IUBIRE IMPOSIBILA?!
Raspunsuri - Pagina 3
cataghe spune:
Enina, te rog sa ma ierti, sub nici o forma nu am vrut sa sune cum ai interpretat tu. Cred ca intelegi ca psihologia si psihiatria sunt doua lucruri diferite. Cat despre Codul Deontologic, zugravii nu au cod deontologic, dar medicii au. Cineva a intrebat de el si eu am citat ce scrie. N-am judecat pe nimeni, dimpotriva, am spus ca e discutabil. Dar de scris, scrie.
Tu trebuie sa faci cum crezi tu ca e mai bine, sunt convinsa insa ca absolut toata lumea care a scris aici a facut-o in intentia de a te feri de deziluzii. In plus, in momentul in care ai cerut pareri intr-o problema de genul asta, trebuie sa fii pregatita sa ti se disece sufletul si sa primesti pareri de toate felurile.
enina34 spune:
Imi pare rau daca din "tonul" meu s-a inteles altceva...eu ma bucur, repet, ca voi imi scrieti si sunt deschisa la orice parere. Draga Cataghe, intamplarea face ca am activat in domeniul medical si am foarte multi oameni in jur din acest domeniu si stiu foarte bine codul deontologic al doctorilor...asa cum stiu, conform definitiei cuvantului "deontologie", ca orice om cu o profesie are un asemenea cod..asa ca si zugravul Gicu :))Eu astept de la voi discutii ca de la femeie la femeie..ca de la suflet la suflet..nu altceva...sa fim serioase, cine nu a trecut prin asemenea experiente sau ce femeie nu s-a gandit macar la asa ceva?
Ramona J spune:
Eu cred ca ar trebui sa iti rezolvi problemele din casnicie. Daca dragostea pentru doctor e atit de puternica, vei avea timp sa ajungi si acolo. Dar cum ramine cu sotul tau si cu prietenia (macar) ce i-o porti? Ma gindesc ca merita mai mult din partea ta.
Mi se pare ca fanteziile isi au locul lor, dar nu trebuie neaparat sa le punem in aplicare.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
lala spune:
buna enina,
din pacate nu iti pot raspunde la intrebari cu prea mare acuratete. Tot ceea ce pot spune este ca iubirea, ca si oamenii evolueaza, se schimba in timp si viata este mult, mult prea scurta.
Sfatul meu este sa va bucurati de ceea ce aveti atat cat se poate fara sa va intrebati daca si cat va dura. Parerea celorlalti nu conteaza...
Ramona J spune:
Chiar asa? Poti fi fericit atunci cind ii dai in laturi pe cei care au fost linga tine ani de zile la bine si la rau? Fiecare are dreptul la fericire, dar trebuie sa fii fair-play. Sintem fiinte rationale, totusi.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
cataghe spune:
quote:
Originally posted by enina34
asa cum stiu, conform definitiei cuvantului "deontologie", ca orice om cu o profesie are un asemenea cod..asa ca si zugravul Gicu :))
Vor fi avand si zugravii un cod nescris... dar scris nu au, ca nu exista Colegiul Zugravilor din Romania sa-l scrie
Enina, este greu sa se pronunte cineva pt ca nu ne-ai spus prea multe. Nu ne-ai spus care e parerea lui, daca e dispus sa renunte la familie pt tine, daca tu esti dispusa sa renunti la familie pt el, sau daca esti dispusa sa ai o relatie in care sa fii vioara a doua a la longue.
enina34 spune:
Bravo, Lala, esti dintre putinele care au raspuns absolut sincer si succint si nu pt ca este favorabil mie, ci pt ca este o gandire sanatoasa si reala. Draga Ramona J,ai deschis inca un subiect interesant..acela al fair-play-ului. Am o poveste pt tine, una din viata noastra cea de toate zilele. Este povestea femeilor trecute de 40 ani care spun oricui le asculta, mai intai voalat si apoi pe fata, cate sacrificii au facut ele, cate au indurat si au trait cu frustrare si vise ascunse sii nicicand implinite, alaturi de un barbat...sotul...pt ca au aplicat principiul fair-play-ului care nu le-a intrebat niciodata ce simt si cum vor sa traiasca. Dam, din slabicune si neputinta, multe intelesuri acestei notiuni, de altfel, la fel de abstracta ca si libertatea, sa zicem, si ne ascundem astfel de o viata netraita. Si asa ajungem batrani, tristi si cu multe intrebari de genul "cum ar fost daca?" Fiecare intelege ce vrea din asta si fiecare isi aplica fair-play-ul lui. Eu il am pe acela al asumarii unei casnicii, poate nu de poveste, dar intre doi oameni care se iubesc, desi ciudat pt altii, fara restrictii si care sunt sinceri unul cu celalalt. Poate ca daca nu am mai fi atat de fair-play uneori spitalele ar avea mai putini pacienti depresivi sau nebuni si poate ca am fi intr-adevar mai buni, mai fericiti. V-am expus aici un fapt de viata, din viata mea, asa cum il traiesc eu sincer si fara sterilitati si mi-am asumat si imi asum in continuare tot ce veti spune. Respect si astept in continuare parerile voastre.
Ramona J spune:
Draga Enina, eu prin fair-play nu vreau sa spun nicidecum ca trebuie sa renunti la iubirea ta, daca tu crezi ca ai gasit-o in sfirsit.
Ma gindeam doar ca ai petrecut alaturi de sotul tau niste ani, declari ca sinteti foarte buni prieteni si parteneri. Normal ar fi sa rezolvati problema dintre voi intr-un fel sau altul. Asta nu are neaparat legatura cu doctorul.
Eu ma apropii de 40 de ani si poate sint o norocoasa. Ma simt fericita in casnicia mea (care nu e perfecta, desigur) si consider ca orice "sacrificii" au fost facute de buna voie si deci nu ma apasa deloc. Caut sa nu regret greselile ci sa invat din ele si sa schimb in bine orice vad ca poate fi imbunatatit.
Toata lumea trece prin momente grele in casnicie. Esti sigura ca nu mai este nici o sansa pentru voi?
Altfel eu nu cred in relatiile de genul asta. Nu te acuz, sper ca ma intelegi. Dar mi se pare necinstit sa stai intr-o casnicie si sa cauti un loc mai caldut. Daca nu e bine divortezi. Sa ajungi sa minti, sa te ascunzi... astea sint copilarii!
The best thing you can do for your children is to love your wife.
nematics spune:
Enina,
vrei nu vrei, transferul de afectiune exista, s-au scris tone de literatura de specialitate despre el, nu l-a inventat Cataghe, depinde de tine sa analizezi lucid cit din el a jucat/joaca vreun rol in relatia voastra
si functioneaza in ambele sensuri
da un search pe Google dupa transference si vei vedea
uite aici un simplu exercitiu propus de un profesor american
http://www.rider.edu/suler/transference.html
un sfat - fa ce-ti spune inima, traieste-ti sentimentele
parerea mea - e greu de crezut ca relatia cu el va avea viitor, din multe motive; mai mult, fara sa stii, sunt legaturi nevazute si greu de rupt intre tine si sotul tau. Daca va avea destula intelepciune, el (sotul) te va astepta sa te intorci la el, dupa ce te vei lamuri singura ca iubirea cu celalalt este una imposibila
kjmami spune:
draga enia
revin...dupa ce am citit toate raspunsurile la intrebarea ta.
de ce nu incerci tu sa termini casnicia ta, sa iei o pauza..o vacanta, un weekend..singura si sa te gandesti si vezi ce veri face pe viitor. imi este clar ca nu ai de ce sa stai intr-o casnicie care nu te satisface. sexul si pasiunea conteaza foarte mult intr-o relatie asa ca....nu cred ca te vei trezii maine cu o mare pofta de sex cu sotul..si el la fel..si gata ies scantei...dak nu au iesit pana acum, nici nu mai ies
dak spui ca sunteti prieteni...va puteti despartii si poate va veti intelege mai bine doar ca prieteni...
si dupa aceea vei vedea dak relatia ta cu dl doctor va merge...
nu are rost sa il ti pe sotul tau ca rezerva pt ca oricum nu te ajuta la nimic in caz ca relatia cu dl doctor nu va functiona..sunt sigura ca chiar si asa..vei continua sa cauti dragostea si pasiunea in altcineva..asa ca fa-ti un bine si incepi o alta viata,cu sau fara doctor