attachement parenting - opinii

gazzella spune:

co-sleeping favorizeaza alaptatul asta fara nici o discutie, asupra acestui fapt s-au pus chiar cu totiide acord.
in privinta relatiei co-sleeping SIDS
http://www.babyfriendly.org.uk/mailing/updates/news_update_20041001.htm
daca veti urmari si link-urile din josul pagini veti vedea ca si RCM (Colegiul Obstetricilor din UK) au spus un da cosleeping-ului.


dormitul in pat cu parintii e o practica veche de cand lumea, in unele culturi e cat se poate de naturala, in societatea vestica se impune dormitul separat relativ recent, incepand cu sec 18 (mai exact la sfarsitul sec 18)

"Solitary infant sleeping is a principally western practice which is quite young in terms of human history. The practice of training children to sleep alone through the night is approximately two centuries old. Prior to the late 1700s cosleeping was the norm in all societies (Davies, 1995). Today in many cultures the practice of cosleeping continues, with babies seen as natural extensions of their mothers for the first one or two years of life, spending both waking and sleeping hours by her side. Cosleeping is taken for granted in such cultures as best for both babies and mothers, and the western pattern of placing small infants alone in rooms of their own is seen as aberrant (Thevenin, 1987). Comprehensive studies of western nonreactive cosleeping, defined as family cosleeping from birth as a custom, rather than as the result of childhood sleep disturbances, are not yet available. However medical and anthropological evidence suggests the western movement to solitary infant sleeping in the past two centuries may have consequences in the areas of attachment security and physical safety."
http://www.naturalchild.com/guest/tami_breazeale.html


Speciile animale se disting in specii "precoce": care se nasc cu ochii deschisi si cu un inalt nivel de maturatie al sistemului nervos si deci care au o autonomie care le permite sa umble si sa se alimenteze si speciile ''altriziale'', care se nasc cu ochii inchisi si care depind de un adult pentru a fi nutrite si ingrijite in timp ce sistemul lor nervos matureaza pana in momentul in care devin autonomi. Omul e un animal "altrizial" iar puiul lui are nevoie de timp pentru a-si dezvolta sistemul nervos (cel mai complex din regnul animal!). Sa ne aducem aminte cand se vorbeste despre "autonomizarea nounascutului", "favorizarea independentei acestuia" ca puiul de om e o fiinta dependenta pentru o lunga perioada de timp.
In acesta fraza nu e nimic scandalos sau impotriva naturii de a-l tine
in brate, de a-l culca cu mama.
Dr.Harvey Karp, pediatru, sustine chiar ca nou nascutului ii lipseste
un al patrulea trimestru de viata intrauterina pentru a-si matura
sistemul nervos.
Mai jos va postez traducerea unui articol scris de un alt pediatru
italian.

"Inainte de toate putem sa fim linistiti: pentru cel putin 100.000 de
ani inainte de noi toate fiintele din specia noastra s-au nascut in
acelasi mod. Aceasta inseamna ca modul nostru de-a da viata unui pui de om e
cu siguranta cel mai bun, daca ar fi fost in altul mai comod si mai
sigur selectia naturala l-ar fi adoptat cu siguranta substituindu-l cu
alte metode.

Mamele si fiii lor au cel putin 100.000 de ani de experienta si ceea ce
trebuie sa faca a fost cu amploare programat si experimentat in
decursul acestei perioade: nu exista aproape nimic nou de inventat in acesat
privinta. In acelasi timp este cu siguranta util sa cunoastem ca specia
noastra nu se afla in posesia celui mai bun procedeu de nastere.

Creierul nostru s-a dezvoltat foarte mult de-a lungul mileniilor (sper
ca nimanui nu ii pare rau pentru asta!) si dimensiunea sa, in special a
lobilor frontali ne obliga a avea o frunte prea inalta si adesea
incomoda la nastre. Maimutele, animalele cele mai apropiate noua pe scara
evolutiva, au fruntea mult mai ingusta si deci mai comoda pentru a trece
prin canalul vaginal in momentul nasterii. Chiar si bazinul mamelor
noastre nu e foarte comod nasterii, iar natura a trebuit sa gaseasca un
compromis pentru o constitutie osoasa cu doua functiuni contrapuse:
procreatia si deplasarea pe doua picioare (daca vreti sa nasteti usor
aduceti-va aminte ca ar fi fost mai bine daca am fi ramas patrupede). Pentru
aceste si alte motive in cazul speciei noastre sarcina nu poate sa
dureze mai mult de noua luni, peste acest timp noi-nascutii ar fi prea mari
pentru a se putea naste. Cu toate acestea fiii nostri dupa noua luni de
gestatie nu sunt inca pregatiti sau mai bine, sunt pregatiti pentru
functii ce privesc plamanii si inima, dar nu pentru functiuni ce privesc
creierul. Astfel chiar si noi nascutii care se nasc la termen sunt
considerati prematuri in ceea ce priveste dezvoltarea sistemului nervos.
Aceasta imaturitate se datoreaza marii complexitati al creierului nostru
care are nevoie de inca cateva luni dupa nastere pentru a ajunge la
maturitate. Aceasta inseamna ca sarcina in cazul speciei noastre nu se
termina in momomentul nasterii ci se extinde pentru cateva luni dupa
nastere in afara organismului matern. Deci, se ramane in uter pana cand e
posibil dupa care se continua a crestere si maturare in afara corpului

mamei. Din aceste informatii putem sa desprindem cel putin doua concepte
importante: Primul este ca dupa nastere trebuie sa continuam sa primim
nutrienti (in locul sangelui de la placenta primim lapte matern), iar al
doilea e ca nutrientul cel mai important dupa nastere nu este atat cel
care e de folos intestinului cat cel care e de folos creierului.

Nutrientul pentru minte nu este vandut la farmacie sau la supermarket,
ci e in dotatia fiecarui parinte si se transmite puiului prin
mangaieri, caldura sufletului, privire, cuvinte, jocul, iesirile in aer liber.
Nutrientul necesar creierului nou-nascutilor nostri pentru ca acesta sa
se poata matura nu costa nimic, doar putin timp si va fi dat in primul
an de viata.

Doar in cazul speciei noastre puii au nevoie de tot acest timp pentru a
deveni mari si a fi autonomi, doar in cazul speciei noastre este
necesara o sarcina atat de lunga incat sa fie continuata chiar si dupa
nastere.

Demonstratia celor zise mai sus se face studiind viata noi-nascutilor
care se nasc cu mult inaintea termenului. Prematuri care se nasc inainte
de 6 luni au un creier foarte imatur, iar maturitatea sistemului nervos
continua in saptamanile si lunile urmatoare ca si cum nasterea nu ar fi
avut loc conform aceluiasi ritm predeterminat prezent si nou nascutilor
care se nasc la termen. Pentru prematuri, intr-adevar se vorbeste
despre varsta anagrafica (cea indicata de calendar) si de varsta corecta (
cea data de stadiu de maturitate al creierului). Deci, pentru un
prematur toate etapele dezvoltarii mentale sunt calculate nu atat calculand
data sa de nastere ci data la care ar fi trebuit sa se nasca.

In cazul speciei noastre, in consecinta, creierul trebuie sa creasca si
sa se matureze foarte lent, avand la dispozitie timpii necesari pentru
a fi indivizi inteligenti si constienti. Nasterea, pentru un organism
complex ca si al nostru e deci un moment necesar, dar din fericire
reprezinta doar o etapa care nu incheie nasterea puilor nostri din punct de
vedere al unei dezvoltari complete."


(Alessandro Volta, medic pediatru Italia S-a nascut la Parma in 1960. E casatorit si este tatal a trei copii. In 1988 a inceput sa exercite pediatria la spitalul orasului natal ocupandu-se in special de asistenta noi-nascutilor prematuri. In momentul de fata e responsabil al Serviciului de sanatate al copiilor si asistenta neonatala la Spitalul din Montecchio in provincia Reggio Emilia, Italia. E instuctor al cursurilor OMS/UNICEF care propun si sustin alaptamentul matern si tine cursuri formative de obstetrica in ceea ce priveste calitatea de parinti. (N.T.cred ca se refera la implicarea, participarea activa a parintilor in procesul de nastere) Dezvolta activitati cu parintii organizate in cursuri de participare activa a acestora in procesul de nastere si pentru a-i sustine in primele luni dupa nastere. Participa la diferite proiecte organizate de anumite societati (societati de sine statatoare sau organizate de catre organele locale, primarie, etc.) pe plan regional pentru a umaniza evenimentul nasterii. E autorul a 48 de publicatii in diferite reviste stiintifice si congrese.)
Articol preluat de pe site-ul copilaria.

Ei si cum acum mi-e casa vraiste nu stiu cand mai intervin pana nu-mi fac putina ordine. Lordra, cum revin revin cu diversificarea.
Va multumesc si eu fetelor, tuturor!

lorelaim spune:

Jocelyn: "Sunt bebelusi de cateva zile care dorm si 6 ore in continuu."
Intrebarea mea: da' cu ce-i hraneste mamica lor? ca laptele matern de la tâta se digera extrem de repede (aprox 2-3h)... si daca nu le este foame la intervale scurte de timp este posibil sa nici nu ia bine în greutate... ceea ce poate duce la alte probleme... de sanatate!

lena spune:

quote:

---

Originally posted by LORELAI ANCA MORARIU

Jocelyn: "Sunt bebelusi de cateva zile care dorm si 6 ore in continuu."
Intrebarea mea: da' cu ce-i hraneste mamica lor? ca laptele matern de la tâta se digera extrem de repede (aprox 2-3h)... si daca nu le este foame la intervale scurte de timp este posibil sa nici nu ia bine în greutate... ceea ce poate duce la alte probleme... de sanatate!

---

serios?? a mea doarme aproape toata noaptea de pe la 3 luni si inca sugea...asa sincer nu-mi plac generalizarile astea...daca la unii copii merge ceva, nu inseamna ca e universal valabil.

iar chestia cu greutatea, iarasi alt mit...nu stiati ca fiecare om e facut dupa un tipar de gene, unii sunt mai slabi, unii sunt mai grasi...greutatea sugarilor trebuie sa se incadreze intr-un grafic care si ala insusi are curbe de maxim si minim, hai ca ma repet pana o intelege lumea, nu toti copiii sunt la fel !!

Lena si t-rex Freya

spic de grau spune:

quote:

---

Originally posted by LORELAI ANCA MORARIU

Jocelyn: "Sunt bebelusi de cateva zile care dorm si 6 ore in continuu."
Intrebarea mea: da' cu ce-i hraneste mamica lor? ca laptele matern de la tâta se digera extrem de repede (aprox 2-3h)... si daca nu le este foame la intervale scurte de timp este posibil sa nici nu ia bine în greutate... ceea ce poate duce la alte probleme... de sanatate!

---

Eu nu am alaptat, am mai spus-o, asa ca nu stiu cum e cu laptele matern! Dar chiar i se face foame dupa 3 ore?! Pai David de la 2 luni dormea toata noaptea (adica in jur de 6-7 ore fara treziri), in conditiile in care nu ii adaugam nimic in laptele praf! Ca cerealele i le-am introdus pe la 5.5 luni. Nu inteleg, sincer, de ce laptele praf ar fi mai satzios decat cel din tzitzi..

Lumy- mamica lui www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi (11 Martie 2004)

---

Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.

neliana spune:

Fetelor eu sunt o mamica mai tinerica si chestia cu tinutul in brate a copilului la mine a fost de la 3 luni ale Oanei.
Oana acum are 2,5luni si tot in brate merge foarte putin merge pe jos si pot sa spun ca nimic nu ma bucura decat atunci cand o iau in brate si-mi zice "Multumesc mama mea".
Am dormit cu ea decand sa nascut NUMAI EU,si asa a ramas sa doarme cu mine.Dar chestia ca daca o ti in brate si esti apropiat de copil este si un copil sociabil la mine asta nu prea se adevereste.Nu-i place sa se joace cu copii,mai ales cu cei care a vazut ea ca au in instinct sa distruga jucariile,sau sa rupa cartile.Nu-i place sa stea cu alte persoane care incearca sa o departeze si cativa pasi de mine.
Chiar daca din punct de vedere al sanatatii stau mai rau cu spatele si cu alte organe care sau mai suparat ele de atat carat in brate,daca o sa mai am un copil si vrea in brate tot asa o sa il tin e mininat sa simti fiecare respiratie si sa privesti deaproape privirea copilului care sa uita sa te caute aproape.

va pupam neliana si oana

neliana anghel

amarantina spune:

quote:

---

Originally posted by LORELAI ANCA MORARIU

Jocelyn: "Sunt bebelusi de cateva zile care dorm si 6 ore in continuu."
Intrebarea mea: da' cu ce-i hraneste mamica lor? ca laptele matern de la tâta se digera extrem de repede (aprox 2-3h)... si daca nu le este foame la intervale scurte de timp este posibil sa nici nu ia bine în greutate... ceea ce poate duce la alte probleme... de sanatate!

---

Al meu asa a fost de cand l-am adus de la maternitate (avea 3 zile). Cand se scula manca foarte mult, il cantaream inainte si dupa alaptat si ma minunam si eu ca manca aproape dublu fata de cat scria prin carti ca ar trebui sa manance la varsta lui. Dupa atata mancat era foarte obosit si adormea, asa ca-l puneam la el in patut si aveam alte 5-6 ore libere.
On topic nu raspund, ca nu sunt de acord nici 1% cu attachement parenting.

lorelaim spune:

Amarantina - puiul tau este o EXCEPTIE! Si exceptiile confirma regula... Eu personal nu am nici o prietena si nici o cunostinta a carei bb sa fii supt la tâta o data la 6h...

gazzella spune:

Lena, cat te invidiez. Al meu era un nounascut cu o foarte mare cerere, statea la un san chiar si 45 de minute pentru ca 15 minute dupa sa treaca la celalalt alte 45 de minute. Sa vezi ce scandal facea daca incercam sa-i scot sanul din gura. Uneori nu mai manca, dar vroia sanul. Era pentru a-si satisface nevoia de sunctiune. Unele mame prefera suzeta, eu nici nu vroiam sa aud de suzeta. Reflexul de supt este unul din reflexele arhaice ale nou nascutului. Ele este prezent la nasterea copilului si se mai pastreaza inca peste 6 luni. Trebuia sa-si satisfaca nevoia de sunctiune asa ca i-o satisfaceam. Dormea noaptea foarte bine, dar cu sanul in gura in cea mai mare parte a noptii, cum incercam sa scot sanul cum il cauta cu disparare, parca era cu senzori copilul asta!
Suzeta la inceput copiii o iau pentru ca le este oferita de mama pentru a le satisface nevoia de sunctiune.
Mai tin suzeta in gura la o anumita varsta pentru ca gura este organ de cunoastere. Pot sa tina suzeta in gura pentru ca sunt in situatii frustrante/foarte solicitante, nu sunt capabili sa le gestiuoneze (inca) deci recurg la suzeta cum recurge un adult la tigara.
In aceasta situatie cred ca poate sa fie extrem de traumatizant sa se recurga la metode forte pentru a-i determina sa renunte, cel mai bine ar fi sa li se ofere alternative. Felix avea aproape in permanenta ceva in gura, mai intai sanul, pe urma cand si-a descoperit degetele, degetele, uneori pumnul.Dupa a trecut la frunze, fire de iarba, pietre, diferite obiecte, etc. Niciodata nu l-am impiedicat s-o faca, e modul in care un nou nascut este programat sa cunoasca lumea, natura le-o fi pus la dispozitie si o cale pentru a se apara in afata agentilor patogeni (nu mi-a facut niciodata enterocolite..., giardioza, etc.)
Odata cu diversificarea i-am dat paine in locul clasicelor cereale, fructele asa cum sunt.
Deci avea ceva in gura, il cumparam si-l cumpar si acum cu o felie de paine, un mar. Si ce-i mai important am incercat sa evit situatiile frustrante pentru el. Nu stiu daca l-am vazut o data cu degetele in gura...Acum are lungi momente cand este concentrat asupra unei activitati fara sa roada ceva, fara sa aiba degetele in gura
impinge bote prin parc, tareste cutii prin casa, fuge sa-l prinda de coada pe catel, e atat de prins de activitatile lui incat nu gaseste timp sa stea cu degetele in gura.



Spic de Grau, cred ca nu era ironica constatarea ta cum ca nu stiai ca laptele matern e mai putin satios decat formula. E suficient sa arunci o privire pe site-urile de specialitate dedicate alaptarii la san ca sa vezi care sunt caracteristicile laptelui matern.


Neliana, (re)citeste cu atentie, faptul ca nu-i place sa stea cu copii care rup, distrug deja spune multe. Felicitari, e meritul amandorora, ai o fetita pacifica, mi-ar placea mult s-o cunosc!

Lordra, Felix a inceput sa-si faca diversificarea singur, pe la 7 luni jumate mergem sa cumparam fructe si legume. Eu plec sa cantaresc una alta, ma intorc la carucior, el cum era langa lazile cu fructe se servise, il gasesc cu o piersica mare din care se lupta sa muste. Pana
cand am terminat eu cumparaturile el a reusit sa manance piersica. Era cine se oprea sa se minuneze, cine-mi spunea sa-i iau piersica ca se ineaca, cine-mi spunea ca-i murdara, cine-mi spunea ca asa se cresc puii. Murdara? El deja prin parcuri mancase iarba, frunze, radacini. Doar mucurile de la tigara ma deranjau, in rest ce nu si-a dus la gura copilul asta!
O buna parte din siguranta mea era alimentata si de faptul ca stiam ca toti copiii sunt extrem de curiosi, vor sa cunoasca totul, iar mama natura, bat-o s-o bata, a lasat ca prim organ de cunoastere prin
intermediul acesteia nici mai mult nici mai putin gura. O fi stiind ea ce face! Acum la 18 luni copilul practic si-a facut singur diversificarea, la inceput pregateam doar mancaruri care sa fie manipulabile de mana unui copil. Painea ce-i alta decat cereale? O
combinam in diferite maniere, raporturi de faina. Si uite asa si-a introdus si cerealele. A acceptat, a cautat de fapt lingura mea relativ tarziu, dupa 8 luni, abia atunci a inceput sa manance din pilaful meu de orez si alte tipuri de mancare care nu aveau o
compozitie solida. Laptele de vaca si l-a introdus singur pe la 9 luni, m-a vazut ca beau lapte, a facut un scandal monstru ca vrea lapte, i-am dat lapte.
Astfel la 9 luni a invatat sa bea din cana. Nu mi-a fascut nici o reactie alergica, n-a demonstrat nici o intoleranta. El atunci simtea nevoia fiziologica de a introduce laptele, poate pentru continutul de B12 pe care si-l lua doar din laptele matern pana la acea varsta. La 7 luni stia sa bea din sticla apa, ma refer la sticla sticla....
Orice copil e programat genetic pentru pentru a invata, pentru a-si insusi noi abilitati, la aceasta varsta procesul de invatare se face prin imitare. E suficient sa nu se intervina, sa se lase spatiu
copilului pentru ca el are acea tendinta actualizanta care-l va determina sa se autodepaseasca, sa atinga maximum de potential din toate punctele de vedere.
Diversificarea un pic i-o faci tu decidand ce gatesti in ziua respectiva, un pic si-o face ea decidand daca mananca sau nu. Eu asa lasa-o sa manance si paine si biscuiti, daca se ineaca nu-ti face probleme, inseamna ca are puse la punct mecanismele de autoaparare. Felix se ineaca extre de rar, odata mi-a facut-o cu o moneda
mare (n-o observasem). Cu mancarea cel mult tusea usor dupa care relua.
Niciodata cu paine sau biscuiti si intotdeauna cand interveneam io preocupata. Daca ma precipitam sa intervin ca nu stiu ce nu mergea se ineca feciorul, daca-l lasam in sfanta pace cu mancarea, obiectele era
totul ok.
Eu as lasa-o sa pape si paine si biscuiti. Felix n-a avut niciodat probleme de la astea, stiu ei instinctiv cum sa procedeze. E curios cum au procedat pruncii pana la omogenizate, liofilizati si alte cele. Acum mananca masline, singur isi scuipa samburele, sau il inghite fara probleme, nu se moare din asta. Important e sa-ti fie sub ochi, dar nu in mod obsesiv si fara sa te simta ca o judeci, o preciezi,depreciezi. Gaseste ea calea sa faca ce se simte pregatita sa faca!


Fetelor, tocmai am primit cadou de la Pampers, un pampers easy up plus un bon cu 3 euro reduceri la cumparaturi.
Asa le-as scrie ca nu mai avem nevoie, Felix se pune singur la olita cand suntem in casa, cand o vad cu pisu o iau si-o spal. Afara inca tre sa-l tin sub ochi, dar nu mai avem accidente!

alinutza00 spune:

Intr adevar o exceptie, al meu se trezea si din ora in ora...si ce fericita eram cand dormea 3 ore noaptea.Si oricum ma consideram norocoasa caci noaptea era noaptea...se trezea, papa , il schimbam si adormea imediat la tatzu...f rar a facut crize noaptea, chiar si colicii(ce l au chinuit ingrozitor)il vizitau doar ziua....hehe, ce vremuri, am uitat tot ce a fost mai greu si mi se pare ca a fost o etapa taaare linistita fata de nebuniile de acum(am uitat si cum ii puneam bb ul sotului in brate si ieseam la o plimbare de jum de ora singura prin cartier caci altfel simteam ca o iau razna))

gazzella penultimul tau post mi a smuls cateva zambete, ma regasesc in mare acolo

eu, am mai spus o si in alte ocazii, sunt de acord cu attachement parenting, am aplicat acest concept instinctiv, fara sa fi citit despre el..pana la 4 luni a dormit pe pieptul meu, pana la un an si 2 luni l am tinut numai in brate, chiar si la plimbare, caci nu statea deloc in carucior

fetelor care cred ca in acest fel relatia cu sotul are de suferit etc etc vroiam sa spun ca evident ...copilul doarme in patul matrimonial ptr ca si tatal isi doreste, doar nu ai face asta daca ti ai vedea jumatatea bodoganind, frustrat etc.Momentele de dinainte de nana mi se par magice, copilul rostogolindu se de la mama din brate la tata, cuibarindu se la pieptul amandurora, impartind cu darnicie pupici, se mai da diidii un pic pe picioarele noastre, ne mai trage jucaus de urechi, isi mai freaca nasul de cel al taticului, iar eu ma topesc cand le vad fetele luminoase, in cele din urma nazdravanul cade lat, iar noi il privim fericiti cum doarme rastignit si ii mai dam cateva pupicuri in somn(avem patul mare, intr adevar, e si asta o necesitate).Cred ca si tatal are nevoie de asemenea momente, ptr a cimenta si a avea o relatie armonioasa cu copilul, oricum este plecat toata ziua....fara clipele astea cred ca poate uita destul de usor ce inseamna sa fii tatic
Mie personal mi se par triste situatiile in care mamicile isi menajeaza sotii, acestia stand linistiti in pat cu telecomanda, iar mama adormindu si o ora copilul si apoi facand n drumuri toata noaptea la el...uite asa trece timpul, iar sotul nici nu stie de cate ori a tb sa se scoale mama noaptea, nu stie ce sunt alea dureri de dinti etc.Oricum cel mai rau scenariu dupa mine este cel in care sotul doarme singur intr o camera, iar mama cu bb ul.
Nu consider ca in modul asta mi am neglijat sotul, nu l am auzit niciodata plangandu se de asta....caci dupa ritualul de nana nimeni nu ne oprea sa facem noi o vizita in camera cealalta, iar relatia noastra este mai puternica ca niciodata, caci iubirea si grija ptr fiinta aia mica ne a legat pentru toata viata....iar eu sunt f multumita de metoda asta, caci ne am chinuit impreuna sa crestem copilul, ne am trezit amandoi la cel mai mic scancet, l am luat in brate pe rand atunci cand a fost nevoie....nu am acumulat nici eu frustrari de sotie neinteleasa, oricum nu e genul meu, prefer sa ma descarc de cate ori e nevoie, chiar si zilnic, caci avem si noi pb noastre cu hainele aruncate, vase nespalate[hop.Asa ca ma lupt si eu cu jumatatea mea puturoasa...insa nu il menajez deloc si nu ii iert nimica.OKK, e wek, esti obosit, vrei sa trandavesti, sa te uiti la meci...daca eu nu pot sa fac asta nici tu nu ai dreptul, caci copilul tb plimbat, iar eu mi am jurat ca nu voi iesi niciodata singura cu copilul la plimbare atunci cand el este acasa
Te intrebai gazzella cum a schimbat copilul relatia si altor parinti, dupa cum vezi toti aveam razboaiele noastre de purtat, chiar daca nu aceleasi

editez
sa nu va fie teama sa lasati bebeii cu taticii, nimic altceva nu ii responsabilizeaza asa tare ca experienta asta, eu am inceput cu ora atunci cand david avea o saptamana, iar dupa ce l am intarcat am ajuns la 4, 5 ore si chiar 8 ore atunci cand a tb sa rez pb mai importante.Imi gaseam sotul sfarsit, casa ca dupa bombardament, dar fericit ca a scos o la capat.S a descurcat chiar si in sit dificile, cu colici, il legana prin casa pana adormea pe pieptul lui...si sa vedeti ce intelegator va deveni cand va veti plange ca va este greu...va stii si el ce inseamna!
alinutza si david nazdravanul (11 mai 2004)
http://community.webshots.com/user/alinutzza77

Ana_Alx spune:

alinutza00,identic si la noi.Cred ca taty ar fi fost in stare sa o si alapteze daca se putea .Si mi se pare extreeem de impo sa participe amandoi in aproape egala masura (zic "aproape egala" ,pentru ca oricum o mama face mai mult si altele sunt grijile si responsabilitatile ei )