Copil sau nu??
Raspunsuri - Pagina 3
Luna_2007 spune:
Sunt cam in aceeasi situatie cu tine. Ma apropii de 40 de ani, ma tem de o schimbare atat de mare, ma tem de ireversibilitatea acestei hotarari, iar dorinta nu este 100%. Dar ma intreb: este vreodata 100%?? Putem vreodata fi siguri ca suntem capabili sa controlam VIATA? Se pare ca nu. Cand ma voi obisnui cu acest lucru, imi va fi mai usor sa iau decizia cu care sa pot trai cel mai bine.
Mult succes!
"Adevarul este un lucru in mod absolut necamuflabil. De sub toate contrafacerile, de sub toate minciunile, de sub toate aberatiile, oricat de adanc l-ar ascunde, oricat de groaznic l-ar mutila - inca razbate, inca sclipeste, inca respira..." (Mihail Sebastian - Jurnal)
DOR spune:
Dragele mele,
E minunat ca putem alege momentul unei sarcini, al aparitiei unui copil, cu discernamant; dar e si o capcana a medicinii moderne:alegem la nesfarsit. Problema este ca, uneori, gandim prea mult, iar acesta este timp pierdut. Un copil poti sa-l ai o perioada determinata de timp, e dificil sa il aidupa 40 de ani, nu e ca un bun a carui achizitionare sa o amani pe mai tarziu, un viitor nedefinit.
Si eu m-am confruntat cu aceasta dilema, dar cand se coace dorintza in tine de a avea un copil, nu te mai retine nimic.
Pentru ca un copil nu are nevoie de parinti bogatasi, ci doar de parinti iubitori, care sa-l iubeasca neconditionat.
Nimic nu se compara cu puiul lipit de trupul tau, sufletul tau...o minune lasata de Dumnezeu! Iar noi ne gandim , ne razgandim, nelasand un miracol sa se infaptuiasca.
Treceti la fapte, ganditi cu inima si veti fi surprinse ce sentimente uimitoare, ce schimbare radicala aduce in viatza un bebelus.Abia cand devii mama te simti cu adevarat implinita ca femeie.
J G spune:
Felicia, mi se pare evident ca ai inceput sa-ti doresti un copil, sotul tau are dreptate, a fost o intamplare care v-a facut sa va ganditi mai bine la asta si sa reevaluati hotararile anterioare.
Intr-adevar e foarte greu la inceput cu un copil, sacrificiile sunt corespunzatoare firii fiecaruia. Prietenele mele fara copii m-au intrebat cat e de greu? Nu poti sti dinainte, depinde de copil, de mama, de vreme, de sot, de hormoni... de prea multe lucruri.
Ce ratezi?
In primul rand nu vei vedea niciodata cel mai frumos lucru pe care-l poti vedea in viata asta: copilul tau. Stiu ca suna stereotip dar doar pana se intampla - atunci vei vedea ca "sa ti se umple sufletul de atata frumusete" nu e chiar literatura sirop. Si nu vei simti cea mai puternica iubire pe care o poti simti (spunea cineva mai sus ca-si priveste copilul dormind, intr-adevar sunt clipe fericite). Si nu o sa plangi de emotie cand vei vedea primul pas. Si n-o sa fii fascinata de naturaletea cu care copilul descopera o frunzulita intorcand-o pe toate partile in timp ce trage o bashinica.
Dar si mai important... vei scapa de tot balastul inutil din mintea ta. Cum ar fi varul tau, unchiul, mami care te-a abuzat etc. Vor deveni amintiri reci, neimportante. Pentru ca vad ca tu acum esti inca foarte ambalata cand povestesti despre viata ta si e normal. Dar cand vei avea copilul adica ceva foarte important, mult mai important decat orice altceva lucrurile astea vor disparea.
am vazut ca ai citit multe carti despre cresterea copiilor, chiar eu am auzit de una dintre ele de la tine (multumesc again) vei vedea ce satisfactie vei avea facand lucrurile bine, crescand o persoana care va fi fericita in viata. Mare lucru ca acum suntem informati!
Deci go for it! Nu e prea tarziu cum scriai acum catva timp si e EVIDENT ca vrei. Nu lasa familia ta sa te opreasca, sa hotarasca atat de mult pentru tine! Nu e pacat? Sa-i lasi sa mearga atat de departe? Mai da-i in ... ! (stii tu ce)
J si Carla-saurus Rex (05.02.2006)
dianaintruder spune:
Eu zic copil la intrebarea ta. Dupa cum a reactionat sotzul tau e clar ca el vrea ce vrei tu si ca accepta cu naturaletze si ushurintza posibilitatea ca voi sa avetzi un bebe. Mergi la un doctor ginecolog, care sa-tzi intrerupa anticonceptzionalele, protejeaza-te o perioada cu prezervative, eu stiam intre 4 si 6 luni, vitaminizeaza-te cu acid folic, calciu, seleniu, zinc, magneziu si fier ca vei avea de dat asha ceva li bb si e bine sa ai, mananca bine sa depui ceva kg, si tre sa precizez ca astea sunt extrem de bune pentru bebe chiar si dupa nashtere, in timpul alaptarii, si punewti-va pe treaba pana nu e prea tarziu, Mai bine sa itzi para rau ca ai luat aceasta hotarare si ca ai facut bebe, cu toate ca ma indoiesc ca te vei cai...decat sa itzi para rau ca nu ai gustat din cea mai mare minune a lumii: MATERNITATEA (si aici nu ma refer la spitalul in care nashti)
E doar un sfat.
diana
Tia spune:
doua lucruri as mai avea de adaugat:
1) frica de a nu repeta greselile parintilor tai te va ajuta sa fii un bun parinte
2) emotia pe care ai simtit-o tinand in brate puiul prietenei tale este dovada ca poti sa-l ai pe-al tau
hai, nu mai astepta
MissParker spune:
corinadana, nu ma tem de "sacrificii" si personal nici nu le-as considera asa, caci sunt chestii normale si naturale. Eu am crescut cu o mama care mi-a cerut dobanzi in sange pentru toate "sacrificiile" facute de ea, care astepta ca eu s-o fac fericita in locul sotului ei, o mama care ziua ma batea iar noaptea voia sa dormim strans imbratisate (!!) si ma sufoca de-a dreptul, deci pt. mine problema "sacrificiilor" nu se pune.
monalac, eu nu consider ca viata fara un copil ar fi o viata searbada, ar insemna ca fac un copil ca sa-mi dau un sens vietii (!!!), deci m-as transforma in mama mea, adica un om neterminat care a vrut (si a pretins) ca eu sa-i umplu viata. E drumul care duce la incestul emotional. Dar am inteles ce ai vrut sa-mi spui (ca un copil iti infrumuseteaza viata) si iti multumesc ca m-ai incurajat.
Delfinutza, , poate ca ai dreptate, poate ca o familie cu adevarat fericita ar reprezenta o realizare frumoasa dupa copilaria trista si fara iubire pe care am trait-o.
Aprilie, ai sa razi, dar m-a linistit complet afirmatia ta cum ca oricum voi intra in panica daca voi ramane gravida. Ieri am vorbit cu vara-mea, care a nascut la 21 de ani, iar ea mi-a spus "Feli, daca tu astepti momentul ala in care sa nu-ti mai fie frica, poti sa astepti pana mori, caci acel moment nu va veni niciodata! Daca te decizi sa faci un copil, trebuie s-o faci in ciuda fricii, caci frica o vei avea mereu! Dar o vei depasi!". Si asta mi-a facut curaj.
flaviutza, sunt constienta ca un copil e o minune si ca prin el ti se reclasifica imediat lista de prioritati, dar pana acum nu am avut instrumentele emotionale necesare ca sa pot percepe acest lucru, nu aveam decat ratiunea si luciditatea, care pe de alta parte veneau cu multe motive contra. Acum, ca am avut ocazia sa SIMT cam cum ar putea fi, parca-parca inima preia conducerea. Niciodata nu le-am dispretuit pe mame (doar pe acelea care isi abuzeaza copiii), intotdeauna mi-a placut sa discut cu ele si am tot incercat sa aflu care din ele e altfel decat mama mea, am incercat inconstient sa caut mame bune, mame iubitoare, bucurandu-ma pentru copiii lor cand vedeam ca exista si asa ceva. 
Cat despre dependenta de desprecopii.com, poate ca si faptul ca din decembrie ma tot plimb pe site-ul asta e un semn, nu? Ceva ma atrage tot timpul aici 
carla28, multumesc mult pentru . Totusi: pentru mine ultimul motiv de a face un copil ar fi ca sa scap de depresie 
Eu nu doresc ca un copil sa ma faca mai putin depresiva, depresia incerc s-o vindec la terapie, nu prin copil. Daca va veni, copilul va veni doar dintr-un singur motiv: pentru a creste iubit si fericit si pentru a deveni ceea ce vrea si poate el sa devina. Iar depresia mea si celelalte probleme ale mele mi le rezolv singura. Si inca ceva: la terapie am invatat ca cea mai buna mama este aceea care este in primul rand multumita, implinita si fericita cu ea insasi, o asemenea mama e capabila sa daruiasca si copilului iubire neconditionata si intelegere si acceptare 100%.
Alice, . Stiu ce ai vrut sa-mi spui cu ideea ca un copil poate fi cea mai buna "terapie" pt. parintii lui, prin retrairea dpdv emotional a propriei copilarii si prin incercarea de a intelege si mai bine atat reactiile copilului cat si trairile noastre din copilarie.
Apropo de asta, va mai recomand o carte exceptionala: Bruno Bettelheim - "A good enough parent" (Un parinte cat se poate de bun). Chiar ieri (alt semn???) am dat peste urmatorul pasaj foarte frumos:
[blue]Cand ne straduim sa intelegem si sa traim cu empatie ceea ce traieste copilul nostru, si cand reactionam ca atare la situatiile respective, apare adesea un efect secundar foarte valoros: noi insine ne vom aminti de evenimente asemanatoare, importante dar demult uitate, ale propriei noastre copilarii. Acest lucru ne permite in sfarsit sa intelegem mai bine ce au insemnat atunci pentru noi acele evenimente, ce rol au jucat in dezvoltarea personalitatii noastre si in formarea imaginii pe care ne-am facut-o noi despre lume. Va fi o imbogatire nu numai fiindca ne vom intelege mai bine copilul, ci si fiindca ne vom intelege mai bine propria copilarie. E chiar posibil ca prin aceasta sa putem rezolva probleme proprii care au ramas refulate si nerezolvate si care se arata sub o noua lumina din trei perspective: in reactia copilului nostru, in reactia noastra din propria copilarie si in reactia noastra prezenta ca adulti. In masura in care acest lucru ne reuseste, ne apropiem emotional si invatam sa-i cunoastem si sa-i iubim pe copiii nostri drept ceea ce sunt ei - copii.[{blue]
delphin, imi place mult punctul tau de vedere. Am sa citesc cartea recomandata de tine, poate imi poti spune titlul exact si editura. Sfatul tau, sa nu ne neglijam sotii cand apare copilul, este ideal pentru toate femeile. Suntem si noi constienti ca o familie armonioasa este aceea in care sotul si sotia sunt mai intai femeie si barbat, parteneri de viata, si abia apoi parinti, fiindca altfel apare ideea aia de "sacrificiu" care duce la catastrofe. Eu obisnuiam sa spun despre mama mea ca s-a sacrificat, dar cu pumnii stransi in buzunare, pe care apoi ii descarca asupra mea. Asa ca poti fi sigura ca voi face tot posibilul ca sotul meu sa nu se simta neglijat.
aurora56, fetita ta cum crezi ca ar reactiona la aparitia unui bebelus care ar priva-o pe ea de 90% din atentia mamei?
Mickyyy, am citit si m-a impresionat povestea ta arhivata. Of, Doamne, cati parinti inconstienti exista pe lumea asta... M-a ajutat ce-mi scrii tu, ca uneori observi reactii la tine care ar putea fi la fel de bine ale mamei tale, ce bine ca esti sincera, fiindca si eu constat asta uneori la mine (reactii integrate ale parintilor), dar ce bine ca le constientizam si astfel incercam sa le contracaram 
marimar, si multumesc pentru incredere, chiar daca nu ma cunosti. Cand vad atatea pareri pozitive si incurajari si speranta, mai ca-mi vine sa ma intreb: de ce naiba sa mai ezit???
silvi_2005, multumesc pentru impartasirea experientei tale, m-a impresionat si m-am recunoscut pe ici pe colo. Sa ramai neaparat pe forum si pe receptie, ca tie vin sa-ti dau in cap cand va fi vorba de "greturi, nervi si kg luate in plus" 
Apropo de greturi, acum imi dau seama ca am uitat sa mentionez ceva important. TOATE cele 3 sarcini anterioare au fost la mine toxice (probabil pe fond psihic, fiindca le-am simtit ca pe niste pedepse, ca pe niste blesteme), dar toxice rau de tot: nu puteam sa mananc decat max. un pateu cu branza pe zi, vomitam pana si apa (ma duceam la chiuveta ca muream de sete, dadeam pe gat paharul cu apa si 10 secunde mai tarziu il vomitam!!), vomitam si suc gastric etc. In 4 saptamani pana la avort slabeam cate 6-7 kile... Dar ma gandesc ca la o sarcina dorita lucrurile vor sta altfel, nu????
Luna_2007, ai dreptate, controlul nu-l avem niciodata, asa ca acum incep sa ma obisnuiesc cu aceasta idee 
Dor, ai dreptate, trebuie sa las inima sa decida. Si pot sa va spun ca daca e dupa inima, inima deja a decis.
J G, multumesc pt. "sirop", stiu ca e adevarat ce spui tu, am simtit cate ceva asemanator si langa copiii altora, daramite sa fie "productie proprie" 
Mersi si pt. incurajarile referitoare la trecutul meu dureros. I'm working on it tocmai ca sechelele sa nu aiba nici o sansa sa ma influenteze fata de un bebe... Keep in touch!
dianaintruder, se pare ca din afara lucrurile se vad mai clar decat din vartejul interior... Multumesc pt. sfaturile practice, sunt f. importante si chiar mi-as mai dori, pe 31 sunt programata la ginecolog, iar de maine ar trebui sa reincep cu anticonceptionalele si ... am decis sa renunt chiar de acum !!!!! De mancat bine nu e cazul 
ca sunt deja plinuta (1,61m si 66-67 kg), ma alimentez sanatos, nu beau, nu fumez...
Fetelor, va multumesc mult pt. sfaturi si incurajari!! Mai ziceti cate ceva...
_
Ca sa descoperi America, uneori e suficient sa pleci din Spania.
Felicia
Elle_seb spune:
Draga Felicia, am citit de la inceput tot ceea ce ai scris si asteptam cu sufletul la gura sa vii cu un astfel de raspuns, ma bucur ca ai decis asta. Copilul tau va fi fericit sa aiba o mamica asa ca tine!
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
http://pg.photos.yahoo.com/ph/laura_bucharestlife/my_photos
carla28 spune:
Felicia in primul rand imi cer scuze, nu am vrut sa te supar cand am zis :" un copil nu iti permite luxul unei depresii". Eu cred ca un copil inseamna prezentul si viitorul si ca ti-ar fi mult mai usor sa lasi trecutul in urma.
nu am nici o indoiala ca vei fi o super-mama, te felicit pentru alegerea facuta.
"Oamenii pot uita ce le-ai spus, dar nu vor uita nicioadat cum i-ai facut sa se simta"(Carl W.Bueechner)
Delfinutza spune:
Ma bucur ca ai renuntat la anticonceptionale.Este o veste minunata
.Asta denota ca esti hotarata sa faci pasul cel mare,acela de a fii mama.Sunt ferm convinsa ca acel copil va avea toata dragostea ta.O sa fii o mama de milioane pentru copilul tau.Cand o sa fii
o sa fii cea mai implinita femeie.Asteptam vestea cea mare.
Pentru viitoarea mamaica multe si multi
Delfinutza
delphin spune:
Bravo Felicia pt. hotararea luata! I-ti tinem pumnii! In 7-8 zile da-ti batai zilnice! Iar cand mergi pe 31 la doctora, cere analiza la sange
Cartea de care ti-am pomenit, eu o am in fr.Stiu ca exista si in romaneste, deci trebuie sa fie si in germana. Se numeste asa cum am tradus, aprox. In librarii, sunt raioane de carti, de format buzunar, despre cresterea si dezvoltarea copiilor. Pierde-te intr-o zi printr-un astfel de raion. Te asigur ca vei iesi cu bratele pline si sigur trebuie sa fie si cartea respectiva.
Mai stiu ca cineva o avea in format electronic, aici pe forum, dar sincer nu stiu cine si la ce subiect.
Inca o data
poze si iar poze,