ABA
Raspunsuri - Pagina 3
daniella4 spune:
Sunt de acord cu Ana. In plus cu totii suntem mai mult sau mai putin dresati in relatiile cotidiene normale. Si daca aceasta terapie ne poate ajuta puii sa se apropie cat mai mult de normalitate, cu atat mai bine.
Meletina, 
!
doralina spune:
Paula,
Printesei tale i-ar face tare bine aba...Ti-am pus odata un link despre Malina, o fetita cu sd din Barlad care a facut Aba...nu ti-a venit a crede...
Ti-am trimis un manual ABA tradus, nu cred ca l-ai citit...
Era cat pe ce sa ne intalnim in deja de-acum celebrul parc Drumul Taberei, ai contramandat telefonic intalnirea in ultimul moment...intervenise ceva...
Vreau sa-l vezi pe baietelul meu, vladut...
Mi-esti tare draga...Hai sa mai incercam odata, vrei?
poate vine si ADA...
Despre intalnirile esuate cu destinul ea ar scrie foarte frumos...
meletina spune:
Instructor: (ascunzand imaginea la spate ) “Ce doresti?”
STUDENT: “prajitura”
Daca copilul nu raspunde instructorul poate prompta cu primul sunet , sau cu tot cuvantul sau cu o fluturare rapida a simbolului PECS .
Ce facem daca copilul este capabil sa ceara numai obiecte pe care le vede ?
Instructor: (prajitura este vizibila ) “Ce doresti?”
STUDENT: “prajitura ” (copilul primeste o bucatica mica)
Instructor: (ascunzand prajitura sub masa)”Ce doresti?”
STUDENT: “prajitura ” (primeste o bucata mai mare)
Lasati copilul sa va observe in timp ce mutati prajitura din ce in ce mai departe in afara campului vizual in timp ce faceti din ce in ce mai multe trial-uri
Dar daca doresc sa-l invat pe copil sa spun Eu vreau inainte de cuvant? Unii dintre oameni ii invata poe copii acest lucru foarte devreme in timpul programului Trebuie avut in vedere cat de mult beneficiu aduce comparaticv cu cat de dificila devine sarcina de a cere . Daca vorbirea este deja dificila acest aspect poate crea un mare grad de frustrare . O alta problema care este observata cand frazele caraus sunt invatate prea devreme este ca copilul le foloseste in mod inadecvat la otate cererile De exemplu el poate sa spuna Eu vreau somn, Eu vreau plimbare
Pentru cei mai julti copii este bine sa incepem cererea cu un singur cuvant Aceasta il va invata pe copil care dintre cuvinte ii aduce ceea ce el doreste si o face mai usor de transferat apoi la alte funcii ale limbajului . De exemplu daca un copil este invatat sa ceara “pune pantofii” cand vom dori sa-l invatatm pe copil sa numeasca pantoful el s-ar putea sa-i puna numele “pune pantoful’ Cel mai bije este sa asteptam pana cand copilul cere multe obiecte si actiuni , inainte de a introduce frazele caraus ., Cand frazele caraus sunt adaugate , este important sa-l invatam o mare varietate nu numai una . Unele dintre frazele care pot fi invatate sunt : “Ia ..” , Da-mi , Hai la joc” , printre altele Acestea pot fi predate cu usurinta folosind promptarea ecoica , dupa ce copilul a achizitionat destule cereri , dar initial va fi antrebnat cu cea mai puternica (i.e.cea pe care o cer cel mai des , sau care nu are nevoi ede prompturi).
STUDENT: “prajitura”
Instructor: “Spune : Da-mi prajitura.” STUDENT: “Da-mi prajitura.” Instructor: “Ce pot sa-ti dau?”
STUDENT: “Da-mi prajitura.” (primeste o bucatica )
Instructor: “Spune : Vreau prajitura .”
STUDENT: Vreau prajitura ((primeste o bucatica)
Instructor: “Ce doresti?
STUDENT: “Vreau prajitura ((primeste o bucatica))
Sau :
STUDENT: “Minge”
Instructor: “Spune : Sa ne jucam cu mingea .”
STUDENT: Sa ne jucam cu mingea .”
Instructor: “Cu ce sa ne jucam?” STUDENT: “Sa ne jucam cu mingea”
37
Ce facem daca copilul este capabil sa ceara obiecte dar nu si actiuni? Actiunile pot fi invatate in contextul activitatilor de recompensare De exemplu copilul cere “leagana” Puteti sa folositi “completari” sau prompturi ecoice pentru a-l invatat sa spuna impinge Actions can be taught in the context of reinforcing activities. For example, if the child requests “swing”, you might use fill-ins or echoic prompts
to teach him to request “push”.
STUDENT: “leagan
Instructor: (pune copilul in leagan si incepe sa spuna ) “te imping , te imping, te imping _ “
STUDENT: “imping ”
Instructor: “Ce sa-ti fac?” STUDENT: “impinge ”
OR
STUDENT: “leagan ”
Instructor: (pune copilul in leagan , il impinge ) “spune; Impinge ” STUDENT: “impinge ”
Instructor: “Ce sa fac?” STUDENT: impinge ”
Asigurati-va sa-l invatati pe copil forma gramaticala corecta a cuvantului folosit pentru a cere actiuni Unii dintre copii pot denumi actiunile dar nu le cer : impingere .. nu si impinge VA trebui sa-i invatam forma imperativa
Ce facem daca copilul isi doreste putine lucruri deci nu cere adesea ? Explorati continuu noi itemi sau activitati in care copilul ar putea fi interesat pornind de la modul cum raspunde la diferite sunete, imagini, texturi, mirosuri si gusturi Puteti crteste numarul lucrurilor pe care copilul le cere prin adaugarea gradata de noi cereri care pot aduce itemii doriti De exemplu Daca copilul vrea sa faca baie valoarea actiunii de a se dezbraca poate fi puternica in acel moment Nu adaugati prea multe cereri prea repede sau prea multe deodata caci s-ar putea ca copilului sa nu-i mai placa actiunea sau obiectul (isi pierde valoarea stabilita – EO) Sau daca copilului ii plac balonasele de sapun valoarea actiunii de a deschide cutia , a lua bagheta , a sufla , devine destul de puternica
Invatarea copilului care vocal sa ceara (Mand)
Termeni relevanti
Recompensa Ceva care se petrece dupa ce a avut loc un comportament si care face sa creasca probabilitatea ca acel comportament sa apara din nou
Recompensa pozitiva : A da ceva ce persoana considera dezirabil (recompensator) dupa ce un comportament apare si care intensifica posibilitatea aparitiei ulterioare a acelui comportament in aceleasi conditii ca in trecut..
Recompensa Negativa – A da la o parte ceva (recompensator) care copilului ii displace si care poate creste posibilitatea de aparitie a aceluiasi comportament in viitor
Stabilirea Efectului (EO): cresterea temporara (sau descresterea ) valorii recompensei si cresterea (sau descresterea ) temporara a comportamentului care a fost coditionat de acea recompensa in trecut and temporarily increases (or decreases) the behaviors that have been consequated by that reinforcer in the past.
Cererea: Comportamentul verbal care se afla sub controlul EO . Copilul comunica pentru ca vrea ceva.
Promptare : comportament al instructorului care va permite copilului sa raspunda cu mai mult succes (sustinere , ajutor, sprijinire
Extinctia (stingerea) : Indepartarea , stergerea recompensatorului care mentine comportamentul
Dupa ce ati stabilit lucrurile de care copilul este recompensat este interesat de ele sau le doreste si v-ati asociat in mod adecavat cu ele invatati-l pe copil sa ceara ceea ce doreste . Copilul poate fi invata sa ceara mancare , jucarii, actiuni, jocuri fizice sau orice numar de lucruri in care este interesat
Actiunea de a cere este cel mai important lucru pe care il invatat un copil Cererea il invatat pe copil ca comunicarea ii ofera putere . Ii ofera un anumit control asupra lumii si poate inlocui multe comportamente negative care pot apare In plus il putem invatat multe alte funcii ale limbajului folosind aceasta deprinderePentru multi copii cu Autism , cererea poate fi greu de predat . Ei pot fi capabili sa spuna cuvinte dar nu si sa le foloseasca in mod functional . Asa cum stim cu totii , numai pentru ca un copil rosteste “minge “ nu inseamna ca si poate sa ceara o minge atunci cand isi doreste una
Sunt doua prioritati atunci cand invatam un copil care vocalizeaza sa ceara . In primul rand trebuie sa fim siguri ca copilul isi doreste itemul cu adevarat in acel moment (sa facem o EO pentru item) . Este neproductiv sa incerci sa inveti un copil ssa ceara ceva pe care nu il doreste . Oferind copilului putin din itemul respectiv si asteptand sa vedeti daca mai vrea sau daca se joaca cu itemul pana cand devine interesat de voi si de activitate .. pentru a putea stabili un EO. Al doilea element este urmatorul : trebuie sa-l invatatm pe copil ca modul in care a reusit sa obtina anumite lucruri in trecut (ex: tipat, plans , repetare ) nu o sa mai mearga in prezet ! Facem asta prin nerecompensarea modului “vechi” de a cere sau prin invatarea copilului sa ceara intr-un mod diferit .
Unii copii vocalizeaza dar nimeni nu intelege ce spun ei . Sunetele pot semana cu propozitiile fara sa aiba nici un inteles sau pot continte unul sau doua cuvinte care se inteleg .
39
. Acesta este un stadiu de dezvoltare prin care majoritatea copiilor trec si care se numeste “jargon “ sau exprimarea in jargon. Aceste tipuri de exprimare sunt uneori ignorate deoarece altii nu inteleg ceea ce doreste copilul sa spuna
Alti copii pot vorbi cu cuvinte perfect inteligibile dar numai cand ii imita pe altii . Ei pot repeta in mod spontan ceea ce aud , imediat dupa ce aud , dar nu cer ceea ce isi doresc . De exemplu cand cineva ii intreaba “Ce doresti?” ei raspund “Ce doresti?” . Aceasta se numeste “ecolalie “ . Aceste raspunsuri nu au nici un fel de functie pentru copil ( nu-l ajuta cu nimic) daca nu sunt recompensate . Aceasta se intampla prin a oferi copilului ceea ce repeta ( fara sens) ca si cand ar fi cerut itemul respectiv. De exemplu : Copilul se intinde dupa suc. Mama ii spune : “Vrei suc?” Si copilul raspunde “Vrei suc?” Atunci mama ii da sucul . Ceea ce a invatat din asta copilul este sa foloseasca “Vrei suc?” pentru a cere suc . Uneori acesti copii imita in mod spontan dar nu si atunci cand li se cere sa o faca . De exemplu daca instructorul le spune : “Spune suc!” copilul nu mai spune nimic Aceatsa inseamna ca copilul poate repeta aceasta abilitate nu se afla sub control instructional.
Alti copii au abilitatea de a folosi fraze pe care le-au auzit intr-o conjunctura pentru a se descurca in alta conjunctura. De exemplu ei repeta cuvintele pe care le-au auzit in filmul lor favorit in situatii diferite dar relationate de situatia prezenta. Uneori aceste cuvinte sunt spuse intr-o maniera “cut and paste “ (ca la clculator – cand se copiaza un text in intregime si se aseaza fara nici o modificare in alta parte) . Cu alte cuvinte copilul foloseste cuvinte pentru a ii servi intr-o situatie similara celei in care le-a auzit prima data . De exemplu : un copil spune “El era un leu foarte infometat!” de fiecare cand doreste ceva de mancare . Poate ca copilul spune aceste cuvinte in aceasta situatie deoarece atunci cand a privit sau a ascultat povestea lui favorita unul dintre personaje a rostit aceste cuvinte si a primit ceva de mancare . Uneori acest mod de folosire a frazelor se numeste “ecolalie intarziata “(delayed echolalia) . Uneori acest limbaj devine foarte functional in familie deoarece si parintii au vizionat filmul si pot “interpreta- traduce” ceea ce copilul le spune Ei recompenseaza acest tip de folosire a limbajului raspunzandu-i intr-o maniera pe care copilul o gaseste placuta . De exemplu in situatia de mai sus , deoarece si parintii au vizionat filmul , interpreteaza propozitia spusa de copil “Leului ii era foarte foame !” ca un anunt al acestuia ca doreste sa manance si ii ofera ceva de mancare . Aceasta atitudine recompenseaza folosirea aceste propozitii ca o “cerere” pentru mancare . Problema apare atunci cand copilul paraseste mediul familial si ceilalti nu au nici o idee fata de ce ar putea sa insemne si deci nu mai recompenseaza acest comportament . Aceasta poate duce la frustrari si accese de manie deoarece copilul nu mai poate sa-si comunice nevoile ca inainte.
Aspecte importante in invatarea copilului care vocalizeaza “sa ceara”
1. Chiar atunci cand copilul este capabil sa vorbeasca folosind propozitii lungi incepeti invatarea cate unui cuvant. Aceasta va asigura ca copilul invata exact ce cuvant ii aduce de fapt itemul dorit si va fi folositor cand se va dori transferul catre alti operatori verbali in viitor . Este foarte bine sa se introduca “frazele caraus” precum “vreau” , “Da-mi” dupa ce copilul are abilitati puternice de imitatie si ati reusit sa transferati multe raspunsuri in aria “denumirii”
2. Asigurati-va ca predati toate situatiile in care cererea poate fi facuta . O “adevarata cerere” este numai sub controlul EO ceea ce inseamna ca nimeni nu-i spune nimic copilului inainte . Este important sa-l invatam pe copil cererile pure dar la fel de important este sa-l invatam pe copil sa raspunda si in alte conditii de exemplu : cand il intreaba cineva ce vrea , sau ce alege , sau cand itemul dorit este vizibil sau nu . asigurati-va daca copilul poate discrimina diferite situatii inainte de a-l invata cum sa raspunda la fiecare
40
3. Cand il invatati p[e copil sa ceara ceva , invatati-l inainte de toate cuvantul care denumeste itemul (inainte de a-l invata culorile sau alte adjective) De exemplu daca unui copil ii place sa deseneze aceti-l sa ceara “creion” sau marker” inainte de a-l invata sa ceara culori . Altfel cuvintele cared enumesc culori pot “inlocui” cuvintele folosite pentru a cere creion sau marker...
4. Cuvinte precum “mai mult “ sau “te rog” trebuie tratate ca adjective si nu vor fi predate pana cand copilul nu este capabil sa ceara itemul folosind notiunea corespunzatoare . Ganditi-va de doua ori inainte de a adauga aceste cuvinte in antrenamentul timpuriu pentru ca vor creste durata si dificultatea obtinerii raspunsului dorit fara a adauga vreo valoare reala limbajului
5. Cand adaugati fraze caraus invatati-l cat mai multe variante in contextul aceleiasi activitati sau set de conditii. Invatati-l atat fraze pe care le foloseste in contextul interactiuniicu copiii cat si in contextul interactiunii cu adultii. “Am voie sa iau masina, va rog?” merge in timpul interactiunii cu adultii su cu profesorii la scoala , dar nu se potriveste si in timpul jocului cu copii pe terenul de joc.
6. Asigurati-va ca copilul nu primeste nimic recompensatoriu pentru comportamentul sau negativ . LA inceput veti observa o exagerare a acestuia ( mai ales cele pe care copilul le folosea inainte pentru a obtine ceva . este important sa nu raspundeti la aceste comportamente negative Daca acestea functioneaza (obtine ce doreste de pe urma lor) nu va mai fi nevoie de cuvint .
7. Evitati situatiile prin care impuneti ceva . Adica “trebuie sa vorbesti pentru a primi “ Folositi orice strategie de promptare (semne, imagini , completarid e fraza) necesare pentru a-i permite copilului sa primeasca recompensa . Numai faptul ca va aude pe voi folosind cuvantul care trebuie si asociindu-l cu recompensa va conduce la marea probabilitate ca acel cuvant sa fie folosit in viitor si de copil..
8. Cand incercati sa-i invatati pe copii sa denumeasca obiecte , verbe,prepoaitii, adjective sau adverbe , adesea este mult mai usor sa incepeti cu etapa “cererii” apoi sa transferati cuvantul respectiv in etapa urmatoare “denumire” (tact) De exemplu daca doriti sa-l invatati sa denumeasca “intuneric” , este mai usor sa gasiti o situatie in care copilul sa-si doreasca intuneric(jocul cu lanternele) , il invatati sa ceara “intuneric” apoi transferati acest raspuns la a –l invata sa eticheteze folosind cuvantul “intuneric” , intunericul .
9. “”Curatarea ” usoarelor greseli de articulare a cuvintelor poate fi obtinuta in timpul “cererii” . Cand copilul invata pentru prima data un cuvant , puteti accepta orice aproximare inteligibila a cuvantului . Dupa ce copilul poate cere itemul fara promptare , puneti-l sa repete cuvantul dupa voi de cateva ori inainte sa ii dati itemul cerut pentru a imbunatati rostirea Dati copilului itemul dupa ce a rostit cel mai bine . Fiecare copil este diferit deci stabiliti singuri de cate ori puteti sa-i cereti copilului sa repete . Este important sa nu-i cereti sa repete cuvantul pana cand copilul isi pierde interesul in a vorbi si in ceea ce priveste itemul respectiv..
41
Invatarea copilului sa eticheteze(prin cuvant, sa denumeasca) obiecte si imagini
Din momentul cand copilul a invatat destul de multe cuvinte cu ajutorul carora sa ceara ceva instructorii ar trebui sa inceapa sa adauge alte sarcini intre oportunitatile de a cere. Numarul de sarcini cerute intre oportunitati trebuie crescut in mod gradual si promptari full (depline, complete) ar trebui oferite pentru fiecare sarcina astfel incat coppilul sa aiba mereu succes. Promptarea deplina, completa inseamna ca instructorul va trebui sa-l ajute pe copil sa raspunda corect in orice mod posibil . De exemplu daca il invatati imitatia motrica sau instructia receptiva , miscati in mod fizic corpul copilului pentru a realiza actiunea si recompensati fiecare raspuns corect. . Apoi in mod gradual diminuati promptarea pana cand copilul este capabil sa realizeze actiunea sau sa raspunda la sarcina fara sa mai fie nevoie de promptare fizica In mod gradual introduceti alte sarcini intre raspunsurile promptate si cele nepromptate . De obicei cele mai potrivite sarcini de introdus intre cereri sunt sarcini de imitare, de potrivire , instructiuni de receptie si de receptare discriminativa a obiectelor..
.
Pentru copiii care sunt la inceputul invatarii (cei care incep sa invete sa comunice) majoritatea instructiunilor trebuie sa fie date in contextul unor activitati pe care acestia le gasesc placute . De exemplu imitatia motrica poate fi invatata in timp ce se canta cantece sau jocuri de degete sau jocuri cu jucarii. Receptia discriminativa poate fi invatata cand se curata jucariile la sfarsitul activitatii, sau discriminarea imaginilor poate fi invatata cand se citesc povesti . Instructii simple precum “Da-mi sau “atinge” pot fi predate cand invatatm copilul sa atinga recopmensele sau dandu-i –le cand le cere . Asa cum am discutat mai devreme invatarea unui copil sa renunte la o recompensa este o parte importanta a invatarii “cererii” si este importanta pentru a putea folosi recompensele respective in predare
Urmatorul tip de comunicare functionala (comportament verbal) pe care dorim sa-l invatam pe copil este cel de a eticheta (denumi ) obiectele cu care intra in contact. In timp ce “cererea” ii aduce copilului un beneficiu deoarece el primeste ceea ce cere , etichetarea (denumirea) nu are ca rezultat acelasi tip de recompensa Cu alte cuvinte copilul trebuie sa rosteasca un cuvant nu pentru a obtine acel obiect pe care l-a denumit ci pentru ca instructorul il intreaba cum se numeste acel obiect sau pentru ca intra in contact cu el si acest comportament a fost recompensat
O etichetare pura este considerata folosirea limbajului pentru a denumi, a descrie ceva cu care intra in contact . De exemplu daca un copil spune “Aceasta este mama” in timp ce priveste fotografia ei , el eticheteaza(numeste) In viata de zi cu zi, copiii rareori fac o actiune de etichetare , cu alte cuvinte ei nu denumesc pur si simplu ci pentru ca doresc ca cei din jur sa observe ceva sau sa le dea atentie . De exemplu , copilul de doi ani care spune “cal” in timp ce priveste o carte cu poze cu mama lui, si arata imaginea unui cal. Acest comportament verbal are de fapt doua functii aceea de a denumi si aceea de a cere ( atentie). De fapt este chiar straniu sa vezi un copil intrand intr-o camera si incepand sa eticheteze verbal lucrurile pe care le vede . Din pacate aceasta a fost ceea ce au fost invatati unii copii cu autism , in mod neintentionat , atunci cand etichetarea verbala a fost predata separat de aptiudinea de a cere atentie ..
Copiii care se dezvolta tipic , incep sa eticheteze lucruri din mediul inconjurator foarte devreme in timpul achizitiei limbajului Ei nu fac asta cand sunt singuri in camera sau numai pentru ca au vazut un obiect ci cu scopul de a atrage atentia asupra obiectului sau de a atrage atentia celorlalti asupra lor. Atentia pe care copilul o primeste din partea adultilor pentru acest comportament recompenseaza acest tip de “etichetare” Acesta este un aspect foarte important pe care trebuie sa-l avem in vedere . Daca dorim ca copilul sa eticheteze verbal obiecte in mod spontan trebuie sa continuam sa ne facem prezenta si atentia pe care o primeste copilul din partea noastra recompensatorie .
42
Pentru a-l putea invata pe copil noi lucruri in care sunt implicate obiecte sau actiuni de care copilul nu este foarte interesat, este important ca copilul sa aiba aceasta abilitate de a denumi obiecte cand i se cere. Etichetarile verbale initiale sunt cel mai bine transferate din etapa precedenta (cererea-mand) . Autorul sugereaza ca cel mai bine este sa se astepte pana cand copilul este capabil sa ceara cat mai multi itemi si in mod spontan incepe sa numeasca obiecte din mediu inainte de a introduce targheturi pectru care copiluyl nu a formulat cereri (nu exista EO) . Aceasta deoarece acest comportament (etichetarea verbala spontana ) indica faptul ca “vorbirea” a fost atat de mult asociata cu recompense incat a devenit recomensatorie prin ea insasi In plus indica faptul ca echipa de predare a avut succes si ca este atat de mult asociata cu recompensa incat copilul considera insasi acordarea atentiei de ctre membrii ei ca fiind recompensatorie.
In timpul antrenamentului initial vrem ca copilul sa invete sa eticheteze verbal atunci cand aude o varietate de noi intrebari precum : Ce este aceasta? Ce este aceea? Cum se numeste acest obiect? Precum si sa fie capabil sa denumeasca obiectele pe care le indica instructorul fara sa puna nici o intrebare . In cele din urma , asa cum am discutat mai sus , noi vrem ca copilul sa fie capabil sa eticheteze itemii in dorinta de a ne atrage atentia catre itemul respectiv . vrem sa ne asiguram ca atunci cand il invatam pe copil sa eticheteze itemii o facem intr-o maniera flexibila si nu numai la auzul intrebarii “ ce e asta?” aceasta se poate realiza prin procedurile de transfer. Imediat ce copilul este capabil sa raspunda la Ce este asta?” veniti cu o alta intrebare:
Example:
Instructor: “Ce este asta?” STUDENT: “Vaca .”
Instructor: “Cum se numeste aceasta?”
STUDENT: “vaca .”
Aceasta functie a limbajului este predata la fel atat la copii verbali cat si la cei care folosesc limbajul semnelor . Totusi este mult mai greu sa-i inveti pe cei care folosesc o alta forma de limbaj augumentativ (ex: planseta de comunicare , schimbul cu imagini. schimbul cu obiecte) Aceasta se intampla deoarece atunci cand copilul eticheteaza verbal el de fapt potriveste (asociaza) De exemplu un copil cu planseta de comunicare . Instructorul intreaba : “Ce este asta?” in timp ce ii arata o minge copilul va atinge imaginea mingii de pe planseta lui de comunicare ca raspuns . Daca copilul nu primeste itemul dupa ce a atins imaginea comportamentul respectiv nu este nici o cerere (mand) dar nici o etichetare verbala deoarece copilul a asociat o imagine cu un cuvant , ceea ce este o deprindere diferita de cea de etichetare verbala. .
Sunt 4 modalitati de baza pentru a-l invatat pe un copil sa eticheteze verbal lucrurile . Prima implica folosirea aptitudinilor deprinse de copil in timpul invatarii :”cererii” si transferarea lor la invatarea “etichetarii verbale” . Cererile folosite in acest proces trebuie sa fie foarte puternice . Cu alte cuvinte copilul va trebui in mod consecvent sa ceara itemul respectiv fara ajutorul promturilor, intr-o varietate de situatii si de la o varietate de persoane . Daca transferurile sunt initiate prea devreme inainte ca “cererile” sa fie fluente , copilul poate inlantui raspunsurile . De exemplu copilul poate invata ca se asteapta de la el sa numeasca ceea ce isi doreste , apoi sa bata din picioare, apoi sa se ridice apoi sa denumeasca din nou obiectul .. pentru a obtine un anumit lucru .
1. Ce facem daca copilul este capabil sa ceara multi itemi dar nu poate sa raspunda cand este intrebat “Ce este asta?”
Transferul de la “cerere” la “etichetare verbala” - Numele acestei proceduri este inselator, deoarece de fapt noi ii cerem copilului sa eticheteze verbal un obiect inainte de a-l cere . In primele faze ale antrenamentului copilul cere obiectul ca raspuns la o noua intrebare , dar pe masura ce adaugam noi trialuri intre etichetarea verbala initiala si cerere , copilul invata sa eticheteze verbal un obiect atunci cand i se cere .
43
La inceputul antrenamentului se prea poate ca un copil sa si inceapa sa semnalizeze sau sa rosteasca numele unui obiect numai pentru ca asa era recompensat in trecut prin obtinerea acelui obiect . Folositi numai sarcini pe care copilul le-a “masterat” intre trialurile de etichetare verbala si cele de cerere . Noi dorim sa-l invatam cate o deprindere pe rand .
Instructor: (tinand un recompensator favorit) “Ce este asta?“
STUDENT: “Minge.”
Instructor: “Ce doresti? “
STUDENT: “Minge.” (copilul primeste mingea si se joaca cu ea putin timp)
Instructor: “Da-mi mingea.”
STUDENT: <copilul ii da mingea> (copilul a fost invatat sa renunte la recompensator)
Instructor: “Ce este asta?”
STUDENT: “minge.”
Instructor: “Fa asa.” (loveste mingea cu un ciocan)
STUDENT: <copilul loveste mingea > (un raspuns imitativ masterat)
Instructor: “Da-mi ciocanul”
STUDENT: <copilul da ciocanul> (un raspuns masterat) Instructor: “Ce doresti?”
STUDENT: “mingea.”
Pentru unii copii aceasta poate fi realizata prin a face un trial de cerere si apoi urmat de unul de etichetare verbala . De exemplu imediat dupa cererea si primirea mingii instructorul poate cere copilului : “Ce este asta?” Copilul poate foarte bine sa denumeasca obiectul in special daca instructorul isi plaseaza mana pe minge intrerupand jocul dar pentru alti copii , daca nu exista EO si nici dorinta de a obtine mingea ei nu vor avea nici o reactie Aceasta plaseaza instructorul intr-un punct “mort” opentru ca el nu poate “scoate cuvintele din gura copilului” pentru a-l face sa raspunda Daca repetarea nu este sub control instructional si copilul nu raspunde in aceasta situatie , instructorul ar treni sa raspunda singur la intrebare si sa mearga mai departe Pentru copii care au raspunsuri puternice de “umplere” a spatiilor goale Acest model intrebare /raspuns poate deveni un model de “umplere / completare”
Instructor: “Ce este asta?”
STUDENT: (nici un raspuns in 2 secunde )
Instructor: “Minge. Ce este asta?” (“b” - ca prompt) STUDENT: “Minge.”
Amintiti-va ca dorim sa evitam sa-l invatam pe copil sa NU raspunda la intrebari deci daca copilul nu raspunde in aceasta situatie , o procedura de transfer diferita ar trebui folosita .
O alta procedura poate fi folosita , care implica folosirea cererilor masterate (cereri) Aceasta presupune sa aveti la dispozitie doua dintre obiectele favorite ale copilului . Mai intai evaluati care dintre cele doua lucruri si le doreste mai mult copilul (EO) si folositi-l pe acela ca recompensator . Folositi –l pe celalalt pentru a-l invata pe copil sa eticheteze verbal.
(Instructorul are o carte si o bomboana si a stabilit (evaluat) ca copilul vrea neaparat sa se uite pe carte dar ar lua si bomboana daca i-ar fi data )
Instructor: (tine in fata lui bomboanaCe esta asta?
STUDENT: “bomboana.”
Instructor: “Minunat Ce vrei? ” (ridica cartea)
STUDENT: “carte.”
44
2. Ce facem daca copilul este capabil sa indice imagini dar nu raspunde cand il intreb Ce este asta? “
Transfer de la “receptie” la etichetare verbala” - Este usor sa promptezi o identificare receptiva a unei imagini sau a unui obiect prin asistarea fizica a copilului sa atinga itemul respectiv (promptare fizica) sau prin modelarea raspunsului corect (promptare imitativa) Multi copii vor incepe in mod spontan sa numeasca itemii atunci cand ii arata . Daca este asa, raspunsul receptiv poate fi cu usurinta transferat spre o etichetare verbala pentru ca adesea copiii repeta cuvantul care doar ce le-a fost spus .
Instructor: “Atinge masina.”
STUDENT: “Masina.” (in timp ce arata masina)
Instructor: “Ce este asta?”
STUDENT: “Masina.”
Daca copilul nu raspunde in aceasta situatie instructorul poate oferi prompt primul sunet al cuvantului (prompt fonemic) Daca copilul tot nu raspunde , raspunsul intreg trebuie dat Amintiti-va sa promptati in primele 2-3 secunde..
3. Ce facem daca copilul este capabil sa imite (ecou) consecvent , cand ii spun “ Spune” dar nu raspunde cand il intreb “Ce e asta?”
Transfer de la “repetare” la etichetare verbala- Din nou se ia un raspuns masterat si se transfera intr-o noua conditionare
. Instructor: “spune masina.”
STUDENT: “masina.”
Instructor: “Ce este asta?”
STUDENT: “masina.”
4. Ce facem daca copilul poate sa completeze cuvinte lipsa in timpul activitatilor dar nu raspunde cand este intrebat Ce este asta?
Transfer de la completare la etichetare- Daca copilul a raspuns la sarcinile care cereau completarea , in trecut, atunci aceasta capacitate a lui poate fi transferata spre o etichetare verbala. Amintiti-va ca activitatea de completare nu este precedata de o cerinta deci este mult mai usor de folositsi ne ajuta sa evitam sa folosim prea multe intrebari cand il invatam pe un copil care invata limbajul Imediat ce un copil completeaza in mod consecva=ent incepeti sa transferati spre etichetare ..
Instructor: “Ne spalam pe maini in......” STUDENT: “Chiuveta.”
Instructor: “Ce este asta?”
STUDENT: “Chiuveta.”
45
Proceduri de transfer
Telul nostru este sa-l invatam pe copil in asa fel incat acesta sa aiba mereu succes . O modalitate de a face asta este sa-i oferim mereu promptare deplina , completa (full) . O alta modalitate este sa folosim procedurile de transfer.
Transferul este atunci cand preluam un raspuns pe care copilul deja este capabil sa-l produca in anumite circumstante si il invatam cum sa-l produca (acelasi raspuns) in circumstante diferite . De fiecare data cand incercati sa-l invatati pe copil o aptitudine , ganditi-va la circumstantele cand el produce un raspuns asemanator si folositi acel raspuns ca punct de pornire . Copilul este foarte probabil sa repete acelasi comportament sau sa spuna acelasi cuvant daca tocmai a facut asta . Adaugati cate putin timp in mod gradual intre raspunsuri pana cand copilul poate sa raspunda la noul SD singur . Unele exemple de transfer sunt :
1. Copilul poate sa imite bataia din palme si vreti sa-l invatati sa raspunda la SD “clap”
Instructor: “Fa asa” (bate din palme)
STUDENT: bate din palme)
Instructor: “bate din palme” (bate din palme)
) STUDENT: < bate din palme)
> Instructor: “bate din palme)
”
STUDENT: < bate din palme)
Raspunsul cu actiunea batae din palme se afla acum sub controlul Sdului : “Bate din palme”
2. Copilul poate cere o masina dar vreti sa-l invatati sa eticheteze verbal masina
O varietate de transferuri se poate folosi
a) Aratati-i masina
Instructor: “Ce este asta ?”
STUDENT: “masina.”
Instructor: “Ce doresti?” STUDENT: “masina.”
In acest moment exista un control dublu cerere/denumire . Gradual adaugati noi sarcini intre cerere si etichetare.
b) Luati doi itemi pe care copilul stie sa-i ceara foarte bine . Determinati itemul pentru care sopilul are cea mai mare dorinta EO permitandu-i sa ceara fiecare item
Instructor: “Ce este asta?”
STUDENT: <denumeste itemul cel mai putin preferat >
Instructor: “Ce doresti?”
STUDENT: <cere itemul preferat>
doralina spune:
Povestea Malinei de Hunea Corina
De la varsta noua luni am mers cu Malina la kinetoterapie la Spitalul de Copii “Sf. Nicolae” din Barlad. Eram foarte derutata si dezorientata. Domnul profesor kinetoterapeut Damian Romica m-a ajutat foarte mult sa-mi pastrez optimismul.
La numai cateva luni s-a deschis la spital programull terapeutic pentru copii cu nevoi speciale “Scoala lui Cristi”. Acest program oferea terapie atat pentru copii din orfelinate cat si pentru copii din familii. Domnul profesor mi-a spus despre acest program si am mers si am vorbit cu doamna Tracy Pierce Woodall. Am rugat-o sa o primeasca pe Malina in program, iar dumneaei mi-a spus sa astept pana cand va avea un loc liber. La doua sau trei luni de la deschidere am primit un telefon din partea domnului profesor prin care ma anunta sa ma duc cu Malina la “Scoala lui Cristi” pentru ca s-a mai eliberat un loc.
Si asa pe la varsta de un an si sapte luni Malina a inceput terapia la fundatie. Ea era un bebelus scump, abia incepuse sa mearga bine (mai cadea din cand in cand) si spunea numai cateva cuvinte ca “ta-ta”, “pa-pa”, “cecei”, “sosete”, dar nu cred ca le pricepea in adevaratul sens al cuvantului.
La inceput eram foarte sceptica, eram dezorientata, plangeam mereu, nu credeam ca o sa poata invata ceva. Medicul la care am fost nu ne-a dat multe sanse cu privire la dezvoltarea ei psihica. Datorita fundatiei, a programelor cat si a terapeutilor, Malina a inceput putin cate putin sa recupereze in dezvoltare. Vazand progresul ei, am inceput sa fiu mai optimista, sa imi doresc sa traiesc ca sa o ajut pe micuta. Am trecut prin momente foarte neplacute pe care numai o mama cu un copil cu probleme si oamenii cu suflet mare le pot intelege.
Asa a implinit Malina doi anisori. A inceput sa se joace cu diverse jocuri, cu cuburi, si dupa multa munca din partea terapeutilor a spus pentru prima oara MAMA. A fost o zi de neuitat. Dupa aceea parca totul venea de la sine, la cateva zile mai invata cate un cuvant nou. Imi aduc aminte ca pe la doi ani si opt luni eram intr-un spital de recuperare si Malina stia deja vreo 20-30 de cuvinte.
La trei ani cunostea deja toti membrii familiei, toate lucrurile uzuale din casa, stia care sunt anumite camere din casa (bucatarie, sufragerie, baie etc.). A lucrat cu Sistemul de Comunicare prin Schimb de Imagini (PECS) si isi lua caietul si imi arata cand vroia ceva. Asa a inceput sa vorbeasca mai bine. Mai intai a folosit propozitii din doua cuvinte, apoi propozitii din trei cuvinte.
La trei ani si opt luni am dat-o la gradinita normala. Mergea dimineata la gradinita si dupa-amiaza la fundatie. Acest program ne-a ajutat foarte mult; am avut un noroc incredibil atat noi, familia, cat si Malina. Ma refer la faptul ca aveam unde sa o ducem in fiecare zi, si in fiecare zi invata ceva nou, un lucru, orice, care pentru ea era un pas inainte. Va puteti imagina bucuria din sufletul nostru cand vedeam ca progreseaza. Am fost tare necajiti, medicii nu ne dadeau sperante ca o sa vorbeasca, am fost intr-o perioada pe care n-as vrea sa mi-o amintesc.
In jurul varstei de trei ani deja recunostea literele din alfabet, culorile, stia sa numere pana la10-15. Era o mandrie pentru noi, deoarece de fiecare data cand mergeam cu autobuzul ea vorbea intr-una asa cum putea, si de vreme ce arata mai mica decat era in realitate oamenii se minunau de cat de isteata era la varsta ei. Asta ma facea foarte fericita.
Fundatia “Cristi’s Outreach” a fost un dar de la Dumnezeu pentru Malina si pentru copiii ca ea, cu nevoi speciale, si o spun cu sinceritate, pentru ca sunt mandra de copilul meu. Pot sa ma inteleg cu ea, vorbeste cursiv, in fraze foarte lungi. Mi-e draga ca stie ce ii place si ce nu. De exemplu, imi spune daca ii place o hainuta sau nu.
In jurul varstei de patru ani, tot la fundatie a invatat sa se imbrace si sa se dezbrace. Au fost momente cand credeam ca nu o sa poata invata asta niciodata. Dar cu ajutorul terapeutilor de la fundatie am trecut si de aceasta problema ca si de multe altele.
Terapia ABA si logopedia primite la fundatie ii fac foarte bine Malinei -- este foarte energica, ii place sa mearga la terapie, ii place sa se joace cu copiii, cu jocuri, sa cante, sa spuna poezii, si acum invata multe lucruri si la gradinita. Pot sa spun ca la gradinita am avut ceva probleme: ei nu ii prea placea sa stea intr-un singur loc si doamna educatoare se plangea ca nu vrea sa asculte. Asta s-a intamplat primul an, dupa aceea Malina s-a obisnuit, am dat-o la clasa unei alte doamne educatoare care era putin mai rabdatoare, si putin cate putin a trecut si teama ca nu o sa o mai primeasca la gradinita. Acum merge in continuare la gradinita si participa la activitati asa cum poate. Dar eu sunt multumita.
Trebuie sa mentionez si faptul ca pe Malina am tratat-o intotdeauna ca pe un copil normal, chiar daca stiam ca nu e la nivelul unui copil de varsta ei. Eu o vad ca pe un copil istet care, daca este ajutata in continuare prin intermediul Fundatiei “Cristi’s Outreach”, va continua sa faca progrese. Foarte fericita am fost si atunci cand am fost la Vaslui la comisie (o data pe an se merge la comisie pentru a se vedea dezvoltarea copilului si, in functie de aceasta, a i se da un grad de handicap). Specialistii din comisie mi-au spus ca Malina este cel mai dezvoltat copil cu Sindromul Down din judetul Vaslui, avand cel mai mare Coeficient de Inteligenta (IQ=62) atat dintre copii cat si dintre adulti. Le-am spus ca merge la Fundatia “Cristi’s Outreach” si au ramas placut impresionati de rezultatele pe care le-a avut programul de terapie asupra dezvoltarii psihice, si probabil fizice, a Malinei.
Vreau sa-i multumesc doamnei Tracy care a facut pentru familia noastra ceea ce n-a facut nimeni din Romania pentru noi. Doresc ca aceasta fundatie sa functioneze in continuare pentru a ajuta si alti copii cu nevoi speciale. Sunt foarte multumita de efectul acestei terapii asupra Malinei, si rugamintea mea este sa o ajutati in continuare pe fetita mea, pentru ca numai asa ea o sa fie din ce in ce mai bine.
http://www.woodallkids.org/storiesJ.html