Mi-am pierdut copilul?!...

Multe dintre voi cunoste situatia mea (mi-am parasit fostul sot acum doi ani de atunci imi fac viatza cu un om extraordinar care tot ce face e pentru noi eu si Dennis aproape 3 ani ). Primele 6 luni Dennis era un copil cum orice parinte isi poate dori, dar de un an jumate decand scumpul lui tatic il vede o saptamana din doua, Dennis a inceput sa se schimbe vizavi de noi din ce in ce mai mult pana in punctul ca nu mai il putem atinge fara sa planga. Ziua toata si-o petrece in camera la fereastra si din cand in cand mai scoate cate un ,,PAPA,, din gura, de jucarii nu se atinge...Am avut lungi discutii cu el fara nici un rezultat. Noi suntem mai severi cu el este adevarat dar sa ne respinga(mai putin pe mine) asa cum o face nu este normal. Suntem in pragul disperarii imi este frica sa ma trezesc dimineata stiind ce o sa ne astepte. Arata clar si cert ca vrea sa fie cu PAPA si nu cu noi. Ne-am gandit sa il lasam o perioada la el si apoi sa vedem daca se schimba. Nu stiu ce sa mai fac dar un lucru stiu : daca continuu asa o iau razna...sunt in pragul unei depresii si nu vreau sa fac o nebunie pe care am sa o regret toata viata.

miria_cristina spune:

Este o situatie mult prea delicata ca sa fac eu pe psiholoaga si sa-ti dau vreun sfat.
De "luat" copilul nu ti l-a luat, dar cu siguranta ca l-a derutat pe micut, mai ales ca este la o varsta tare delicata.

Poate ca ar trebui sa ceri sfatul unui psiholog si cu ajutorul lui sa te adresezi unui avocat explicand situatia cu complicatiile siconsecintele ei asupra copilului.

Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

betiana spune:

Eu cred ca ar trebui sa mai inmuiati"duritatea" si sa va simta aproape.Oferiti-i clipe de relaxare mai dese alaturi de voi.El trebuie sa simta iubirea voastra si o s-o v-o redea si el.La 3 ani inca mai poate sa se nasca o tandrete intre "strainul" din familie si el.De cate ori noul tatic s-a jucat cu el ?Cat timp petreceti cu el jucandu-va ?Nu-l jigniti pe fostul sot in fata copilului.Intrebati-l ce face cand merge in vizita la taticul lui ?Introduceti-l intr-o colectivitate de copii!Va doresc succes.

dalimana spune:

Mergi la un psiholog si discuta situatia. Vezi in ce masura l-a afectat despartirea de tatal biologic. Chiar daca nu vorbeste el, ii explici tu psihologului comportamentul lui ca sa-si dea seama. In familiile destramate copilul poate suferi enorm. Mergi de pe acum sa nu aiba urmari pe termen lung. Succes!

Principesa spune:

Boubba, ce nebunie te temi ca ai fi in stare sa faci?
Care a fost continutul discutiilor lungi pe care le-ati avut cu el?
Ce crezi tu ca ii lipseste cu voi si ii ofera tatal lui?
Sta cu tatal lui o saptamana intreaga?

Cumva o fi sa fie ca niciodata n-a fost sa nu fie cumva

Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

Ramona J spune:

Petreceti mai mult timp cu copilul si vei vedea ca nu va avea cind sa fie trist.


The best thing you can do for your children is to love your wife.

noltic spune:

Buna B! Am o usoara nelamurirre: la ce nebunie te referi??? Eu zic sa te asezi bine undeva si sa iti recitesti postul cu voce tare odata, de doua ori .... pana vei realiza ce mesaj ne-ai transmis; voi fi succint:
1. Dennis are 3 ani
2. Sunteti mai severi cu el
3. Ai avut "lungi discutii cu el"!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
4. Dennis a inceput sa va rspinga si sta mai mult la geam si suspina dupa Papa!!
Realizezi ce ai/ati reusit sa faceti ?
Sunt tentat sa am si eu o discutie lunga cu tine ref la atitudinea ta fata de instrainarea fiului tau; ai fi dispusa sa accepti? De ce???
Tu stii de ce anume are nevoie un copil la varsta lui???
Sunt derutat de usurinta cu care vreti sa apelati la serviciile unui medic: de ce ? sa iti spuna si respectivul(daca este profesionist) sa depasesti tu situatia si sa il inconjori cu cat mai multa dragoste(care dragoste nu se exprima in cuvinte...)
Cred ca problema este la tine, la noua lui familie, nu la Dennis, care reactioneaza absolut normal in aceasta conjunctura.
Astept sa iti cunosc opinia.
Cu respect,
Nick.

Cristina_C spune:

quote:

---

Initial creeata de boubba
de un an jumate decand scumpul lui tatic il vede o saptamana din doua, Dennis a inceput sa se schimbe vizavi de noi din ce in ce mai mult

---

Remarc o doza de ironie in ceea ce-l priveste pe fostul sot?!

A mai spus cineva inainte sa nu-l vorbiti de rau in fata copilului, de cand tatal lui a disparut din peisaj este foarte sensibil la orice amanunt legat de el. Nu il accepta pe noul barbat din viata ta pentru ca i-a luat locul tatalui. Nu toti copii trec usor peste un divort. Si schimbarea de atitdine -ca ati devenit mai severi- nu e nici ea la momentul potrivit.
Ai scris la "Parintii intreaba..." ca nici nu vrea sa vorbeasca. Acum, citind aici, imi dau seama ca e tot o forma de protest. Se izoleaza si nu vrea sa comunice cu voi, luati ca intreg. Dar deocamdata cred ca-i esential sa comunice cu tine, sa ajungi la sufletul lui. Da-i impresia ca e cel mai important din viata ta.

Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002
Cresc...

catrinutza spune:

Boubba, nu stiu exact care a fost povestea ta, din ce motiv ai divortat si cum este actualul partener.
Dar, asa la o prima privire, mie mi-a atras atentia altceva din ce ai spus; anume faptul ca nu puteti sa puneti mana pe el fara sa inceapa sa planga...mai exact??? un copil refuza atingerile in urma anumitor situatii, nu tocami placute...
E posibil ca intre tatal vitreg si el sa se fi intamplat ceva de care tu sa nu stii??? Mai ales ca spui ca il respinge; un copil la 2 ani nu renunta usor la joaca si nu are momente de "melancolie"...(faptul ca sta la fereastra poate insemna o dorinta de evadare din casa si de ce sa isi doreasca asta???!!!)...
Intr-adevar pt un copil este traumatizanta despartirea parintilor, insa e o chestie aici de luat in seama: varsta copilului la desapartirea parintilor si faptul ca e inca prea mic, zic eu, sa poate face comparatii intre el si alte familii, sa analizeze de ce la el e asa si la altii altfel...
Si e bine daca discuti cu el, dar depinde pe ce tot si in ce fel...copiii percep limbajul non-verbal extrem de bine...asa ca mare grija...si daca s-a intamplat ceva rau intre el si tatal viterg nu iti va spune cu una cu doua...

Daca vrei sa vorbim ceva mai amanuntit despre situatia asta, scrie-mi un pm...poate pot sa te ajut...
Oricum nu e de joaca ce se intampla cu el...

Si mai las-o incolo de nebunie...toate au o rezolvare, totul este sa nu iti pierzi cumpatul...

catrinutza spune:

Boubba, nu stiu exact care a fost povestea ta, din ce motiv ai divortat si cum este actualul partener.
Dar, asa la o prima privire, mie mi-a atras atentia altceva din ce ai spus; anume faptul ca nu puteti sa puneti mana pe el fara sa inceapa sa planga...mai exact??? un copil refuza atingerile in urma anumitor situatii, nu tocami placute...
E posibil ca intre tatal vitreg si el sa se fi intamplat ceva de care tu sa nu stii??? Mai ales ca spui ca il respinge; un copil la 2 ani nu renunta usor la joaca si nu are momente de "melancolie"...(faptul ca sta la fereastra poate insemna o dorinta de evadare din casa si de ce sa isi doreasca asta???!!!)...
Intr-adevar pt un copil este traumatizanta despartirea parintilor, insa e o chestie aici de luat in seama: varsta copilului la desapartirea parintilor si faptul ca e inca prea mic, zic eu, sa poate face comparatii intre el si alte familii, sa analizeze de ce la el e asa si la altii altfel...asta daca am inteles eu bine ca are 2 ani si voi sunteti divortati de cand avea 6 luni.
Oricum un copil simte fff bine starea conflictuala din jurul lui si e bine sa nu il denigrati pe tata in fata copilului. E tatal lui pana la urma...
Si e bine daca discuti cu el, dar depinde pe ce tot si in ce fel...copiii percep limbajul non-verbal extrem de bine...asa ca mare grija...si daca s-a intamplat ceva rau intre el si tatal viterg nu iti va spune cu una cu doua...

Daca vrei sa vorbim ceva mai amanuntit despre situatia asta, scrie-mi un pm...poate pot sa te ajut...
Oricum nu e de joaca ce se intampla cu el...

Si mai las-o incolo de nebunie...toate au o rezolvare, totul este sa nu iti pierzi cumpatul...


Catrinutza - mamicutza de Mariuci

denizel spune:

Boubba, este atat de usor sa iti apropii un copilas de 3 anisori...Tot ce are nevoie este multa dragoste (pe care presupun ca o aveti, mai ramane sa i-o si aratati), mangaieri, imbratisari si timp petrecut impreuna.
Ce inseamna ca sunteti severi cu el?? Noul lui tata este si el sever? Ce motive aveti sa fiti severi cu un copil de varsta lui?

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.