"drepturile" bunicilor

busygirl spune:

Eu cred ca oricine a intilnit oameni cu care nu se poate discuta! Ce se intimpla daca socrii tai sint genul asta de oameni?

Cred ca problema apare atunci cind ai nevoie de socrii si ei asa de bine stiu sa shantajeze...

Eu consider ca copilul trebe sa traiasca intr-un mediu linistit si ferit de certuri intre adulti, deci daca atunci cind parintii se intilnesc cu bunicii, nu se poate asigura climatul necesar, atunci trebuie evitate astfel de situatii. Nu cred ca trebe sa te umilesti in fatza socrilor si nici ei in fatza ta. Si intradevar sint de acord ca nu se rezolva nimic cu cearta.

La mine e simplu si totodata complicat. Nu locuim in acceasi tzara si deci nu avem shanse prea mari sa ne certam, dar si daca e vorba sa ne vedem, trebe sa locuim sub acelasi acoperis o perioada, ceea ce e f. periculos.

Si nu se poate compara relaria nora-soacra cu relatia fiica-mama! Nu mi se par relevante exemplele cu mame, cind aici e vorba despre soacre.
Ramona parca spuneai ca i-ai explicat soacrei ce te deranjeaza... pai de ce nu a intervenit sotzul?

Ramona J spune:

Ramona parca spuneai ca i-ai explicat soacrei ce te deranjeaza... pai de ce nu a intervenit sotzul?
[/quote]

Simplu. N-a apucat! Au vorbit dupa... eu m-am retras, nu stiu ce i-o fi zis ("e nebuna, nu te pune cu ea").
Oricum, n-a fost singura "situatie". A discutat cu ea, citeodata prea dur. De obicei eu incerc sa-l calmez, ii amintesc sa-i mai sune, de zilele lor de nastere etc. Stiu ca ei nu realizeaza si nu apreciaza asta, dar nici nu astept asta de la ei. Dar ca mama (si) de baiat sper sa am o nora ceva mai intelegatoare...

Eu cred ca pe socrii trebuie sa-i respecti la fel ca pe parintii tai. Nu-i poti iubi la fel, dar le datorezi acelasi respect. Deci da, ca bunici sint egalul mamei tale. Chiar daca nu ne face placere.
Tocmai de aici se nasc si problemele. Pai de ce ar avea mama mea dreptul sa-si vada nepotii, iar ei nu? Ca si mama ma critica, asa cum spuneam. Sintem si noi mai sensibili la criticile socrilor.
Oricum, deja simt ca am dezbatut prea mult subiectul asta. Parerea mea asta e, dar in final fiecare face cum stie.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

Flaflo spune:

Miha, pai la tine situatia sta mai rau decit mi-am incipuit...
Daca socrul meu ar vorbi asa cu mine, nu m-ar mai vedea nici pe mine, nici copilul meu! Pai ce exemplu e asta? Nu astept sa ma iubeasca sau sa ma placa, dar astept (ba mai mult: pretind) sa fiu tratata cu acelasi respect cu care ii tratez eu. In caz contrar consider ca e in dezinteresul copilului meu sa aibe orice fel de contact cu ei. Pentru ca ei, daca si-ar iubi intr-adevar nepotul, ar gasi o cale sa ma tolereze (macar) si pe mine.
Numai bine!

Flavia si Bianca

Ana_Alx spune:

cineva zicea ca bunicii au aceeasi drepturi : adica bunicii de pe mama si cei de pe tata.Noooo waaaaaaaaay! Vor avea mai multe drepturi cei care stiu sa se poarte,cei care isi aduc un aport substantial in educatia copilului,in ajutorul adus parintilor.Pai daca unii imi fac numai nencazuri si ceilalti ma ajuta din plin cum sa aiba drepturi egale???? dar ce? nu au pic de jena???

adjadyn spune:

eu am stat aproape 1 an cu socrii in aceeasi casa,am avut divergente, fiindca nu exista zi in care sa insinueze ca nu fac bine cate ceva cu copilul.prima data am lauto de buna, am spus ca imi da sfaturi, dar si daca nu eram de a cord cu ea, insista de ma luau toti dracii si ii spuneam ca am sa fac cum cred eu de cuviinta, si atunci ieseau scantei, incepea sa povesteasca la toata lumea ca nu am grija de copil, atunci s-a enervat si sotul foarte rau spunandui sa si vada de treaba, dar in fiecare zi era un chin cu ea in casa, fiindca nu se putea abtine sa nu-mi traga atentia.
pana am alaptato , doctorul spunea ca nu este nevoie de alta alimentatie , e deajuns laptele matern, si luase in greutate bine...nu sa ingrasat(fata mea niciodata nu a fost grasuta, fiindca asa e constructia ei), iar soacra a spus ca daca nui dau si altceva o sa o imbolnavesc si ca doctorul e nebun.
-sa-i spal pampersii pentru a economisii bani, ceea ce ma socat nitel(ea fiind fosta directoare de farmacie), daca nu eu nu sunt femeie de casa si nu s tiu sa economisec bani
-sa dorm cu ea in pat, fiindca copilul trebuie sa simta pe langa el pe cineva(desi noi nu putem dormi impreuna sub nici o forma, am testat-o, ar incepe sa se joace, si sar trezi de cateva ori pe noapte), dat fiindca no fac, numi iubesc copilul..
-e adevarat ca nu prea ies cu ea afara decat 3-4 ore, fiindca ca orice femeie mai are si altceva de lucru prin casa, de facut mancare, una alta....ea imi spune sa ies de la 8 dimienata cand se trezeste pana inainte de masa, dormit de amiaza, dupa aceea iara afara pana la 8 seara.este ideal pentru un copil sa stea atata afara la aer curat si sa se joace cu alti copii, dar nu se poate asa ceva...asta ar veni ca apropae 10 ore sa stam numai afara...mi se pare absurd...deci cat stateam cu soacramea in casa ...eram 10 ore cu fata afara, numa de dragul ei ca sa numi s coata ochii si sami scoata barfe ca nu am grija de copil si cal tin toata ziua in casa, oricum nu aveam altceva ce face,dar acuma situatia este alta fiindca nu mai stam cu ea
dar simt si a cuma cand ma suna si ma intreaba, "asai ca iesiti afara??".."ca e bine pt copil.."
nu am nimika de reprosat in se nsul ca face orice pt fetita noastra , si ii vreanumai binele,dar cateodata unele chestii sunt nelelocul lor.nu suport sa ma dirijeze ca pe un copil cum sami cresc copilul.ma simt tot timpul trasa la raspundere ..este dea dreptul enervant!!si i-am spuso si se simte jignita, dar nu esista zi in care sa nu insinueze cate ceva ca nu fac bine, si ca nu avem grija de copil...te apuca disperarea!!!
pe fata am lasatao la ea o perioada scurta , spunandui sa nui modifice programul de somn, si sai respecte ritualul format de mine...dar nu a fost asa ceea ce m-a enervat la culme.DECI IN CONSECINTA NU ESTE CORECT DI PARTEA EI; SA IEIE MASURI FARA SA SE CONSULTE CU MINE.nu pot sa spun ca nu am nimica cu ea,ca face orice numai ca sa-i indispuna pe cei din jurul ei si sa provoace omul, nici macar nu am sa ma mai contrazic cu ea, sunt convinsa ca o iubeste pe fata, dar la ea fara ca sa fim si noi in preajma nici nu ma mai incumet sa o las.pentru ca nu mi-a fost usor sa ii fac un program , si sa se odihneasca noaptea,fara ca sa se mai trezeasca si eu sa fiu dea dreptul surmenata!!...in cazul problemei noastrea, ea nu prea stie fiindca nu a avut dea face cu nopti nedormite si mofturile unui copil, fiindca baiatul ei pana la o anumita varsta a fost crescut de bunici...ASTA E CAZUL NOSTRU
sunt de acord ca copii sa -si vada bunicii, nu am sai interzic niciodata fetitei mele, sau sa am discutii contradictorii in vederea soacrei mele, fata de copilul meu....dar atata timp cat sunt eu de fata.

Ramona J spune:

quote:

---

Originally posted by Ana_Alx

cineva zicea ca bunicii au aceeasi drepturi : adica bunicii de pe mama si cei de pe tata.Noooo waaaaaaaaay! Vor avea mai multe drepturi cei care stiu sa se poarte,cei care isi aduc un aport substantial in educatia copilului,in ajutorul adus parintilor.Pai daca unii imi fac numai nencazuri si ceilalti ma ajuta din plin cum sa aiba drepturi egale???? dar ce? nu au pic de jena???

---

Ana, bunicii nu au obligatia sa ajute la cresterea copilului. E foarte frumos din partea lor daca fac chestia asta. In felul asta petrec mai mult timp cu copilul decit celalalt set de bunici. Dar toti bunicii au dreptul sa isi vada nepotii. In felul asta sint egali. Nu e nimic neobisnuit ca unii sa participe mai mult decit altii, nici nu e de criticat.
Eu vorbesc aici de minimul respect pe care-l datoram unor persoane. Casatorindu-ne ne alegem cu un sot dar si cu o noua familie. Care ne place sau nu ne place. Dar e a noastra si noi hotarim daca ne vom petrece restul vietii in certuri sau suparari sau daca vom fi toleranti.
Eu sint din categoria persoanelor care nu iarta. Dar familia e familie. Nu i-am ales neaparat pe ei, vin la pachet si trebuie sa ne adaptam situatiei. Eu asa vad problema. Repet, fiecare face cum crede de cuviinta. Dar nu cred ca-i poti opri pe bunici sa-si vada nepotii pentru ca nu va ajuta la fel de mult, sau cit v-ati dori voi. Ajutatul nu e o obligatie, e o favoare.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

canuta-om-sucit spune:

Gandacel poate ca ai si tu dreptate, nu spun nu, insa, in conditiile in care socrii/ parintii nu respecta opinia parintilor, ba mai mult, incearca, prin atitudinea, comportamentul pe care il au in fata acestora, sa ii denigreze, sa le scada autoritatatea in fata copilului, sa il faca, prin mici vorbe spuse in momente potrivite, pe cel mic sa se simta mai putin iubit, caci ei sunt foarte sensibili la aceste varste fragede, eu cred ca ar fi bine, pentru copil, sa nu se mai afle in preajma lor. Ii vor influenta si lui comportamentul fata de parinti, prieteni si nu cred ca iti convine asta.
La asta ma refeream cand spuneam ca poate avea un comportament negativ, chiar daca tu acasa ii oferi o educatie buna. Nu vad de ce l-as supune pe al meu fiu, daca as fi in situatia spusa mai sus, prin aceste etape, de ce sa il supun la aceste stari emotionale, la un moment dat copilul va lua rolul de tampon intre bunici si parinti, nu va vrea sa ii supere nici pe unii nici pe altii, caci isi va da seama ca deranjeaza. In definitiv de ce sa imi frustrez copilul?! pentru ca soacra nu ma iubeste?! si nu e in stare sa fie civilizata?! si eu trebuie sa fiu bunul samaritean?!

Noo.... la mine nu tine asta!

Aura si samburelu' Dimitrie
Don't argue with an idiot. They'll drag you down to their level and beat you with experience.

Luna1 spune:

Dar ce faceti cand mama procedeaza asa? Cand ea le stie pe toate mai bine decat orice doctor din lumea asta, cand pentru simplu motiv ca m-a ajutat o perioada cand am avut nevoie acum considera ca eu trebuie sa stau drepti si sa iau de bun tot ce zice ea, cand vine in casa ta si incearca sa-si impuna propriile reguli, cand am adus-o din Romania aici ca nu doresc sa o stiu singura si comenteaza tot ce fac, mi-a zis ca fiu-miu arata groaznic cand a venit ea si mi l-a pus pe picioare (in conditiile in care fiu-miu e la scoala 6 ore pe zi deci ea nu avea ce sa faca in plus fata de ceea ce fac eu normal), comenteaza relatia mea cu sotul meu, comenteaza cum fac curatenia, cum imi hranesc copilul, acelas comportament de "hai la mama", iar zilele trecute mi-a zis ca se duce in Romania si se va intoarce dar nu pentru mine ci pentru copil. Cu alte cuvinte, vin in casa ta, ma plimb, stau la tine, dar nu pot sa te suport. Eu ce sa fac ca mai am putin si o iau razna. Incerc sa ma calmez, incerc sa o pun pe seama varstei, incerc sa trec cu vederea insa deja simt ca imi afecteaza familia. Nu pot sa-mi cumpar ceva si sa ma bucur ca imediat ma face snoaba. Nu stiu, cred ca pur si simplu nu ii place de mine fericita, ii place sa ma vada nefericita, sa fiu iar la nevoie si sa apelez la ea, nu poate accepta ca eu pot avea viata mea, pot sa-mi cresc copilul singura si fara sfaturile ei si ajutorul ei, cred ca pur si simplu nu accepta ideea ca nu depind de ea. Am un sot extraordinar care asculta, nu zice nimic, nu il deranjeaza, insa ma intreb cand va rabufni? Cum sa-i spun mamei ca imi afecteaza relatia cu sotul meu?

eu

Ramona J spune:

Simplu si direct. E posibil sa nu-si dea seama. Continua sa te trateze ca pe un copil.
Probabil atunci cind ii vei spune se va supara. Dar exista sansa sa se gindeasca la asta si sa incerce sa se schimbe de dragul vostru. Si mama si socrii mei fac oarecum la fel. Din cind in cind mai discutam despre asta si... o mai dregem o vreme. Si tot asa.
Cred ca e bine sa acceptam oarecum chestiile astea, dar sa si pastram niste limite. Cind afecteaza copilul, casnicia... trebuiesc luate masuri. Asta ca sa nu se ajunga mai tirziu la chestii urite. Ca daca tot rabzi, rabzi... intr-o zi vei izbucni si nu cred ca-ti doresti nici asta.
Succes.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

adjadyn spune:

Luna1...cam asa se intampla cu mine si soacramea,care incerca sa mereu sa zica la toata lumea ca ar pune pe picioare fetita, si ca noi nu am grija de copil, ca sa nu mai spun ca baga si intrigi intre mine si sotul...cateodata am impresia ca nu-si suporta propriul copil...