Durerea unei pierderi de sarcina (10)

Vivela spune:

Hei, Mirela, Nana, ce-i cu voi? Capul sus, trebuie sa fiti optimiste, doar lucrati la un proiect extraordinar

Gabi
http://new.photos.yahoo.com/ygabitza/albums
http://tt.lilypie.com/c-eEp2.png

Michelle81 spune:

Fetelor simt ca mor de durere,nu mai pot!!!Nu ma mai pot deschide in fata familiei sau a sotului...si acesta durere imi roade inima.Cat de mult imi lipseste ingerasul meu..cat de mult as vrea sa o strang in brate sa-i spun cat de mult o iubesc,scumpa mamii...Nu pot trece peste asta fetelor nu pot!Sper ca scumpa noastra sa ma ierte ca nu am putut-o ajuta sa se faca sanatoasa,sa ma ierte ca am refuzat sa o aduc pe lume bolnava(in februarie).Cum am putut sa vin acasa de la spital fara EA?ce fel de mama am fost???

Monicutz spune:

Salut fetelor, eu n-am mai scris aici pana acum, desi si eu mi-am pierdut bebelusul la 38 de spatamani in iulie 2005 din cauza unei triple circulare de cordon.

Draga mea Michelle, sunt cu sufletul langa tine si imi inchipui prin ce treci.
Din experienta mea, durerea acuta tine cam 2-3 luni, dupa care incepe sa se difuzeze, incerci sa accepti ce s-a intamplat si sa mergi mai departe. Durerea nu-ti promit ca va trece de tot, o parte din ea va fi cu tine mereu...dar sigur se va atenua si nu vei mai simti disperarea pe care o simti acum. Tine-te tare pana atunci ca speranta va aparea din nou. Acum este doar prea devreme, e inca foarte recent. E bine ca poti sa-ti plangi durerea. Asta ajuta.

Iti trimit un gand bun si daca as putea ti-as da un pic de putere sa mergi mai departe. Ma bucur ca sotul tau e langa tine si te sustine. Conteaza foste mult.

Te pup,

Monicutz spune:

Michelle, daca te intorceai cu ea acasa bolnava ar fi avut o viata foarte chinuita, cu operatii si mult mai multa durere si chin. Eu CRED ca tu ai fost o mama buna tocmai pentru ca ai putut lua aceasta decizie. Nu te convinge singura ca n-ai facut bine. Ai facut ce ai crezut mai bine la momentul respectiv. In plus medicii au fost cu totii de aceeasi parere - nu ai luat tu o decizie de capul tau din neant. Stiu ca DOARE dar nu insemna ca nu ai fost o mama buna. Cred ca ai fost o mama minunata. In loc sa te gandesti ca nu ai adus-o acasa incearca sa te gandesti de ce chin a scutit-o.

Si crede-ma ca inteleg ce te macina pentru ca si noi am luat decizia sa-l deconectam pe Matei de la aparate. E o decizie cumplita...dar nu vreau sa cred ca a fost o decizie proasta pentru ca stiu ce fel de viata ar fi avut. Si nici o mama nu doreste pentru copilul ei o viata condamnata din start.

Sper din suflet sa reusesti sa vorbesti si cu sotul tau pentru ca sunt convinsa ca si el sufera. E normal ca tu sa simti mai tare pentru ca tu ai si trauma fizica a nasterii, dar tu ai in acelasi timp si minunea ca ai simtit-o. El nu are asta. Si e important sa va intelegi unul altuia durerea si sa va alinati unul pe celalat, pentru ca sunt dureri diferite. Iti doresc sa te poti deschide macar fata de el.
Te pup,

blueeyes2003 spune:

Doamne...Michelle... mi se rupe sufletul cand vad cata suferinta induri! Nu stiu ce as putea sa-ti spunem sa te simti un pic mai bine.Sunt de acord cu Moni,daca veneai cu fetita acasa bolnavioara ar fi avut o viata chinuita si ai fi suferit si mai mult pentru ca nu puteai sa o ajuti cu nimic.Gandeste-te ca acum este bine si va vegheaza de acolo si ai sa vezi ca tot ea iti va da putere sa mergi mai departe.
Incearca sa nu te indepartezi de cei dragi,vorbeste cu ei,spune-le ce simti.Sunt convinsa ca si ei sufera foarte mult,in special sotul tau.
Iti doresc din tot sufletul multa putere sa mergi mai departe!

---

Mirela
www.snugglepie.com/ezb/692306.png" target="_blank">Vine Craciunul! www.justmommies.com/tickers/pic/ttc/19520/" target="_blank">Praying for a miracle!

Happiness_4_us spune:

Gabi, Mirela !
Sunt in perioada fertila si sper sa fie totul bine.
Mirela, te astept maine cu un test cu II!

---

Nana, aspiranta la titlul de mamica!
In asteptarea lui bebe

cristina_ana spune:

Andreea, Larisa, va multumesc si voua mult de tot pentru urari. Acum sunt si eu in sfarsit fericita. Sunt constienta ca urmeaza o perioada plina de emotii si stresuri, dar incerc pe cit posibil sa gandesc optimist si sa nu ma mai gandesc la toate relele posibile, cum am facut in sarcina trecuta. Sa vad cat ma tine!
Mirela, te rog eu muuuulllllttt de tot, iti faci testul in seara asta? Ca eu nu am internet la serviciu si o sa mor de emotii maine toata ziua pana ajung seara acasa.(daca vrei totusi sa il faci maine, bineinteles ca nu ma supar, dar sa stii ca eu o sa ma gandesc toata ziua la tine! Eu zic ca daca nu au venit pana acum, e bebe!!!!

Cristina

POZE

Pepsi spune:

in weekend sint plecata la casa si nu am internet, si azi abia am asteptat sa ajung la munca sa vad vestea buna de la mirela, vorba laurei, pina nu e rosu, e speranta, asa ca ce mai astepti mamico...........nu ne mai coace, fa un test de alta marca(ceva cunoscut) si fuga la odisee cu cristina.Tin pumnii strinsi strinsi, eu zic ca-i bebe, vorba lui gabi, si greturile alea....semn bun, te pup, astept vestea.

andreea, spor la prestat, iti tin pumnii strinsi, cind pleci acasa?

michele, draga mea, e normal sa suferi asa inca, este prea devreme abia a trecut 1 luna, incearca sa iesi sa te plimbi la aer, iti va face bine, mai intra cu noi in vorba, reia-ti incet activitatile. ai grija de tine,

va pup

Flavia +11, mama lui Dominic 17 mai 2004
http://community.webshots.com/user/pepsidominic

saryta spune:

Michelle mi se rupe sufletul cand vad cat suferi nu stiu daca mai tii minte dar ti-am scris pe pm povestea mea.
Sper sa-ti dea DD putere sa treci cu bine si peste hopul asta.

Fetelor voi nu ma cunoasteti, dar va citesc de mult si sunt alaturi de voi cand va bucurati sau cand plangeti.Printr-o tragedie am trecut si eu acum 3 ani cand la 27 sapt am nascut o fetita cu probleme la inimioara ... a trait 12 ore. Am fost terminata vreo luna am plans in continuu si toata ziua imi puneam intrebari fara raspuns ... dar intr-un sfarsit am inteles ca trebuie sa merg mai departe si asta am si facut(aveam acasa o fetita care avea nevoie de mamica ei).Mi-am promis ca foarte curand o sa raman iar insarcinata...nu s-a putut chiar imediat, dar in oct 2004 am ramas insarcinata si am fost in culmea fericirii.In iunie 2005 am nascut-o pe Sara o minunatie de fetita.
Dar tot timpul in noiembrie cand ar fi trebuit sa nasc plangeam si-mi spuneam ... acu bb mea trebuia sa aiba 1an, apoi 2 ani si tot asa.Anul asta in martie am avut un soc cand mi-a intarziat aproape 2 sapt. dar asa a fost sa fie am mers inainte(am ramas pe 5 martie exact ca atunci in 2003) si sapt trecuta am nascut o fetita frumoasa si sanatoasa si cred ca asa a vrut DD ca sa nu mai ma gandesc de fiecare data cu tristete la sfarsitul lui noiembrie...acu am motiv de bucurie o am pe Antonia si celelalte 2 printese care imi fac viata mai fericita.
Am vrut sa va impartasesc si voua fericirea mea si sper sa treceti cat mai usor peste toate valurile vietii si sa nu disperati ... eu cred ca DD le da pe toate cu un folos stie el ce face si de ce.
CURAJ si aveti incredere in DD.
Va urez sa va tineti cat mai repede puiutii in brate ... celor insarcinate, iar celorlalte 2 liniute roz.

Bafta si multa fericire ca meritati.


Mariana - de ANTONIA
Mamicuta de 3 -ANDRA, SARA si ANTONIA

lariana spune:

In primul rind sincere felicitari Cristina-Ana si ma rog sa fie bine si fara probleme pina la capat.Draga Monicutz la mine au trecut aproape 6 luni de cind mi-am inmormintata baietelul dar durerea tot nu mi-a trecut.Mai nou o prietena dea mea care a nascut la fix o luna dupa mine s-a gindit ca ar fii bine sa ma viziteze aseara cu baietelul ei de 5 luni.Nu am avut nici un sentiment fata de copilul ei din contra ma mai punea sa-l tin si in brate.Mi-a descris toata sarcina ca nu a fost vazuta de nici un medic si eu care numa in .... nu ma cautat nimeni.Alte ori imi erau ffff dragi copiii dar acum nu ma pot apropia sufleteste de nici unul.Imi pare rau dar in adincul sufletului meu duc o mare lupta in incercarea de a merge mai departe si de a trece peste tot ce m-i s-a intimplat.Nici nu mai stiu ce-mi doresc ,ce vreau parca nimic decit sa treaca timpul sa imbatrinesc si apoi sa se sfirseasca totul....