Clipe din trairile sufletelor noastre... (12)
Raspunsuri - Pagina 19
Ameera spune:
Buna seara, buna dimineata, nici nu stiu cum sa spun la ora asta. Am muncit azi toata ziua, abia am asteptat sa termin cu toate sa ma pot prabusi in pat, iar acum n-am somn 
Am fost si la medic cu bb, la cantarit si masurat, si sunt tare fericita ca a recuperat foarte frumos, ea s-a nascut cu 6 sapt. inainte de termen, a avut 2.000 kg la nastere, dar acum, la aproape 8 luni, se incadreaza in valorile medii ale varstei.
Mie una nu mi s-a parut ca subiectul liniutei ar fi fost discutat cu vehementa exagerata, sau ca ar fi fost posibil sa degenereze in altceva. Cine a avut o parere, si-a expus-o... si nu am vrut decat sa fim de folos. In fine.
Va doresc un week-end placut!
Gabi_K spune:
Ameera, felicitari pt. bobica ta!
Coltofeanu, eu zic sa te intalnesti cu el... nu strica niciodata un bunic dragut:))) Ai mei nu au bunic, (numai din partea lui, dar ala e un alcoolic si copiii nici nu stiu ca e bunicul lor) insa eu am avut si stiu ce pierdere e pt. ei.
ex- gabibarta
giul spune:
Dintr-un subiect in altul ,am ajuns la voi.Daca va intereseaza cum e mai bine pentru un copil,sa creasca cu tata in orice conditii sau doar alaturi de mama ,va pot raspunde eu .Am 45 de ani ,parintii mei s-au despartit cand eu aveam cam 4,6 ani.Tatal meu avea pe altcineva din timpul casatoriei cu mama ,din acest motiv aveau loc certuri mari si nu stiu de ce mie imi era mila de tata.Chiar daca nu era o metoda folosita in acea perioada -divortul ,mama a ales -o ,am ramas cu ea ,ne-am linistit ,am crescut ca orice copil ,mama mea s-a straduit sa nu-mi lipseasca nimic ,ma consider o persoana matura ,echilibrata -nu stiu daca matura am fost mai mult decat altii din cauza acestui lucru -divortul parintilor .L-am considerat pe tata o parte din mine dar fara care pot sa traiesc.Mama nu s-a mai recasatorit si atata cat stiu eu ,nu a mai avut pe altcineva.Tatal meu s-a recasatorit cu acea persoana au facut 5 copii -1 a murit ,le-a facut viata un iad -eu aveam farfurie la masa lor ,el inginer si apoi avocat,ea farmacista ,au dat intai el si apoi ea ,in patima betiei si au murit intai ea si la cativa ani el ,ca vai de ei.Iar mama e foarte bine ,are 71 de ani,nu ia nici-o doctorie ,are pensie buna primeste si de la mine .Decat in scandal fara sfarsit ...Totusi vremurile de acum nu-ti prea dau alternative ,daca n-ai casa ta ,parinti care sa te ajute,un serviciu stabil ,nu cred ca poti face acest pas decisiv .Si oricine acuza pe cineva ca sta intr-o relatie umilitoare,habar n-are de viata.
Gabi_K spune:
Giul, ai perfecta dreptate.
Adevarul e ca am facut si eu pasul decisiv in momentul in care m-am simtit destul de sigura pe mine. Copiii mei nu sunt chiar micuti, dar spre ca totusi destul de mici ca sa-i fac sa uite tot cosmarul si sa incepem viata noua. Am sprijinul mamei mele, servici relativ bun, si ma sprijina si copiii, mai ales fiul meu in divort. Atat imi ajunge:)
ex- gabibarta
Ameera spune:
quote:
Ameera , nu stiu daca sunt in masura sa dau sfaturi , fiecare caz este diferit , dar cred ca trebuie sa-i vorbesti fetitei tale frumos despre tatal ei ,iar daca el o si viziteaza ... e bine !Depinde ce fel de persoana este tatal ei !
Coltofeanu, nu voiam neaparat sfaturi (nu ca n-ar fi binevenite), ma interesa mai mult sa aflu perspectiva cuiva care a crescut fara tata. Am zis ca o sa ma gandesc la intrebari mai concrete, dar nu-mi prea vin acum in minte. De exemplu, cum te-a afectat asta la scoala, in raport cu ceilalti copii, sau care au fost situatiile in care lipsa tatalui s-a simtit cel mai puternic, sau cum crezi ca s-ar putea compensa cat mai bine aceasta lipsa. Uite, tot ca exemplu, pentru mine conteaza f mult si ce i-ai spus lui Marce, ca pentru tine absenta tatalu din viata ta a facut sa fie totuna daca numele lui e trecut in acte sau nu.
Am si o intrebare pentru toata lumea. Evident ca am sa-i vorbesc frumos fetitei despre tatal ei, are si el partile lui bune si doar pe alea am sa i le pomenesc, cel putin cat va fi mica. Dar... cum se impaca asta cu faptul ca el nu vrea s-o viziteze, ca nu se intereseaza deloc de ea? Cum as putea sa-i explic absenta lui din viata noastra fara sa o fac sa se simta respinsa si fara sa-l denigrez in ochii ei si ? Ma tem ca vreau imposibilul... dar daca aveti ceva sugestii, mi-ar placea sa le aflu. Oricum, fetita mea e inca mica, mai avem pana la vremea intrebarilor, dar pe mine tot ma framanata problema asta.
brendamitran spune:
Ziua buna!
Am ajuns mai devreme decit de obicei,am o durere de cap insuportabila.As lua ceva,dar nu prea vreau.mai bine dau cu capul intr-un perete,poate imi vine si mintea la cap.....
Pina una,alta,tre sa o duc pe Diana la antrenament,desi tare as fi dormit un pic dupa-amiaza.
Maine mergem la Gaudeamus.Am hotarit.Mi-am promis sa nu prea mai ratez evenimente de genul asta.
Ca viata trece,bre......
Alex pe unde o fi?
BRENDA
Un fulg pentru seara de Craciun
COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI
Alex2 spune:
quote:
Originally posted by brendamitran
Alex,prefer prima varianta,adica invitatia la masa,ce gatesti? Sa stiu la ce sa ma astept.....mmmmmmm...poftesc de pe acum....la bucate,nu la altceva
Pofta buna***2***3
Sambata frumoasa, doamnelor!
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
brendamitran spune:
quote:
Originally posted by Alex2
Pofta buna***2***3
Sambata frumoasa, doamnelor!
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
M-ai dat gata!
Zici ca............... ai vrea sa te mai insori o data?
BRENDA
Un fulg pentru seara de CraciunCOPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI
Alex2 spune:
quote:
Originally posted by brendamitran
M-ai dat gata!
Zici ca............... ai vrea sa te mai insori o data?
A, nuuu...
Te-am cautat pe YM sa-ti dau asta ;)
Pofta buna-album
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
Luna1 spune:
Fetelor imi cer scuze ca intru la subiectul vostru insa pentru ca am fost si eu mama singura va mai citesc din cand in cand. Vazand ca aveti o dilema legata de numele tatalui in certficat sau nu am zis sa va spun propria experienta.
Tatal fiu-lui meu si-a recunoscut copilul din proprie vointa (nefiind casatoriti eu avea reticente si aveam sa aflu mai tarziu ce bleaga am fost). Intelegerea intre noi a fost ca eu sa nu-i cer pensie alimentara, mai bine zis i-am spus cand ne-am despartit ca nu am nevoie de banii lui insa il poate vedea pe fiu-su cand doreste. A dorit sa-l vada foarte rar iar material nu a participat cu nimic NICIODATA. Doi ani de la nasterea baiatului meu l-am cunoscut pe actualul sot de cetatenie engleza iar anul trecut am hotarat sa ne casatorim si sa ne stabilim la Londra. trebuie sa mentionez ca intre timp eu am pastrat relatii de amicitie cu tatal fiu-lui meu desi m-a ranit enorm insa asta e alta poveste. Venea cam la 6 luni chiar mai rar cateodata (desi locuim aproape) sa-l vada pe Cosmin si atunci statea de vorba cu mine iar dupa doua ore pleca ca il suna iubita. Anul trecut cand a aflat ca ma casatoresc a turbat, ca el tot pe mine ma iubeste...bla, bla, bla. Era oricum prea tarziu. Asa ca i-am spus planul meu, iar el m-a instiintat ca nu imi da voie sa plec din tara cu copilul. Nu va spun prin ce am trecut, am plans zilnic pana cu trei zile inaintea cununiei cand m-am enervat ,am mers la avocat (care mi-a spus ca nu am nicio sansa sa obtin nimic legal insa il pot hartui cu pensie alimentara etc pana se da pe brazda). Nu pot sa spun prin ce am trecut in conditiile in care omul asta nu a fost o zi tata. Fiu-miu mereu crede ca actualul e tatal lui, el l-a crescut. Cand a vazut citatia a fost deschis la dialog si mi-a dat procura ,vazand termenul de pensie alimentara, insa va intreb ce faceam daca nu se speria de asta? Acum (un an si doua luni mai tarziu) a inceput din nou sa sune... In trei ani trebuie sa schimb pasaportul copilului si iar am nevoie de el...alta distractie ca daca nu se schimba legea iar nu il pot scoate din tara daca imi anuleaza procura...Nici nu mai discut ca sotul vrea sa-l treaca pe numele lui (al nostru) si nu se poate ca e copilul lui...in conditiile in care omul asta nu i-a dat un shfant, nu i-a schimbat o data un pampers, nu stie ce inseamna nopti nedormite, nu i-a spus o data "te iubesc"...
Ce as face acum daca as lua-o de la capat? Nu l-as mai lasa sa-l recunoasca. Tatal nu este cel din certificat, tata este cel care iti este alaturi cand te lovesti si iti sterge lacrimile de pe obraz, care te inveleste noaptea si iti spune te iubesc... faptul ca are numele unui nimeni din punctul lui de vedere nu-l va ajuta in viata pe fiul meu...
Asa ca Marce si fetele care aveti inca dileme, acceptati langa voi doar barbatii care vor sa fie intreadevar tati nu doar niste nume, societatea nu mai e interesata de nume in certificate, iar vecinul nu stie daca are copilul tau numele sau liniuta.
Succes in hotararea cea mai buna si scuze daca am deranjat.
www.alina-jaime.co.uk/main.php" target="_blank">poze