Piticlonti de iulie - august 2004 (212)
Raspunsuri - Pagina 19
mitzura spune:
Buna fetele frumoase!
Hai sa va spun doua lucruri care m-au rascolit pe mine zilele astea.
Unii din cei mai buni prieteni ai nostri, sot si sotie, se despart. Am primit vestea de ceva timp si am tot sperat ca o sa incerce sa dreaga lucrurile, dar se pare ca anul asta vor divorta totusi. Au doi baieti de 4 si 6 ani. Ieseam foarte des cu ei, erau tare haiosi si de treaba, asa ca vestea asta ne-a intristat foarte mult. Mici neintelegri initial, care s-au agravat in timp prin lipsa de comunicare, aparitia celor doi copii care au facut-o pe ea mai putin atragatoare, lipsa oricarei dorinte din partea lui de a salva ceva din relatia lor...si uite asa s-a ajuns la divort. Asa ca zilele astea m-am gandit foarte mult la cat de repede se poate duce pe apa sambetei o relatie, si cat de usor se poate strica o familie. pana nu demult pareau foarte uniti si acum...M-am gandit la familia si la relatia mea, la ce fac bine si ce nu, la cat de mult comunicam, etc...
A doua chestie...ieri ne-am uitat la casetele pe care le-am filmat cu Tudor cand era mai mic, de un an, un an si ceva...ne-a frapat pe amandoi ce mult s-a schimbat de atunci, ce fata de bebelus avea, ce dulceata de copil (na, ca il laud, da e al meu, si eu asa il vad) si ce baietel e acum fata de atunci. Cu prilejul asta am realizat o chestie: ca nu stiu cum se face ca eu traiesc cu ei in fiecare zi greul si uit ce frumoase sunt momentele astea, ce haiosi si ce dragalasi sunt. Imi tot spun "lasa ca trece si anul asta si va fi mai bine", sau "de/am scapa odata de pemparsi, daca ar manca singuri, daca ar dormi singuri, etc...ce bine ar fi! Dar adevarul e ca E BINE ACUM, ASA CUM E! Am doi copii sanatosi si frumosi si eu nu ma bucur de ei asa cum ar trebui in fiecare zi. Devin prea atenta la oboseala, la dorintele si la nevoile mele neimplinite, la depresiile mele (uneori), si pierd din vedere esentialul.
Astea au fost din ciclul "psihologicale...". Si vi le-am spus de aia ca voi sunteti prietenele mele, si unor prietene le spui si astfel de ganduri, fara sa astepti neaparat un raspuns din partea lor.
Revin imediat cu un mesaj mai cu picioarele pe pamant, ca acum ma duc sa ma joc putin cu copiii mei 
leeloo2004 spune:
Mitzule...referitor la a 2-a "chestie" - si eu am ajuns la aceeasi concluzie... Sunt atit de preocupata sa-l vad cum creste si sa astept sa faca diferite progrese ca de fapt nu ma pot bucura de fiecare perioada prin care trece. Eu cind ma uita la filmuletzele de cind era el mic-mic constat ca momentele respective parca mi s-au sters din memorie, parca a fost acum 100 de ani si nu imi mai amintesc mare lucru... Incerc si eu pe cit pot sa "traiesc clipa" dar sincer, nu imi prea iese...
Cit despre prietenii vostri...si eu am vazut cazuri la fel de triste - care pentru mine sunt sincer, de neinteles... Ce se poate intimpla intre doi oameni care se iubesc, si-au construit o familie si au facut 2 copii ca sa se rupa totul, asa brusc si dintr-o data?? Sper sa ma fereasca Dumnezeu de asa ceva (de fapt ar trebui sa ma feresc singura...) - macar sa ma lumineze ca sa nu-mi dau seama de greselile mele cind va fi prea tirziu si nimic de reparat...
Gabriela si 
Stefan David (8 Iulie 2004)
Poze nou-noutze cu Stefanutz
Giving is the secret of a healthy life. Not necessarily money, but whatever a person has of encouragement and sympathy and understanding
John D. Rockefeller, Jr.
Echipa neagra: Leeloo - Olo - ZisaCami - Miag = 274.9 kg
mitzura spune:
Da, Gabi, asta mi-e ciuda si mie, ca nu reusesc sa ma bucur de ce am..dar o fi vreo dispozitie din asta depresiva, specifica perioadei de dupa nastere.
La asta ma tot gandesc si eu zilele astea, oare ce pot sa fac ca sa nu se intample si cu noi treaba asta. Desi nu e cazul, zic eu...dar nici la ei nu a fost, pana intr-o zi. Pareau fericiti, ma rog, cu mici frecusuri, dar n-am fi crezut ca acele frecusuri ascund lucruri mult mai grave.
mitzura spune:
Felicia, bine ati revenit acasa! Si Mara ma folosea pe post de suzeta la inceput, apoi incetul cu incetul am invatat-o cu suzeta (ca ar fi stat cu orele la san). Acum la 3 luni, suge in cinci minute si gata, apoi daca ii e somn si are chef doar de stat cu sanul in gura, ii dau suzeta. Persevereaza cu ea.
Andries, imi pare rau pentru bunica ta...poate totusi mai sunt sperante sa-si revina...
Ioana, eu o declar pe Maria cea mai pontoasa fetita de pe aici. "face galagie cand inchide ochii.." 
De fapt nici cu Maria de cristalina nu mi-e rusine! Are si cu cine semana...
Pupici si sanatate piticilor bolnaviori: Stefania, Alexandru, Luca (si pentru mamica lui), Stefan!
Lia, o mica precizare: nu sunt psiholog. Am terminat facultatea de psihologie, am facut si cateva specializari, dar n-am lucrat niciodata ca psiholog, deci nu pot spune ca am experienta. Asa a fost sa fie, sa-mi gasesc de lucru ca logoped initial si apoi ca sociolog, asa ca m-am reprofilat pe parcurs.
Din ce zici tu acolo la "Parintii intreaba", stiu, din teorie, ca e bine sa nu il amagesti cu jocuri la masa. Copilul trebuie sa invete sa se bucure de masa in sine si sa constientizeze ce face in acel moment. De aceea e bine sa manance la masa (si nu plimbat prin casa, sau la tel;evizor, etc). Dar zic ca stiu din teorie, pentru ca nici eu nu reusesc sa ma tin de chestia asta. Tudor sta la masa (in 80% din cazuri), dar cu o gramada de jucarii si prostii in fata lui, iar eu ii bag pe sub nas. Deci distragem atentia la greu. Altfel nu prea papa...
Despre cea mica, eu zic ca secretul e sa nu o fortezi. daca o fortezi sa pape, chiar si la varsta asta poate incepe sa asocieze mancarea cu ceva negativ. las-o sa manance cat vrea ea. Cat a luat in greutate? daca ia minim 500g intr-o luna e ok. Stiu ca nervii tai se uzeaza, dar asta deja face parte din rolul de mamica.
roberta04 spune:
Buna seara!
In primul rand, pupici copilasilor bolnaviori, sa se faca bine repede!
IOANA, m-ai omorat cu delicatesele, daca nu zici ce era in farfurie mor de pofta, mai ales ca sunt flamanda ca un caine la ora asta!
Si poate fata are dreptate si nu stii tu, poate vorbeste tati prin somn...sau sforaie...
MITZULE, cele doua chestii expuse de tine ma framanta si pe mine de mult. In primul rand, eu am fost alaturi de sora mea care a divortat, avand doi copii mari (fetele aveau atunci 13, respectiv 8 ani)si am suferit nespus si am privit neputincioasa la suferinta copiilor, in primul rand. Totul a pornit asa cum spui tu, sora mea a devenit mai neglijenta cu ea insasi dupa nasteri, s-a ingrasat, a murit comunicarea, asa ca ex-cumnatul (si nasul meu de cununie) si-a gasit marea dragoste la 40 de ani intr-o individa de 24 de ani (maritata si cu un copil), au divortat amandoi si acum sunt tineri casatoriti. 
In ceea ce priveste timpul care zboara si faptul ca tot asteptam sa treaca mai repede si sa ne vedem copiii mari si nu ne bucuram de ajuns de clipele petrecute cu ei, ai foarte mare dreptate. Eu am plans intr-o zi uitandu-ma la pozele lui Matei bebe mic si am realizat ca m-am bucurat uneori mai mult de faptul ca venea cineva sa mai stea cu ea si eu fugeam o ora in oras decat de momentele lui de gingasie.
ANDRIES, un gand bun pentru tine si pentru durerea pe care o simti!
ADEMA, bine ca a trecut vaccinul! Noi il asteptam cu emotii! Si sa stii ca am pozele voastre in bara, sa le vad dupa ce scriu mesajul.
DARIA, moralul sus!
LIA, FELICIA si MITZU, inca o data, putere multa sa reusiti sa cresteti doi pui!
Despre noi- eu am muncit azi cu Petro la magazin sa rearanjam marfa de la targ, apoi am fugit la coafor si mi-am schimbat un pic look-ul, mi-am trimis soacra acasa si fug la bucatarie.
Matei e un pic alintat...ma mult ca de obicei, dupa un week-end cu bunica!
Dorsilia spune:
buna!
am asteptat momentul asta sa pot sa citesc ceva, zau. stiu ca e vb doar de vreo 10 minute, dar decat nimic, e bine si asa. Danut e cu tati la plimbarea de seara, de fapt, fac piata amandoi, au plecat dupa mere si zarzavaturi, eu am ramas cu cea mica acasa si am pus-o in patutul ei cu un ursulet aproape, vad ca e atrasa de el, ii zambeste intruna si incearca sa scoata ceva sunete, inca nu suna a gangureli.
Mitzu, pana acum a luat cam 800 de grame pe luna, insa mi se pare ca papa tot mai putin si la capitolul somn e campioana, doarme bustean si cate 5-6 ore odata apoi tot nu e foarte flamanda, pt ca inainte sa se apuce de suptul efectiv are chef sa molfaie biberonul, sa scuipe putin, sa mai roada iarasi la biberon inca o tura, mai scoate limba, tot asa pana in sfarsit se decide ca tre sa bea, nu stiu daca e ok asta.Uneori imi vine s-o las in patut sa zbiere pana nu mai poate si sa n-o mai imbii atata. Isi suge manutele si cand vin cu laptele scuipa si face figuri pana simt ca ma lasa rabdarea, insa stiu ca n-o face intentionat, asta ma determina sa raman totusi cu nervii la locul lor si sa insist rabdatoare sa se apuce de supt totusi, pana nu se raceste laptele, ca iarasi are si aici o schema, daca e mai rece sau mai cald decat doreste ea, nu bea. Asa ca...asta e daca eu n-am lapte, fir-ar sa fie!
In ce priveste cele doua chestiuni la care ai cugetat tu, da-mi voie sa-ti marturisesc tie si fetelor (puteti sa si radeti de mine, daca nu cumva ati si facut-o pana acum, sunt aproape sigura ca figurez adesea in topul ciudatelor de pe DC, poate chiar singura pe lista de aici)dar de cand avem copilasii, eu si sotul nu ne certam decat pe tema "copii", inainte nu ne certam defel, dar de cand am ramas gravida prima data au inceput frictiunile si nu de putine ori am ajuns in asa hal de dezgust fata de tensiunea creata de discutiile astea incat mi-am zis si am zis ca cel mai bine ar fi sa o luam fiecare pe drumul lui decat sa ne tocam nervii impreuna si sa oferim copiilor o atmosfera ostila. In plus e adevarat ca cele doua sarcini nu m-au facut mai frumoasa, dimpotriva, eu zic ca m-au cam uratit, mai ales la forme, am sanii prea mari, pielea pe abdomen imi cam atarna inca, e pigmentata, maronie, hormonii-si fac de cap cu depresiile mele episodice, ma uit in oglinda si ma gandesc cat de neingrijita si obosita par, si cum nici macar nu am ce face in acest sens pt ca avand doi copii mici de care am grija inca singura, ce mare lucru pot sa ma aranjez? adeseori am impresia ca sotul ma minte cand imi spune ca ii place cum arat si ca ma iubeste. Asa ca majoritatea timpului ii ignor flatarile astea ca mi se par asa, ipocrite. Uneori ma intreb daca-l mai iubesc, sau nu. Stiu ca nu mai poate fi ca la inceput si probabil ca nu ma mai astept la ceva grozav de la casnicia asta.oricum acum nu e momentul pt a lua decizii, mai trebuie sa ma limpezesc un pic si sa-mi pun ordine in ganduri. Ceea ce vreau sa evit insa e umilinta. N-as vrea pt nimic in lume sa raman intr-o relatie doar asa, ca avem doi copii si de fapt, fiecare sa-si faca de cap pe unde il taie capul. La mine fiedelitatea e extrem de importanta si decat sa ajung sa ma indoiesc de a lui....mai bine evit scenele astea. Cred ca intuitia ma ghida suficient de bine ca s anu cad nici in capcana unei decizii pripite dar nici in baltoaca unei relatii prozaice dezgustatoare. Am doua foste colege de serviciu ai caror barbati dupa nasterea copiilor lor, cat ele erau in concedii de ingrijire a copiilor, isi faceau de cap la greu si umblau precum animalele in calduri dupa fuste. Stiu asta pt ca unul dintre ei mi-a facut avansuri extrem de asidue si am ramas socata pana unde merge un barbat, pe care eu il catalogasem drept familist convins. Ma inselasem crunt in privinta lui. Si ma gandeam cu mila la biata de nevasta-sa obosita si tarnosita acasa cu bebele si cu menajul, bineinteles grasa, posibil neingrijita dupa nastere, si, in consecinta total neatragatoare pt Mister sotul, care nu mai avea altele pe cap decat sa-si satisfaca nevoile.
Cat despre faza a doua, si eu adesea zic, sa dea D-zeu sa-mi vad copiii mari, si sa stii ca eu deocamdata inca asta-mi doresc, sa-i vad macar la scoala pe amandoi, apoi mai vad eu. Mi se pare asa colosala diferenta intre Danut, cu care port adevarate discutii, unele seamana aproape cu sunt niste cugetari ce pare sa ni le impartasim si Andreea, care stie doar sa zambeasca sau sa planga, dupa caz, sa stea pe spate si sa doarma. Zilnic Danut ma intreaba daca astazi a crescut Andreea destul cat s-o poata invata sa se dea pe topogan, aia e telul lui, deocamdata. Mi se pare ca aceasta etapa de varsta desi frumoasa, nu zic nu, pt ca este perioada cand copiii fac salturi foarte mari de la o zi la alta in dezvoltarea cognitiva, emotionala, mai ales, este si cea mai grea perioada totusi. Sunt asa de fragili, si cum este situatia mea, cu doi mici, dintre care cel mare e la un asa nivel de sensibilitate la care orice stangacie a mea il poate debusola, eu una ma simt coplesita.
Categoric veti zice ca eu sunt o depresiva si-o nemultumita de profesie, si probabil ca as fi de acord ca am o natura mai pesimista insa nici conjunctura nu-mi este ce amai favorabila, si desigur cand obosesc prea tare ajung si eu sa-mi doresc sa fie un piculet mai usor. Niciodata insa nu incetez sa-mi zic in gand si nu numai deja deacum binecunoscuta doleanta: macar sa-mi fie copilasii sanatosi si eu sa fiu la fel, sa-i pot creste. Asta ma tine sa pot sa mai astept si zile mai roze, in care sa am timp suficient pt toate, sa fiu mai calma, mai senina, sa -mi permit luxul de a-mi acorda si mie macar putina atentie.
hai ca nici Nietzsche nu cugeta atat la vremea cand se pregatea sa-si scrie balivernele pe hartie, dar asa cum zicea Ioana, daca nu aici, unde sa avem noi timp, unele dintre noi, asa mai in criza de contacte sociale, sa ne desertam sufletelele neobosite?
In rest, va doresc numai bine, tuturor
rain spune:
pupici la gagici !
va zic din start ca n-am citit decat ultima pagina, daca sint ceva noutati pe aici ...nu le stiu, poate citesc in seara asta ce ati mai scris, ce ati mai facut!
ultima data cand am intrat am promis poze, asa ca ieri le-am descarcat ...si abia azi am timp sa vi le arat si voua!
despre noi ...multe noutati nu avem, sapt trecuta ne-am intilnit cu Alex al Adinei (cred ca v-am mai zis), sapt asta sper sa ma vad cu Marina (Bunny) ca sint si ei in tara ...si cam atat, in rest vesele-voioase, io cam depresiva, sint grasa grasa, am 56 kile la 1.60 ai mei ...deci mult !
pupacim, va aratam poze si sper sa am timp, sa citesc din urma ...pozele sint cu frizura moatzei si cu mobila (in sfarsit a venit sapt trecuta)!
http://family.webshots.com/photo/2827006660085069419DhSrEA
pako spune:
buna
azi la 13 a plecat bona, asa ca pana la ora 18 am fost singuri in casa...sa vedeti scandal...cum il luam pe Liviu in brate urla Andreea ca vrea si ea in brate....am prins un moment de liniste si i-am incalzit ciorbica sa pape, cum i-am dat prima lingurita a inceput celalat sa planga....Andreea care ma supara ca nu vrea sa faca la olita...a facut pipi apoi m-a anuntat, prea tarziu cand deja era uda toata(bineinteles ca am ridicat vocea la ea)....jeleau amandoi, unu ca era ud celalalt ca nu era luat in brate...ooofff.
Asa ca Mitzule cuvintele tale din a doua parte a mesajului au fost ca un balsam pentru mine in momentul asta.Cred c-am s-o rog pe bona sa mai stea inca 2 ore in plus, contra cost bineinteles.
Am vazut poze cu Codrut, un dulcel...poza cu ochelarii pe cap e tare frumoasa
Vazut si pe Moata cu catile...camera e superba...pupici multi
roberta04 spune:
Eu nu am somn, sunt singura cu Matei, ma prinde o raceala si bantui pe aici...
LIA, ma regasesc si eu in ceea ce spui, hai ca o sa ne revenim noi, o sa scapam de pete si de burtile urate (a mea e mai urata decat acum doi ani ), o sa ne punem copiii sa ne ajute la treburile casnice si o sa avem timp si de noi! Si sa stii ca mie mi-a zis sotul meu ca-s o nemultumita de profesie!
ADEMA, vazut Codrut, tare-i scump la zapada si rosu in obraji!
NICOLE, tu esti grasa? Eu am sarit de la 54 la 60 intr-o luna si am 1,63! Cu mari eforturi si renuntari la deliciile vietii ( a se citi ciocolata si altele din aceeasi familie), am ajuns la 58.
Am vazut Moatza, e tare frumoasa in ultima poza cu castile! Si mobila este superba, sa o stapaniti sanatosi!
FELICIA, buna decizia cu prelungirea programului bonei, altfel cred ca te urci pe pereti in astfel de situatii!
Eu va spun noapte buna, ma duc sa bag un Paracetamol si ma bag in pat langa barbatelul meu drag si scump care rade prin somn!
roxanaz spune:
buna dimineata filozoafele lu' mama.
nu pot decat sa aplaud si sa incuviintez babeste din cap la cele zise de voi pe ultima pagina. chiar saptamana trecuta ne uitam la pozele lui Patrick de cand era mai mic....si am constientizat cat de repede a crescut. si cate stie acum. al meu barbat filozofeaza si mai si "imbatranim si noi...."
asa ca aveti mare dreptate: trebuie sa ne bucuram de copii, sa ne jucam cu ei, sa nu mai punem atat la suflet cate o prostioara....ca peste 10-15 ani nu or sa mai stea pe acasa decat mai stiu eu cate ore pe zi....si o sa ramanem sa ne jelim aici una la alta de altele, mai grave .
si acu la raspunsurile practice:
Adema felicitari pentru copilul cuminte de la vaccin. ai vazut ca nu a fost nici o problema? vazut Codrut in zapada, is galbena de invidie. vreau si io!
Nicole hahahahah buna faza cu sortarea, au facut-o si Patrick si Dia saptamana trecuta....s-a golit brusc un cos intreg cu jucarii! iar camera motzulinei este tare tare frumoasa! cum doarme acum in patul cel nou?
Felicia hihihi stiu ca nu e de ras dar a sunat frumos cu plansul amandoi, unul ca e ud unul ca nu e luat in brate. pupici multi!
o zi frumoasa tuturor!
Robi succes la dat kilograme jos! sper sa nu te apuce raceala...ai grija de tine!