batalii intre fratzi / cum le evitam?

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns tzitziri spune:

Sanca,

bucura-te de momentele in care se inteleg si pe celalalte pune-le pe seama 'nepotrivirii de caracter'...stiu ca e trist sa iti vezi copiii certandu-se si stiu cat suferea si mama din cauza asta, dar pana la urma certurile trec, sunt si perioade frumoase si tot ai tai sunt

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sanziana72 spune:

Eu pot doar sa iti povestesc din perspectiva de sora mai mica. Intre mine si fratele meu sunt 2 ani jumatate diferenta.
Cand eram mici, adica eu bebelus si el spre 3 ani, avea mare grija de mine, imi stergea nasul... Apoi a venit sa stea bunica cu noi si nu l-a mai lasat sa se ocupe de mine ca e prea mic. Atunci au inceput problemele.
A invatat sa ma zgandare pe mine ca sa o enerveze pe bunica. Si acest comportament s-a prelungit pana la adolescenta.
Mama incerca sa fie impartiala si daca ne auzea certandu-ne ne pedepsea pe amandoi. Dar nici asta nu a dat roade. Fratele meu ma sacaia (pana am invatat muuult mai tarziu sa nu ii mai dau atentie) numai ca mama sa ma pedepseasca, chiar daca asta insemna ca il pedepseste si pe el.

Tin foarte mult la fratele meu si sunt convinsa ca si el la mine. Dar pe el il stresa responsabilitatea de a avea grija de mine. In prezenta mea era coplesit de senzatia ca trebuie sa ma protejeze, incat prefera sa stea departe de mine.

Ca urmare ne-am trait fiecare viata lui. Fiecare cu activitatile extrascolare proprii, cu prietenii lui... Chiar daca eram la aceeasi scoala mergeam singuri sau fiecare cu prietenii lui. Fiecare avea spatiul si viata lui. Si pot spune ca relatiile s-au imbunatatit cand ne-am mai distantat si am fost lasati sa descoperim singuri ce lucruri avem in comun si nu sa ne iubim cu forta.

Acum avem fiecare cate un copil, eu o fetita de 2 ani si el un baiat de 2 ani jumatate si observ cu stupoare ca si intre ei a aparut aceasta sacaiala si gelozie desi sunt doar veri. Cand nu sunt impreuna vorbesc continuu despre celalalt si abia asteapta sa se vada. Dar in prezenta parintilor foarte frecvent ajung la rivalitati. Incerc sa imi dau seama unde gresim, pentru ca e clar ca de vina e comportamentul nostru, al adultilor. Ii instigam la rivalitate chiar daca neintentionat.


Sanziana & Marina (03/10/2004)Cand s-a nascut Marina... Varsta Marinei


"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns V. Erica spune:

Am si eu doi copii si vreau sa evit astfel de situatii neplacute... Cred ca trebuie laudat fiecare in particular, nu de fata cu celalalt.

Sanziana, poate ca bunica trebuia sa-l fi luat pe fratele tau drept ajutor, sa aiba impreuna grija de "cea mica"... astfel se simtea si el (mai) important.

Nihil sine Deo!
Dana, Eric (27ian02) si Ruxi (10ian05)

Mergi la inceput