Durerea unei pierderi de sarcina (6)

Laura Ioana spune:

Adela ntzz, nu mai numar zilele, gata! Las sa vina totul de la sine, ca altfel, intelegi? Ma bucur ca ai hotarat cand te apuci de treaba si sa-ti ajute Dumnezeu sa iasa cum vreti tu si copilasii

Ileana multa, multa sanatate! Creste sarcina, creste nu fie de deoki Sunt fericita pt tine, iti spun inca o data


Poze Laura
Sa o ajutam pe Barbye

Della spune:

Laura, , scuze, nu te mai sacai cu intrebarile. Important este ca esti ok si ca munciti. BB vine cand trebuie sa vina . Ma bucur ca te mai vedem pe forum, ca intr-adevar ne lispesti....

Adela

---

Poze
Pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca cei buni sa nu faca nimic. (Lacrimi din soare)

estecri spune:

Laura multumesc pentru sfat. Am intrat la endometru si ai avut dreptate. O sa incerc si eu sa-mi iau temperatura dimineata...poate...poate.
Sa auzim numai de burtici dragalici cu ochisori

sorina

blueeyes2003 spune:

Fetelor va multumesc pentru urari! Si eu va doresc numai bine si sa vi se implineasca cea mai arazatoare dorinta,un
Eu sunt Z 17.Ca si Laura,nici eu nu vreau sa ma stresez cu numaratul zilelor,tot din cauza de si am sa las sa vina totul de la sine.Oricum va fi tot cum vrea Dumnezeu!
Acum sunt in pregatiri pentru ca deseara avem musafiri.
Va pe toate!

---

MIRELA

Pepsi spune:

vai fetelor am scris un mesaj lung si l-am pierdut.
nu-i nimic scriu altul.
mirela, la multi ani si-ti doresc sa ai cel mai frumos cadou , sanatate si multa bucurie si fericire iti doresc.

laura, stiam ca n-ai sa stai departe de noi mult timp, sintem ca un drog, ma bucur ca ai revenit la fel de optimista ca si de obicei, si ai dreptate nu mai focusa, si totul va fi bine, pai aminteste-ti ca ai ramas folosind prezervativ, asa ca.......ai sa vezi in curind ne vei da vestea cea mare.

jocelyn, iti doresc cit de curind un bebe.

sorina, iti spun ce stiu eu, ovulatia are loc in cea de-a 14-a zi a ciclului, adica numeri incepind din prima zi de ciclu, in jurul celei de-a 14-a zi esti fertila cam 2 zile inainte de a 14-a zi si doua zile dupa. deci cam o saptamina. ovulul traieste 24 ore, si spermatozoizii 3-5 zile, deci daca ai contact in a 12 zi si ovulezi in a 14-a, sint deja acolo spermatozoizi sa fecundeze, eu, am mai citit ca ca sa ai sanse mari de a ramine insarcinata este sa ai cel putin 2 relatii sexuale pe saptamina, deci daca ai contact sexual azi, spermatozoizi sint acolo cel putin 3-5 zile ca sa intimpine ovului, deci in trei-4 zile ai din nou un contact, di trebuie intesificate contactele in perioada ovulatiei(in caz ca sint mai lenesi spermatozoizii), in afara de asta mai sint si teste de ovulatie, mai e si metoda luarii temperaturii, dar ca si principui trebuie retinut asa, ca daca azi ovulul e eliberat in trompa(ca acolo are loc fecundarea dupa care cade in uter ovulul fecundat si se prinde de pereti)deci daca azi e eliberat el asteapta cam 24 ore ca sa fie fecundat, daca nu cade in uter si vine cilul....sper ca am fost clara in idei, si ai inteles putin ce-am spus, mult noroc, si daca mai ai intrebari nu ezita!

va pup pe toate

Flavia, mama lui Dominic 17 mai 2004
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sgflavia/album?.dir=/f878
http://community.webshots.com/user/pepsidominic

Chantal spune:

Buna fetelor

din pacate am ajuns si eu la acest topic desi nu mi-as fi imaginat vreodata ca asa ceva mi se poate intampla tocmai mie!
Am mai citit cateva mesaje de-ale voastre in timpul sarcinii dar m-au cutremurat prea mult si m-am oprit. Acum revin, din pacate...
Am nascut pe 7 august 2006 o fetita de 2800 g si 45 cm la varsta de 33s si 3 zile. Am nascut prin cezariana de urgenta datorita unei decolari premature de placenta. Bebita mea a trait doar 2 zile pt ca nu a putut respira bine neavand plamanii suficient dezvoltati. Pe raportul de la necropsie scria cauza decesului: boala membranelor hialine. Vreau sa spun ca eu ultimele 2 luni de sarcina am tot avut contractii si am stat cu diagnosticul de risc de avort, apoi de nastere prematura. Cu toate acestea, doctorii din Arad nu mi-au dat injectii pentru maturarea plamanilor lui bebe asa cum am citit aici pe forum ca se face decat cu 30 minute inainte de operatie, ceea ce am citit pe internet ca e total ineficient. Trebuie administrate cu minim 48 de ore inainte de nastere ca sa aiba vreun efect! Bebita mea nu a avut format suficient surfactant, dotarile din Maternitatea Arad sunt la limita comunei primitive asa ca, din pacate, desi am "dat" in stanga si in dreapta, nu ne-a ajutat nimeni cu nimic si in 2 zile ingerasul meu a urcat la ceruri
Sunt deprimata acum, nu stiu cand si cum o sa-mi revin. Inca nu am citit postarile voastre de pana acum. O sa incerc sa ma pun la punct zilele urmatoare.
Sper sa ma primiti si pe mine printre voi.
Va multumesc si va doresc numai bine.

andreea16 spune:

Mari, LA multi ani!!! Sa fii sanatoasa si sa primesti cel mai frumos cadou din lume de ziua ta. Stiu ca vei citi probabil de abia maine acest mesaj, dar in America este inca ziua ta..O sa fii o mamica tanara, o sa vezi!

Mirela, saptamana viitoare la inceputul saptamanii viitoare am ovulatia, asa ca voi fi foarte ocupata!!!

Laura, ma bucur ca decizia ta a fost doar temporara. Si sotul meu imi spune sa un mai numar si sa las lucrurile sa curga. Stiu ca are dreptate, uneori reusesc, alteori un. Eu un vreau sa ne parasesti. Chiar dc te hotarasti sa intri mai rar, te rog totusi sa intri. Ne e dor de tine si ne lipsesti.


Michelle81, cand am citit povestea ta m-am gandit ce as putea sa iti scriu. Cred ca nimic nu poate consola durerea ta si a sotului tau. Din pacate nici una dintre noi un a inteles de ce i s-a intamplat tocmai ei asa ceva. Stiu ca te gandesti cu ce ai gresit si e foarte greu sa accepti, dar, cu toate ca stiu ca nu vrei sa auzi asta, o sa-ti spun totusi ca esti intr-adevar tanara. Prea tanara sa traiesti asa o nenorocire, dar destul de tanara sa o poti lua de la capat. Eu sper din tot sufletul sa fie totul in regula cu copilasul tau,dar dc se intampla ceva, sa iti dea Dumnezeu putere sa treci peste acest necaz. Iar noi suntem alaturi de tine, oricand ai nevoie de un cuvant, scrie-ne.

Cristina Ana, iti doresc sa ramai insarcinata cat mai repede. Prin ce ai trecut si tu…Eu eram in sapt 9 cd am pierdut sarcina si am suferit ca un caine. Nici un imi pot imagina cum este sa ti intample asa ceva in luna 9…E bine ca esti optimista. Asa trebuie sa fim toate!

Sorina, te inteleg asa de bine. Cat am fost insarcinata, m-am ingrasat 5 kg in 2 luni si jumatate. Mancam ingrozitor de mult si, recunosc, ma plangeam ca ma ingras. Acum as da orice sa fiu din nou grasuta, un mi-ar mai pasa deloc…Si eu mi-am facut toate analizele, dar sunt perfect sanatoasa. Iar despre medicul care m-a anuntat de pierderea sarcinii, un pot sa spun decat ca nu mai vreau sa-l vad vreodata. Nici un pic de compasiune, nimic. Stiu ca asa sunt medicii, probbail ca vede asta in fiecare zi, dar pe mine m-a afectat mult.Iti tin pumnii sa ramai cat mai repede! Daca ai ramas o data, se va intampla si a doua oara, si cu siguranta va fi bine!

Jocelyn, bine ai revenit din concediu! Sper ca ai profitat de vacanta si de relaxare. Multi ani fericiti alaturi ed sotul tau!

Della, multa sanatate, sa te simti mai bine!

Ileana, un te ingrijora. Ai grija de tine si total va fi bine. Odihneste-te mai mult.

Am scris foarte mult. Asa se intampla cand lipsesc cateva zile.

Va pup mult pe toate

Andreea

andreea16 spune:

Of, am citit acum ce v-am scris mai devreme, de la serviciu. Eram f grabita, asa ca scuzati greselile.

Chantal, suntem toate alaturi de tine! Sper ca aici, impreuna cu noi, sa gasesti puterea de a merge mai departe!

Va pup pe toate

Andreea

estecri spune:

Multumesc tuturor fetelor pentru incurajari inca odata! Cu ajutorul vostru ma vindec psihic ceea ce e foarte important...durerile fizice trec prin tratamente si pastile. Va multumesc inca odata!
Flavia multumesc pentru informatii - chiar imi sunt de ajutor! Pana acum nu m-am prea interesat de perioada de ovulatie , de CM , de.., dar avand in vedere ca am un an de cand incerc sa fac bb si deocamdata nimic am inceput sa ma ingrijorez un pic si vreau sa stiu cat mai multe.
Chantal imi pare rau de drama prin care ai trecut, dar trebuie sa mergi mai departe - ce nu te doboara , te face mai puternic. Si eu sunt tot noua pe forum si ma gandesc ca a fost cea mai buna alegere sa postezi un mesaj deoarece fetele de pe acest forum sunt adevarati doctori in ceea ce priveste psihicul si sigur impreuna cu noi toate vei reusi sa mergi mai departe. Despre doctori ce sa spun? Zilele trecute am scris si eu ca unii chiar nu au ce cauta in aceasta meserie, dar trebuie sa fim optimiste si sa ne gandim la viitor. Poate in cateva luni te vei hotari sa faci iar un bebe si atunci schimba doctorul si vei vedea ca totul va fi bine.


sorina

roxana c. spune:

Buna, fetelor!

Imi cer scuze ca-mi bag nasul pe-aici, am citit ce-ati scris, am plans cu voi, si am intrat sa va incurajez. Poate povestea mea va va ridica moralul:
Si eu am pierdut un bebelus, pe 3 iulie 1996, am nascut normal, aveam aproape 41 de sapt, nasterea a fost provocata, ma rog, nu mai intru in detalii. Am nascut noaptea, la ora 4, iar bebelusul-un baietel de 3,700kg- nu a tipat cum trebuie sa faca un nou nascut. Au venit doctori mai multi, cu fel de fel de instrumente, au incercat timp de vreun sfert de ora, dar degeaba. L-au luat intr-un scutec si-au plecat cu el. Intre timp, pe mine m-a cusut si m-a dus in sala de langa cea de travaliu, degeaba intrebam ce-i cu bebelusul meu, nimeni nu spunea nimic. Dimineata pe la 7 a sunat sotul, apaream in registrul ala ca am nascut, dar nu aparea altceva nimic, asa ca m-a chemat la telefon(intre timp se schimbasera turele). I-am spus ca am nascut dar ca nu stiu daca va trai. In 5 minute era la maternitate, a intrat cu o cunostinta, a vorbit cu doctorita de la copii, care i-a spus ca de la ora 4 cand nascusem, pana a venit ea pe la 7, copilul n-a fost pus pe oxigen, pur si simplu il lasasera acolo, nu i s-a dat nicio sansa. I-a spus ca are Apgar 1, deci sanse nu are. Mie mi-a spus cu totul altceva, ca poate va fi bine, in fine, la 16:20 in aceeasi zi, a murit. Am apucat sa-l vad,pe la pranz, era pus la aparate, si cand am intrat acolo, a deschis ochii. Credeti-ma ca imaginea aia o am si acum in minte. Prostia mare cat casa pe care am facut-o si pe care nu mi-o iert nici acum, a fost ca la "sfaturile" unei asistente nu l-am luat acasa sa-l ingrop, nici nu am apucat sa-l botez. Singura scuza pe care o am este ca in starea in care eram....stiti si voi cum este.
Sa va spun ca nu suportam sa vad copii pe strada, ma busea plansul, asta cred ca iar stiti cum este.
Mi-am facut analizele si mi-a iesit lysteria. La inceput eram panicata , nu stiam ce-i aia, nu stiam daca mai pot face copii, pana la urma am nimerit la o doctorita de la Cantacuzino, care mi-a spus tot ce vroiam sa stiu. Intre timp -era prin noiembrie- aflasem ca-s insarcinata iarasi. Datorita acelei doctorite de la Cantacuzino si actualei doctorite ginecolog(alta decat cea cu care nascusem) o am pe fiica mea cea mare, Oana. Toti spuneau sa fac avort, infectia cu lysteria inca o mai aveam, riscam sa patesc iarasi la fel . Pur si simplu n-am putut. Acum Oana are 9 ani, e sanatoasa si mai mult de atat, la 4,6 ani dupa ea am mai nascut o fetita, pe Ana-Maria.
Cu frica am stat la ambele sarcini, m-am temut sa nu se intample iar ceva, si probabil si voi veti sta cu frica asta, dar acum am 2 fete si totul a fost bine. Pe primul nu l-am uitat, de cate ori vad vreun baietel de varsta lui ma gandesc"asa trebuia sa fie si al meu", durerea ramane, dar ramane undeva intr-un colt .
Si ca o cireasa de pe tort, va mai spun inca ceva: pe fete le-am nascut prin cezariana, iar dupa a 2-a cezariana, mi-am legat trompele. In martie anul asta am avut o fooooarte mare surpriza cand am aflat ca-s insarcinata. Maine intru in luna a 8-a, si -E BAIAT-, de-abia il astept, ma incred in Dumnezeu ca totul va fi bine si acum, si mai ales imi spun ca daca El a vrut sa mi-l dea, va fi bine . Un pic de teama tot mai am, si de data asta, dar mai am un pic si sper ca va fi bine.

Am scris asta ca sa va spun ca va veni soarele si pe strada voastra, aveti incredere in Dumnezeu si totul va fi bine.
Nu-i corect ca o mama sa-si piarda bebelusul, dar se intampla, daca as putea, as face sa nu se mai intample asta nimanui.

Imi cer inca o data scuze ca mi-am bagat nasul.

Roxana31+ ,Oana(21.07.97) si Ana-Maria(4.02.02)