Mamici de noiembrie - decembrie 2006 (62)
Raspunsuri - Pagina 7
biabaus spune:
Mirona si Matei al meu mai vomita din cand in cand, in general eu evit sa-l schimb dupa ce a mancat, ca sa nu-l mai agit sa-i vina inapoi mancarica, dar nu poate fi neaparat asta motivul pentru care vomita........ se mai intampla sa le cada si lor greu ceva. Problema mea e cu ragaitul dupa masa, nu reusesc de fiecare data, inca nu am gasit o pozitie care sa mearga in 100% din cazuri, si uneori il pun in patut asa, fara ca mai "facem ca oamenii mari" dar saracutul gaseste el alte metode: partulica, sau mai regurgiteaza uneori; tu ce stii de somnic, cum trebuie sa-l pui in patut : pe o parte ca sa nu se inece daca regurgiteaza, pe spate ca sa nu-i ramana caputul tuguiat, sau pe burtica, ca se simte cel mai bine asa, dar exista riscul, daca nu-l supraveghezi sa se sufoce....? Tu cum faci?
Bianca si bebe Matei
poze
aelita spune:
vero,cat avea Rares in primele poze,la spital? sa scrii acolo.mi se pare maricut,si cu ochii larg deschisi ca orice copil nascut la termen.mititelul,cum era cu furtunelul ala...of ce s.-a mai chinuit si el !
si ce grasunel e apoi !!
FELICITARI ! Acum e un flacau in toata regula !! sa iti creasca mare,frumos si sanatos!
35+
biabaus spune:
veronici ai un puiut ff dragutz. Cat timp din zi stai cu el pe burtica ta? Ai reusit sa-i faci vreun program, sau iti face el tie? Noi nu am reusit, si cred ca nici nu vom reusi, e prea scumpic sa nu-l iei in brate cand scanceste (ca MATEI nu prea plange, e cumintel)
pupici, sa-ti traiasca bb
Bianca si bebe Matei
poze
doradora spune:
si bebelina mea a cam facut o pauza de vreo saptamani in perioada aia, de ma bagase in sperieti, si am cerut stetoscopul unei verisoare care e medic, sa ascult daca ii bate inimioara, mai ales ca pe atunci una dintre fete a pierdut copilul. m-am chinuit cu stetoscopul, pt ca e o arta sa ii prinzi inima, sa o auzi, dar pana la urma m-am linistit.
nici pana la azi nu cunosc explicatia, pot doar sa iti spun ca o mai apucase lenea si prin sapt 28 parca, si intrasem la idei. si atunci, la 28, si la 30 si ceva, am incercat si sa beau apa rece, si cu lichid fierbinte, o impingeam prin burta, sa o deranjez cumva, dar nimic, asa ca in disperare am apelat la varianta cu stetoscopul.
quote:
Originally posted by Catalina
Buna fetelor, va scriu din nou de la ian-feb (desi termenul meu e f apropiat de decembrie, ca al aelitei). Va citesc in fiecare zi pt ca obtin informatii foarte folositoare de la voi.
Vreau sa va intreb un lucru: dupa sapt 32/33 asa ati simtit schimbari in miscarile bebeilor? Adica ati simtit ca se misca mai rar sau ca doar dau asa cate un sut, cate un picior etc?
Vad ca cele mai multe ziceti ca bebeii sunt foarte activi. In ce se manifesta asta? Si sunt asa in fiecare zi?
V-as ramane FOARTE recunoscatoare pt raspunsuri, de vreo saptamana puiul meu e foarte linistit si ma baga in toti sperietii. Am mers vineri la medic (ritm cardiac normal, lichid normal, miscari). Dar totusi e schimbat. Si ma ingrijoreaza ca nu stiu la ce sa fiu atenta.
Poate ma puteti ajuta cu ceva sfaturi ... . Va multumesc.
Catalina 34+
chris
38+ alexandra
doradora spune:
aka pai care ai mancat si tu musaca? pai de la tine a pornit povestea, ca si acum imi ploua in gura... sper ca barem te-ai gandit si la mine, macar un picut...
chris 38+ alexandra
dandusa spune:
AELITA si BAMBO,va poooop tare si este exact asa cum spuneti...,dar mi-e greu,mi-e tare greu.Nu o am decit pe ea,pe mama,toata viata decit pe ea am avut-o si din totdeauna a fost situatia asta.Nu ne-am inteles niciodata...,am incercat cit am putut sa fac mai mult stiind ce viata grea a avut..,dar nu se poate.Acum i s-a parut ei ca ne-am plictisit de ea si ca Claudiu i-a pus o simpla intrebare si a tras ea conclusiile repede.Claudiu o respecta foarte mult si nu ar deranja-o niciodata...,dar ea...este dificila tare.Aseara a fost nevoie sa facem conferinta cu camere si microfoane cu fratele meu din Spaia care era foarte afectat de situatie si acum...,va pleca dar parca si-a mai revenit putin.Mie greu sa vad ca ma inteleg cu soacra mea ,mai bine decit cu mama.Asa e!!!
Dandusa si printesa mica,Crinuta
poze crinuta 
poze dandusa 
burtica de mamica 
madaluta spune:
Am gasit postarea asta la ",Aspirante optimiste", dar m-am gandit k locul ei cel mai bun este la noi aici...unde puii nostri chiar sunt pe punctul de a se naste.....
Sper sa va placa macar jumate din cat mi-a placut mie....
Atentie, sunt pe punctul de a ma naste!
Nici unul din noi, din pacate, nu e in masura sa-si aduca aminte de propria nastere, dar putem sa incercam sa ne imaginam ceea ce am trait in acel moment. Acest parcurs ne permite sa intelegem in profunzime nasterea propriilor nostri fii si in acelasi timp sa incercam sa retraim propria noastra nastere.
Stim ca a sta in burtica mamei scufundati in lichidul amniotic ne da posibilitatea de a nu simti forta gravitatiei si deci, de a sta comozi chiar si cu capul in jos. Lichidul care ne inconjoara reuseste sa reduca stimulii luminosi si sa-i atenueze pe cei sonori, putem sa simtim bine zgomotele produse de intestinele mamei si mai putin bine sunetul bataiilor inimii si a respiratiei sale. In realitate nu suntem niciodata in liniste si nu suntem niciodata cu adevarat imobili. Chiar si cand mama doarme, miscarea ritmica a respiratiei sale (prin intermediul diafragmei) reuseste sa ne legene. Peretii uterului ne ating si ne mangaie in continuu in special in ultimile saptamani ale sarcinii cand spatiul devine cu adevarat mic (in momentul in care mama umbla masajul uterului este o adevarata placere).
Cand e ora de a ma naste creierul nostru incepe sa stabileasca o stransa legatura cu cel al mamei, ne trimitem reciproc diferite mesaje sub forma hormonilor pentru a ne pune de acord asupra modului de a o face.
Placenta se activeaza pentru a organiza evenimentul si uterul incepe sa lucreze pentru a ne pregati calea de iesire. Contractiile au tocmai aceasta functie preparatorie precisa si asta provoaca o reducere a fluxului sanguin si a oxigenului. Dar sa nu va fie frica, deoarece noi, nou-nascutii in mod fericit suntem cu totii pregatiti, chiar natura cunoscund bine dificultatea nasterii ne-a dat un sange special pentru a suporta carentele de oxigen. Avem intr-adevar hematocritul asemanator unor atleti de mare performanta (noi eritropoietina nu o cumparam de la magazin, ne-o procuram singuri!). De fapt suntem deja obisnuiti a sta cu putin oxigen, mama nu reuseste sa respire pentru amandoi si uite asa ne-am obisnuit sa traim ca si alpinistii a 7000-8000 metri altitudine.
Rezistenta noastra la aceasta carenta de oxigen ne va fi foarte pretioasa imediat dupa la nastere pentru a rezista cateva minute daca aerul nu ajunge imediat in plamani si in sange. Pentru aceasta suntem mult mai rezistenti decat adultii si putem sa suportam chiar si cateva minute hipoxia, fara a risca daune creierului.
Pentru a reusi sa trecem fara daune prin canalul vaginal, pentru inca o data, natura ne-a inzestrat cu multe capacitati speciale, oasele craniunului nostru nu sunt unite intre ele, iar aceasta le da calitatea de a fi elastice (daca e necesar putem sa reducem circumferinta craniunului pana la 2 cm). Chiar si celelalte oase si articulatii ale corpului nostru sunt foarte elastice si rezistente la tractiune.
Si cand ne gandim ca adultii ne considera slabi si delicati, in realitate ar fi chiar ei cei care nu ar suporta fara daune trauma nasterii.
Cand in sfarsit reusim sa iesim cu capul sau cu spatele stim ca efortul nostru e aproape terminat. Dar, imediat dupa, ne dam seama ca ceea ce am trait pana in acel moment a fost complet miscator si ca noile senzatii sunt atat de diverse incat ni se pare ca suntem pe punctul de a muri. Simtim imediat ca, cadem datorita unei forte ce ne atrage in jos, dupa care suntem loviti de lumini violente si zgomote, fara filtru procurat de lichidul amniotic ne fac rau, chiar daca in camera e cald simtim frigul pentru ca suntem uzi (se aseamana un pic iesirii de sub un dus foarte cald). Nu cadem pentru ca maini sigure ne sustin, dar sa fi atins si manevrat in acel mod e inspaimantator, unde a disparut acel masaj dulce al uterului?
Tot acest proces are in schimb o certa utilitate: creierul nostru inregistrand toate aceste senzatii intelege ca s-a schimbat totul intr-un ritm alert si incepe sa trimita instructiuni precise organelor pe care le controleaza. Atentioneaza cutia toracica si plamanii incep sa faca intrare aerului, dar inca alveolele fac un efort pentru a se deschide deoarece trebuie sa invinga rezistenta elastica initiala. (acelasi efort care se face in momentul in care trebuie sa umfli pentru prima oara un balon, dupa primul efort e mult mai usor sa umfli acel balon) Pentru a face aceasta, a respira eficient suntem obisnuiti sa plangem, iar aceasta mareste capacitatea noastra de a respira, dupa care avem multe motive pentru a ne lamenta!
In acelasi timp sangele cordonului nostru ombilical care inainte se ducea la placenta acum se intoarce la inima noastra si e disponibil plamanilor. In uter plamanii nostri nu trebuiau sa functioneze si era inutil ca sa primeasca sange, acum, continand aer au nevoie de sange pentru a transporta oxigenul organismului. In cateva secunde deci, inima noastra trebuie sa-si schimbe circulatia, dar natura stia aceasta si a prevazut pentru inca o data totul. In timp ce in uter sangele venos si arterial puteau sa se amestece, acum in cateva minute s-a realizat separarea inimii in ventricolul drept si ventricolul stang. Asa s-a format circulatia pulmonara si cea sistemica ce ne va insoti pentru tot restul vietii noastre.
Aproape fara sa ne dam seama ne gasim in situatia de a respira singuri si de a sti sa oxigenam automat organele noastre interne, si nimeni nu ne-a invatat!
Imediat dupa nastere, la 2-3 minute daca cineva ne usuca si ne imbratiseaza reusim sa ne relaxam si sa incetam sa ne lamentam, atunci putem sa deschidem ochii si sa privim linistiti in jurul nostru satisfacuti. In putine minute, cu toate ca, totul in jurul nostru s-a schimbat, organismul nostru a modificat toate functiile sale si ne simtim bine, adaptati situatiei noi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat: probabil acesta este miracolul nasterii, miracol pe care probabil nici un om de stiinta nu va fi capabil sa-l explice vreodata.
Acum ca suntem linistiti in bratele mamei (cat e de frumoasa vazuta si de afara!) expresia fetei noastre e relaxata si pare sa exprime toata increderea noastra in viitor.
Intelegem ca se prepara doi saculeti apetisanti cu lapte si ne impingem fetisoara tot mai in sus in cautarea fetei mamei noastre obosite, dar aproape mult mai fericite decat a noastra. Daca suntem atenti si daca in jurul nostru nu e prea mare confuzie ne dam seama ca e prezenta si o alta persoana la fel de emotionata, pana azi am percepit-o de departe, dar nu am cunoscut-o bine. Trebuie acum sa-i atingem pielea si sa-i simtim mirosul, speram ca cineva sa ne poarte in bratele sale. Nimeni nu ne-a zis niciodata ca acela este tatal nostru, dar fiecare din noi la nastere are deja zece miliarde de celule in creierul sau si inauntrul fiecareia dintre aceste celule sunt prezenti 46 de cromozomi, jumatate din acestia erau ai sai…
Alessandro Volta, medic pediatru Italia
Madalina 37+,
poze,
dandusa spune:
P-ONU si RALUMAT,
tinem pumnii si facem galerie 
DIANOCICA,
cum mai esti?Facem galerie,te-ai hotarit?
Dandusa si printesa mica,Crinuta
poze crinuta
poze dandusa
burtica de mamica
veronici spune:
quote:
Originally posted by aelita
vero,cat avea Rares in primele poze,la spital? sa scrii acolo.mi se pare maricut,si cu ochii larg deschisi ca orice copil nascut la termen.mititelul,cum era cu furtunelul ala...of ce s.-a mai chinuit si el !
si ce grasunel e apoi !!
FELICITARI ! Acum e un flacau in toata regula !! sa iti creasca mare,frumos si sanatos!
In primele poze avea vreo 2 saptamani si ca greutate 1.400 gr pt ca a stat mult cu greutatea asta pana sa inceapa sa creasca. Prin furtunelul ala era hranit cu laptic de la mine.
Multumesc pt.felicitari si sa dea D-zeu sa faci o fetita sanatoasa si frumoasa !
veronici
mamica lui Rares Stefan
veronici spune:
quote:
Originally posted by biabaus
veronici ai un puiut ff dragutz. Cat timp din zi stai cu el pe burtica ta? Ai reusit sa-i faci vreun program, sau iti face el tie? Noi nu am reusit, si cred ca nici nu vom reusi, e prea scumpic sa nu-l iei in brate cand scanceste (ca MATEI nu prea plange, e cumintel)
pupici, sa-ti traiasca bb
Bianca si bebe Matei
poze
Pe burtica mea ii place sa stea cel mai mult,mai ales ca ne-a spus d-na dr.pediatru ca dupa masa e bine sa-l tin asa aprox.20 de min (cel putin!) ca sa nu mai regurgiteze. Nu pot sa nu-l iau in brate la cel mai mic scancet pt. ca are hernie inghinala si el nu trebuie sa planga pt.ca se accentueaza hernia si ajungem mai repede la operatie! Oricvum d-na dr.ne-a spus ca pana la un an si jumatate daca iei copilul in brate nu inseamna alint ci dupa aceasta varsta. Dupa un an si 1/2 incepe educarea copilului,pana atunci alintare la greu !!! Luati-va copii in brate,nu va zgarciti,dar nu ma injurati daca se invata acolo !!!!