Durerea unei pierderi de sarcina (6)
Raspunsuri - Pagina 15
Pepsi spune:
michelle, imi pare nespus de rau ptr ce ti se intimpla, durerea este de nedescris si consolare nu exista, aici vei intilni fete care au trecut prin iadul acesta si sint inca aici, mai sus ai sa vezi ca Raluca si-a tinut in brate puiul, care a murit la citeva saptamini, sint alte fete care au pierdut trei puiuti(laura), sint si fete in cazul tau care au trebuit sa ia greaua decizie de a intrerupe sarcina pe motive medicale(nu-mi amintesc cine, dar daca citesti vei vedea), eu, am pierdut o sarcina la 12 saptamini, era inca mica, dar era bebelusul meu, si nu se stie de ce.......ai sa gasesti alinare prin grupul nostru fiindaca toate am fost in iad si ne-am intors pe pamint ca sa ajungem in rai intr-o zi. curaj mult, faceti tot ce se poate ca sa fiti siguri de decizia voastra, eu sint alaturi de tine ......
laura, stiu ca ti-e greu si ca te gindesti la ce a spus ileana, dar uite sint fete ca si michelle, care au nevoie de noi(de mine de tine, etc)imi aduc aminte de durerea mea cind mi s-a intimplat, si cit de fericita am fost sa descopar subiectul asta, si cit de mult bine mi-a facut si imi face faptul ca m-ati incurajat(tu, ale, dela de voi imi aduc aminte de la inceput si celelalte fete)si cum am mai spus, asta e o terapie in grup, nu trebuie sa crezi ca nu ramii insarcinata ca intri pe subiectul asta, e drept ca nu e bine sa focusezi prea mult, nu trebuie sa fi stresata, dar uite tu ai fost in vacanta, erai relaxata, eu zic ca atunci cind va fi se va intimpla......in fine, stiu ca nu e treaba mea, doar ca mi-ar parea rau sa nu te mai vad pe aici ca si inainte atit.
Flavia, mama lui Dominic 17 mai 2004
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sgflavia/album?.dir=/f878
http://community.webshots.com/user/pepsidominic
Della spune:
Michelle, este foarte dureros ce scrii... Nu cred ca pot spune ceva care sa te consoleze... Imi pare atat de rau ca treci prin aceste chinuri incat nu gasesc cuvinte. Eu am pierdut 2 sarcini (oprite in evolutie la 18s si 19s) si mai am 2 copii (ordinea a fost 1 fetita, 1 oprita, 1 baiat, 1 oprita). Sa simti miscarile copilasului si sa ti se spuna ca trebuie sa ranunti la el, cred ca este ceva groaznic. Eu nu am apucat sa simt miscarile copilasilor mei pierduti, si acest fapt ma terminat, simteam un gol la gandul "nu am apucat sa-i simt miscarile...". Ma framanta amintiri, acuma citindu-te. Timpul face sa pui de-o parte durerea, sa poti sa traiesti cu durerea inchisa in suflet, sa poti trai si fara sa te gandesti doar la durere. De uitat nu uiti nici o data, asta este cert.
Dupa tot ce am scris din dorinta de a simti ca sunt alaturi de tine, cum dealtfel si sunt, vreau sa-ti dau putine sperante. Te rof sa te mai duci si la alti medici, caci se intampla destul de des ca medicii sa se insele, sau, tot de suficient de multe ori, parca ca un miracol, problema dispare. Eu sper ca la un urmator control, sa reiasa ca puiutul vostru este sanatos. Te rog incearca sa te rogi daca stii sa te rogi, daca nu, atunci gandeste-te pozitiv, cu sperante la copilasul tau. Incearca sa ti-l inchipui cum se vindeca, de parca tu ai putea sa-l vindeci. Puterea mintii este extraordinara! Chiar si pe Discovery, au arata un copil care prin puterea mintii lui a reusit sa scape de o tumoare de pe creier. Copilasul lupta intr-una, ca intr-un joc, impotriva raului care-i ataca creierul.
Sper ca nu te-am deranjat cu tot felul de chestii pe care ti le-am scris. Daca am facut-o totusi, iarta-ma. Ai nevoie de foarte multa putere si dragoste. Aici, in lista asta, asa cum spune si Flavia, gasesti foarte multa intelegere. Noi toate am trecut prin dureri asemanatoare. Aceeasi durere, cu alte nuante, si de aceea formam o familie.
Adela
Poze
Pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca cei buni sa nu faca nimic. (Lacrimi din soare)
cristina_ana spune:
Michelle, desi iti cunosc de ceva vreme povestea, tot nu am reusit sa-mi opresc lacrimile cind am citit mesajul tau. Este intr-adevar o incercare tare grea pentru tine, dar este o incercare din care TREBUIE sa iesi invingatoare. Stiu ca absolut nimic nu poate face ca aceasta durere din sufletul tau sa dispara prea curind, dar, daca se va termina rau, te rog mult, incearca sa mergi mai departe, incearca sa gasesti puterea de a o lua de la capat, asa cum fac toate fetele care scriu aici. Ai facut bine ca ai venit alaturi de noi. Pe mine fetele acestea minunate au reusit sa ma faca sa pot ride din nou. Au trecut abia 3 luni de cind mi-am pierdut copilasul in luna a noua si uite, din octombrie o sa o iau din nou de la capat. Nu imi pot permite sa pierd prea mult timpul si stiu ca numai o noua sarcina o sa reuseasca sa ma vindece de durerea mea, chiar daca nu definitiv.
Indiferent de decizia pe care ai sa o iei, noi toate suntem cu sufletul alaturi de tine, o sa te incurajam, si, daca va fi cazul, o sa te invatam cum sa o iei de la capat. Te imbratisez si te pup si te rog inca o data, indiferent de ce se intimpla, sa nu abandonezi niciodata visul de deveni mamica. Ai sa vezi ca o sa se intimple mai curind decit crezi!
Cristina
POZE
cristina_ana spune:
Laurica, se poate sa ne parasesti?!!!! Tu nu stii cit de mult te iubim noi pe tine? Lasa, nu mai fii suparatica, in curind vine ovulatia si trebuie sa-ti facem galerie. Uite, eu incep de acum:
Of, atita mi-am dorit si eu galerie la nastere! Nu stiu de ce, dar gindul ca atitea fete or sa fie alaturi de mine (virtual) in acele momente, ma incinta la maxim. Si cind colo, au fost alaturi de mine, si le pup pentru asta, dar ce trist a fost totul zilele acelea.
Flavia, ma bucur mult ca ai scapat de singerarea aceea nesuferita. E bine ca lucrurile au intrat in normal si la tine, deja poti incepe sa te gindesti la bebe2.
Della, eu cred foarte mult in puterea sugeswtiei. Daca tu crezi ca aprilie este luna ta norocoasa la bebei, atunci eu iti tin pumnii sa se intimple exact asa cum iti doresti!
Andreea, este intr-adevar foarte greu sa vezi atitea gravidutze in jur. Uite, eu de exemplu nu mai pot intra sa scriu la mamici, desi le iubesc f.f. mult pe fetele de acolo, pe multe le-am cunoscut personal (am fost la 3 intilniri cu ele in timpul sarcinii), sunt niste fete absolut minunate, care au fost sufleteste linga mine cind s-a intimplat nenorocirea, dar pur si simplu nu mai pot intra sa scriu pe acolo. Ma tot intreb cu ce am gresit eu si bineinteles ca nu gasesc raspuns la aceasta intrebare, Am facut ABSOLUT tot ce a fost posibil sa fie bine, nu-mi reprosez nimic. Pur si simplu sunt lucruri care ne depasesc...
Mirela, iti tin pumnii ca de data aceasta sa iasa din prima! Eu data trecuta am ramas din a doua luna de incercari, deci am sperante ca nu am sa ratez luna octombrie. O sa fiu tot o mamica de iulie-august!
Cristina
POZE
Della spune:
Cristina, multumesc pentru incurajare . Aprilie este luna cea mai buna, da. Se pare ca cu ocazia stropitului de Paste, la noi se prinde bebe. Si, cel putin in cazul copiilor mei, de ziua mea, adica de 21 mai, aflu rezultatul = sunt insarcinata 
. La noi a functionat asa, si se pare ca asta este calea corecta. Nu mai am curajul sa incerc altfel si ma gandesc cum de am avut de data asta.
Dupa ce am citit randurile tale scrise pentru Michelle, m-am hotarat sa te intreb, caci poate nu am observat cand si unde ai scris, cum ai pierdut tu copilasul. Am vazut scris, motiv necunoscut... Cum poate fi necunoscut? Scuza-ma daca ai scris si eu nu am vazut. Nu stiu unde sa caut si ma roade intrebarea, "Cum este posibil, la 37 de saptamani sa fie motiv necunscut?". Vrand ne-vrand, intrebarea reapare si creierul cauta raspunsul si din cand in candam impresia ca stiu "de ce". Indiferent ca avem sau nu raspuns, RASPUNSUL EXISTA, caci nimic nu se intampla fara un motiv... Eu, spre exemplu, incep sa cred ca sunt purtatoare de ceva virus care-mi face asta...
Ma opresc aici. Noapte buna 
, ma duc la culcare.
Poze
Pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca cei buni sa nu faca nimic. (Lacrimi din soare)
Cricor spune:
Michelle, e groaznic ce ti se intampla. Noi am trecut de doua ori prin ce treci tu acum si nimic n-a fost mai cumplit decat sa hotarasc ce sa fac. Della are dreptate, mai mergi la un doctor, si nu depune armele de pe acum, poate ca o sa ai parte de o minune, se mai intampla sa stii. Daca vrei sa vorbesti cu cineva care a fost in situatia ta si crezi ca te ajuta sa vorbesti despre asta, scrie-mi pe pm. Multa sanatate si multa putere!
cristina_ana spune:
Della, stiu ca pare greu de crezut, dar la mine chiar asa a fost "sarcina oprita in evolutie la 37 saptamini-motiv necunoscut", sau mai bine zis asa cum se exprima medicii "moarte subita in uter". La necropsie copilul a iesit perfect sanatos, fara nici o malformatie. Nu avea nici circulara de cordon. Analizele mele toate au iesit f.bune, ecografiile din timpul sarcinii la fel. Singurul lucru care ma pune pe ginduri a fost faptul ca la 32 saptamani placenta avea gradul 3 de maturitate, dar asa au avut-o si multe alte fete si totul a fost OK pentru ele. Doctorul zice ca nu-i asta motivul, desi eu stiu ca ar putea fi, teoretic. Oricum, cert este ca dintr-un anumit motiv, bebele nu s-a mai oxigenat bine si a murit. Intr-o zi am simtit ca nu mai misca deloc, m-am dus de urgenta la ecograf si am aflat ca nu-i mai batea inima. Asa a fost sa fie, deja m-am resemnat cu faptul ca nu o sa aflu niciodata ce s-a intimplat. Dar sunt plina de speranta ca data viitoare o sa fie bine.
Cristina
POZE
blueeyes2003 spune:
Cristina, ma bucur ca esti asa de optimista.Iti tin pumnii de pe acum sa nu ratezi luna octombrie si sa ramai insarcinata.Poate plecam toate la Odisee.
Fetelor,eu cred ca nu trebuie sa o lasam pe Laura sa nu mai intre pe la noi.Eu cred ca este tare trista ca nu a ramas din prima dar nu este ea cea mai optimista dintre noi?
Laura, am promis ca plecam impreuna de aici,nu?
Ne lipsesc postarile tale pline de optimism!
Noi iti facem galerie sa revii
Ce zici?
Va pe toate!
MIRELA
estecri spune:
Buna,
Sunt noua pe acest forum si citind pagini intregi imi dau seama ca nu sunt singura care a trecut cu greu prin pierderea unei salcini . As vrea sa intru si eu in clubul vostru .Am pierdut o sarcina in iunie anul trecut - sarcina de 9 saptamani , iar medicii au spus ca nu se cunoaste cauza...asta m-a durut cel mai tare. Acum incerc din nou sa fac bb si sper sa reusesc.
Acum fac tratament cu ova-mit (este prima luna cand il iau) si imi pun mari sperante in el.
Doresc tuturor fetelor de aici ce imi doresc si mie...( un bebe cat mai repede...)
sorina
blueeyes2003 spune:
Sorina, imi pare foarte rau pentru pierderea ta! Sper sa ramai cat mai repede 
-dutza!
Jocelyn, bine ai revenit din concediu! Sper ca ai venit cu forte proaspete sa te apuci de treaba,sau mai ai de asteptat?
Eu mi-am propus sa incerc pana reusesc sa raman insarcinata.Eu maine implinesc 28 de ani si, daca nu se intampla sa pierd sarcina,as fi avut o fetita de 4 luni si jumatate(off,iar imi aduc aminte).Intotdeauna mi-am dorit sa fiu o mamica tanara si sper sa reusesc cat mai curand.Acum imi pare rau ca nu am incercat sa raman insarcinata dupa ce ne-am casatorit(aveam 25 de ani)si am crezut ca nu suntem pregatiti 
.Sper sa se intample cat mai curand ca tare mult imi doresc un copilas.Sincer,la adoptie nu m-am gandit pana acum.
Della esti mai bine?
Va doresc sa vi se intample cat mai curand minunea de a avea un bebe!
MIRELA