avortul provocat si responsabilitatea
Raspunsuri - Pagina 5
irina.c. spune:
quote:am vazut si eu documentarul.De remarcat ca desi a indurat atatea chinuri,respectivul nu s-a sinucis,ci si-a trait viata pana la capat.De unde trag concluzia ca totusi i-a fost draga viata lui asa cum era,in ciuda suferintei si ca ideea cu ,,mai bine nu ma nasteam,, ramane doar o figura de stil.Daca nu avea ,,nici o secunda de bucurie,, ma indoiesc ca ar fi rabdat pana la sfarsit.Fiecare om,oricat de bolnav,chinuit,etc.,aduce ceva frumos in lume-macar un zambet,o privire,un licarit de iubire...si asa cum e el zideste ceva bun in ceilalti.
Originally posted by Natasa
Este un documentar pe Discovery, cel mai trist si mai impresionant pe care l-am vazut vreodata, despre un baiat care suferea de o boala rara, pur si simplu facea basici si apoi ii cadea pielea. Toata viata lui, tot corpul i-a fost o rana si mama trebuia sa-i schimbe bandajele. O suferinta cumplita si dureri absolut continue. Povestea cum toata viata a plins de durere, cum n-a avut nici o secunda linistita. Un tip super istet, cu prieteni, cu o familie (mama si frate) care il adora, impicat in actiuni de stringere de fonduri...In sfirsit, trebuie sa-l vedeti pentru ca vorbele sint putine. In ultimul an de viata i-a chemat pe cei de la Discovery sa-l filmeze si sa arate lumii prin ce-a trecut. M-a impresionat cind a spus ca prefera sa nu se nasca si sa nu fi trecut prin asa ceva, dar ca spera sa mai existe ceva dupa moarte, altfel fiind absurda atita suferinta. Mama lui, o fiinta care isi dedicase toata viata ingrijiriii lui (30 de ani), spunea ca daca ar fi avut la indemina testele genetice de azi, nu l-ar fi nascut. Nu e drept sa condamni o fiinta la atita chin, constient fiind ca viata lui nu va avea nici o secunda de bucurie.
Evident ca trebuie delimitat intre a nu face un copil pentru ca are 6 degete (am auzit si d'astea!!!) si a nu-l face pentru ca stii ca va avea o boala fara leac. Una peste alta nu cred ca avem noi dreptul sa judecam pe cei care intr-o situatie de genul asta iau o decizie. E usor sa spui dinafara ca ai fi facut altfel,dar sa ne fereasca Dumnezeu sa fim pusi vreodata sa alegem!
Cand zicem ca ,,l-as avorta ca sa nu se chinuie,, ma gandesc ca in realitate vorbeste egoismul din noi.Noi nu vrem sa ne chinuim ingrijind un copilas bolnav,noi nu vrem sa nu dormim noptile de grija viitorului,noi nu vrem sa suferim cand ceilalti il resping sau cand ceva il doare...De fapt e vorba de noi,in primul rand,fiindca orice copil,in lumea lui mica si senina,se bucura de viata oricum ar fi ea.Parerea mea.Irina si
bb Ilinca(26 aprilie '04)"Traim intr-un paradis al nebunilor."
Serafim Rose
sinzi_ana spune:
Marilena12 foarte frumos ai spus!!!!
Si eu am vazut mai multe documentare cu copii care au diferite probleme grave, documentare menite sa invete oamenii ca specia umana este foarte diferita si ca trebuie sa acceptam, ajutam si integram fiecare individ in parte ....
Si majoritatea copiilor / adultilor cu probleme nu regreta ca s-au nascut...
Singurul regret pe care l-am sesizat este faptul ca ceilalti nu ii accepta si le provoaca mai multa suferinta decat cea fizica in care sunt...
Asa ca mie nu mi se pare corect sa faci un avort pentru ca TU ca parinte nu esti pregatit sa ai un copil cu probleme, si sa gasesti ca scuza "vai...decat sa aduc pe lume un copil care sufera mai bine ii sufoc de pe acum"....
Toti avem nevoie de o sansa...cat de mica...medicina evolueaza, oamenii devin mai toleranti, si nu ai siguranta ca acel copil pe care il vei naste nu va fi fericit ...
Eu nu as putea sa fac avort pe motivul ca aduc pe lume un copil cu probleme...
Copiii sunt perfecti cand se nasc...noi ii "stricam" pe parcursul vietii...
sunt totusi de acord cu avortul in f putine cazuri, si cred in libertatea femeii de a lua decizia asta...dar nu suport scuza ca "fac ce e mai bine pentru copil"!!!!!!
Fiecare dimineata e un nou inceput
Sinzi, Radu si David
bomba pisaloaga
: varsta, poze, D-ale lui David
aalina2003 spune:
Pentru cele care sunteti asa de vehemente sustinand ca nu ati putea sa intrerupeti o sarcina din cauze bine sustinute medical cum ca copilul ar suferi de o boala grava, incurabila, handicap fizic sau psihomotor...v-ati vazut copilul, fie macar si o singura data, cu manutele, capul si/sau piciorusele prinse in perfuzii sau primind o transfuzie?..interventii banale, dar, va-ntreb: i-ati vazut asa? Pentru ca eu mi-am vazut fetita de mai multe ori, la nici 1 saptamana de viata si va spun ca nu-i deloc usor..
Si poate-i intrebati si pe parintii cu copii cu SD ce parere au..
Doar atat am vrut sa spun.
giulia71 spune:
Bineinteles ca n-am vrut sa spun asta, dar daca asta ai inteles tu...
Dar sa stii dinnainte sa-l nasti ca va fi un copil cu mari problemeinseamna ca iti alegi singur drumul suferintei!
quote:
Originally posted by impreunaquote:
Originally posted by giulia71
Eu cred ca nu-i durere mai mare in lumea asta, decat o mama care asista neputincioasa atunci cand copilul ii este bolnav.
Si daca se imbolnaveste pe parcurs (in timpul vietii) ce faci, il omori?
Fla (sotie si mamica fericita)
Sa auzim de bine ;)
Marilena12 spune:
Pt. Alina, DA. Mi-am vazut copilasul drag la un pas de moarte de la a 3 a ora de viata. Fetita mea a inhalat meconiu (primul caca, foarte toxic pt. mucoasa pulmonara), intrauterin, si a avut un prognostic de viata initial de 24 ore. Timp de 15 zile cat copilul meu a luptat cu moartea cuplat la ventilator 100% si cu toate venele impuscate, cu catetere in manute si tample, cu saturatie de oxigen mica, cu sonda gastrica, sedat mereu, pentru ca se lupta cu tuburile din gat si nasuc, in viata mea nu a fost decat rugaciune. Putine femei au trecut prin ceea ce am trecut eu, noi ca familie. Si mai ales ca eu nu am stiut ca Anna era in suferinta fetala inca inainte de a o naste, desi am avut o sarcina supermonitorizata, fara probleme de sanatate si un medic minunat.
Sotul meu a botezat copilul la miezul noptii in spital fiind in pericol, si eu nu am avut putere sa asist. Si in a 5 a zi de viata, puiuta mea a zburat cu SMURD la un spital unde erau neonatologi mai buni, 300 km. Cu ajutorul lui Dumnezeu, nu a ramas cu sechele desi a stat ceva vreme in hipoxie, acum are 7,5 kg, 72 cm, la aproape 6 luni. Si este sensul existentei mele. Nu as fi renuntat la ea niciodata din momentul cand am facut testul de sarcina. Nici daca mancam pamant de suferinta o viata intreaga.
Asa ca vorbesc in cunostinta de cauza. Sa stai 15 zile cu copilul conectat la aparate, cu plamanii plini de lichid si infectie si cu toti medicii cu fete lungi si sa te rogi sa poata respira singur ca sa se poata vindeca plamanii, nu-i usor, este cea mai grea experienta. Si am mai avut la randul meu experiente proprii, coma, moarte clinica si o pareza la 17 ani.
Cataghe, eu nu ma atac din atata lucru. Numai ca am sesizat ironie in intrebarea ta, si nu obisnuiesc sa emit prostii, sau unde sunt bata, nu emit pareri personale ci pe ale altora specializati. De altfel, am si specificat: afirmatiile de domeniu medical apartin unui mare om si medic. Eu doar am reprodus. Si ma mir de ceea ce spui, pt. ca orice viitoare mamica este informata daca doreste sa efectueze un test amnio, in legatura cu potentialele efecte. Si sa nu spui ca nu exista posibilitatea pierderii de lichid amniotic, pt. ca stiu asta tot de la medici. Este practic riscul nr. 1 al testului, mai ales daca nu este efectuat corespunzator. Eu nu intentionez sa sperii pe cineva, dar sunt sigura ca aceste lucruri nu sunt straine unei mamici care face acest tip de investigatii. Si... nici macar nu am pretins ca dau sfaturi specializate. Alea le dai tu. Eu mi-am scris profesia in profil. In fond este un forum unde oameni diferiti isi spun parerile despre un anume subiect. Aceste pareri pot deranja pe unii sau pot fi in concordanta cu ale altora. Si ma bucur ca mai exista voci atat de "vehemente" ca a mea.
Mary si Anna (pisicuta lacomita)08.04.2006
cataghe spune:
quote:
Originally posted by Marilena12
Cataghe, eu nu ma atac din atata lucru. Numai ca am sesizat ironie in intrebarea ta, si nu obisnuiesc sa emit prostii, sau unde sunt bata, nu emit pareri personale ci pe ale altora specializati. De altfel, am si specificat: afirmatiile de domeniu medical apartin unui mare om si medic. Eu doar am reprodus. Si ma mir de ceea ce spui, pt. ca orice viitoare mamica este informata daca doreste sa efectueze un test amnio, in legatura cu potentialele efecte. Si sa nu spui ca nu exista posibilitatea pierderii de lichid amniotic, pt. ca stiu asta tot de la medici. Este practic riscul nr. 1 al testului, mai ales daca nu este efectuat corespunzator. Eu nu intentionez sa sperii pe cineva, dar sunt sigura ca aceste lucruri nu sunt straine unei mamici care face acest tip de investigatii. Si... nici macar nu am pretins ca dau sfaturi specializate. Alea le dai tu. Eu mi-am scris profesia in profil. In fond este un forum unde oameni diferiti isi spun parerile despre un anume subiect. Aceste pareri pot deranja pe unii sau pot fi in concordanta cu ale altora. Si ma bucur ca mai exista voci atat de "vehemente" ca a mea.
Mary si Anna (pisicuta lacomita)08.04.2006
Riscul nr.1 al amniocentezei este pierderea sarcinii. Hidroreea este intr-adevar un risc dar in marea majoritate a cazurilor se remite spontan in cateva zile. Nu am gasit nicaieri date cum ca hidroreea asta ar putea genera rezistenta vasculara si retard de crestere, dar poate ca nu stiu eu, in schimb, ti-am mentionat sursele consultate. Nu are rost sa speriem mamicile ca in urma amniocentezei se poate intampla sa nu mai creasca fatul, nu avem cum sa sustinem aceasta afirmatie. Eu atata am avut de zis, am vrut doar sa fac lumea atenta la ceea ce scrie pt ca lucrurile pot avea un impact mai mare decat ne imaginam asupra celor care se confrunta cu asa ceva. Si nu in ultimul rand, pt ca am citit nenumarate opinii amatoristice pe forum in ultima vreme (nu ma refer acuma la tine, tu stai bine
) care mi-au reintarit convingerea ca la medicina, agricultura si fotbal se pricepe toata lumea in .ro. Dar asta e alta discutie.In rest nu iti pun in discutie parerile, cred ca fiecare decide pt sine. Nu mi-as permite sa influentez nici deciziile pacientelor mele, ceea ce voi face este sa le prezint cat mai fidel datele, optiunile si consecintele lor. Decizia le apartine.
Marilena12 spune:
Sorry, eu doar am dat exemplu povestea fostei mele colege de salon, acum buna prietena, care ar fi avut timp sa decida intreruperea sarcinii. Este un caz particular, ea oricum mai avea si alte probleme pe care le-am si amintit, dar am expus cazul pt. ca este unul fericit cu un prognostic initial foarte sumbru. Am vrut sa arat povestea unor oameni care au parcurs un drum plin de suferinte, la capatul caruia si-au realizat intr-adevar visul:acela de a fi parinti. Am vrut sa incurajez acele mamici care primesc vesti rele in timpul sarcinii si care nu stiu ce decizie e bine sa ia.
De aici incolo, fiecare este suveran. Pentru mine viata e prea pretioasa ca sa nu o apar cum pot, chiar si intr-o discutie ca aceasta, pe forum.
Mary si Anna (pisicuta lacomita)08.04.2006
cataghe spune:
quote:
Originally posted by Marilena12
Sorry, eu doar am dat exemplu povestea fostei mele colege de salon, acum buna prietena, care ar fi avut timp sa decida intreruperea sarcinii. Este un caz particular, ea oricum mai avea si alte probleme pe care le-am si amintit, dar am expus cazul pt. ca este unul fericit cu un prognostic initial foarte sumbru. Am vrut sa arat povestea unor oameni care au parcurs un drum plin de suferinte, la capatul caruia si-au realizat intr-adevar visul:acela de a fi parinti. Am vrut sa incurajez acele mamici care primesc vesti rele in timpul sarcinii si care nu stiu ce decizie e bine sa ia.
De aici incolo, fiecare este suveran. Pentru mine viata e prea pretioasa ca sa nu o apar cum pot, chiar si intr-o discutie ca aceasta, pe forum.
Mary si Anna (pisicuta lacomita)08.04.2006
Marilena, eu iti apreciez contributia si iti respect parerile
. Ti-am corectat doar afirmatiile din domeniul medical, si nu am facut-o cu rea intetie. Asa ca, daca esti de acord cu mine ca suntem amandoua bine intentionate si am lamurit lucrurile, iti propun sa depasim momentul si lasam subiectul sa continue.
aalina2003 spune:
Marilena, felicitari pentru fetita si jos palaria in fata ta! Intr-devar, nu multe familii au trecut prin ce ati trecut voi.Eu una nu as putea sa-mi asum, stiind dinainte ce ma asteapta, asa ceva. Totusi,inteleg ca nici la tine nu a fost o asumare constienta, asa s-a-ntamplat.
Dar..nu ma pot abtine sa nu te-ntreb: acum, da, e OK, fetita e sanatoasa, dar daca te-ntreba cineva atunci, in cele 15 zile, tot asa ai fi raspuns?
Si inca o intrebare: cum de nu si-a dat nimeni seama ca fetita era in suferinta?
mamica dulce spune:
tot citesc subiectul asta de cateva zile si ma tot gandesc...am citit ce s-a scris pana acum si sincera sa fiu sunt de acord si cu parerile pro si cu cele contra.Sa-mi ajute Dumnezeu sa nu fiu pusa vreodata in situatia de a alege.
Avorturile pe motiv de "nu e momentul potrivit","nu avem bani de alt copil" etc mi se par cumplite.crime.
Dar avorturile care au la baza un viol la orice varsta,un incest,o fetita violata-atunci nu mai sunt asa de sigura,orice ar spune Biserica Catolica mai ales pe tema asta.
La fel avorturile pe motive medicale grave.EU personal nu cred ca as rezista psihic daca mi s-ar spune in luna a treia sau a patra ca port in pantece un copil fara sanse de recuperare,distrus fizic sau cu grad ridicat de oligofrenie.Este pacat,este crima poate..dar nu stiu daca as fi in stare sa aleg drumul asta.Cum a spus si julia71,alegi cursul vietii tale si al familiei.
Daca nu stii in timpul sarcinii si se vad la nastere problemele,atunci da,il cresc si imi port crucea.
Nu stiu daca m-am facut inteleasa,e o intrebare foarte complexa.
Insa ma bucur ca exista dreptul asta,de a alege.Desi cu siguranta asta e cel mai greu.
Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.