attachement parenting - opinii
Raspunsuri - Pagina 9
lorelaim spune:
Pentru cei carora le este teama ca co-sleepingul poate fii periculos pt bb - va informez ca în lumea întreaga se comercializeaza produse asemanatoare acestuia: https://www.inventiveparent.com/snugglenest.htm - care ajuta parintii sa se bucure fara teama de prezenta bb în patul familial.
Atât dr pediatru (evreu american - 50ani) din Canada, cât si consulanta mea în lactatie (quebecoasa autentica-40ani) si trainer-a de haptonomie (frantuzoaica-75ani) mi-au spus ca în toata cariera lor nu au întâlnit cazuri de moarte subita la sugar dataorata co-sleepingu-lui... Am dat vârstele si originile celor 3 pers care m-au sfatuit doar pt a se observa ca vârsta, provenienta etnica si experienta lor total diferita nu i-au împiedicat sa-mi dea EXACT aceleasi sfaturi...
Ceea ce am observat: cei care traiesc în medii multiculturale au o mult mai mare deschidere spre "noile" practici (vechi de când lumea) de crestere a copilului... decât cei care nu au ocazia de a fii în contact cu diferite mamici din toate colturile lumii. Si tot ca o simpla observatie personala: parintii care prin natura lor sunt hipersensibili (cu înclinatii spre artele plastice, fotografie, muzica, literatura, etc dar si mari iubitori de natura, visatori/boemi) sunt mult mai "lipiciosi" decât alti parinti si instinctiv, din start, se plaseaza singuri în rolul de parinte "cangur".
lorelaim spune:
Lena - dupa cum ai precizat în mesajul tau dormea aproape toata noapte de pe la 3 luni... deci nu mai vorbim de bb de câteva zile cum spunea Jocelyn... Si a mea de la 4 luni dormea neîntrerupt între 12 - miezul noptii si 5 am... dar ziua cerea tâta la fiecare 2h... La 4 luni deja era "experta" în supt si termina repede... Dar între "câteva zile" si 4 luni este o distanta URIASA pt un bb!
Spic de grâu- laptele prfa de tip formula este MAI GREU DIGERABIL - asta nu înseamna neaparat mai satios... Pur-si-simplu pune stomacul bb la munca si senzatia de foame apare doar dupa 4h uneori chiar si 5h.
tinatache spune:
quote:
Initial creeata de lordra
Eu am incercat sa aplic metoda asta cu fetitza mea si am observat o dezvoltare mult mai armonioasa fatza de altzi copii care au fost lasati destul de mult timp singuri (camera separata, pat separat, tzarc/leagan/balansoar), pt. ca nu cumva sa devina "naravitzi"
Lordra & Dara (30 Nov. 2005)
cum ai ajuns tu la concluzia asta??
Cristina
-----------------------------------------------
Explica-mi, si am sa uit
Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte
Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.
Confucius
Jocelyn spune:
quote:
Originally posted by neliana
Am dormit cu ea decand sa nascut NUMAI EU,si asa a ramas sa doarme cu mine.
Nu vreau sa te judec, e alegerea ta, dar vreau sa intreb daca cele care sunteti adeptele attachement parentingului considerati normal ca sa dormiti cu copiii, separati de sotii vostri sau copilul sa doarma tot timpul cu voi.
Everyone has a photographic memory, some just don't have film.
lordra spune:
quote:
Originally posted by tinatachequote:
Initial creeata de lordra
Eu am incercat sa aplic metoda asta cu fetitza mea si am observat o dezvoltare mult mai armonioasa fatza de altzi copii care au fost lasati destul de mult timp singuri (camera separata, pat separat, tzarc/leagan/balansoar), pt. ca nu cumva sa devina "naravitzi"
cum ai ajuns tu la concluzia asta??
Cristina
-----------------------------------------------
Explica-mi, si am sa uit
Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte
Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.
Confucius
Simplu: prin comparatzie. Copilashii lasatzi in camere separate, pe care-i stiu eu, au facut progrese fizice mai incete si erau mult mai plangacioshi. Fi'mea, fara sa ma laud, incerca tot felul de scheme fizice, cu foarte mare incredere in ea. Simplul fapt ca ma vedea non-stop langa ea, i-a dat acest curaj. Acum, la 6 luni, sta in picioare nesprijinita in piscina de plastic in care-i fac baie, ishi baga capul la fund si dup-aia moare de râs. Da' nu asta-i ideea - or maio fi si altzi bebi precoci care fac asta. Simplul fapt ca ma vede/simte tot timpul langa ea ii da incredere in sine si o face sa fie tot timpul zambitoare.
Si da, conteaza foarte mult unde e plasat bebe noaptea, chiar daca doarme si pare ca n-are musai nevoie de noi. Io n-am avut curaj s-o culc cu mine-n pat, insa are patutzul lipit de patul nostru, astfel incat, la orice foiala agitata de-a ei, pot s-o calmez mangaindu-i manutza printre gratii. Crede-ma, functioneaza de fiecare data.
alinutza00 spune:
Eu consider normal sa doarma cu ambii parintii(nu singur si in nici un caz doar cu mama)
Copilul trebuie crescut de ambii parinti, mama si tatal IMPREUNA trebuie sa treaca prin crizele de colici, dureri de dinti etc.Oricum, stand acasa cu copilul mamei ii este mult mai greu...tata vine seara, mananca, se joaca un pic cu copilul si apoi isi vede de ale lui, iar mama culca copilul, stand cate o ora pana adoarme, trezindu se apoi de n ori ptr a l linisti...mie scenariul asta mi se pare inacceptabil.Oare de ce sotul se indeparteaza apoi treptat de pb mamei, si nu intelege cat de greu ii este...facand apoi pasi firesti catre iesirile singur cu amicii sau nevrand sa participe la plimbarile bb ului?
Din prea mare teama ca relatia de cuplu va avea de suferit cred ca unele mamici gresesc neimplicand total taticii in cresterea copilului, oricum relatia se schimba, insa daca abordezi cum tb situatia relatia va deveni din ce in ce mai profunda si mai puternica.Cel putin relatia noastra nu a avut in nici un fel de suferit din cauza aplicarii acestui concept, ba dimpotriva, imi iubesc sotul si mai mult ptr momentele lui de tandrete cu piticul, ptr faptul ca nu ne a lasat niciodata acasa, el plecand cu prietenii(prietenii s au obisnuit...noi suntem 3 si iesim numai in echipa, chiar si atunci cand tata se intalnea numai cu baietii), iar plimbarile se fac obligatoriu in 3 daca este wek.Daca eu vreau sa plec 3 ore la shopping plec linistita, stiu ca piticul este pe maini bune, daca mi e rau sau sunt obosita ma respecta si stau 2 ore singuri jucandu se in camera cealalta, lasandu ma pe mine sa butonez telecomanda, daca am avut o zi proasta si nu l am scos afara, imbrac copilul si il scoate tati afara cand ajunge...
Cam asta reprezinta o familie in viziunea mea, nu e totul roz mereu....dar si descarcarile servesc la ceva
Si daca unele mamici sunt asa preocupate si considera nociv ptr cuplu conceptul asta si noi putem intreba, fara sa judecam, dupa cum spune Jocelyn...de cate ori pe saptamana adoarme tatal copilul, de cate ori s a trezit si el noapte ptr a calma bb ul?
alinutza si david nazdravanul (11 mai 2004)
http://community.webshots.com/user/alinutzza77
lordra spune:
Io cred, cu riscu' de a-mi lua roshii-n mecla, ca lucrurile stau cam asha. Lumea buna, in general, face mari investitzii in camera copilului inca dinainte de a se nashte. Odata aparut pe lume bebeu', stau parintzii si se intreaba (poate nu direct, da' tot o simt, macar asha, la modul indepartat): pai noi am bagat atata amar de bani in camarutza aia ca sa dormim acuma, together, ca tzigani-n cort? Copilu-i copil, adultu-i adult. Fiecare tre' sa-shi stie locu'!
In alta ordine de idei, fiecare e liber sa faca ce stie. Io am simtzit instinctiv ca trebuie sa am copilul cat mai aproape de mine, aproape tot timpul (sunt momente in care, evident, o las in patutz si-mi vad de ale mele: buda, dush, gatit). Ramâne sa vad, peste catva timp, daca a fost intzeleapta alegerea mea. Deocamdata n-am vazut nici un adult crescut asha cum imi cresc io copilul (pe vremea noastra, copiii mici erau lasatzi sa plânga, sa faca plamâni si sa nu se-nvetze prost, so, totzi adultii pe care-i stiu io - including me, ofcors - au multe frustrari, indiferent ca le recunosc sau nu). Date fiind conditziile, io, una, nu ma iau ca exemplu reushit (am multe angoase si ash vrea ca tzânca mea sa nu le aiba si ea) asha incat ma simt datoare sa schimb modul de educatzie. Vedem cum va functiona noua strategie
spic de grau spune:
1.
quote:
Copilul trebuie crescut de ambii parinti, mama si tatal IMPREUNA trebuie sa treaca prin crizele de colici, dureri de dinti etc.Oricum, stand acasa cu copilul mamei ii este mult mai greu...tata vine seara, mananca, se joaca un pic cu copilul si apoi isi vede de ale lui, iar mama culca copilul, stand cate o ora pana adoarme, trezindu se apoi de n ori ptr a l linisti...mie scenariul asta mi se pare inacceptabil.Oare de ce sotul se indeparteaza apoi treptat de pb mamei, si nu intelege cat de greu ii este...facand apoi pasi firesti catre iesirile singur cu amicii sau nevrand sa participe la plimbarile bb ului?
Alina perfect de acord cu tine, ca tatat trebuie implicat. Insa din ce se trage concluzia ca daca copilul a dormit in patul lui, (in camera cu noi pana la 6 luni), tatal nu s-a trezit noaptea, nu l-a luat in brate, nu i-a dat el biberonul?
Avand in vedere ca bebe nu era alaptat, acelasi lucru care il faceam eu, il putea face f bine si el, am dreptate? Deci cred ca e cam subred argumentul: "nu doarme cu noi in pat => tatal nu se trezeste"! Daca nu vrea sa se trezeasca, se intoarce cu fundul la copil si isi pune si perna in cap ca sa nu-l auda...
2.
quote:
Simplu: prin comparatzie. Copilashii lasatzi in camere separate, pe care-i stiu eu, au facut progrese fizice mai incete si erau mult mai plangacioshi. Fi'mea, fara sa ma laud, incerca tot felul de scheme fizice, cu foarte mare incredere in ea. Simplul fapt ca ma vedea non-stop langa ea, i-a dat acest curaj. Acum, la 6 luni, sta in picioare nesprijinita in piscina de plastic in care-i fac baie, ishi baga capul la fund si dup-aia moare de râs. Da' nu asta-i ideea - or maio fi si altzi bebi precoci care fac asta. Simplul fapt ca ma vede/simte tot timpul langa ea ii da incredere in sine si o face sa fie tot timpul zambitoare.
Credeam ca vorbim despre dormit NOAPTEA in pat cu bebe, nu? Iar noaptea se doarme, nu? Deci - daca al meu dormea noaptea in patul lui, asta nu insemna ca ziua era abandonat in camera lui!
3.
quote:
Momentele de dinainte de nana mi se par magice, copilul rostogolindu se de la mama din brate la tata, cuibarindu se la pieptul amandurora, impartind cu darnicie pupici, se mai da diidii un pic pe picioarele noastre, ne mai trage jucaus de urechi, isi mai freaca nasul de cel al taticului, iar eu ma topesc cand le vad fetele luminoase, in cele din urma nazdravanul cade lat, iar noi il privim fericiti cum doarme rastignit si ii mai dam cateva pupicuri in somn(avem patul mare, intr adevar, e si asta o necesitate).Cred ca si tatal are nevoie de asemenea momente, ptr a cimenta si a avea o relatie armonioasa cu copilul, oricum este plecat toata ziua....fara clipele astea cred ca poate uita destul de usor ce inseamna sa fii tatic
Mie personal mi se par triste situatiile in care mamicile isi menajeaza sotii, acestia stand linistiti in pat cu telecomanda, iar mama adormindu si o ora copilul si apoi facand n drumuri toata noaptea la el...uite asa trece timpul, iar sotul nici nu stie de cate ori a tb sa se scoale mama noaptea, nu stie ce sunt alea dureri de dinti etc.Oricum cel mai rau scenariu dupa mine este cel in care sotul doarme singur intr o camera, iar mama cu bb ul.
Deci, ma repet - toate ghidusheniile de care vorbiti voi, se pot face inainte de nani, si daca bebe e pus apoi in patul lui. Si noi ne dragalim si ne rostogolim, si ne imbratisam/pupam.. Insa apoi bebe merge in patul lui.
Iar daca vreau sa il pup apoi, inainte de a ma culca eu (ptr ca copilul trebuie sa se culce inainte de ora 21h si eu nu as putea sa ma culc la ora aia!!!), pot sa dau bariera de la pat in jos, si sa il pup. Asta e cazul si al lui tati!
Oricum cnd dorm - dorm!
Iar alta ordine de idei, David cnd e pus in pat - se culca! Nu stau o ora cu el sa il adorm! Isi ia iepurele si adoarme in maxim 5 minute, ptr ca stie ca patul e ptr somn - nu ptr pedeapsa. Mai mult, daca ii e somn, imi arata ca vrea in pat!
Cei care dormiti cu copii in pat, v-ati gandit in avantajul cui e? Al vostru sau al copilului?
Ce are in plus un copil care doarme cu parintii? Ca atunci cand se trezeste il pot lua f bine in pat la mine si sa ne dragalim inca 15minute acolo! Nimic nu ma impiedica sa fac asta!
Oare nu e mai sanatos sa aiba fiecare propriul spatiu de somn?
Ziceti ca e mai bine ptr cei alaptati. Cred ca e mai usor ptr mame, si nu ptr bebe. Dar oare nu e periculos? Daca adormiti cu tzitzi in gura copilului (se poate intampla la cat de epuizante sunt primele luni)? Se poate sufoca? Se poate!
Apoi - dupa alaptat copilul trebuie sa regurgiteze, nu? Nu tot va ridicati? Daca ati avea patutul lui langa al vostru, nu ar fi mai bine ptr copil?
Va ridicati, il alaptati, regurgiteaza si il puneti in patutul lui. Ce e rau in asta?
Asa trebuie sa dormiti cu grija ca nu ii trageti una, iar apoi va plangeti ca sunteti super extenuate (ce procent de mamici din RO au posibilitatea sa isi cumpere un "separator" ptr bebe?!).
Ca sa nu mai vorbesc ca copilul nu se invata sa suga o data pana la saturare, si suge acum 5 minute, peste 20minute se trezeste, scanceste nitel, ii mai dati o tura..si iata cum trece noaptea!
Si mai am o intrebare: daca doarme in pat cu voi si e alaptat, cu ce se implica tatal in toata activitatea asta?!
In fine, fiecare cu ideile lui.
Lumy- mamica lui 
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi
(11 Martie 2004) Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.
lordra spune:
Gazella, multzam pt. schema de diversificare. Deshi in foarte multe privintze sunt de acord cu gandirea ta, iata ca acum ma declar impotriva. Una la mâna, Dara-mi n-are decat juma' de dinte, deci partea cu mestecatul mâncarii pica (chiar aseara i-am dat un mar intreg curatzat si, dupa cca 2 min. evident ca s-a'necat cu o bucatzica pe care reushise s-o reteze cu jumatea de dintisor. A trebui sa-i bag deshtu' pe gât, sa-i scot bucatzica provocatoare de necazuri).
Doi la mâna, oricâta incredere ash avea in alegerile facute de fi'mea, totusi, un bebelush de 6 luni baga in gura tot ce prinde. Si un rahat daca il pun in fatza, se repede pe el sa-l guste. So, tot io cred ca sunt cea mai in masura sa hotarasc ce-i mai bine pt. ea - cel putin in faza asta a existentzei sale.
Deci, poate nu e nevoie sa merg pe schemele clasice de diversificare, insa nici nu ma pot lasa la libera alegere a unui copil de cateva luni. Ramâne sa mai testez. Poate, intre timp, ii mai ies si ei niste dintzi si-atunci lucrurile se vor simplifica.
Alta chestiune in care nu-s de acord la tine: oricâta incredere ash avea in imunitatea copilului mic, nu cred ca e indicat sa-l las sa guste pietre, bolovani de pamânt (cine stie, poate nimereshte si niste rahatzi uscatzi de caine, camuflatzi in bolovani de pamânt), frunze, iarba etc. Numa' cand vad catzi caini maidanezi trec p-acolo, mi se ridica paru-n cap. Sa nu mai vb. de cersetori ce-ti muta nasu', sau alte exemplare d-astea.
Io cred ca faptul ca Felix nu s-a-mbolnavit e o pura intâmplare. Intr-adevar, unii oameni sunt muuuult mai rezistenti ca altzii, insa tocmai d-aia nu trebuie generalizat. Ca o paranteza, barbatu'miu n-a avut nici o boala-n viatza lui, pe cand fratzii lui, o gramada. Si cu totzii au fost crescutzi in acelashi mediu, in aceeashi maniera.
Sunt o gramada de copii care fac enterocolite, hepatite si cine stie cate alte boli, pe cand altzii nu le fac. Cred ca genetic unii au o imunitate mai buna, altzii nu. Eu, insa, n-ash vrea sa-i testez limitele fie-mii, lasând-o sa puna, voit, gura pe tot ceea ce intalneshte in cale (poate daca traiam la curte, la tzara, unde stiam exact ce-mi umbla p-acolo, o lasam. In locurile publice insa, ma abtzin)
Cam cu astea nu-s io de acord. In rest, imi place cum gandeshti
Gandacel spune:
"Eu am incercat sa aplic metoda asta cu fetitza mea si am observat o dezvoltare mult mai armonioasa fatza de altzi copii care au fost lasati destul de mult timp singuri (camera separata, pat separat, tzarc/leagan/balansoar), pt. ca nu cumva sa devina "naravitzi" (sau fiindca era mai simplu, mama putand sa-si faca treburile nestingherita). Stau si ma gandesc ca daca ash fi tinut-o chiar mai mult (s-o leg de mine, efectiv, si sa fac totul cu ea in bratze/spate) ar fi fost si mai castigata."
Uite, scriu si eu (desi s-au iscat cam multe certuri), numai pentru ca m-a incitat acest citat dat de tine, Lorda, care imi esti draga...
Dupa cum poate stii, am un copil extrem de vesel, de bine dezvoltat fizic (poti zice precoce, desi nu e prea departe de alti copii "precoci", care nu mi-a plans mai deloc, un copil exemplar, poate chiar aproape de ideal. Nici macar cand i-au aparut dintii nu a fost mai dificil. Are zile si zile, ca si noi de altfel...
Eu sunt mereu cu el ziua, il incurajez cand face pentru prima oara ceva, rad cand face ceva care il sperie, cand nu stie cum sa reactioneze, ca sa nu planga. De ex., cand a cazut prima oara intr-o parte, sau pe spate, in timp ce se juca in fundulet, intai s-a uitat la mine sa vada cum reactionez, am ras si a inceput si el sa rada! Dupa asta avea curaj sa se arunce pe burta, cand obosea in fund, sau pe spate, cand voia sa se culce, ori in parti dupa jucarii. La inceput se apleca incet, acum se arunca de-a dreptul, nu ii mai e teama! Sta in picioare... Eu zic ca e un copil dezvoltat absolut armonios si intr-un fel m-am simtit jignita de ceea ce ai spus. Stiu insa ca n-ai avut intentia asta.
Ca si altcineva care a raspuns pe topic, cred ca atunci cand doarme, doarme! In timpul zilei sunt cu el, dar mai fac si treaba prin bucatarie sau la baie, ori in alta camera. Vin din cand in cand la el, ca sa mai "vorbim". El are nevoie de timp petrecut singur, nu in compania cuiva mereu, va trebui sa stie sa se joace singur fara sa se plictiseasca sau sa solicite prezenta ta. E bine atat pentru "dezvoltarea lui armonioasa" cat si pentru echilibrul tau psihic si al casei. Singur descopera lucruri noi, ca daca ii arati tu tot ce poate face, va astepta mereu de la tine asta si nu va fi incurajat sa exploreze singurel.
Al meu doarme singur in patul lui, departe de patul meu, din prima zi. Apoi, de la o luna, m-am mutat in camera cu tati, deci a dormit singur in camera. Fara fite, fara sa aiba nevoie de mine, decat de doua ori, cand a visat urat. Si m-am dus imediat la el, stie ca sunt acolo pentru el. E suficient.
Eu cred ca ne crestem copiii nu in functie de ce si-ar dori ei, ca ei nu stiu, ci de ce ne dorim noi pentru ei. Asta nu e neaparat bine. Cum extremele nu sunt bune, cum nu poti sti ce fel de copil ai, unul atasat sau unul independent, cel mai bine este sa gasesti un echilibru intre cele doua extreme. Daca copilul este fericit cu situatia asta, atunci inseamna ca faci bine. Daca pare sa doreasca mai mult compania ta, atunci i-o oferi. Dar numai in perioadele in care o cere, nu faci din asta o regula. Iar daca pare sa nu te bage in seama, desi esti cu el cand se joaca, e mai bine sa te retragi usor, si sa-i lasi spatiul individual pe care il doreste in acel moment.
Eu asta fac si la noi asa functioneaza. Seara intr-adevar petrecem ceva mai mult timp "lipiti" unul de altul. Asa are el nevoie. Seara mananc langa el, iar el se joaca singur langa mine sau chiar lipit de mine. Plange cand ma scol din pat. E probabil mai obosit si mai sensibil...
Ti-am raspuns tie, pentru ca tu ai deschis subiectul. Insa bineinteles ca am citit si celelalte raspunsuri si ca m-am adresat tuturor.
Pupici la toata lumea!
Gandacel si Bogdanel (14.11.2005)