand spun "sotul meu" sau cand ma prezinta "sotia mea" si mi-e bine! Iar ziua nuntii a fost asa cum am visat, mi-as fi dorit sa apuce si tata sa ma vada si sa se bucure. Dar poate ne-a vazut...
dya spune:
Mi-a pacut mult cele spuse de Maudi.
Eu m-am casatorit dupa anul 2 de facultate, la 20 de ani. Ne cunosteam de 10 luni ...nu mai puteam unul fara altul, voiam sa locuim impreuna, stiam inca dupa 2 luni cca suntem predestinati unul celuilalt ...asa ca am comis-o! Pentru sufletele noastre dar si pentru ochii lumii ... in anturajul nostru exista un puternic sens al moralitatii si al constiintei religioase. La noi nu se punea problema de copil la vremea aceea .... si totusi am simtit si am crezut intotdeauna in puterea cununiei religioase, desi nicui unul nu am avut o educatie religioasa deosebita. Nu ne-am simtit niciodata intr-o cusca, ba mai mult ne-am trait studentia din plin alaturi de vechii prieteni, mergand la party-uri studentesti, la filmele de arta de la casa studentilor si nerenuntand la plimbarile copilaresti prin parcul Babes. Eu ieseam cu prietenele iar el la berici cu cu ai lui amici fara nici o retinere sau frica ... aveam incredere totala. Am trait pana la sfarsitul studentiei tot in camin studentesc ...la unul de familisti de data asta 
.
Deci ideea de cununie depinde de cuplu ... eu cred ca e bine sa faci cum te simti mai comfortabil si mai fericit.
voinea spune:
Pentru mine casatoria a venit ca ceva normal. Am fost impreuna cu sotul meu 2 ani inainte de casatorie. Si a fost foarte bine, am trecut prin greutati impreuna. Dupa ce ne-am casatorit a fost la fel doar ca ne-a dat un plus de siguranta la amandoi: gata de acum suntem casatoriti, e greu sa te desparti, si ne-am mai promis in fata noastra ca o sa fim fideli si sa facem casatoria sa mearga, si daca soarta o sa ne desparta cumva sa nu ne punem piedici unul altuia. Nu cred ca o sa ne despartim vreo data ca rar se gasesc oameni care sa se completeze asa de bine.
Marina6 spune:
ma bucur ca mai sunt oameni care sa creada in asa ceva si sincer cred ca v-am citit mesajele de cateva ori bune...eu nu numai ca sunt o familista convinsa ...imi si place asta la nebunie ...sa simt ca sunt iubita ...sa ajung acasa cu un zambet mare pe buze sau cu nervi si el mereu ma face sa ma simt mai bine sau respectiv ma calmeaza profund printr-un simplu gest de obicei 
....mor de dragostea ce mi-o poarta 
si ma bucur ca se simte atat de tare la el ca e sincer pana dincolo de tot ce este mai pur pe lumea asta ....mereu am impresia ca in casa la noi nu e nimic pamantesc
...ci cum ca noi am pluti intr-un abis frumos si nesfarsit de drag ochilor si sufletului meu ...
imi umple privirea de lacrimi de dragoste si mereu ma indeamna la lucruri placute e dulce si cred ca nimica in lume nu se poate compara cu el...
il rivesc uneori si simt nevoia sa o faca si el 
....dar daca doarme nu o face si stau asa si nu stiu cum de simte si se trezeste ...
zici ca ma cauta mereu ...sau ...nu stiu ....e deosebit...
si totusi acum am un moment asa de aiurea in care stau si ma gandesc ca de nu ar fi el ...oare cum ar fi lumea???????chiar nu stiu ....
Mai am putin si nasc si parca totusi nici acum nu sunt constienta de existenta acestei mici minunatii ....o simt !!!si totusi nu !!!mi-e draga si cand as vrea s-o simt mai bine parca nu mai e ....dar e!!! e acolo in burtica
si creste !!! Abia astept s-o vad !!!
Sper sa nu va plictisit ....va pupic si revin numai bine tuturora!!
Marina6
karina_t spune:
Buna, fetelor! Acum m-am hotarit sa va scriu si eu! Am citit mesajele voastre...ce frumos! Acum 1 an si ceva as fi scris si eu ceva asemanator, insa, din pacate...Nu vreau sa va intristez, dar acum 1 an am aflat ca sotul meu, inainte de a ne casatori a fost o noapte cu altcineva...tot farmecul s-a spulberat! Toata vraja pe care o povestea Marina s-a rupt si nu a mai aparut. Rana s-a inchis foarte greu (imi spuneam ca daca s-a intimplat INAINTE de casatorie, cind nu locuiam impreuna, cind nu ne "plictisisem" unul de altul, pai ce-o sa urmeze....) Eram decisa sa divortam iar daca avea sa mai fie ceva dupa...bine, dar in alta forma...nu stiu nici acum ce sa zic, dar de fiecare data cind trebuie sa vina de la servici (are un orar mai greu de suportat pt. mine: iese pe la 12 noaptea, dar niciodata nu e sigur, poate fi si 1, 1:30....) ma gindesc...(atunci a si plins cerindu-mi iertare pt. "ratacirea" sa spunindu-mi ca dupa divortul nostru s-ar asterne umbra mortii peste el)
Ceea ce m-a nelinistit e ca si inainte si dupa aflarea incidentului, comportamentul lui a fost de nota 10, f. atent, cu tandrete maxima, ceea ce m-a derutat enorm! Nu am avut curajul sa povestesc nimanui si de asta tin s-o fac cu voi, ma linisteste chiar si dupa atita timp trecut!
Ah, tot cu acea ocazie am aflat ca la momentul respectiv povestise fratelui sau ce colega minunata de munca are si ca i-ar placea o aventura cu ea! (care frate la un moment de maxima tensiune intre noi a zis totul!)
Ce sa mai inteleg? Totusi stiu ca ma iubeste, eu il iubesc in continuare dar nu ma mai pot darui total, simt ca nu mai are dreptul asta,.....am discutat tot ce se poate discuta, am trasat noile linii, stie ce il asteapta daca se mai repeta si totusi NU POT sa trec peste asta, sunt multe momentele in care imi amintesc intimplarea, mi-am pierdut increderea in farmecul meu, in persoana mea in general...
Va multumesc ca m-ati suportat!
Karina