Copii normali si altfel de copii la aceeasi gradi?
Raspunsuri - Pagina 6
evitan spune:
Ginditi-va ca nici un parinte nu-si doreste ca copilul pe care si l-a dorit atit de mult sa fie unul mai ...altfel decit ceilalti copii.Si totusi, atunci cind esti pus in fata faptului implinit, e dureros, e cumplit de dureros sa vezi, ca pe linga faptul ca trebuie sa lupti aproape singur in lupta pentru recuperarea copilului, mai trebuie sa dai piept cu tot felul de prejudecati...Mamicilor, nu putem sa ne alegem copiii ...Eu am 2 baieti:unul destept, frumos clasa a 2 a , si unul destept, frumos, si autist pe deasupra.Si ma lupt aproape singura sa-l recuperez,printr-o terapie care nu se face aproape nicaieri in tara.Si vreau sa-l dau la gradinita...oare ma vor accepta parintii de copii normali?
axia spune:
quote:
Originally posted by Witchie
Axia,
n-am vrut sa te deranjez cu nimic, era doar un exemplu dintr-un topic asemanator, pe care l-am urmarit.
Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Doua veri frumoase
Nici nu m-ai deranjat, doar nu m-am putut abtine sa remarc faptul ca dintre toate mamicile care au scris aici, mi te-ai adresat mie ....
M-am gandit dincolo de cuvinte, in rest
A, m-am hotarat - ma simt flatata
Andreea, mama lu' Tiberiu
Micul Print
Uita-ti intotdeauna dusmanii - Nimic nu-i enerveaza mai mult.
Witchie spune:
M-am adresat tie pentru ca tu ai fost cea care a pus intrebarea daca tot voi, mamele care se afla in situatia despre care vorbeam in postul meu, trebuie sa duceti greul. End of story.:)
Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Doua veri frumoase
simali spune:
Socrul meu are un handicap locomotor de peste 30 de ani. M-am gandit pe la 3 ani sa-i vorbesc despre persoane cu dezabilitati (socrul meu e presedintele unei organizatii natioale care lupta pentru drepturile persoanelor cu nevoi speciale si ne-a explicat ca termenul "cu handicap" este discriminatoriu).
"Stii, bunicul este in carucior pentru ca nu poate sa mearga", am inceput eu timida.
"A, da, stiu, imi raspunde, ii lipsesc nite piese. Ca la "Roboteii". El are nevoie de niste alte piese ca sa mearga."
Am inteles atunci, ca daca lasi copilul in pace, imaginea lui despre persoanele cu dezabilitati va fi cu mult mai incantatoare decat cea mai educativa poveste pe care am putea sa le-o spunem noi, adultii.
cl spune:
Simali, si eu cred la fel.
Buba e la noi, nu la ei.
Claudia
o carte pentru un copil-si tu poti ajuta!
cristina_t spune:
Question:
quote:
Originally posted by oimpia_76
Daca isi petrece f. mult timp studiindu-i, de ex., si imitandu-i chiar, in detrimentul jocului cu ceilati copii?
Answer :
quote:
Originally posted by oimpia_76
Sara are prieteni de joaca, la bloc, dintre care doi sunt autisti si unul cu sindrom down. I-a privit cu curiozitate la inceput, iar la indemnul meu a inceput sa se joace cu ei, sa manance impreuna biscuiti, de ex. si nu face nici o distinctie acum intre ei si ceilati copii cu care se joaca.
Pentru cine chiar este interesat de subiectul includerii copiilor cu cerinte speciale in invatamantul de masa (teorie, practica, efecte, etc) eu sugerez o cautare pe google cu keywords "inclusive education". Exista tone de materiale. Educatia incluziva este impamantenita de ani buni in occident, si au avut timp oamenii sa o studieze si documenteze.
crini spune:
Ce mi se pare mie ciudat e ca au facut o grupa intreaga de copii cu disabilitati.
Cred ca asta este si problema Olimpiei. Daca ar fi fost unul sau doi, chiar in grupa ei, ar fi reflectat cumva realitatea. In numar foarte mare insa cred ca pot deforma visiunea unui copil despre lumea inconjuratoare.
Aici clasele in care exista copii cu handicap, au mai putini copii decat celelalte (1 copil cu handicap e echivalat cu 6 normali) si copilul are la dispozitie un profesor 'sustinator', care ii urmareste necesitatile.
Revin
spic de grau spune:
Cred ca un inceput ar fi acela sa ne imaginam (noi - parintii de copii "normali"), cum ar fi fost daca nu am fi avut norocul pe care l-am avut, sa facem copii acceptati de societate.
Sa ne punem macar 5 minute in pielea celorlalti parinti, si sa ne gandim ce putem face sa ajutam si cum am vrea sa fim tratati noi si copii nostri daca am fi in situatia lor.
Cred ca daca am pune astfel problema, nu ar mai fi nevoie de "educatie" si campanii de sensibilizare.
Avem suflete, si asta ar trebui sa fie suficient.
Olimpia - inteleg o parte din frica ta - insa incearca sa te gandesti ca fata ta poate lua "apucaturi", atunci cnd se joaca cu vecinii de la bloc sau uitandu-se la un film, sau o stire.
Daca acasa, tu ii "cresti" sufletul, daca o inveti sa fie sensibila la durerile celorlalti, nu va imita niste gesturi provocate de o suferinta.
Dumnezeu ne iubeste pe toti la fel, si in fata Lui suntem toti la fel de frumosi. Conteaza sufletul, nu exteriorul. Invata-ti fetita sa aprecieze mai mult un corp in suferinta dar cu un suflet de aur, decat un chip de papusa, si cu inima de gheata.
Depinde de TINE cum ii va percepe fata ta pe ceilalti.
Pup u,
Dragostea e oarba, dar casatoria ii reda vederea.
alinaluchian spune:
quote:
Originally posted by simali
daca lasi copilul in pace, imaginea lui despre persoanele cu dezabilitati va fi cu mult mai incantatoare decat cea mai educativa poveste pe care am putea sa le-o spunem noi, adultii.
Simali,
Impartasesc aceeasi idee.
Ramona J spune:
quote:
Originally posted by Milena Surdu
Copilul tau are cativa colegi cu dizabilitati? Ramona...uite ca in sfarsit ai raspuns la intrebarea Olimpiei. Ce-i drept, indirect, si dupa ce ai starnit controverse cu atitudinea ta. Acel joc de care vorbeam in mesajul anterior are cateva conotatii in plus din aceasta noua perspectiva... chiar daca eu il simt in continuare nefiresc. Poate daca ai fi spus... in clasa copilului meu se sprijina integrarea a N copii cu urmatoarele probleme (a, b sau ce), ba mai mult, s-a dedicat o intreaga saptamana doar pentru a-i ajuta pe copiii normali sa-i inteleaga mai bine, nu ar fi existat aceasta polemica. A contat felul in care ai optat sa raspunzi... nu foarte explicit, recunoaste. Cat despre parintii din Romania care ar rebui sa implice in diverse campanii... ar fi o alegerea nedreapta, fiindca tot ei trebuie sa se ocupe si de recuperarea propriului copil, in majoritatea cazurilor, datorita minunatelor servicii pe care le avem la dispozitie.#13;#10;#13;#10;Sincer, Ramona, fara urma de ironie, ma intereseaza programul acela despre care ai citit in presa locala de acolo. Eu sunt mai conservatoare si imi recunosc o mare doza de subiectivitate cand vine vorba despre copiii cu probleme, insa e foarte probabil sa fie de folos multora dintre noi. Inclusiv mie... sper sa mai deschid la minte...
Cind am spus "colegi" m-am referit la colegi de scoala. Nu are in clasa copii cu handicap. De fapt chiar nu conteaza asta.
Eu am considerat ca e o lectie buna de viata. Oricum, programul asta e pentru toate scolile (cel putin la nivel elementar) din oras. Initiativa a apartinut - cum am mai spus - unei mamici cu copil autist.
Realitatea cruda este ca daca parintii nu se implica sa initieze asemenea proiecte ele pur si simplu nu vor avea loc. Asta cred ca e valabil oriunde.
Ma rog, eu am dat un exemplu trait de noi. Pot exista si alte solutii.
La noi a functionat, copilul a venit mirat de la scoala ca a vazut ce greu e pentru unele persoane. Am mai vorbit despre asta si acasa, sa vad daca a inteles scopul actiunii.
Poate si aici sint unii care rid sau nu iau in serios lucrurile astea. Niciodata n-o sa-i lamuresti pe toti. Dar daca ai facut citeva persoane sa inteleaga eu zic ca merita.
Eu stiu ca in Romania totul e mai greu si ca va infruntati cu o multime de greutati in plus. Dar daca se gaseste cineva care sa aiba posibilitatea sa schimbe mentalitatile... de ce nu?
Milena, nu gasesc articolul online. Daca vrei iti trimit textul pe PM. E in engleza si nu cred ca am voie sa-l scriu aici. Daca vrei incerc sa-l si traduc, dar la asta nu sint maestra...
The best thing you can do for your children is to love your wife.