IUBIRE IMPOSIBILA?!
Raspunsuri - Pagina 4
enina34 spune:
...da...sa iau o vacanta...sa ma regasesc...sa inteleg....sa ma gandesc mai bine...si daca totusi am luat pana acum cateva "vacante"...una de 2 ani...alta de un an si jumatate...si ultima de un an...in care m-am separat de sotul meu pt a-mi gasi linistea si pt a gasi raspunsul cel mai bun la dilemele mele de femeie si de sotie...nu inainte de a purta de fiecare data o discutie cu el extrem de profunda si matura in care sa-i expun taote nemutumirile si frustrarile mele si din care el sa iasa invariabil cu aceeasi impresie si cu eterna fraza "faci ce vrei..."...daca in aceste "vacante" am incercat sa ma redescopar ca femeie si ca optiuni de viata ...sa am o relatia serioasa cu un alt barbat...relatii care sa-u dovedit in final a fi la fel de ipocrite si pline de compromisuri absurde si jignitoare ca si casnicia mea?...si daca am tot sperat in 17 ani de casnicie si la fiecare tentativa de a da incredere si sanse egale unui alt barbat, ca a venit si momentul meu, ca am terminat cu , cutarile, angoasele, instabilitatea sicompromisurile penibile, insa de fiecare data am ajuns in situatii la fel de deprimante pe cat este de deprimanta si aceasta claustrare fortata intr-o casnicie care, desi nu-mi ofera acea implinire sufleteasca si intima, ma tine legata pt comoditatea si siguranta pe care mi-o dau un confort material si moral mai concrete decat "ciorile din par"?...si daca la un momentdat obosesti sa te tot minti si sa tot speri si te abadonezi unei vieti complet depersonalizate si depersonalizante ...si daca intr-o buna zi apare un barbat care-ti spune, SURPRINZATOR, ca te iubeste dintr-o vreme in care tu nici macar nu pteai gandi ca el este la fel de om ca si tine, ca simte, ca spera...ca asteapta?...si daca...
april spune:
Nu ne-ai spus cati ani ai....poate nu conteaza, insa ne putem face o imagine mai buna daca stim cat mai multe detalii.
Daca se poate.
fluturasul meu
enina, de ce nu termini relatia cu sotul pentru a putea sa-ti faci ordine in viata?
Elle_seb spune:
Din cate vad eu decizia Eninei este cumva luata, chiar si in sinea ei, fara sa o recunoasca in gura mare. Eu apreciez curajul cu care ea isi sustine punctul de vedere in ciuda ironiilor celor care sustin teoria fair play-ului, care este totusi atat de relativa. Haideti sa va spun o povestioara: o buna amica, se casatoreste din dragoste, el la randul lui o diviniza. Fac o casa impreuna, mai apoi o afacere. Tipa frumoasa de pica, deshteapta de numa'-numa'. Nu vedea pe nimeni in jur decat sotul ei, l-a sustinut, l-a incurajat si l-a impins de la spate in tot ceea ce a/au realizat. A fost fair-play cu el de la inceput pana la sfarsit. El la randul lui poza intr-un monument de integritate si tot timpul avea cate ceva de apostrofat la fiecare cunoscut care mai calca pe alaturi. Insa toata integritatea si verticalitatea lui s-au dus pe apa sambetei cand in acest peisaj idilic a intervenit o femeie cu 20 de ani mai in varsta decat el, care l-a facut sa se stearga pe picioare cu fair-play-ul ei si care l-a facut sa-si lase sotia si casa si sa treaca jumatate din afacere pe numele intrusei. Unde-i fair-play-ul aici si cata importanta a avut? Au trecut deja 3 ani de cand au divortat si ea inca nu a inteles de ce s-a intamplat asa in conditiile in care ea a fost fair-play...
lala spune:
enina,
Ia lucrurile asa cum sunt si nu incerca sa intelegi de ce, cum, cand …………
Bucura-te de orice lucru marunt si nu te mai chinui caci nu merita.
In ‘Arta conversatiei’ Ileana Vulpescu scrie la un moment dat ‘ fiecare isi stie sufletul si nu e fericire deplina in nici unul’.
Ramona J spune:
Elle seb nu am sustinut cu ironie teoria fair play-ului. Ci cu sinceritate. Pentru mine daca nu e integritate, sinceritate... nu mai e nimic. Enina nu e la prima chestie de genul asta (din cite inteleg), deci nu mai conteaza fair-play-ul.
Eu stiu ca nu pot pune capul pe perna daca joc necinstit. Daca putem sa ne respectam semenii cu care venim in contact zi de zi de ce nu ne-am respecta (cu atit mai mult) partenerul de viata, eventual tatal copiilor nostri? Prefer sa dau totul si sa pierd, daca asa e sa fie pina la urma.
La fel cum as prefera sa fiu singura decit sa stau la "caldurica" linga un om la care nu mai tin. Si eu sint de 19 ani cu sotul meu si am muncit la relatia asta. Daca stai cu miinile in sin intr-un an se stinge pasiunea initiala (care de fapt nu inseamna nimic).
Parerea mea, asa ca va rog sa nu ma atacati personal ca nu are rost. Apreciez ca fiecare gindeste altfel si unele ati avut experiente negative care poate v-au facut sa va pierdeti curajul de a intra deschise intr-o relatie. Sint sigura ca asta se poate intimpla oricui si ca poate eu am fost mai norocoasa pina acum.
Pe unele femei le sperie gindul ca ramin singure si se agata cu disperare de orice barbat. Normal ca ramin cu un gust amar din experientele astea.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
Elle_seb spune:
Ramonica, nu te atac personal, de altfel sunt de acord cu ceea ce sustii tu referitor la faptul ca daca nu exista integritate, sinceritate nu mai e nimic. Iar intre Enina si sotul ei aceste lucruri se pare ca s-au cam destramat de vreme ce inima ei bate pentru un alt barbat.
Elle_seb spune:
Edit: "...Eu apreciez curajul cu care ea isi sustine punctul de vedere in ciuda ironiilor si a celor care sustin teoria fair play-ului..."
Ramona J spune:
Multumesc Elle seb. 
The best thing you can do for your children is to love your wife.
enina34 spune:
...haide sa va spun ceva doamnelor..si asta este valabil mai ales pentru doamnele care se considera atat de motivate sa inteleaga ca aceasta poveste este povestea unei femei de spetza joasa, cu un moral la fel de curat ca si al talpii iadului, fara principii de viata conjugala solide, fara respect pentru POTENTIALUL "tata al copiilor ei", disperata de atatea esecuri si de atatea dezamagiri datorate amagirilor pe care si-le produce singura umbland nauca la 38 DE ANI dupa cai verzi pe pereti si visand la povesti cu feti frumosi si ilene cosanzene..o femeie care nu a reusit sa faca altceva in aceasta viata decat sa fie tinta predilecta a lacomiilor sexuale masculine, pentru ca intamplarea a facut ca Dumnezeu sa-i dea acel fizic care sa-i permita optiunea si prezenta dorita in lumea masculina, o femeie a carei inteligenta a speriat permenent barbatii pentru ca Nu a gandit NICIODATA tipic si stric ca o femeie, o femeie care a indraznit sa munceasca si sa ajunga in lumea domnilor, acolo unde de obicei doar domnii au vise de acces si de implinire, o femeie care a stiut sa stea la masa si cu oameni mari dar si cu oameni modesti, fara sa fie nici penibila si plina de snobism si fara sa arunce cu praf in ochii celor mai putin favorizati de viata, o femeie care si-a sustinut sotul si preietenii indiferent cat de cutremuratoare au fost situatiile prin care acestia au trecut (EX: un banal accident de masina ucide un tanar de 29 de ani cu alcoolemie 3,1-la mie intr-un sat langa bacau- neferictul care poarta crima asupra lui este SOTUL EI)neconditionat, identificandu-se pana dincolo de viata cu acestia, o femeie care, desi viseaza si spera de 18 ani ca va putea fi mama, este sortita sa priveasca prin feresterele vietii la cei mai norocosi decat ea, desi poate ca nu intelege de ce Dumnezeu ii refuza cu indarjire aceasta bucurie minunata a vietii, desi a facut TOT ce era omeneste posibil ca acesta minune sa apara si in viata LOR...o FEMEIE...ei bine doamnelor eu v-as spune ca omul care a indraznit sa posteze pe acest site, si care accepta cu state si cu intelegere si chiar cu nerabdare cele scrise de voi, nu este tocmai o paiatza patetica a acestei vieti a carei singura preocupare majora este sa se agate de un barbat cu disperare, cu perfidia unei naparci care sta la umbra omului si se gudura, asteptand cel mai bun prilej sa apara o alta victima pe care sa o subjuge si sa o tiranizeze...Ca somnul linistit pe o perna nu mai exista demult, si nu datorita unor aventuri amoroase oripilante sau a unei neputinte de asumare a vietii, ci datorita intrebarii " CINE SUNT EU SI CARE ESTE DESTINUL MEI SI RORLUL MEU IN ACEASTA LUME?" ceea ce consider ca este o intrebare pe cat se poate de legitima si de asemenea o intrebare pe care ar trebui sa si-o ridice TOTI muritorii..cei care dorm linistiti s-ar putea sa doarma acel somn al ratiunii care mai devreme sau mai tarziu le va sulbera viata si le va adanci uimrea atunci cand vor fi mult prea batrani ca sa mai poata schimba ceva si cand vor fi crezut deja ca toata viata lor a fost exemplara, toate visele au fost implinite, toate compromisurile au fost facute cu rost si totul a fost ca un somn linistit...eu macar IUBESC doamneor, si o fac in foarte multe feluri si dedic acesta iubire tutror celor care mi-au intrat in viata, dar si celor pe care nu i-am cunoscut si poate nu-i voi cunoasteo vreodata...daca imi reamintesc cat de cat corect exista o parabola biblica care suna cam asa: Cand Invatatorul a ajuns la casa Martei si statea la masa cu apostolii, iar Marta peregatea de mancare , a aparut o femeie care era prostituata, si cum a l-a vazut pe Invatator s-a aruncat la picioarele lui si a inceput sa planga si sa-i stearga picioarele de lacrimi cu parul ei..iar Petru care era si el acolo i-a zis Invatatorului: Doamne, de ce o lasi pe acesta femeie sa te atinga? Ore nu sti ca este una care traieste cu barbatii in desfrau? Nu merita sa te atinga cu nimic din trupul ei plin de pacate.." la care Isus a tacut o vreme zambind si dupa ce i-a spus femeii :" Ridicate femeie...pentru cainta ta si pentru dragostea ta ai fost mantuita de pacate.." atunci Petru uimit a intrebat :" Cum se poate una ca asta Doamne??" si Isus a raspuns.: " Petre, lacrimile ei si cainta ei au mantuit-o, caci mult a iubit in viata asta iar pe cei care iubesc Dumnezeu ii mantuieste de 1000 de ori cate 1000 pentru fiecare"...
Ramona J spune:
Scuze daca parerea mea a deranjat. Nu se refera strict la persoana ta, e legata de situatiile de genul asta.
Stiu ca tu crezi ca e ceva special in ceea ce ti se intimpla, dar in "jocul" asta mare al vietii intimplarea ta intra totusi intr-o oarecare categorie. Ca si povestea mea dealtfel.
Zici "eu macar iubesc". Eu iubesc de peste douazeci de ani (aceeasi persoana). E greu de crezut ca poti iubi un om atita timp? Nu e vorba de compromis, nici de lasitate. Daca nu l-as mai iubi nu as fi cu el.
Eu inteleg ca esti nefericita si imi pare rau ca ai mai ales necazul asta legat de neputinta de a avea copii. Cu atit mai mult nu ai motiv sa stai linga un om pe care nu-l (mai) iubesti. Daca "te-ai sacrificat" ai facut-o de buna voie. Invata sa nu te uiti in urma cu regret si vei avea mai multa multumire in viata.
Nu numai ca tu esti casatorita, dar si doctorul e in aceeasi situatie. Eu nu vad cu ochi buni asemenea relatii. Nu e normal?
Sigur ca fiecare face cum crede. Tu ai cerut parerea si acum te superi ca nu te-am incurajat in relatia asta.
Eu de fapt cred ca ai dreptul la fericire la fel ca oricare alt om. Dar nu cred ca o vei obtine "calcind pe cadavre".
Ca sa disec putin ca poate nu am explicat bine pina acum:
- daca esti cu sotul incearca sa-ti pui casnicia pe picioare; presupun ca v-ati neglijat ani de zile, asa reiese din ce am citit;
- daca nu se mai poate despartiti-va;
- daca te indragostesti de altcineva foarte bine, fiti fericiti; dupa mine conditia ar fi ca si persoana cealalta sa fie libera;
Intreb si eu: ce se intimpla cind o relatie extraconjugala esueaza? Inselatorii se intorc la cuib si isi ling ranile pina la urmatoarea escapada?
Imi cer scuze daca intrebarile mele sint prea dure si deranjeaza. Daca e asa ignora te rog mesajul si nu voi mai scrie.
The best thing you can do for your children is to love your wife.