attachement parenting - opinii
Raspunsuri - Pagina 10
gazzella spune:
Spic de Grau, dar a dormit singur de la inceput fara plansete?
Cum ai procedat?
Pana cand s-a obisnuit singur chiar nu a plans? Inteleg ca nu l-ai alaptat, al meu si acum ca sa adoarma are nevoie de san (s-a intamplat doar de 2 ori sa adoarma fara san in circumstante deosebite sau in masina in timpul mersului de alte cateva ori). Dar un copil alaptat cel putin in primele luni de viata doarme numai si numai la san, asta daca nu vrei sa legeni sau sa-i aplici CIO, altfel iti ia cam asa, o ora sa-l culci. Pana cand avea 3 luni imi lua chiar 2, de la 9 la 11 alaptam.
l_carmen2003 spune:
Pot numara pe degete de cate ori a dormit copilul cu noi in pat. Doarme de la inceput in patul sau dar in camera cu noi. Camera lui e o splendoare dar cred ca doar nou astora mari ne place sa stam in ea, lui Alex ii place toata casa, si in toata casa circula si nu ii mai ajunge! Da, am investit mult in camera lui, ei si? Va dormi langa noi cu noi in camera inca ceva timp. De multe ori am vrut sa il iau cu mine in pat si sa doarma cu noi, e asa de dragalas si imi place sa il tin in brate... insa nu se poate, nu vrea in nici un caz. El adoarme singurel in patutul lui. A avut initial alt patut, mai micut, insa pe acesta si l-a ales singurel si il adora pt ca s-a simtit important. De cateva ori a venit la noi in pat singurel si apoi a vrut inapoi...
Acuma, si Alex are noroc de un tata excelent si eu de un sot bun, in sensul ca se implica in cresterea si educatia lui insa foarte rar l-am solicitat sa il adoarma pe pusti, pt ca de obicei vine saracul asa de tarziu si mai are inca de lucru cand vine acasa... Dar cred ca s-ar descurca super. Iar plimbarile si toate chestiile importante le-am facut toti trei si am avut toti trei de castigat din asta.
Alex a avut colici pana la 7 luni si nu exagerez ca am stat 7 luni noapte de noapte trezi amandoi si nu s-a plans nimeni.
De tinut in brate, da, recunosc, ca l-am tinut mult in brate. Cat m-a lasat. Imi placea teribil sa ii simt burtica lipita de a mea, ca sa adoarma valsam cu el, lucram cu el in brate la calculator sau taica-sau desena cu el in brate... Ajunsesem sa spunem ca va butona calculatorul inainte de a merge... dar din fericire am putut evita asta.
Ideea e ca nu am dormit cu el si imi pare rau ca nu l-am pus de la inceput intre noi, insa e mai bine asa pt el. Uneori cand ma uit la el cum doarme in patutul lui singurel ma apuca jalea... L-am dus in brate cat am putut si cat m-a lasat - si nu stiu cum dar parca nu oboseam niciodata... Si biberon i-am dat din prima saptamana si l-am si alaptat pana la 6 luni si jumatate, asa ca eu nu prea cred in chestiile cu naravitul... sa nu ii dai biberon ca nu mai suge... Nu e alintat, e chiar cumintel, nu adoarme el in 5 minute dar in 20 tot adoarme, dupa rugaciune si dupa poveste. Si in plus stie cum nimeni altul cand mami sau tati sunt obositi sa vina la noi si sa ne puna inapoi pe picioare.
Imi era rau si eram programata sa fac operatie de bila a doua zi si de abia ma tineam pe picioare. Alex avea 1 an si 6 luni si a venit la mine si m-a strans, m-a pupat desi nu stia nimic despre astea... De abia se trezise, era insa intunecat afara si a adormit la mine in brate, cu pieptisorul si burtica lipta de mine... parca mi-a trecut ca prin farmec si colica si greata si tot. Am refuzat operatia si am facut un tratament naturist. Maine Alex face 2,10 ani si eu tot nu am facut operatia si nici pietre nu mai am deocamdata... Dar parca stie cand ma mai simt rau ca trebuie sa vina langa mine sa se lipeasca de mine. E o mare iubire.
sinzi_ana spune:
Gazzela pot sa iti spun eu cum a fost la mine...
In maternitate plangea aproape non stop...asta pt ca nu am avut lapte la san, nu mi-au dat decat a 3-a zi lapte praf, si dupa ce halea un biberon cu glucoza dormea vreo 2 ore si incepea cosmarul...plangea si sugea la san...si nu se potolea pana la urmatorul biberon cu glucoza (care ni-l dadea din 8 ore in 8 ore sau chiar la 12 ore). Iar ca sa il stimulez sa suga nu ii dadeam nimic altceva...
A 3-a zi chiar inainte sa plec dr l-au trecut pe lapte praf pt ca era evident ca eu lapte nu aveam, am avut si ceva lipsuri amandoi (calciu si fier) si dupa ce i-am dat biberonul am plecat acasa unde a dormit 6 ore (credeam ca are ceva ca nu se mai trezea).
Apoi totul a fost tare simplu, il puneam la san vreo 20 de minute, apoi ii dadeam biberonul, adormea aproape instantaneu dupa ce il termina, il puneam in patut...
A dormit mereu dupa ceas...3ore...se trezea, iar il puneam la san, iar biberon (lapte nu am avut niciodata, dar l-am tinut la san 1 luna) si apoi il puneam in patut...Nici nu simtea...se trezea fix peste 3 ore clampanind din gingii de foame...
Noaptea saream o masa de san cand se trezea doar sotul meu si ii dadea el bibeonul si astfel prindeam 6 ore de somn continuu!!!
Nu a plans niciodata cand il puneam in patutul lui..pentru el este si era un loc in care se simtea in siguranta (ii puneam haine de-ale noastre sub asternut ne invatase o prietena...nu mai stiu exact explicatia, dar era ceva sa ne simta mirosul, si vibratiile...-sau ceva asemanator- sa ne simta aproape) cand se trezea chiar se juca linistit acolo, foarte rar s-a trezit plangand...
Mie mi se pare foarte important ca un copil sa doarma singur...Sa aiba locul lui in care nici un adult nu il invadeaza, sa aiba independenta lui acolo, sa se simta in siguranta singurel...independent...
Sa aiba aer curat, sa respire doar el oxigenul noaptea, sa fie liniste (fara foielile adultilor)...si cand are nevoie de prezenta noastra stie sa ne cheme...
Nu l-am lasat niciodata sa planga singur in camera, si poate de asta nu plangea pentru ca stia ca daca are nevoie vin imediat...
Mi se pare f important sa se stie in siguranta singur...
Si nu vreau sa imi laud copilul, ca e normal, ca pentru orice mama, sa spuna ca copilul ei e cel mai dezvoltat intelectual si fizic si ca orice mama am tendinta sa exagerez un pic cand vorbesc despre el...si mi se pare ca ii depaseste pe cei de varsta lui ca intelect...
Dar e un copil independent, care stie foarte bine ce vrea, stie foarte bine cum sa obtina, stie sa te joace pe degete, e foarte stabil...avand in vedere ca tocmai ce ne-am mutat intr-o tara straina si a facut fata cu foarte mare usurinta...
DEci eu sunt multumita de cum a evoluat, si de educatia pe care i-am dat-o...
Daca as mai avea un copil as face exact la fel...mi se pare cea mai buna reteta (poate doar ca as folosi scutecele din bumbac!!!)
Fiecare dimineata e un nou inceput
Sinzi, Radu
si David
David
lordra spune:
Gāndacelu', iarta-ma daca te-am jignit
. Departe de mine intentzia asta. Am precizat si in primul mesaj: m-am referit la "copii care au fost lasati destul de mult timp singuri (camera separata, pat separat, tzarc/leagan/balansoar), pt. ca nu cumva sa devina "naravitzi" (sau fiindca era mai simplu, mama putand sa-si faca treburile nestingherita)". Io de ei am vb., asha ca nu vad de ce ar trebui sa te simtzi vizata. Si cand am zis asta, m-am gandit la cateva exemple clare pe care le cunosc personal (cunostintze de-ale maica-mii si de-ale mele, personale. Si nu era un singur caz, asha ca mi-am permis sa generalizez, deshi poate ca nu era tocmai potrivi.
Pt. mine "attachemnet parenting" nu inseamna doar sa dormi noaptea cu bebe-n pat (nici io nu dorm, tzin doar patul ei lipit de-al nostru, pt. a ne simtzi cat mai aproape de ea). Am vazut destule cazuri de copii carora nu li se mai dadea atentzie daca chiraiau imediat dupa ce erau hranitzi/schimbatzi/dormitzi. Ca si cum, daca au parte de somn/hrana/curatzenie, bebelushii nu mai au dreptul sa ceara ceva.
Repet, am intalnit astfel de cazuri si chiar am primit sfaturi s-o las mai moale, ca-mi "naravesc" copilul. In spiritul acestor sfaturi am deschis subiectul. Vad, insa, ca s-a ajuns la cu totul altceva.
Si da, io sunt ferm convinsa ca daca n-ash fi procedat asha, fata mea n-ar fi progresat asha de bine. Sunt sigura ca statul incontinuu cu ea si anticiparea tuturor nevoilor ei i-a dat incredere in sine si a facut-o sa parcurga mai ushor acest drum. Si repet, nu e vorba doar de dormitu' in acelashi pat (vad ca asta a aprins spiritele p-aciia) ci de intregul nostru comportament fatza de micutzi.
gazzella spune:
Gandacel draga, cu tot respectul fata de experienta ta, referitor la ce spunea Lorda cam are dreptate. Eu mi-am vazut copilul crescand in timp ce cresteau si alti copii de varsta sa. La nici un an am iesit cu el din casa, mi l-a luat pe Puffo din lesa, mi-a zambit, s-a inchis in lift, il vedeam cum se intindea sa ajunga la butoane sa apese. El vroia sa plece cu Puffo singur la plimbare. Dupa minute de incercari de a-l convinge sa ma lase sa intru in lift, am fortat usile si am intrat peste el, a fost una din primele lui mari crize. Tot la un an am constantat ca avea un simt al orientarii in spatiu foarte bun. Noi faceam cu regularitate in fiecare zi un traseu de aproximativ 5km in parc. Intr-una din zile ajungem mai tarziu, prietenii mei deja o luasera la picior. L-am dat jos din carucior si lipa lipa in fata mea a facut tot traseul in mai bine de 2 ore. Nu s-a uitat nici macar in spate ca sa verifice expresia fetei mele, pentru a gasi sau nu aprobarea mea, era extrem de sigur pe el de ce facea. Nu tinea nici macar sa ma verifice daca sunt acolo pentru ca STIA ca sunt acolo. Tot inainte de un an, eu eram la calculator, la un moment dat il vad ca intra in sufragerie cu o cutie pe care o tara de un cablu USB pe care-l gasise in casa si-l legase EL. Toate astea eu sunt convinsa ca sunt datorate si faptului ca niciodata nu i-a fost limitat campul de cunoastere pentru comoditatea mea. Aletha J. Solter spunea ca un copil care nu va fi nevoit sa caute in permanenta acceptabilitatea, afectul parintilor, care nu va fi limitat sa cunoasca prin uzul tarcului, camerei personale care-i limiteaza si campul cunoasterii implicit, se va demonstra mai ingenis, mai capabil sa desfasoare activitati creative intr-o deplina concentrare asupra obiectului activitatii. Cum am mai spus, Felix e capabil sa plimbe 3 masini consecutiv, sa se concentreze doar asupra acestei actiuni si 2 ore. Intr-una din zile eram la lac, de la 12 la 4 n-a facut altceva decat sa puna pietre in camion, sa conduca camionul si sa descarce ceva mai incolo. A intrerupt doar sa vina sa manance, eu nu l-am chiemat, a luat cateva imbucaturi si a disparut. In tot acest timp eu nu intervin, ii respect spatiile si cele exterioare si cele interioare lui, asa cum de o vreme seara inainte de a adormi, lasa sanul si se intoarce cu spatele la mine. Daca incerc sa-l ating nu pare prea multumit, de cand am constatat asta el doarme pe o saltea toata a sa, eu pe a doua, iar taica-sau pe a treia.
Ii este respectata autonomia de cand si-a manifestat vointa de a-i fi respecatata. Asta-i una din diferentele care se impun a fi subliniate, un copil crescut in attacment parentig nu este presat sa devina autonom intr-o perioda in care este total depentent de curele mamei. Unui copil crescut in attachment parenting i se respecta vointa, treptata si elabarioasa desprindere de mama. E un proces lung care se cere a fi traversat in ani de zile si care in majoritatea cazurilor este fortat. Nu ma incanta cu nimic ca un copil doarme in 5 minute, si copilul unei prietene care a aplicat CIO copilului sau mai mic cu trei luni decat Felix doarme in 5 minute, ii da sticla, l-a salutat si-a plecat! Dar eu stiu cat a plans, cate nopti in sir a plans pana cand a ajuns la aceasta "mare realizare". Cand eram odata la ei si vroiam sa intervin ca deja simteam ca inebunesc m-a rugat frumos sa-l las in pace ca trebuie sa se obisnuiasca. Si s-a obisnuit! Inca o data, nu contesta absolut nimeni din sustinatorii attachment parenting ca aceste cazuri nu exista si ca sunt chiar majoritare, intrebarea e: cum s-a ajuns acolo, cu ce pret? Si da, vad privirea resemnata a celui copil, privirea care in permanenta cauta aprobarea mamei, il vad agresiv cu cei mai mici decat el, chiar daca nu violent. Daca parintele se va raporta copilului printr-un raport de forta constanta acesta la randul sau va adopta acelasi tip de raportare mai tarziu pe masura ce va creste cu cei mai mici decat el. De aici si copiii societatii nostre care nu stiu, nu pot, nu vor sa-si imparta jucariile, care se iau la palmi frecvent, se imping, se musca. In societatile in care copilului i se respecta ritmurile, nu este impins sa devina autonom la o varsta la care nu este pregatit nu va cunoaste violenta subita si implicit nu va actiona violent. Jean Lidloff spunea ca patru ani cat a stat printre acel popor amazonian nu a vazut nici macar o cearta, copiii nici macar nu ridicau tonul unul la altii, deci nu mai vorbim de palmi si restul actelor de violenta.
Neliana, am tinut sa subliniez asta pentru tine. Nu este un discurs legat de sociabilitate, cu totii devin sociabili mai devreme sau mai tarziu (bine, nu vorbim de cazurile patalogice) ci e un discurs mult, mult mai complex.
Lansez si o interbare celor care-si cresc copiii in attachement parenting. Crestem niste fii care vor fi incapabili sa se raporteze cruzimii (iarasi nu ma refer (doar) la crime, ci la lipsa de sensibilitatea, reala compasiune fata de cei mai slabi decat noi...)lumii in care noi traim?
Lordra, nu am treminat cu diversificarea. Ai dreptate, daca nu te simti capabila/pregatita e o greseala sa urmezi calea noastra.
Revin doar ca acum tre sa fug sa termin mancarea.
gazzella spune:
da, itasem, m-am luat cu vorba si am uitat.
Gandecel, tu esti foarte mult attachment parenting, asa te-am "citit".
Sanziana, spuneai de hainutele voastre... tot acolo ajungem, cred totusi ca el avea nevoie de voi nu de surogate, dar e bine si asa...
sinzi_ana spune:
Draga Gazzela...tu cred ca nu ai inteles...
Copilul meu a dormit singur in pat fara sa planga vreodata!!! Nu a avut niciodata nevoie de prezenta noastra pe timp de noapte...
Iar daca ce sustii tu e adevarat, si ar fi simtit nevoia sa doarma cu noi ar fi plans, nu???
Si ceea ce spui tu ca face baietelul tau...cred ca e normal...si nu e rezultatul educatiei attachement parenting...
Dar daca tu crezi asta...inseamna ca e foarte bine si ii facce bine copilasului tau!!!
Fiecare dimineata e un nou inceput
Sinzi, Radusi David
David
cipcipcip spune:
Io cred ca bebeii nu-s toti la fel, au personalitati diferite si unii au mai multa nevoie de afectiune ca altii. Io am aplicat AP atit cit am putut, dar de ex a mea nu s.a omorit niciodata sa fie leganata sau tinuta in brate prea mult. Cind i se facea somn si voiam sa o adorm in brate (de drag) urla ca din gura de sarpe, dar cum o puneam in patut cum se linistea si adormea 
In rest Gazella, imi place stilul tau, dar cred totusi ca nu trebuie exagerat. Si eu sint de parere ca un mediu steril duce la o imunitate proasta, dar de ex n-as da fructe nespalate (pot fi stopite cu pesticide sau chiar date cu vax-uri sa arate bine).
Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005
miau-miau spune:
eu am alergie la diverse teorii cu nume rasunator, importate de peste ocean (mai mult cu numele)si prezentate ca descoperiri de ultima ora, ca litera de lege, un fel de biblie pe care daca n-o respecti te indrepti spre un deznodamint tragic. Teorii care vor fi contrazise in scurt timp de alte teorii de ultima ora.
Am ramas cu o impresie proasta despre attachement parenting dupa ce am vazut pe teveu o emisiune in care un consilier sau ce ma'sa era, ghida un cuplu ce avea un copil problema in sedinte de tinere in brate cu forta a respectivului copil destul de marisor dupa parerea mea. Le bagase in cap parintilor ca datorita faptului ca cupilul nu a avut destul de mult contact fizic cu parintii in tinara pruncie, acum era cu probleme de comportament. Si recuperau acum, tinindu-l strins in brate la sedinta cu terapeutul respectiv. Copilul evindent se zbatea ca din gura de sarpe. Cine n-ar fi facut la fel? Copil care ulterior s-a constatat ca avea o alta problema, practica care trebuia tratata de doctor, nu ca nu era atasat.
Teoriile astea sint chiar periculoase in mina omului mai lent in gindire. In plus imprima un sentiment de permanenta vinovatie asupra mamei, ca nu face ce trebuie, ca e egoista si vrea sa doarma in loc sa alapteze 24 din 24 de ore. Copiii au nevoi afective diferite. Unii au nevoie sa-i tii in brate, altii chiar se enerveaza daca ii calaresti prea mult. Al meu dormea perfect daca avea liniste in camera, burta plina, aer curat in camera, temperatura nici prea-prea, nici foarte-foarte, nu era incotoshmanat si transpirat si se obosise (potrivit virstei) inainte de somn. Sint convinsa ca fiecare mama isi cunoaste propriul odor si alege cale cea mai eficienta si cu rezultate optime pentru toti.
Eu nu stiu cum poate cineva sa spuna ca se odihneste mai bine daca e copilul in pat, ca eu aveam cosmaruri ca am uitat sa pun copilul in patul lui dupa ce l-a alaptat si o sa ma asez pe el. Poate sint unele mai vioaie, dar eu eram ca drogata de oboseala, nu m-as fi bazat pe mine sa nu ma asez pe copil.
Chiar si patutul din reclama de se puna in patul parintilor ca sa nu se miste noaptea peste copil, hai sa fim seriosi, daca esti mai corpolent tu sau sotu' e suficient sa-ti arunci un brat in timpul somnului. Ca n-or fi toti asa silfizi, odihniti si proaspeti ca in poza din reclama.
RaluD spune:
Sunt de acord cu tine, Miau-miau.
Si Lordra si Gazzella au procedat foarte bine, daca bblushii lor asa au avut nevoie.
Am impresia ca greseala aici nu este aplicarea sau nu a attachment parenting, ci aplicarea nediscriminatorie a unor teorii, pentru ca asa ai auzit sau pt ca te preseaza apropiatii sau ai impresia ca altfel nu esti o mama buna.
Adica il las sa planga aiurea, chiar daca e mai sensibil, ca sa-l "dresez", ca asa zice teoria CIO.
Sau il tin in brate si dorm cu el tot timpul, chiar daca vad ca nu simte nevoia, pentru ca altfel profesorii X si Y spun ca va avea probleme de comportament.
Iarasi, purtatul copilului nu poate fi aplicat de mamele cu discopatie, cum avem noi o prietena, ca-ti faci varza spatele si asta nu-ti ajuta nici tie, nici lui bb. Dar poate fi aplicat de mamele cu spatele ok si cu bebelusi relativ mititei si care agreeaza operatiunea.
Lui Ina ii place in port-bebe, dar nu pot sa spun ca o da pe spate chestia asta, uneori chiar o enerveaza. Nici Emi n-a fost prea fan.
Cum spuneam si mai devreme, fiecare mamica si bb cu felul lor.
Trebuie sa fii informat, dar sa gandesti si singur.
Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina
Ajutati-l pe Andrei sa traiasca!
http://83.103.236.3/Andrei/index.htm