Incompatibilitatea de grupe sanguine intre soti.

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns numeioana spune:

Si eu am O si sotul A si ma intereseaza subiectul.

Ioana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lorelai spune:

si noi am fost testati pt incompatibilitate ABO. sotul are B iar eu am A, amindoi cu Rh pozitiv.

din cite mi s-a spus de catre doctorul meu, incompatibilitatea ABO nu e asa de problematica cum e incompatibilitaea de Rh. pot apare probleme mai ales cind mama are grupa O dar chiar si atunci e foarte rar intilnita. probleme pot fi in schimb cind mama are Rh negativ iar tatal pozitiv. daca se cunoaste faptul ca exista incompatibilitate de Rh se poare adresa problema inainte de nastere, i se face mamei injectie cu Rho-GAM prin sapt 27-28 si apoi imediat inainte de nastere.

daca aveti banuieli ca grupa de singe (sau Rh-ul) e incompatibila cu a sotului, intrebati doctorul. sau, cum scria cineva mai sus, googaliti "ABO incompatibility" si gasiti o groaza de info.

P.S. fetele mele (gemene) au grupe diferite. Livia are AB iar Maya are A.

Lorelai si fetele - Livia si Maya (18 ianuarie 2005)
*** pt poze click pe casuta galbena de mai sus (pagina personala) ***

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alé spune:

Desi e putin offtopic, o explicatie destul de complexa despre incompatibilitatea RH:

Incompatibilitatea Rh

In general cand se vorbeste de Rh nu poti sa nu remarci izul de mister ce emana in jurul acestui termen. Din pacate lipsa de preocupare pentru informatie atat a populatiei cat si a autoritatilor medicale a dus la situatii care mai de care mai particulare, unele hilare, altele de-a dreptul dramatice. Nu sunt putine cazurile in care o femeie, cand este intrebata ce tip de Rh are, pozitiv sau negativ, da dovada gradului de informare a unei bune parti a populatiei de la noi din tara raspunzand nonsalant: "Nu stiu. Cel bun". Sau cazurile in care mamele Rh pozitive isi fac probleme ca au soti Rh negativi!

Ce este Rh-ul?

Toata lumea stie, la ora actuala, ce sunt grupele sanguine si care este rolul lor in procedurile de transfuzie. Cu siguranta orcine stie ca exista 4 grupe de sange: A, B, AB si O. Ce inseamna asta? Pe oricare dintre hematiile unei persoane exista niste lanturi proteice care proemina in exterior, un fel de antene, similar celor TV pe care le vedem zi cu zi pe terasele blocurilor. Antenele acestea poarta numele de antigene. Simplist vorbind, hematiile unei persoane pot avea pe suprafata lor antigene numai de tipul A (individul avand astfel grupa sanguina A), numai de tipul B (grupa B), dar poate avea concomitent ambele tipuri de antigene (grupa AB) sau poate fi lipsita de prezenta acestora (grupa O).

Nu multa lume stie insa ca pe langa aceste antigene "canonice" mai exista alte peste 50 de tipuri de antigene prezente pe hematii, deci implicit peste 50 de grupe sanguine, dintre care de departe cea mai mare notorietate o detin antigenele Rh. Denumirea de Rh vine de la numele unei specii de maimute (maccacus rhesus) folosite in cadrul unor experimente tinute in anii 40 care au dus la descoperirea acestor antigene (interesant este faptul ca aceasta descoperire a factorului Rh a fost facuta de acelasi Karl Landsteiner, care a descoperit si existenta grupelor ABO cu aproape 40 de ani inainte!). Exista mai multi membrii ai acestei familii de antigene Rh, dintre care cel mai "recalcitrant" este cel de tip D. Daca hematiile unei persoane prezinta pe suprafata lor antigene tip D (luam acest exemplu) atunci ea va avea Rh pozitiv, lucru valabil la 85% din populatia lumii. Restul de 15% nu au aceste antigene prezente, fiind Rh negative.

La ora actuala nomenclatura grupei sanguine a unei persoane trebuie sa releve obligatoriu tipul de antigen ABO precum si prezenta sau absenta factorului Rh (de exemplu "grupa AB / Rh pozitiv", sau mai simplu AB+).

Nu trebuie sa fii neaparat un laureat al unui important premiu international pentru medicina pentru a sti ca transfuzia unei cantitati de sange de la o persoana la alta trebuie facuta numai in conditiile potrivirii grupei sanguine a persoanei transfuzate cu cea a donatorului. Potrivirea acestor grupe poarta numele de compatibilitate, iar, logic, nepotrivirea este denumita incompatibilitate. Deci pentru ca o transfuzie intre doua persoane sa fie reusita trebuie ca macar cele mai importante dintre zecile de antigene existente simultan pe suprafata unei hematii sa fie similare. Daca aceasta similaritate nu apare, se produce hemoliza.

Ce este hemoliza?

Precum am mai amintit si cu alte ocazii, sub presiunea factorilor evolutionari organismele au trebuit sa-si dezvolte sisteme eficiente de aparare care sa le ofere protectie impotriva atacurilor agentilor patogeni din mediu. Acestea sunt grupate sub denumirea de sistem imunitar, care, la modul profan vorbind, reprezinta "armata" oricarui organism. "Soldatii" acestei armate sunt celule speciale denumite leucocite care au anumite atributiuni in strategia de aparare a organismului respectiv (fiind si ele impartite in familii: limfocite, neutrofile, eozinofile, macrofage, NK- Natural Killer, etc.).

Ele au rolul de a patrula, de a identifica si ulterior de a distruge orice intrus care nu prezinta o "parola" sau un "insemn" pe care acesti soldati sa il recunoasca a fi propriu organismului respectiv, adica "self". Pe fiecare dintre celule din componenta oricarui organism se afla acelasi tip de antigene codificate de genele HLA (Human Leukocyte Antigen), care sunt recunoscute de catre limfocite ca fiind self, deci inofensive. Daca antigenele HLA de pe suprafata unei celule nu corespund celor recunoscute de catre leucocitele gazdei (ori ca sunt straine ori ca sunt self alterate), celula va fi distrusa (acest fenomen sta la baza rejectiei organelor transplantate sau a distrugerii celulelor imbatranite sau alterate structural). Acelasi fenomen are loc si in cazul unei transfuzii cu hematii care au pe suprafata lor antigene incompatibile (care nu sunt inzestrate cu antigene de tip HLA ci doar cu antigenele despre care am vorbit anteriior), astfel ca sistemul imunitar al organismului gazda va distruge hematiile donatorului. Acest proces specific poarta numele de hemoliza.

Ce este incompatibilitatea Rh?

Stricto sensu, incompatibilitatea de Rh apare in cazul unei transfuzii sanguine de la o persoana Rh pozitiva (donator) la una Rh negativa. NICIODATA INVERS! In aceste circumstante anticorpii organismului transfuzat va distruge hematiile donorului, care au la suprafata lor antigene Rh. In practica obstetricala denumirea de „incompatibilitate Rh” este folosita pentru a descrie o situatie potential patologica in care o mama Rh negativa este insarcinata, fatul avand Rh pozitiv. De ce incompatibilitatea feto-materna este potential si nu franc patologica? Pentru ca, anatomic vorbind, circulatia sanguina fetala este strict separata de circulatia materna, astfel incat in mod normal hematiile fetale nu se intalnesc niciodata cu sangele matern, deci nu au cum sa dea „ochii” cu sistemul imunitar al mamei. Exiata insa anumite circumstante patologice sau accidentale (dezlipire de placenta, curetaje uterine, sarcina extrauterina, avorturi spontane, placenta adanc inserata (acreta), proceduri invazive precum amniocenteza, biopsia de vili chorionici, etc.) in care aceasta delimitare stricta este alterata, astfel incat sangele fetal, purtator de antigene Rh, se amesteca cu sangele matern, ale carui celule imunitare nu recunosc antigenele Rh. Cele doua tipuri de sange fiind incompatibile, sistemul imunitar al mamei va reactiona si, nerecunoscand hematiile Rh pozitive ale fatului ca fiind self, va fabrica anticorpi anti-Rh, distrugand hematiile incriminate. Din fericire, la primul conflict, anticorpii formati sunt de tip IgM, care sunt molecule voluminoase ce nu pot traversa placenta, astfel incat nu pot afecta fatul. Aceasta este insa ocazia in care organismul matern devine sensibilizat la antigenele Rh. Trebuie sa subliniez ca exista o singura posibila exceptie de la aceasta regula. Aceasta apare atunci cand mama are grup O iar sangele fetal poarta oricare altul din restul de antigene de grup ABO (deci A, B sau AB), astfel incat hematiile fetale sunt distruse imediat de catre anticorpii materni anti-ABO (care sunt deja prezenti in circulatie, fiind anticorpi „prefabricati”) inainte ca organismul matern sa poata sa "ordone" fabricarea de anticorpi anti-Rh, astfel incat acestia nu se mai formeaza. Cand mama este incompatibila RH dar compatibila ABO cu fatul, apare izoimunizarea Rh feto-maternala, deoarece cantitatea de sange fetal transfuzata supravietuieste suficient de mult in circulatia materna incat sa fie recunoscuta de catre sistemul imunitar ca poarta anigene nonself, declansand procesul de izoimunizare .

Ce se intampla in cazul unei izoimunizari Rh?

In momentul cand o mama deja imunizata Rh ramane din nou insarcinata apare pericolul ca fenomenul de transfuzie accidentala intre circulatia fetala si cea materna sa se repete. Daca acest lucru se intampla, hematiile fetale patrunse in circulatia materna vor declansa un raspuns imun foarte rapid (numit „anamnestic” deoarece sistemul imunitar "tine minte" ca a mai fost vizitat de intrusii respectivi) caracterizat prin fabricarea de noi anticorpi anti Rh care au rolul de a distruge orice hematie intalnita purtatoare de antigene Rh. Din nefericire pentru fat, anticorpii din generatia aceasta sunt de tip IgG, care au molecula mica si pot traversa placenta. Nu este nevoie de foarte multa imaginatie pentru a intui ce urmeaza: anticorpii materni patrund in circulatia fetala si distrug orice hematie intalnita. Amploarea masacrului hematiilor fetale este proportionala cu concentratia (numarul) de anticorpi fabricati de catre mama, care la randul ei depinde de cantitatea de sange fetal transfuzat la mama. In functie de aceasta, afectarea hematiilor fetale poate varia de la alterare minima pana la distrugere masiva. Deci, ca o concluzie, avem de a face cu o anemie hemolitica a fatului.

Ce face fatul in aceste circumstante?

In momentul cand hematiile fetale incep sa fie distruse de catre anticorpii materni, transportul de oxigen la nivelul organelor fetale este diminuat, astfel incat fatul intra in hipoxie. Pentru a suplini pierderile de hematii, copilul incepe sa produca mai multe eritrocite prin hiperplazia (cresterea in volum) maduvei osoase unde are loc sinteza hematiilor, fenomen ce duce in final la deformarea oaselor respective (stern, oasele craniului, coaste, etc.). Pe masura ce tot mai multe hematii sunt distruse, resursele maduvei osoase sunt depasite astfel incat fatul este obligat sa recruteze si alte organe hematoformatoare care sa suplineasca eritropoieza ineficienta. Acestea sunt splina, ficatul si rinichiul, cresterea in volum a acestora conducand la cresterea in volum a abdomenului fetal. Cum ficatul este si locul sintezei proteice, si cum acesta este acum "preocupat" cu sinteza de hematii, neglijand oarecum functia lui proteino-formatoare, cantitatea de proteine din sange incepe sa scada dramatic, astfel incat acestea nu mai pot indeplini eficient nici una dintre functiile lor, printre care si aceea de retinere a apei in interiorul vaselor de sange (presiune coloidosmotica), rezultand extravazarea plasmei (evadarea plasmei in spatiul extravascular) cu aparitia edemelor (imbibarea tesuturilor cu apa) si a ascitei (apa in marile cavitati: peritoneala, pleurala, pericardica) fetale.

De asemenea fatul incearca sa scape cat mai eficient de hemoglobina in exces, rezultata din hemoliza masiva, formand bilirubina (produs de matebolizare a hemoglobinei). Aceasta este excretata in lichidul amniotic de catre rinichiul fetal, dar daca posibilitatile acestuia se excretie sunt depasite, ea se va depune in tesuturile fetale, rezultand icterul.

Tabloul descris mai sus descrie cazul unei afectari masive a eritrocitelor fetale. Daca afectarea este dramatica, situatie denumita anasarca feto-placentara, se poate produce moartea intrauterina a fatului. Daca fatul reuseste sa supravietuiasca pana la termen el devzolta dupa nastere icter, situatie denumita icterul hemolitic al nou-nascutului. El poate fi minor, capacitatea naturala de eliminare a bilirubinei depuse in tesuturi fiind eficienta, sau grav, circumstanta in care bilirubina se depune in Sistemul Nervos Central fetal in anumiti centrii nervosi (nucleii striati), determinand aparitia icterului nuclear, boala cu afectare neurologica deosebit de severa.



Toate lucrurile se intampla cu un scop | Alé

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Dianami spune:

Am revenit cu amanunte despre incompatibilitatea de grup ABO.

Riscul exista la mama cu grup OI si care poarta un fat de grup AII, BIII sau ABIV si mai rar la mama de grup B si copil A.

Este cauza de icter neonatal sau de boala hemolitica la nou-nascut.

Nu intru in imunologie pt. ca este destul de complicat, va scriu pe scurt explicatia: mama cu grup O are anticorpi anti A si anti B in sange (caracteristica a acestei grupe). Prin placenta anticorpii pot trece la copil si ataca hematiile acestuia (globulele rosii) care au pe ele antigene A si/sau B. Anticorpii anti A ataca antigenele A, iar anticorpii anti B ataca antigenele B. Hematiile invelite astfel de anticorpi traiesc mai putin, sunt duse in splina si distruse, rezultand anemia hemolitica.

Cateva caracteristici ale bolii hemolitice:
-nou-nascutul poate fi afectat de la prima sarcina (spre deosebire de incompatibilitatea Rh, cand problemele apar la a doua sarcina)
-se manifesta postnatal
-NU se intrerupe sarcina inainte de termen
-NU se fac mamei interventii care sa necesite transfuzii intrauterine

-dupa nastere copilul are icter precoce, fara hepatosplenomegalie (ficat si splina marite), e palid, iar la laborator iese anemie cu reticulocitoza si eventual sferocite, hiperbilirubinemie.

-evolutia este mult mai usoara decat in cazul incompatibilitatii Rh.
-exista risc de icter nuclear 9bilirubina se poate depune in creier si da complicatii neurologice)
-ca tratament se face fototerapie, fenobarbital, iar in cazurile grave se face exsangvinotransfuzie.


www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=70720" target="_blank">Diana si superbebelusa Iulia Anastasia (15 iulie 2005)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Field_mouse spune:

Am gasit si eu niste informatii, pacat ca nu se poate copia un tabel, incerc sa-l scriu de mana. Deci, sunt 4 colonite: grupa sanguina a TATALUI, grupa sanguina a MAMEI, grupa sanguina posibila a COPILULUI si PROBABILITATEA CONFLICTULUI

tata 0(1) mama 0(1) copil 0(1) probab. confl. 0%
tata 0(1) mama A(2) copil 0(1) sau A(2) probab. confl. 0%
tata 0(1) mama B(3) copil 0(1) sau B(3) probab. confl. 0%
tata 0(1) mama AB(4) copil A(2)sau B(3) probab. confl. 0%
tata A(2) mama 0(1) copil 0(1)sau A(2) probab. confl. 50%
tata A(2) mama A(2) copil 0(1)sau A(2) probab. confl. 0%
tata A(2) mama B(3) copil ORICE 0(1)sau A(2) sau B(3) sau AB (4) probab. confl. 25%
tata A(2) mama AB(4) copil 0(1)sau A(2) sau AB (4)probab. confl. 0%
tata B(3) mama 0(1) copil 0(1)sau B(3) probab. confl. 50%
tata B(3) mama A(2) copil ORICE 0(1)sau A(2) sau B(3) sau AB (4) probab. confl. 50%
tata B(3) mama B(3) copil 0(1)sau B(3) probab. confl. 0%
tata B(3) mama AB(4) copil 0(1)sau B(3) sau AB (4)probab. confl. 0%
tata AB(4) mama 0(1)copil A(2)sau B(3) probab. confl. 100%
tata AB(4) mama A(2) copil 0(1) sau A(2)sau AB(4) probab. confl. 66%
tata AB(4) mama B(3) copil 0(1) sau B(3)sau AB(4) probab. confl. 66%
tata AB(4) mama AB(4) copil A(2) sau B(3)sau AB(4) probab. confl. 0%









Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Nicoleta spune:

Servus.
Eu am A, sotul B, rh ambele pozitive. Copilul, icter prelungit. Mai vrem un copil, carui risc ma expun?
Multumesc,
Nicoleta

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vero_vero spune:

quote:
Initial creeata de Ana_Alx

recent am aflat de la un medic ginecolog care cand a auzit ca eu am grupa A2 si sotul grupa de sange B3 a zis ca avem o incompatibilitate de grupe si la a doua sarcina tb sa fac dozare de anticorpi.(se mira ca nu am facut la prima sarcina)
Desi nu stiam despre asa ceva decat in cazul unui rh- ,m-a convins imediat cand m-a intrebat daca nu cumva primul copil a avut un icter prelungit.Si la noi a durat icterul pana la 2 luni .
Spuneti-mi mai multe despre dozarea de anticorpi in cazul incompatibiliatii de grupe sanguine intre soti



La noi situatia este invers...eu am B3 iar sotul A2. Pe mine doctorul m-a trimis in ultimele 3 luni de sarcina la Institutul de Hematologie pentru analize. daca in urma acestei analize reiese cu adevarat o incompatibilitate...abia atunci se face dozarea de anticorpi. la noi totul a fost Ok si nu a fost nevoie de aceasta dozare...si pot sa iti spun ca si bebeul nostru a avut un icter prelungit.

Ce vreau sa spun este ca , dozarea de anticorpi nu este neaparat necesara la aceasta incompatibilitate, in urma analizelor efectuate eu nu a trebuit sa fac asa ceva.

Dar obligatoriu trebuie sa faci acea analiza de sange.
Si eu sunt acum iar insarcinata, in 5 luni si pana acum nu am facut aceasta analiza...dar cu siguranta o sa imi intreb doctorul.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ana_Alx spune:

vero_vero,zi-mi si mie te rog: sotul nu a facut nici o analiza nu?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alinus25 spune:

Acum cand am vazut tabelul mi s-a limpezit si mie mintea...Nu-mi era in clar de ce eu am grupa 01, sora mea AB4, tatal meu A2 iar mama mea B3. Se pare ca la combinatia grupelor sangvine ale parintilor mei, copii pot sa aiba oricare grupa. Si la noi asa a fost...Fiecare cu grupa lui

Multumim de tabel.

Nunta noastra

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vero_vero spune:

quote:
Originally posted by Ana_Alx

vero_vero,zi-mi si mie te rog: sotul nu a facut nici o analiza nu?



Nu a facut nici o analiza, dragul de el
Analiza o faci doar tu. La mine chiar si bebeul a iesit cu A2, la fel ca taica'su.

Chiar nu trebuie sa iti faci nici un fel de probleme, analiza aceea iti va spune clar daca ai nevoie de dozare hormonala. cel putin asa a fost in cazul meu...

Mergi la inceput