Mi-am pierdut copilul?!...
Raspunsuri - Pagina 4
Cricor spune:
Oarecum off topic (pentru ca vad ca lumea e indignata):
In caz ca nu stiti, in America de Nord e foarte comun aranjamentul asta 1 sapt. la mama o sapt. la tata (sau 2 cu 2, etc). Nu parintii stabilesc neaparat asta, ci un judecator pe parcursului procesului de custodie a copilului. Si ideea nu e ca il plimba de la unul la altul ca sa scape de el, ci din contra pentru ca amandoi il iubesc la fel de tare, amandoi vor sa contribuie in mod egal la educatia lui si vor sa-l vada 'crescand' in aceeasi masura. Personal nu mi se pare o idee stralucita, dar stiu un baietel roman care asa traieste si e foarte multumit (are 9 ani).
miau-miau spune:
Ai dreptate, dar conditia ca acest program sa functioneze este ca ambii parinti sa ajunga la maturitatea si intelepciunea de a se intelege unii cu altii pentru binele copilului. Daca micutul vede, simte ca mama il uraste pe tata si tata pe mama, copilul va fi foarte chinuit.
Apoi, evident trebuie sa aibe conditii bune in ambele case, iar daca unul din locuri nu le ofera (spre ex ora de culcare e 12 noaptea dupa baieramuri intre adulti, zilnic), cealalta parte merge la tribunal si cere micsorarea timpului petrecut cu parintele care ofera acest trai nepotrivit copilului.
Asta fie vorba intre noi nu e treaba usoara. Practic trebuie sa dovedesti ca celalalt parinte nu e bun de crescut copilul si nu ca tu il antipatizezi si de aceea nu vrei sa-i dai copilul mai mult.
Solutia, repet,cred ca e sa se inteleaga si ajute cei 2 parinti spre binele copilului. Greu si asta. Da' n-ai ce sa-i faci, daca asta-i legea...
Hai sa mai adaug ceva. Intre teorie si practica e cale lunga. Chiar daca teoretic amindoi parintii numai si numai de dragul copilului se bat in tribunale pentru el, de multe ori copilul e folosit pe post de bita de dat in cap celulilalt parinte. Copiii mai sint ceruti mai mare parte din timp si ca sa se reduca pansia alimentara, si ca sa il mai torturam un pic pe celalalt parinte tirindu-l prin tribunale si amenintindu-l ca-i luam odrasla, si ca sa-i facem "sisc, am cistigat". Nu e numa' alb sau negru.
catrinutza spune:
Boubba, reciteste-ti mesajul initial si ai sa vezi de ce atatea persoane au sugerat un asemenea scenariu...
Drumul spre iad este pavat cu bune intentii.
Ceea ce iti scriu mai jos puteti sa luati ca fiind off-topic, pentru ca am simtit nevoia sa clarific cateva aspecte legate de abuzul sexual. Nu mi-o luati in nume de rau, dar poate altcineva va "beneficia" de aceste informatii, inclusiv tu Boubba.
In ce ma priveste, am incercat sa iti atrag atentia asupra unui lucru mult mai posibil decat poti tu sa iti imaginezi si nu sa dau cu parul sau sa dezbin o familie sau un cuplu care se intelege atat de bine cum afirmi tu...nu a fost o concluzie, ci o sugestie...si draga mea sa stii ca abuzul sexual nu inseamna numai atunci cand are loc penetrarea...insemana orice expunere a copilului la orice act cu conotatii sexuale neconforme cu varsta, adica: jocul cu organele genitale ale copilului, expunerea propriilor organe sexuale in fata copilui, vizionarea unor filme , etc...astea tot in categoria abuzului intra si sunt extrem de frecvente...
Daca ai sa "forezi" un pic pe forum ai sa vezi ca sunt mame care intreaba disperate ce sa faca cu baieteii lor care au descoperit masturbarea...de fapt ei incep sa isi descopere propriul organism si uneori placerea ...
In cazul unui abuz sexual, apar sentimente ambivalente la copilul abuzat fata de abuzator, adica: simte ca abuzatorul ii face ceva rau, nu poate verbaliza acest "rau" si doreste respingerea lui, dar pe de alta parte devine "dependent" ca sa zic asa de placerea respectiva, cu atat mai mult cu cat abuzatorul este o persoana din anturajul apropiat...
Si hai sa iti mai zic ceva: eu am sugerat atentie la tatal vitreg pentru ca pe el il respinge tare, asa cum spui tu...daca copilul a fost abuzat in vreun fel, numai un psiholog poate sa iti spuna dupa ce face niste investigatii...e foarte posibil sa fi fost si tatal (mai ales ca spui ca ar avea niste probleme legate de sexualitate, plus ca am vorbit deja de sentimentele ambivalente, ce ar explica dorinta de a fi cu el) cel care ar fi putut sa expuna copilul la asa ceva, sau cineva din anturaj, iar copilul sa va respinga pentru ca nu ati fost acolo "sa il salvati", ca nu ati vazut cata suferinta i-a produs si continua sa ii produca...sau sa nu fie nimic din toate astea, iar copilul sa fie extrem de bulversat pentru ca stabiliateta lui e ameninatata de "plimbarile" astea de la unul la altul...
Si e posibil sa ne fi pripit si noi...dar reciteste-ti mesasul cu calm si la rece si ai sa vezi si tu de ce s-a ajuns la asemenea concluzii...
Imi pare rau ca te-ai aprins asa...sunt ferm convinsa ca toate fetele au fost bine intentionate si nu e nevoie sa arunci cu rosii in ele...adevaratii prieteni iti sunt cei care iti zic adevarul in fata, chiar daca e dureros de acceptat...
Un ultim sfat...mergi cu el la psiholog... indiferent ce s-a intamplat, copilul este afectat de tot acest razboi, iar psihologul este cel mai in masura sa "vada" ce se intampla cu puiul tau, sa te sfatuiasca cel mai bine...totul depinde de tine, pentru ca Dennis deja ti-a trimis mesajul ca ceva nu e in ordine pentru el...
Chiar daca pare ciudat, aratati-i lui Dennis cat de mult il iubiti prin "vorbirea" de bine a tatalui.
Imi pare realmente rau ...sper ca lucrurile sa se clarifice, iar eu te rog din suflet sa treci peste scarba provocata de raspunsurile noastre si sa ne spui si noua din cand in cand ce mai face Dennis si cum evolueaza relatia cu el...
--------------------------------------------------------------------------------------------------
catrinutza - mamicutza ... de mariuci 
varsta Mariucului (28 februarie 2006)
Poz(n)e si www.dropshots.com/new.php?userid=122884&cdate=20060801&cimg=0" target="_blank"> filmuletze cu Mariuca
"Prostia este infinit mai fascinanta decit inteligenta. Inteligenta are limitele ei, prostia nu."
noltic spune:
Am o idee: reciteste si discuta posturile si raspunsurile de aici impreuna cu actualul tau sot; vezi ce parere are si el, pt ca , indif de parerea noastra(noi vedem si judecam din afara, vb din experienta noastra, vrem sa facem lumina in viata lui Dennis si a ta, dar noi suntem niste straini) tu ramai la aceeasi atitudine. Nu sunt deloc de acord cu faptul ca nu il vezi pe Dennis ca un mic rege, ca nu ii accepti sa ti se urce in cap, ca nu ii poti aloca grija si afectiunea 24 h; evident ca nu tre sa o faci efectiv ci numai sa ii faci cunoscuta disponibilitatea in acest sens; stiu ca iti este greu sa traiesti printre straini, faci multe sacrificii ptr a te adpta modului lor de viata, dar nu sacrifica fericirea propriului tau copil, nu merita. Incearca sa vb si cu cineva apropiat din familia ta, mama, bunica, matusa, de preferat o mama cu mai multa experienta de viata. Iarasi nu inteleg de ce iti refuzi dreptul la o viata normala, fericita: esti norocoasa sa ai un copil si sa gasesti si un al doilea sot cu care sa te intelegi asa de bine(si sa descoperi atattia prieteni pe acest forum!!!), fii mandra de realizarile tale si mergi inainte, nu te mai lasa trasa inapoi de experienta traumatizanta cu exul(duca-se pe pustii de unul singur) concentreaza-te pe prezent, ajuta-l pe Dennis si pe sotul tau sa va bucurati de o viata frumoasa si plina. Primul pas pe care tre sa il faci este sa te pui de acord cu sotul tau si sa il scoateti pe Dennis din starea asta; vinovati de aceasta situatie sunteti tot voi, adultii din familia lui: mergeti cu el la un psiholog pentru o evaluare(multi au spus-o si cred ca este cel mai bine pentru tine) si urmati-i sfaturile. Majoritatea dintre noi am identificat o problema de atitudine la tine ca mama(se pare ca mai uitam si noi ce inseamna sa fii parinte singur si facem ce este cel mai usor: dam sfaturi); nu sunt nemaipomenite, sunt niste idei REALE care te pot ajuta sa vezi situatia in ansamblul ei: Dennis in centru care sufera si are nevoie de ajutorul vostru si voi care nu prea stiti in ce consta acest ajutor. Un ajutor specializat din afara in persoana unui psiholog bun(pot fi si mai multi) poate face lumina in cazul vostru(te rog frumos sa il pui la curent si pe sotul tau cu aceste aspecte si roaga-l sa te ajute sa va stabiliti prioritatile).
Mult succes si sa va traiasca Dennis!
Nick.
boubba spune:
Dragi prieteni, am analizat cu calm raspunsurile voastre si am aplicat cateva dintre sfaturile voastre...si ieri pentru prima oara de mult timp am plans, da am plans ieri seara dar de fericire. Nu stiu cum am facut dar am reusit sa ii apropii Dennis de Yves si s-au jucat pana la 11 noaptea (sorry dar pur si simplu nu mai vroiam sa il trimit sa faca nani cand i-am vazut asa)si Yves avea lacrimi in ochi de fericire. Erau morti de ras amandoi si nu se mai opreau din joaca.Numai ca azi de dimineata cred ca era obosit si era putin mai rece acum face nani :-)
Ce parere aveti? Credeti ca daca Yves ii facea ceva rau se mai juca cu el Dennis cu atata placere?!
Va pup!!!
denizel spune:
Boubba, ma bucur tare mult de vesile bune 
.
Eu nu cred ca Yves i-a facut vreun rau lui Dennis, adica nu un rau fizic. Cred ca problema (sau, ma rog, una dintre ele) consta in duritatea voastra.
Boubba, nu aveti nici un motiv sa fiti duri cu baietelul vostru de nici 3 ani. Limitele care trebuie impuse unui copil, limite fara de care nu-si poate gasi echilibrul pot fi impuse cu fermitate, hotarare, rabdare, infinita dragoste, dar nicidecum cu duritate si severitate. Copilasul asta este egalul vostru, intr-o familie nu ar trebui sa existe ierarhii. Asa micut cum este, are sentimente, personalitate, nu suporta sa-i fie impus ceva cu duritate. Nici unul dintre noi adultii nu toleram duritatea si, nu numai ca nu o toleram, dar o uram din tot sufletul. De ce crezi ca Dennis ar tolera-o sau ar trebui ca fie multumit cu asta?
Mi-a atras atentia faptul ca ai spus ca tu ai reusit sa apropii pe Yves de Dennis. Presupun de aici ca Yves este blocat de reactiile lui Dennis, nu reuseste sa stabileasca o relatie cu el.
Pai, de ce trebuie sa fie asa? Explica-i lui Yves ca singura dorinta a lui Dennis este sa se stie iubit si dorit, ca nu are nevoie de tactici speciale si intortocheatae pentru a redeveni apropiat de voi.
Continuati sa ii aratati ca il iubiti, ca il apreciati, ca e cea mai importanta persoana din vietile voaste si, vei vedea, orice bariera se va topi.
Succes, Boubba! Este atat de simplu totul...
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
noltic spune:
Ma bucur f mult pt tine si ptr Dennis! As dori sa mai spun ceva dar cred ca Denizel a fost pe faza: de la o mamica la alta. Sa va traiasca copiii! Continua si daca mai ai pb noi suntem aici.
Cu respect,
.
Luna1 spune:
Boubba ma bucur sa aud ca lucrurile merg spre bine. Abuzul de orice natura inclusiv sexuala a fost sugerat inclusiv de mine pentru ca e bine sa-l ai in calcul. Nu numai relativ la tatal "vitreg" ci si la cel natural, gradinita, si toata comunitatea. Stiu ca par obsedata insa fiind in aceeasi situatie ca si tine eu il am in calcul, desi cand ma uit la ei doi cum se joaca imi pier gandurile negre dar... Ma bucur ca reusiti sa vi-l apropiati, si eu aveam reguli mai dure la inceput pana mi-am dat seama ca ne indepartam. Si am salvat situatia. Stiu ca nici la tine nu e prea tarziu. Succes in continuare.
www.alina-jaime.co.uk/main.php" target="_blank">poze
ligeea spune:
Nu zic ca nu se poate discuta cu un copil de 3 ani, dar pana la a intelege situatia e cale lunga . pai si adultii au nevoie de consiliere specializata dupa divort dar un copil. Nu inteleg cum un judecator a accepttat ca un copil de 3 ani sa fie plimbat ca o sacosa cu saptamana de la o casa la alta. Eu as fi facut apel , recurs as fi apelat la Protectia copilului , asa ceva e dezorientant rau de tot. Pune-te tu in situatia lui. Azi ai un program peste o saptamana ia altul. Si nu e bine . copilul nu se poate dedubla ca sa va fie pe plac amandurora -mama si tata si alege programul mai usor -probabil al tatalui.
Tu esti cea care trebuie sa fie neconditionat de partea celui mic ,el trebuie sa stie ca orice ar fi tu esti acolo si il aperi importiva tuturor. Creszi ca e copil de 3 ani care sa nu se dea cu fundul de pamant macar o data la 2 zile , sa faca fite ?
dar asa isi formeaza personalitatea daca tu ii spui mereu nu si ai discutii cu el ?
Discutiile poti sa le ai dupa 5-6 ani asa nu faci decat sa-i creezi un sentiment de vinovatie pt. ceea ce voi ati creat . Tu si tatal lui ati facut programul asta total nepotrivit varstei lui si acum va suparati ca nu-l intelege .
Incearca sa fii mai mult mama copilului tau si ai sa vezi ca el isi va reveni. Si eu i-am mai dat 2 palme la fund celui mic dar intotdeauna a venit la mine cum am dat semne ca l-am iertat . Comportamentul lui e atipic pt. varsta lui ,copii nu sunt suparati pe mamici la 3 ani.