Copii normali si altfel de copii la aceeasi gradi?
Raspunsuri - Pagina 5
cristina_t spune:
quote:
Originally posted by filofteia
De altfel chiar in grupa baietelului meu au o fetita cu un mare handicap de vedere.
filofteia, si fetita mea are un deficit de vedere destul de sever. Merge de 3 zile la gradinita si deocamdata nu vederea e cea care ii face probleme ci despartirea de familie.
In fine, vroiam sa stiu mai multe despre ceea ce se face la voi la gradinita pentru fetita aceea. M-am documentat si stiu cum se procedeaza in "tarile calde", dar ma intereseaza ce se face la noi concret. Poate ai o adresa de e-mail a parintilor, sau al cuiva de la gradinita, ca sa pot intra in contact cu ei, te rog !
Multumesc!
denizel spune:
quote:
Originally posted by axiaquote:
Originally posted by marci
Scuzati-ma ca ma bag, dar nu ma pot abtine!
Ramona are perfecta dreptate in ceea ce spune, voi ati putea sa-i ajutati f mult pe cei care nu inteleg ce inseamna copii cu dizabilitati. Atata timp cat va irositi energia cu raspunsuri care mai de care mai acide, n-o sa se rezolve nimic.
La noi exista mari probleme si in educatia parintilor cu astfel de copii. Cati dintre acesti parinti au beneficiat de consiliere din momentul in care s-a constatat problema copilului?
Din postarile voastre reiese multa ura uneori si e pacat! Asta imipiedica pe multi sa sesizeze informatiile cu adevarat importante.
Alegem mereu calea cea usoara de a ne usura constiinta, nu-i asa ?
Adica, parintii de copii cu probleme, pe langa lupta zilnica de a-si recupera copii, prin terapii scumpe, pentru care nu exista suficienti terapisti in Romania, pe langa ca trebuie sa traiasca cu adevarul de a avea un copil "altfel", pe langa ca trebuie sa-si pregateasca propriul copil pentru cum va fi privit toata viata lui......tot ei trebuie sa faca si educatie societatii si sa consilieze femei ca Olimpia ?? Adica tot parintii copiilor cu probleme sa arate compasiune, intelegere si sa ofere consiliere pentru cei care nu au probleme, nu au o rana pe suflet, ci doar sunt ne-educati ? Interesant ! Oricum, e un punct de vedere - simplist si lipsit de logica, dar este un punct de vedere si trebuie sa-l inregistram ca atare.
Andreea, mama lu' Tiberiu
Micul Print
Uita-ti intotdeauna dusmanii - Nimic nu-i enerveaza mai mult.
Axia,
!!!!!!!!!Nu am cuvinte care sa descrie admiratia pentru curajul si forta voastra, a mamicilor care ati scris aici.
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
oimpia_76 spune:
Gradinita la care m-am referit are oameni extraordinari si din cate am putut sa vad, toti copiii sunt f. bine ingrijiti si beneficiaza de toata atentia.
Din pacate, am fost perceputa ca fiind contra integrarii copiilor cu anumite probleme alaturi de cei fara probleme. Imi pare f. rau ca am fost astfel inteleasa. Dar oare nu e normal ca daca am fost confruntata cu aceasta situatie sa nu imi pun intrebari daca fetita mea va evolua normal din punct de vedere afectiv, psihologic alaturi de acesti copii? Nu are rost sa mai spun ca inteleg durerea parintilor cu copii care au oarecare probleme, caci iarasi o sa mi se spuna ca nu inteleg nimic de fapt, daca nu am un astfel de copil.
Dar daca Dumnezeu mi-a dat mie un copil fara probleme grave, eu cred ca e normal sa ma raportez la el in primul rand, atunci cand il inscriu intr-o gradinita, de ex. De ce ma condamnati atat pentru ca am pus o intrebare? Cine nu se gandeste in primul rand la copilul lui? Haideti sa nu fim ipocriti!
Si pentru ca am iscat atatea discutii pe aceasta tema, am discutat aseara cu un psiholog, care mi-a spus ca in principiu este buna pentru toti copiii o astfel de gradinita, insa trebuie urmarit comportamentul Sarei. Depinde de fiecare copil "normal " cum reactioneaza alaturi de alti copiii pe care nu ii percepe ca fiind la fel. Acest lucru mi l-a spus ieri si dna. educatoare. Psihologul mi-a mai spus ca ar fi posibil, de ex., ca Sara sa prefere compania copiilor care nu sunt ca si ea. Daca isi petrece f. mult timp studiindu-i, de ex., si imitandu-i chiar, in detrimentul jocului cu ceilati copii?
Imi dau seama ca subiectul postat de mine e f. delicat si orice cuvant al meu, inteles gresit, da nastere la reactii ostile.
Chiar daca m-ati etichetat deja, va spun inca o data ca Sara are prieteni de joaca, la bloc, dintre care doi sunt autisti si unul cu sindrom down. I-a privit cu curiozitate la inceput, iar la indemnul meu a inceput sa se joace cu ei, sa manance impreuna biscuiti, de ex. si nu face nici o distinctie acum intre ei si ceilati copii cu care se joaca. Deci nu vorbeam despre faptul ca aceste probleme sunt contagioase (cu un gust amar citesc unele mesaje), ci imi puneam intrebarea daca copilul meu va evolua normal din punct de vedere psiho-social intr-o gradinita de genul celei descrise de mine.
Imi dau seama ca orice propozitie pe care o scriu naste revolta in randul parintilor de copii cu anumite probleme, dar repet: sunt chiar atat de egoista daca ma gandesc in principal la interesul copilului meu? Recitind mesajele voastre, ajung sa ma simt vinovata ca am un copil fara probleme grave de sanatate.
lala spune:
Olimpia nu trebuie sa te simti vinovata pentru faptul ca ai un copil sanatos sau pentru ca te gandesti la felul in care va evolua intr-un anumit mediu.
Intrebarea ta a rascolit durerea parintilor cu copii speciali, durere care cred ca este izvorata de multe ori din neputinta de a misca lucrurile in directia buna sau cu viteza potrivita. Ei, mai mult decat noi se livesc de mentalitati, de un sistem medical deficitar, etc.
cl spune:
Olimpia, , eu te-am inteles.
Hai sa va mai povestesc ceva, ca sa vedeti si o alta latura. Era Alex cam de 2 anisori si ceva. In parc ne mai intersectam cu un copilas, la vreo 9 ani, care avea probleme mari, dar mari de tot. Copiii de varsta lui il respingeau, asa ca ai lui parinti veneau cu el pe langa piticoti. Si intr-o buna zi a incercat Alex sa intre in contact cu el. Pana aici nimic rau. Se mai jucau cu jucariile. Copilul respectiv nu vorbea, scotea numai sunete. Nu stiu cat de mult intelegea el ce se intampla in jurul lui. La un moment dat s-a apucat sa urle ca lupul. Isi misca mandibula intr-un fel ciudat si urla. Ei bine, recunosc, m-au trecut fiorii!!!! Si a urlat bine! Alex il studia cu curiozitate, nu s-a speriat. A trebuit sa plecam. Ziua urmatoare la fel. Si tot asa. Frumusetea stiti care este? Ca a inceput si Alex, se chinuia sa-l imite pe baietelul respectiv. Si acasa si peste tot. Ii explicam eu ca e bolnav acel copil, sa nu-l imite, nu-i frumos, etc, dar credeti ca m-a ascultat? Nuuuuuu! Poate ca din cauza ca era mic (acum cred ca ar intelege..sper eu...). Ce am facut? Am evitat copilul respectiv, sa uite. Mi se rupea inima pentru el si pentru parintii lui, dar asa am vazut eu atunci solutia. Voi ce ati fi facut?
Cred ca asta e teama Olimpiei, copilul ei sa nu imite. Eu ii inteleg ingrijorarea. Haideti sa nu mai dam cu pietre in ea si sa incercam s-o intelegem. Si nu toti stim sa ne exprimam, cuvintele sunt foarte usor de interpretat.
Claudia
o carte pentru un copil-si tu poti ajuta!
Witchie spune:
Doamnelor,
Va rog, nu va certati. Sa fii parintele unui copil bolnav de rujeola e complicat, d-apai sa stii ca ai un copil care necesita ingrijire speciala si atentie si medicatie si terapie si buna ta dispozitie si dragoste si tot sufletul tau, pe termen mult mai lung! E greu, ne e greu tuturor, nu mai putin mie care astept un verdict zilele astea, decat ii e Axiei care deja stie la ce a fost obligata sa se inhame. Si cand iesim din casa si ne izbim de peretii atitudinii celorlalti sigur ca ne doare.
Cu toate astea va atrag atentia asupra unui lucru simplu: Calea de urmat este cea de mijloc. Noi sa va intelegem pe voi, indiferent din ce tabara am face parte.
Axia, ai spus ca o admiri pe Paula. Paula face exact ceea ce spui tu ca e greu pentru un parinte care trebuie sa rezolve o mie de alte probleme mai presante: iese cu copilul in lume, le explica si celorlalti care habar nu au. Paula deschide drumuri, usi, ferestre. Paula poate. Si nu o face de dragul celorlalti ci ca sa-i netezeasca Alexandrei calea.
Sigur, nu-i e simplu nici Paulei, dar uite asa, cu un copil altfel si unul sanatos, ca si Milena, Paula nu se izoleaza si nu-si izoleaza copiii si se intreaba ca si Milena, ce efect are starea surorii lui asupra copilului celui mic.
Sa fim sinceri: inainte sa ni se intample personal sau unor apropiati un necaz de genul asta, cati suntem deschisi la minte? cati acceptam ideea ca trebuie sa ne crestem copilul asa incat sa accepte ideea ca si cei care nu-s identici cu el, cei care nu-s neurotipici cum spune Milena, au dreptul sa se joace sa aiba prieteni sa vada piese de teatru si sa se dea in leagan.
Subiectul asta e grozav. Site-ul asta e grozav. Suntem deja intr-un loc comun. E un inceput.
Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Doua veri frumoase
axia spune:
quote:
Originally posted by oimpia_76
Daca isi petrece f. mult timp studiindu-i, de ex., si imitandu-i chiar, in detrimentul jocului cu ceilati copii?
De fapt asta e problema ta - legitima de altfel.
Restul sunt bla bla-uri, care ti s-au parut "politicaly correct".
Daca spuneai asa de la inceput nu starneai nimic, crede-ma.
Si ca sa-ti raspund : DA, exista sanse mari sa se intample asta in cazul in care dintr-un motiv sau altul fetita ta se va atasa de unul dintre copii "speciali" si va dori sa fie ca el. Fie ca se va simti ea altfel, fie ca sa-l faca sa se simta bine. Si daca se intampla asta va trebui probabil sa-i explici cu mult tact cum satu lucrurile.
Dar in acelasi timp, fetita ta va putea influenta ceilalti copii sa fie ca ea si sa se integreze. Daca eset prietenoasa si calda, cum spui, exista posibilitatea sa aiba o influenta foarte buna in evolutia celorlalti.
Este firesc sa te gandesti la copilul tau si este firesc sa alegi calea usoara, sa nu o expui (nici pe ea nici pe tine) la nici o provocare. Nu e obligatoriu sa o faci. Totul este sa nu-ti invelesti gestul in tot felul de explicatii imbarligate, care n-au legatura cu realitatea.
Stiu, toti vrem sa nu existe discriminare, dar departe de copii nostri daca se poate.
Iti doresc sa-ti fie fetita sanatoasa si sa te bucuri de ea, sa nu ai niciodata in viata nevoie de intelegerea si toleranta celorlalti si sa faci alegerea cea mai inteleapta pentru familia ta.
Andreea, mama lu' Tiberiu
Micul Print
Uita-ti intotdeauna dusmanii - Nimic nu-i enerveaza mai mult.
axia spune:
quote:
Originally posted by Witchie
Axia, ai spus ca o admiri pe Paula. Paula face exact ceea ce spui tu ca e greu pentru un parinte care trebuie sa rezolve o mie de alte probleme mai presante: iese cu copilul in lume, le explica si celorlalti care habar nu au. Paula deschide drumuri, usi, ferestre. Paula poate. Si nu o face de dragul celorlalti ci ca sa-i netezeasca Alexandrei calea.
Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Doua veri frumoase
Offtopic:
Sa ma simt flatata ca-mi retii postarile ?
Andreea, mama lu' Tiberiu
Micul Print
Uita-ti intotdeauna dusmanii - Nimic nu-i enerveaza mai mult.
Witchie spune:
Axia,
n-am vrut sa te deranjez cu nimic, era doar un exemplu dintr-un topic asemanator, pe care l-am urmarit.
Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Doua veri frumoase
akella spune:
Olimpia, din cate am inteles, fetita ta nu ar sta in grupa cu cei "speciali", ci s-ar intalni doar la joaca, in curte. Prin urmare, timpul petrecut cu copiii "speciali" ar fi limitat; ar predomina timpul petrecut cu colegii de grupa, cu educatoarea, deci ar avea ocupatia si lectiile obisnuite, de gradi. Eu nu cred ca ar putea-o afecta foarte tare putinul timp petrecut la joaca, in curtea gradinitei; raman la parerea ca i-ar folosi aceasta experienta de a vedea si a se juca virgula cu colegii "speciali", mai ales ca si acasa are prieteni de joaca la fel...
"Pentru Barbye, una dintre noi - trebuie sa ajuti!"
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=83472