cum sa avem mai multa rabdare cu copiii nostri?

AMarisa spune:

Pentru Mir3lly si restul mamicilor "nerabdatoare"!
Cand vii acasa de la serviciu intotdeauna te opresti putin pe covorasul de la intrare si iti stergi pantofii de praf sau noroi. Acum e momentul sa faci la fel cu problemele si nervii de peste zi. Lasa-le acolo, pe covorasul de la intrare. Stai cateva secunde si vizualizeaza: copiii mei si sotul meu sunt dincolo de usa asta. Pe cine vor ei sa vada intrand in casa? Pe mine, ca le e dor. Pe mine incruntata, sau pe mine surazatoare? Te mai intrebi? Lasa tot acolo, ca le vei lua maine dimineata oricum de unde le-ai lasat cand iesi, pe drum spre serviciu... Si intra cu un zambet pe buze, cu o gluma, cu ceva dulciurici... Ce daca sunt jucarii peste tot? Ce daca au mancat si chiuveta geme de vase? Ce daca au rasturnat 2 sertare de jucarii kinder (aproximativ 1000 de kiki-miki marunte-marunte) + 2 pungi de pufuleti printre ele, numa' asa, de design (asta am gasit io odata)? Sunt COPII! COPII!!!! Au sa cresca nedrept de repede si toate astea au sa ajunga in raftul cu amintiri dragi.
O casa cu jucarii peste tot e o casa cu suflet si viata!
Iar daca nici noi nu avem rabdare cu copiii vostri, de la cine am putea cere sa aiba?
Va pup pe toate

DOR spune:

Cata dreptate ai, Marisa! O sa ne fie dor de jucarii...de perioada asta minunata.
Totusi, socanta imagine....cu jucarii maruntele si pufuleti printre ele. Mancarea doar la bucatarie= legea de fier nr.1 si nu se intra incaltat=regula de fier nr.2. Ma refer la incaltamintea de afara.Legea nr.3=fiecare isi pune rufele murdare la cos.(Asta mai este incalcata, ce-i drept)
Si astfel casa e mai curata si muncesti mai putin.
Va doresc bafta si nervi de fier!

AMarisa spune:

Draga DOR!
Eu m-am amuzat teribil, chiar nu-mi imaginam ca o casa de oameni poate arata si in halul ala! Drept e ca n-a fost singura, ea a pus kinderii si o 'pietena' - pufuletii. Ce e mai dragut este ca eu eram prin casa, faceam curat iar ele erau in camera de copii. Erau maricele, vreo 4 anishori, asa ca le mai lasam si singure si m-am dus sa vad ce fac doar pentru ca era prea liniste. Fireste ca au adunat si ele (nu chiar in rand cu mine...), dar mi s-a parut grozav cum poate fi devastata o camera proaspat curatita din doar 2 miscari si putina imaginatie.
Cum am mai spus, acum imi aduc aminte cu nostalgie de intamplarea asta si ma amuz dulce-amarui pentru ca ... offf! e mare deja, jucariile sunt pe raftul de sus, iar cartile si caietele le-au luat locul, calculatorul e mai tentant, moda e pe cale sa devine o obsesie...
In ce priveste regulile, avem si noi din astea, dar se refera la scoala, lectii, sport, somn, baita, dinti, dulciuri, TV. Anyway, o viata intreaga va juca dupa reguli (multe din ele, ale altora) asa ca... eu mi-am luat libertatea de a restrange numarul lor cat mai mult posibil. Ca urmare am dat liber la jocuri, jucarii, nisip, baltoace, scris pe pereti si multe altele. Copilul meu era mereu cel mai murdar si ciufulit copil din parc, insa stiu ca s-a distrat cel mai bine. Si mai am un mic secret: am preferat sa ma joc si eu in rand cu ea in loc sa ma stressez ca am nu's cate treburi. Oricum, tot eu le-am facut pana la urma, doar ca m-a mai prins uneori miezul noptii.
Va pup pe toate

AMarisa spune:

Sa va mai zic una draguta!
Eram odata cu fata mea, o alta mamica si baietelul ei cu doar 2 luni mai mic decat a mea. Aveau cam 2 ani. Era o zi mai noroasa, cam pe la sfarsitul verii si plouase mult saptamana aia. Ne luam noi si ne plimbam prin centrul orasului. Ajungem la primarie. Acolo, niste scari monumentale dau spre o terasa deschisa (neacoperita). Copiii - pe scari in sus, la joaca, noi ramanem jos si ne punem pe vorba, mai aruncam un ochi la kinderi, mai vorbim. Ajung cei mici pe terasa (de jos nu vedeam ce fac, terasa avea o balustrada de circa 1 m) se joaca, chicotesc, rad, ne striga, ne fac cu mana. La un moment dat ne dam seama ca era prea liniste. Fugim sus pe scari sa ne rupem picioarele, nu alta. Copiii nostri erau amandoi intr-o balta: a mea statea in patru labe si incerca sa-si bage bretonul in apa, iar prietenul era un fundulet si facea plici cu piciorusele. Eu nu m-am putut abtine si am inceput sa rad. Va imaginati ca nici prietena mea n-a mai avut nici un spor sa il certe pe al ei, desi asta i-a fost primul impuls... Ne-am amuzat CU TOTII bine de tot, in definitiv copiii s-au distrat copios, era doar un pic de apa, si au mai primit si un bonus: ne-am intors acasa cu taxi-ul. Uzi, dar fericiti!
Va mai pup odata.

marimar spune:

Pentru ca rabdarea e si problema mea, sa va zic si eu ce s-a intimplat intr-una din zile.
Dimineata pe la 7, simbata, tare as mai fi dormit un pic iar micuta era libera in sufragerie. Vine in dormitor si ma pupa si simt ca miroase a crema de soare, deschid un ochi, si vad pe parchet o pata mareee de crema, deja imi dadeam seama ce s-a intimplat si ma gindeam cum sa reactionez: si pentru ca am avut timp, mi-am dat seama de simpaticul situatiei: ea isi cremuia papusile si pe ea cu crema de soare, ce conteaza ca a dat jumate de sticla pe jos????
M-am ridicat si am sters, distrindu-ma in sinea mea .....

-------
Life's a journey, enjoy the trip !

DOR spune:

Dragele mele, m-am stricat d eras de poznele copilasilor vostri.
Cipi al meu , care are 3 ani si 3 luni, prin primavara cremuia de zor biblioteca cu crema antirid. Si n-a fost prima oara...ma intrebam, insa, de ce a luat cutia asta de crema, mai erau alte 2....a luat-o pt ca era rosie...
Concluzie: am cea mai stralucitoare mobila.Garnierul antirid e minunata pt mobila, oricum n-o foloseam .

sirod spune:

quote:

---

Originally posted by marimar

Pentru ca rabdarea e si problema mea, sa va zic si eu ce s-a intimplat intr-una din zile.
Dimineata pe la 7, simbata, tare as mai fi dormit un pic iar micuta era libera in sufragerie. Vine in dormitor si ma pupa si simt ca miroase a crema de soare, deschid un ochi, si vad pe parchet o pata mareee de crema, deja imi dadeam seama ce s-a intimplat si ma gindeam cum sa reactionez: si pentru ca am avut timp, mi-am dat seama de simpaticul situatiei: ea isi cremuia papusile si pe ea cu crema de soare, ce conteaza ca a dat jumate de sticla pe jos????
M-am ridicat si am sters, distrindu-ma in sinea mea .....

-------
Life's a journey, enjoy the trip !

---

Marimar...ale mele s-au cremuit cu o cutie intreaga de crema de galbenele, Irinuca avea si pe par....si erau incintate, pentru ca :''uite, mami, stralucim ca printesele!!!''....spalam la ele si rideam...imi scapau din mina de atita crema...cu trei rinduri de sapun am reusit degresarea!!!
Sint fenomenali copiii...sint izvorul meu de energie si bucurie!
Jucarii imprastiate?Si?Le dau putin mai incolo sa am loc sa circul...cind calc, de exemplu, in coarnele unei vaci de plastic...imi inghit o injuratura(uneori nu reusesc...)si le spun ca animalele stau in tzarcuri sau la zoo....ele rid (Irina ride doar sa-i tina isonul sora-sii, la 1 an juma', nu cred ca realizeaza ce se intimpla)...mie imi trec nervii.
Cum vad strainii casa plina de jucarii?Nu ma intereseaza, e problema lor...
Cind oboseala isi spune cuvintu si tip...ma uit la ele si imi impun sa ma calmez...si imi amintesc de teoria bunicii mele despre un copil: ''decit in pat curat, mai bine pe jos murdar''...asa spunea ea - decit sa-l ai bolnav in pat si totul sa straluceasca de curatenie...mai bine vraiste si el fericit si sanatos.

va doresc sa va mineralizati, vitaminizati...si sa va bucurati de bucuriile copiiilor vostri.
Frumos a spus AMarisa....haideti sa lasam totul pe presul de la usa si sa aducem soarele in casa!

Rodica spune:

Cristina T - te rog da-mi si mie mesajul acela cu doamna care si-a pierdut fetita ...cu bomboanele.... , daca la tine a functionat, poate merge si la mine.
Multumesc!

anamaria spune:

ce fac eu? tip si ma 'nervez! cu cat sutn mai obosita si am mai multe pe cap, cu atat tip mai tare si copiii sunt mai neascultatori!

asa ca in general incerc sa las la servici problemele de la servici, in familie sa ne intelegem cat mai bine... si in felul asta reusesc sa le fac fata copiilor mei nazdravani!

in viitor, ma gandesc sa dau fuga la farmacie si sa cumpar niste MagneB6.
si am printat si scisoarea aceea lacrimogena sa o pun la vedere acasa, cred ca fix pe frigider!

Rodica - pt ca tot sunt pe aici, dau eu link pt scrisoarea aceea: scrisoare pentru ingerul meu

PS sper sa am noroc si sa reusesc sa fiu cat mai calma, despre ciocolate si bombonici nu am mari kestii de remediat pt ca deja am crezul ca un copil nu are copilarie daca nu mananca ciocolata si nu se uita la desene animate!

_
ANAMARIA, mama soldatzeilor de plumb
Bogdan - 04.07.2000 si Tudor - 13.06.2003

poze cu frumosii mei (si nu numai )
************************
DE CE SA REPETI VECHILE GRESELI, CAND EXISTA MULTE ALTELE NOI PE CARE POTI SA LE FACI?

alus spune:

Nervi sunt o problema cateodata destul de mare. Si eu ma enervez pe fetita mea, tip la ea, cateodata imi vine sa ma bat singura. Ma gandesc daca eu cumva nu imi sescarc nervi pe biata Julia deoarece inca nu pot sa ma impac cu gandul ca prima mea fetita la 3 luni nea parasit, stiu ca ea nu este vinovata, dar de atunci sunt mai nervoasa si acesti nervi cateodata imi descarc pe Julia. Eu iau PERSEN can simt ca acus explpdez. Cateodata ma intreb daca nu ar trebui sa ma duc la vreun psiholog.

Alus + Julia Poze Julia
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64324" target="_blank">Cum sau nascut Sylwia si Julia