batalii intre fratzi / cum le evitam?

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Gabi_K spune:

La noi sunt 5 ani diferenta. Scandalurile sunt la ordinea zilei. Insa la culcare (dorm in aceeasi camera) dupa 10 seara sunt cei mai buni prieteni din lume. Atatea hohote de ras si chicoteli nu aud de la ei o saptamana intreaga in timpul zilei, cat aud seara dupa ora de culcare...
In timpul zilei n-ar fi probleme, dar si la noi cateodata cel mare face pe "taticul" cu micuta. Cateodata justificat, altadata exagerand...

ex- gabibarta

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns giul spune:

Incep sa cred ca e vorba de caracterul copiilor,de temperament ,de zodii,intre primul si al 2-lea copil,baieti,nu au existat niciodata probleme.Eu aveam impresia ca fiind diferenta mare nu se bat ,dar vad ca la Gabi_k nu e asa .Sau altceva,cei doi mai mici ,au alt tata,care tata s-a purtat exemplar cu primul meu copil.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sanca spune:

Lorelai, multumesc de sfat. "How to talk so Kids will listen" o am. Am citit-o din scoarta in scoarta acum 2-3 ani, si mi-a placut. O sa o iau la recitit, ca are idei bune in ea. O sa merg la biblioteca si o sa iau "Siblings Without Rivalty" -

Eu am fost unicul copil, si am suferit enorm de singuratate. De aceea imi este greu sa-i inteleg pe baieti de ce se paruiesc atata... si de ce nu sant mai unitzi.

Da, greseala mea pana acuma ca l-am protejat mai mult pe cel mic. Si m-am trezit la realitate ca cel mic, are o tactica de a-l pistona pe fratisu pana cand incepe razboiul...

Si pentru ca veni vorba de zodii. Cel mare e Capricorn iar cel mic e Balanta. . .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lorelaim spune:

Sanca - si eu sunt Balanta (combinata cu maimuta - zodia chinezeasca) - si recunosc cu manuta pe inima, ca fratele meu mai mare (cu 10 luni si jumatate) a avut o rabdare de fier cu mine cand eram mica si eram un "dracila"...
Alte carti care poate te-ar interesa si ti-ar place sunt cele ale lui Michele Borba - www.micheleborba.com. In mod cert o sa gasesti si cartile ei pe la bibleo.
Multa sanatate si numai bine-ti doresc,
Lorelai

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns teo1970 spune:

Anca, citeste si aici.

mai ales ce-am scris eu din Anne Bacus ; nu stiu ce parere aveti voi, dar mie mi se pare foarte adevarat ce spune d-na asta ...

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=88238


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gabi_K spune:

quote:
Originally posted by giul

Incep sa cred ca e vorba de caracterul copiilor,de temperament ,de zodii,intre primul si al 2-lea copil,baieti,nu au existat niciodata probleme.Eu aveam impresia ca fiind diferenta mare nu se bat ,dar vad ca la Gabi_k nu e asa .Sau altceva,cei doi mai mici ,au alt tata,care tata s-a purtat exemplar cu primul meu copil.



Ce sa zic... diferenta de 5 ani, amandoi tauri, cel mare baiat cuminte si calm (sa nu zic bleg) micuta tot calma pana e lasata in pace sa faca ce vrea ea, dar cum ii intersecteaza cineva interesele, devina dracoaica si ataca:))))

ex- gabibarta

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marimar spune:

Cred ca o schimbare in tactica ar fi binevenita, adica sa te concentrezi pe lauda si nu pe pedeapsa, ignorat cit posibil comportamentul negativ sau vorbit si explicat dar nu pedepsit ci rasplatit cele mai mici eforturi de comportament pozitiv al unuia fata de celalalt.

Laudat si cel mai mic efort, de ex daca intr-o zi, in loc sa se certe de 10 ori s-au certat de 8 ori numai, asta e un bun inceput si trebuie laudat: "uite, vezi ce bine, ce frumos ati reusit sa va intelegeti,stiam eu ca pot sa am incredere in voi...", e foarte greu, nu prea reusesc nici eu insa asta se pare ca cea mai buna solutie si da cele mai bune roade, nu pedeapsa. Copiii ( ca si adultii de fapt), reactioneza mult mai bine daca sint laudati si pentru ca le place si vor sa fie laudati si apreciati isi vor da silinta si vor face eforturi pentru asta, vor fi mult mai stimulati in felul acesta decit daca sint pedepsiti.

Pedeapsa le insufla un sentiment de furie pe cind rasplata ii stimuleaza sa repete gestul frumos mai des.

-------
Life's a journey, enjoy the trip !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marimar spune:

Si inca ceva: nu interveni mereu ci doar cind e fff important, spune-le ca ai incredere in ei sa-si rezolve in mod amical problemele pentru ca sint mari si destepti. Si repeta asta mereu, chiar daca ti se pare ca esti o moara stricata....

-------
Life's a journey, enjoy the trip !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tzitziri spune:

Sanca,

imi pare rau daca raspunsul meu nu o sa fie poate pe masura asteptarilor,dar e cel pe care l-a primit mama de la un psiholog pe care l-a consultat exact in aceeasi problema pe care o ai si tu.
Concret: eu si fratele meu am avut mereu o groaza de 'frecusuri'...ce de ce ii iei apararea lui?ca de ce el are mai multe(niciodata mai putine)?ca de ce....fiecare se simtea defavorizat in favoarea celuilalt...precizez ca diferenta dintre noi este de 3 ani, eu fiind mai mare.
Uite...ca sa iti dai seama mai bine o sa iti descriu inclusiv cand am ajuns la facultate...si cand el era suparat pentru ca "de ce ma lauda mama pe mine?" (cand eu aveam bursa si el o gramada de restante), iar eu eram suparata ca "de ce il cocoloseste atata si de ce nu a mai drastica cu el?"

Si normal ca satula dupa atatia ani in care noi nu mai conteneam(desi amandoi aveam peste 20 de ani) a fost la un psiholog si i-a descris situatia.
Dialogul a fost ceva de genul:
- nu se inteleg, desi sunt amandoi mari...
- pai si de ce vi se pare ca ar trebui sa se inteleaga?
- pentru ca ar trebui sa se maturizeze...
- si de ce ati fixat dumneavoastra pragul de 2x ani ca sa se inteleaga?sunt firi total diferite...sunt doi oameni care la fel ar reactiona poate in orice alt context daca ar petrece atata timp impreuna...nu trebuie sa se inteleaga doar pentru ca au acelasi sange...

Sincer mama a fost dezamagita de raspuns...adica efectiv nu i-a oferit nici o solutie, ci doar ii oferea o incercare de a intelege situatia.
Iar noi nu am fost uniti constant decat dupa ce a murit mama...adica atunci cand nu a mai fost ea si ne-am dat seama ca ne avem doar unul pe altul...si pentru ca ne vedem mai rar, si pentru ca ne avem doar unul pe altul, relatia a devenit alta...
Eu nu cred ca exsta o solutie universal valabila pentru ca doi oameni, fie ei chiar frati, sa se inteleaga. Mereu o sa li se pare fie unui fie altuia ca celalalt are mai multe sau ca i se acorda mai multa importanta...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sanca spune:

Tzitziri, multa intelepciune din ce ai scris tu. Adevarat si trist. Dragoste cu sila nu se face. . .
Adevarul e ca sant zile si zile... Ieri si-au facut un cort din paturi si s-au jucat impreuna de nu am stiut de ei. Mi-au intors ei camerele lor cu curul in sus, dar, cel putin nu s-au captusit.

Mergi la inceput