avortul provocat si responsabilitatea
Raspunsuri - Pagina 4
mirelaispir spune:
interesant subiect! dar aici vin si eu cu o intrebare: daca mama a nascut prin cezariana si accidental ramane insarcinata mai devreme de 2 ani (cam atat se recomanda pentru refacerea organismului dupa o operatie de cezariana), ce sa faca? face avort sau tine sarcina cu riscul vietii (al ei si al fatului)?
mariana_1976 spune:
Mirela eu sunt una dintre acelea care a ramas gravida la 3 luni jumate de la cezariana si nu mi-a spus nimeni sa astept 2 ani, nici ca ar fi riscanta sarcina.Uite saptamina viitoare implinesc 19 sapt si totul este foarte okay.As vrea sa spun ca "accidente" din astea s-au mai intimplat si se tot intimpla si rar sunt probleme.La noi nu a fost accident, doctorul mi-a zis ca e okay chiar si la acest interval mic fiindca aveam muschiul uterin puternic si m-am refacut foarte bine si repede.
Acum on topic:personal nu consider o crima un avort facut din motivele medicale ale mamei.
Daca e vorba de un handicap grav psihic sau fizic al copilului depinde foarte mult de atitudinea si puterea parintilor sa faca fata situatiei respective si nu in ultimul rind de tara in care acestia locuiesc.In Suedia de exemplu,Sindromul Down este tratat cu mare toleranta, intergrarea in societate este facilitata cit de mult posibil(in cazurile nu foarte grele bineinteles), aici am vazut chiar tineri actori cu acest sindrom!!
Mariana 
18+
mama de Monica, Matei si Markus
Marilena12 spune:
Eu consider ca testele nu sunt 100% clare, si chiar daca ar fi, acel 
merita sa traiasca chiar si un minut.
Sa va relatez o intamplare: cand am nascut, in salon cu mine era o mamica necajita care si-a dorit un . In 4 luni de sarcina un idiot de medic ii spune ca sigur copilul ei are Down. Disperati oamenii merg la amnio, si dupa test, facut de un superspecialist, s-a constatat ca e sanatos. Insa...in urma testului nu se mai hranea bine si problemele cu fluxurile au durat pana in luna a 7 a, cand inregistra deja 5 sapt de retard de crestere si mama avea probleme cu tensiunea. Medicii decid ca e bine sa faca o cezariana pt. ca si mama sunt in pericol sa moara.
Se face cezariana, mama e bine, la fel, cu exceptia faptului ca are 900 g. La o sapt. ia si o bacterie din spital si se face verde. Crize de apnee, etc, in sfarsit toata lumea zicea ca va muri. I-au bagat plasma si trombocite la greu, iar pt. parinti a fost un chin. Totusi nu a murit si la fel ca el mai era o fetita. Si ea traieste. Acest , Andrei, a fost botezat in spital si din a 2 a zi i-a fost mai bine. Acum are 5 luni si este un dulce. Face inca fizioterapie si alte tratamente pt. recuperare dar este marea bucurie a familiei.
Eu am avut fetita cu probleme mari la aceeasi sectie de terapie intensiva pt nou-nascuti si la cata suferinta am vazut si am avut, nu accept ca ar fi pe lumea asta motiv pt a lua viata unui copil, indiferent daca este sanatos, bolnav, dorit sau nu. Din pacate, oamenii nu realizeaza ca au voie sa decida daca dau copilul spre adoptie sau il neglijeaza, dar ca nu au voie sa-l omoare.Si stiti ca majoritatea avorturilor provocate nu sunt indicatii medicale ci lipsa de responsabilitate.
Chestii de genul "decat sa-mi fac copilul sa sufere, mai bine fac avort" sunt de neconceput. Sper sa traiesc sa vad ca se aroga drepturi si copiilor nenascuti, chiar bolnavi. Macar sa aiba dreptul la viata, oricat de scurta.
Este discutabil daca mama este in pericol iminent sa moara. Aici mi-e greu sa judec deciziile altora. Eu una, nici daca mi-ar zice cineva ca mor nu as putea decide sa omor copilul. Si au fost multe cazuri in care medicii au zis ca trebuie facut avort si dupa ce s-a facut au constatat ca fatul ar fi fost perfect sanatos,daca nu ar fi fost facut bucati de cureta. Stiu asta din sursa f. sigura. Acum sa nu va inchipuiti ca va recunoaste vreunul ca acel copil nu ar fi fost super bolnav. Si daca nu traieste dupa nastere, avem noi oare dreptul sa-l omoram inainte de a vedea daca traieste sau nu?
Si decizia, ca si raspunderea apartine parintilor. Ca doar avem liberul arbitru, nu?
Eu mi-am spus cam multe pareri, va multumesc pentru rabdare!
Mary si Anna (pisicuta lacomita)08.04.2006
giulia71 spune:
Eu cred ca nu-i durere mai mare in lumea asta, decat o mama care asista neputincioasa atunci cand copilul ii este bolnav
.
Asa ca , sa zicem Doamne fereste-ne si pazeste-ne!
Sa auzim de bine ;)
cataghe spune:
quote:
Originally posted by Marilena12
Insa...in urma testului
Adicatelea bebe nu se mai hranea bine si mama a facut tensiune in urma amniocentezei? Asta voiai sa zici?
Marilena12 spune:
Ma consideri neinformata, sau mai mult de atat?
Daca esti medic stii ca nu are leg. directa tensiunea mamei cu amnio, dar ca fluxurile deficitare sau probleme de dezvoltare ale fatului pot aparea in urma pierderii de lichid amniotic care da, este efectul testului amniocenteza. Tensiunea era la pacienta de care am vorbit un simptom al eclampsiei, impreuna cu albuminuria, care reprezentau complicatii mari pentru o sarcina care avea deja probleme.
Nu suntem toti medici, dar nici ignoranti nu suntem. Unii mai citesc si literatura din alte domenii.
Si oricum, Dr. Albu de la Sp. Dr. Panait Sarbu din Bucuresti, care este cercetator in genetica, stie ce vorbeste dupa parerea mea.
Si el este cel care a emis aceste pareri medicale, eu doar am reprodus. Si nu l-as contrazice nici daca as fi medic, ca tine.
Mary si Anna (pisicuta lacomita)08.04.2006
Marilena12 spune:
Si ca sa mai spun ceva: ce facem cu copiii despre care medicii au dat informatii pozitive, dar care la 2 ani, spre exemplu se diagnosticheaza cu autism. Asta este o boala foarte grava, un polihandicap, care din cate stiu eu nu se poate diagnostica intrauterin. Un copil autist este o problema atat pt. familie, cat si pt. societate. El are nevoie de asistenta continua zi si noapte, si nu se poate ingriji niciodata singur, sau cel putin asa se intampla in cele mai multe cazuri.In alte tari sunt programe eficiente, care bazandu-se pe stereotipia autistului, incearca sa ii integreze cumva.
Deci, ce facem cu acesti copii? Ii omoram, sau regretam ca le-am dat viata? Sau ii parasim in institutii ale statului? Iar spun: depinde de fecare.
Fiecare mamica isi poate privi puiul in ochi. Acelasi pui pe care mama lui il iubeste, a fost zigot, si aici ne gandim fiecare daca pt. noi a fost pui de om sau doar zigot, sau produs de conceptie, cum spunea cineva la alt subiect, si la echo arata ca un punct, nu ca un copil. Poate cineva sa-si priveasca bebelusul bolnav, ipotetic vorbind- de o boala grava, si sa se gandeasca, ca poate ar fi fost mai bine sa-l avorteze? Sau sa-l nasca la 4,5 luni, pt. "ca nu e de tinut"? De ce sa nu-l nasca la termen, chiar daca nu va trai mult dupa si sa-i dea ceea ce are datoria sa-i dea ca parinte, macar o sansa la viata? Stiti de ce il naste mai devreme,? Ca sa fie sigur ca moare. Daca l-ar naste la termen ar putea sa traiasca un timp. Si sufera parintii, nu? Se chinuie cu el in spitale, sufera si el, asa mai bine...
Animalele isi ling si incalzesc atat puii nascuti vii, cat si pe cei morti. Omul, fiinta superioara si atotputernica, isi ucide puiii chiar foarte devreme, ca sa nu deranjeze mai mult, sa apuce sa se nasca,sa ceara ceva de mancare, sa distruga existenta linistita a parintilor cu aparitia si nevoile lui...
Acum chiar am militat pe fata impotriva avortului, poate multi vor fi deranjati, poate unii vor gandi ca si mine, nu stiu, nu prea conteaza. Eu mi-am spus parerea.
Mary si Anna (pisicuta lacomita)08.04.2006
impreuna spune:
quote:
Originally posted by giulia71
Eu cred ca nu-i durere mai mare in lumea asta, decat o mama care asista neputincioasa atunci cand copilul ii este bolnav
Si daca se imbolnaveste pe parcurs (in timpul vietii) ce faci, il omori?
Fla (sotie si mamica fericita)
Natasa spune:
Este un documentar pe Discovery, cel mai trist si mai impresionant pe care l-am vazut vreodata, despre un baiat care suferea de o boala rara, pur si simplu facea basici si apoi ii cadea pielea. Toata viata lui, tot corpul i-a fost o rana si mama trebuia sa-i schimbe bandajele. O suferinta cumplita si dureri absolut continue. Povestea cum toata viata a plins de durere, cum n-a avut nici o secunda linistita. Un tip super istet, cu prieteni, cu o familie (mama si frate) care il adora, impicat in actiuni de stringere de fonduri...In sfirsit, trebuie sa-l vedeti pentru ca vorbele sint putine. In ultimul an de viata i-a chemat pe cei de la Discovery sa-l filmeze si sa arate lumii prin ce-a trecut. M-a impresionat cind a spus ca prefera sa nu se nasca si sa nu fi trecut prin asa ceva, dar ca spera sa mai existe ceva dupa moarte, altfel fiind absurda atita suferinta. Mama lui, o fiinta care isi dedicase toata viata ingrijiriii lui (30 de ani), spunea ca daca ar fi avut la indemina testele genetice de azi, nu l-ar fi nascut. Nu e drept sa condamni o fiinta la atita chin, constient fiind ca viata lui nu va avea nici o secunda de bucurie.
Evident ca trebuie delimitat intre a nu face un copil pentru ca are 6 degete (am auzit si d'astea!!!) si a nu-l face pentru ca stii ca va avea o boala fara leac. Una peste alta nu cred ca avem noi dreptul sa judecam pe cei care intr-o situatie de genul asta iau o decizie. E usor sa spui dinafara ca ai fi facut altfel,dar sa ne fereasca Dumnezeu sa fim pusi vreodata sa alegem!
cataghe spune:
quote:
Originally posted by Marilena12
Ma consideri neinformata, sau mai mult de atat?
Nu, nicidecum nu te consider neinformata. Dar tu, te consideri specialista in domeniu? Nu inteleg de ce te-ai "atacat" atat de tare, ai afirmat ca fatul "nu se mai hranea bine" si ca au aparut probleme cu fluxurile si apoi retard de crestere in urma amniocentezei iar eu ti-am cerut precizari nu ca sa ma dau artista aici, ci pt ca te citesc fete care pot sa aiba probleme cu sarcina si nu se face sa le bagi in sperieti fara motiv, ca au destule spaime saracele. Vezi tu, in domeniul asta medical trebuie sa fii foarte atenta ce afirmatii faci si cum prezinti lucrurile, pt ca acestea afirmatii afecteaza oamenii intr-un mod foarte profund.
Pe domnul doctor Albu nici prin cap nu mi-ar trece sa il contrazic in ceea ce priveste informatii care i se atribuie de catre un nespecialist.
Ca sa punem punct, am cautat in mai multe tratate, toate de ultima ora (Munteanu, Williams, Creasy, Gabbe, etc) si in nici unul nu am gasit prezentate complicatii ale amniocentezei in genul celor amintite de tine.
In rest, te felicit ca citesti si cauti sa fii informata, insa sa stii ca la fel cum a nu fi specialist nu inseamna neaparat a fi ignorant, si a fi informat uneori nu ajunge ca sa furnizezi la randul tau informatii de specialitate valabile celor din jur.