attachement parenting - opinii
Raspunsuri - Pagina 11
RaluD spune:
Apropo, Ina noastra de la mamici de nov-dec 2005 ce-o mai face? Stiu ca ea aplica attachment parenting cu Rachel si i-a mers bine.
Mai stiti ceva de ea?
Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina
Ajutati-l pe Andrei sa traiasca!
http://83.103.236.3/Andrei/index.htm
doruletz spune:
quote:
Originally posted by gazzella
privinta relatiei co-sleeping SIDS
http://www.babyfriendly.org.uk/mailing/updates/news_update_20041001.htm
daca veti urmari si link-urile din josul pagini veti vedea ca si RCM (Colegiul Obstetricilor din UK) au spus un da cosleeping-ului.
Poate nu chiar toti, uite ca la o simpla cautare am gasit www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2005/10/09/AR2005100901598.html" target="_blank">un articol mai recent (2005) in care se spune ca cea mai mare organizatie de pediatri americani (American Academy of Pediatrics) a spus "Nu" co-sleepingului din cauza riscurilor de sufocare (copiii trebuie sa doarma cu suzeta si in propriul patutz)!
Pana la urma, daca vrem neaparat sa gasim argumente 'stiintifice' care sa confirme comportamentul nostru fata de copii cred ca le vom gasi indiferent in ce tabara suntem caci parerile sunt departe de a fi unanime asa cum se incearca sa se acrediteze pe aici
quote:
Originally posted by gazzella
in societatea Yequana mamele au suportul altor mame, a adultilor in general, al copiilor capabili sa-i poarte pe noinascuti.
Ce relevanta au exemplele cu vanatorii din epoca de piatra sau maimutele sau societatile tribale care isi tin copilul agatat de mama pana la adolescenta?! Cu un pic de noroc copilul meu va trai intr-o societate occidentala industrializata, cu regulile si tabuurile ei, indraznesc sa sper ca nu va alerga cu lancea dupa bizoni, nu isi va duce viata intr-o colonie de cimpanzei si, cel mai probabil, nici in cine stie ce trib amazonian. Eu il pregatesc pentru a trai in societatea de aici nu in savana, agatat de blana mamei.
Nu putem imparti copiii in "normali", "exceptii" si "frustrati" numai pentru ca unii cred ca au gasit ei comportamentul perfect iar restul, cei care nu-l aplica, sunt fie iresponsabili fie neinformati.
Si copilul meu a fost alaptat dar a dormit singura in patutul si camera ei. Nici ea nu a plans niciodata (nici macar la vaccin, sic!
) A dormit toata noaptea la 6 saptamani, acuma adoarme in maxim 5 minute fara efort.. numai daca e in patutul ei. N-am facut nimic special pentru asta, ce as fi putut sa fac? Are toate calitatile pe care le-ati insirat si voi aici desi nu a fost tinuta tot timpul in brate. Nici vorba sa fie vreo exceptie (ca deja s-au adunat cam multe "exceptii" ca sa le mai putem numi asa) pur si simplu fiecare copil e diferit si are nevoi si preferinte diferite, nu putem sa-i punem pe toti in aceleasi tipare doar pentru ca am gasit noi o teorie si ne place cum suna!Una peste alta, multe din lucrurile care se sustin aici sunt fie evidentze spuse cu cuvinte pompoase si presarate cu citate fie exagerari cum ca ar trebui sa fie bietul copil legat de mama-sa tot timpul. Vorba lui miau-miau, cui i-ar place sa fie bananait toata ziua de colo colo legat de altcineva fara sa aiba si el spatiul si locusorul lui ?
Altfel, care parinte nu-si ia copilul in brate cand plange, cine nu-l pupa, cine nu se joaca cu el, care l-ar lasa sa urle flamand? sa fim seriosi, nu trebuie sa citim tratate de pedopsihiatrie ca sa facem gesturile astea ancestrale.
Asta cu "parenting atasamentul" e ca in emisiunea aia unde un reporter intreba lumea pe strada: "Copilul dvs e biped?" "Nu domnule, fugi de aici, copilul meu e sanatos tun!"
clau2toma spune:
Intru si eu in discutie cu voi si nu vreau sa jignesc pe nimeni.
Am sa incep sa scriu despre o prietena care are o fetita de 3 ani .Prietena mea ,de cand a nascut-o pe fata ,jur ca a stat non stop cu copilul in brate pana si cand dormea . Copilul la apr 2 ani cantarea 14 kg [deci era destul de grea] ,si cerea oriunde se afla [la cunostinte ,pe strada ,in parc ]sa o duca in brate .Acum fata trebuie sa inplineasca luna aceasta 3 ani si prietena mea este disperata ca nu poate sa se desparta de copil macar pe timpul noptii .Deci daca mama nu o tine in brate ,fata se trezeste si incepe sa planga .Casnicia ii ete amenintata ,chiar ea mi-a zis ca nu stie ce si cum sa procedeze ca ea nu a mai facut dragoste cu sotul ei nu exagerez ca din Septembrie anul trecut ca nu poate sa plece deloc de langa copil .Vrea din toamna sa o inscrie la gradinita ,a fost cu copilul sa vada despre ce este vorba si fata nici nu vrea sa auda despre o posibila despartire de maica-sa .O tot pregateste ,ii zice ca sunt multi copii ,ca o sa se joace ,ca sunt educatoare care o sa aiba grija de ea ,etc si fata nici nu vrea sa auda de gradinita .Acuma eu ma gandesc ccc ca poate o fi o exceptie ,ca nu toti copii tinuti in brate si care dorm cu mamicile fac asa .
clau2toma spune:
Acuma sa povestesc despre cazul nostru .
Eu am dormit cu copilul langa mine primele 3 luni .In acest timp l-am tinut f putin in brate .Atunci cand il alaptam ,cand il inbaiam si il mai plimbam dar f putin prin casa ,sau daca il durea ceva [a nu se intelege ca nu sunt o mama buna ,dar am vazut multe cazuri in jurul meu ,chiar la sora-mea cu copiii care stateau numai in brate pana si la toaleta ,iar eu nu imi doream ca ccc copilul meu sa stea agatat de mine in timp ce imi faceam nevoile smd].Intr-o seara ,in timp ce il alaptam [tin sa precizez ca nu am avut lapte si baiatul meu a fost hranit cu formula] ,la cat de obosita eram ,am adormit cu copilul in brate .La un moment dat m-am trezit brusc si am vazut ca mai avea putin si imi cadea jos din pat bebele pt ca eu fiind molesita de somn ,bratele mi-au cazut si copilul s-a rostogolit .Nu va spun ce spaima am tras .A doua zi m-am dus si i-am cumparat patut .De la trei luni dormea singur in patut ,dar cu mine in camera .Pe la 11 luni l-am lasat singur in camera si bine mersi dormea toata noaptea pana pe la 9 -10 ziua .Acum are 2,4 luni si cand il pun in pat dupa amiaza sau seara adoarme inmediat .Eu ies din camera dupa ce il pun in pat ca acum doarme in patul mare .Si sa nu va zic ce ma iubeste pustiul si ce ma mai pupa ,ma strange in brate ,ma provoaca la joaca smd .Este f independent ,ceea ce ma bucur ca la varsta lui se descurca in multe privinte fara ajutorul meu si nu stau toata ziua dupa fundul lui .Si mai sunt exemple dar deja m-am intins prea mult.
In concluzie fiecare parinte isi creste copilul asa cum ii dicteaza inima si asa cum simte el mai bine ca nu i-ar face un rau propriului copil .
spic de grau spune:
quote:
Originally posted by gazzella
Spic de Grau, dar a dormit singur de la inceput fara plansete?
Cum ai procedat?
Pana cand s-a obisnuit singur chiar nu a plans? Inteleg ca nu l-ai alaptat, al meu si acum ca sa adoarma are nevoie de san (s-a intamplat doar de 2 ori sa adoarma fara san in circumstante deosebite sau in masina in timpul mersului de alte cateva ori). Dar un copil alaptat cel putin in primele luni de viata doarme numai si numai la san, asta daca nu vrei sa legeni sau sa-i aplici CIO, altfel iti ia cam asa, o ora sa-l culci. Pana cand avea 3 luni imi lua chiar 2, de la 9 la 11 alaptam.
Gazzela - pe David l-am nascut prematur si prin cezariana. In primele 10 zile de viata a stat la incubator, cu mici iesiri cnd il tineam in san, eu fiind intinsa in pat. Pe toata perioada spitalizarii, David a fst cel mai cuminte copil din sectie, plangea doar daca ii era foame sau frig. In rest dormea.
Ajunsi acasa de la maternitate, din prima noapte, David a dormit singurel in patutz. Fara nici un fel de planset!
Cum mai spuneam, l-am avut pe David in camera pana la 6 luni..poate 6 luni jumate.
Apoi ne-am mutat in camera alaturata (ne despartea un perete). I-am facut un ritual pe care i-l pastrez de la nastere: baitza, laptic, cantecel si pupicuri, apoi Suzi si Rila - ii pun o jucarie care-i canta vreo 2 minute, ii spun "noapte buna", il inchin, si ies din camera. Las usa intredeschisa si ma mai uit la el.. In cateva minute adoarme! Stie intotdeauna ce urmeaza, ptr ca are acest ritual. Si eu cred ca e bine ptr el.
Asa, cnd dormi cu el, copilul se culca la 9 seara, il adormi, si te furisezi afara din pat ca sa te mai uiti la un film, nu? Daca se trezeste si nu esti in pat? Nu plange?
Numar pe degetele de la o mana noptile pe care le-a dormit "cap-coada" in pat cu noi. E adevarat ca ptr tine ca mama e minunat. Dar ptr el? Cnd dormim transpiram - doar d-aia ne spalam dimineata. Deci copilul respira un aer viciat in camera adultilor. Apoi tu ca om mare mai tusesti, mai sforai, mai vorbesti in somn. Pai nu se trezeste bietul copil? David in noptile in care a dormit cu noi (si asta cand se intampla sa vomite seara, ca sa il ridic in somn daca ar fi vomitat), eu il puneam intre noi, cu capul unde tineam noi capul, iar peste noapte David se intorcea in sens invers! Ca sa nu mai spun ca de vreo 2 ori a si picat din pat.
Gata! fug la nani ca maine nu e uichend
- seara frumoasa!
Lumy- mamica lui 
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi
(11 Martie 2004) Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.
sinzi_ana spune:
Da, am uitat sa spun ca si noi avem ritual la somn...
Facem baita, ne harjonim un pic, apoi mami citeste o poveste, tati alta poveste, mai povestim de peste zi si apoi muzica si la culcare...
Adoarme cu muzica...cand era mic ii puneam muzica clasica, acum are preferinte...ori vrea din cutiutele muzicale cate o melodie, ori vrea ceva in engleza, ori vrea cu delfinii (sau cu sunetele naturii) ori vrea muzica clasica (deja stie cativa compozitori si cateva melodii)...
Fiecare dimineata e un nou inceput
Sinzi, Radu
si David
David
gazzella spune:
foarte pe scurt: Doruletz articolul mai recent o fi el mai recent, dar este publicat pe site-ul Washington Post si nu pe site-ul AAP ca o ultima noua pozitie despre SIDS, de unde doar se preia pozitia AAP referitoare la SIDS.
Rob Stein, care mie-mi rezulta jurnalist nu specialist in somnul copiilor cu toate implicatiile sale da si unele pareri contra despartirii copilului de mamam in timpul noptii.
Doruletz, cu siguranta ca nu-ti vei creste copiii alergand dupa bizoni, dar daca tu ai vazut doar aceasta imagine a societatii Yequana simt ca eu, cel putin tie nu mai am nimic de comunicat.
Pentru curiozitatea celorlalti, copiii societatii Yequana nu stau agatati de mamele lor si la 3 ani, la 2 ani fetele incep sa dea prin sita tapioca independent de mama, baietiii la trei ani incep sa constriasca canoe, ca la 4 sa fie capabili sa le conduca singuri pe rau!
Copiii nostri, unii dintre ei, la 4 ani nu-s instare sa-si lege nici macar sireturile.
De acum inainte, cum eu am intrat pe acest subiect nu pentru a polemiza ci doar pentru a intalni experiente, viziuni comune am sa-mi expun experientele doar acelor persoane care au o aceasi orientare ca a mea.
Miau-miau, referitor la imbratisearea contenitiva, cred ca despre aia vorbeai, stai linistita ca nu-s asa lenti oamenii in gandire. Unii mai si gandesc chiar daca-s adepti attachment parenting. Daca ai fi urmarit cu atentie link-urile date la profilul Aletha J. Solter am specificat ca-i un al doilea capitol in cartea sa extrem de controversat care se revera, uite ce revelatie!, chiar la plansul copilului care trebuie asecondat intr-o criza de furie tinand copilul obligat in brate.
Fetelor, celor care nu v-au plans copiii niciodat si au dormit, n-au avut nevoie de contactul vostru fizic. Cu totii se pare ca au beneficiat de cure medicale, in spitale, David al lui Sanziana chiar a avut reprize pe plans in spital, care in mod miraculos au incetat, iar copilul nu mai avea nevoie de contactul cu mama. Eram pe punctul de a descrie viziunea mea fata de aceste aspecte, dar m-am oprit in timp.
Exista cateva chei de intelegere a acestui fenomen: Frederick Leboyer, Jean Liedloff si Alice Miller cu una din cartile sale "Prisoners of Childhood".
spic de grau spune:
quote:
Originally posted by gazzella
Fetelor, celor care nu v-au plans copiii niciodat si au dormit, n-au avut nevoie de contactul vostru fizic. Cu totii se pare ca au beneficiat de cure medicale, in spitale, David al lui Sanziana chiar a avut reprize pe plans in spital, care in mod miraculos au incetat, iar copilul nu mai avea nevoie de contactul cu mama. Eram pe punctul de a descrie viziunea mea fata de aceste aspecte, dar m-am oprit in timp.Exista cateva chei de intelegere a acestui fenomen: Frederick Leboyer, Jean Liedloff si Alice Miller cu una din cartile sale "Prisoners of Childhood".
Simo74 spune:
Gazella Am citit tot subiectul de la cap la coada, recunosc ca mi-a luat ceva timp Nu vreau sa-mi exprim nicio opinie despre attachement parenting, dar un singur lucru mi-a atras atentia si anume:
"Fetelor, celor care nu v-au plans copiii niciodat si au dormit, n-au avut nevoie de contactul vostru fizic. Cu totii se pare ca au beneficiat de cure medicale, in spitale"
Ei bine, eu cu bebelusul meu am stat fix o noapte in maternitate si atunci in aceeasi rezerva. Apoi, am venit acasa, unde de mai bine de noua luni doarme fericit in patutul lui...fara sa planga si cu un zambet ingeresc pe chip. In primele trei luni l-am alaptat aproape non-stop cu exceptia orelor de somn cand, ghici ce?...dormea fericit in patutul lui, ma repet nu-i asa? si inca il mai alaptez si il tin in brate si copilul meu chiar nu stie sa planga, decat sa maraie din cand in cand ...Ce zici, unde-i faza cu spitalul si tratamentele medicale. Sa fiu eu oare cea mai fericita dintre exceptii?
emasto06 spune:
Subiect foarte interesant, bravo !
Eu sunt adepta conceptului "totul cu masura in viata". Asadar cand bebeul este foarte mic, in primele luni de viata, are nevoie de contactul fizic cu parintii(mama in mod special) . Este ca o trecere de la dependenta 100% de mama (viata intrauterina) la independenta totala specifica maturitatii.
Procesul de "desprinde" de mama trebuie sa fie treptat, orice intrerupere brusca poate determina dezechilibre....parerea mea. Orice etapa in dezvoltarea copilului are importanta ei.
Cand este nou-nascut-apropierea de mama, alaptarea. Cand este copil mic(pana la 3 ani) prezenta mamei, tatalui in preajma cateva ore pe zi la joaca, la hrana. In aceasta etapa cel mic trebuie sa stea tot in mediul familial pe parcursul zilei (nu sunt adepta frecventarii creselor , gradinitelor zi-lumina intre 1 si 3 ani...daca este posibil, desigur).
Dupa 3 ani, incepe sa mearga la gradinita, independenta lui creste semnificativ, mananca, doarme singur in camera lui.
In anii care urmeaza devine tot mai sigur pe el si independent. Pleaca in tabere, ia decizii asupra programului zilnic . Catre varsta de 16-18 ani un tanar trebuie sa fie 100% independent.
Sigur fiecare copil este in felul lui, intervalele de varsta pe care le-am precizat sunt orientative. E clar ca nu este in ordine sa existi in viata unui bebe doar cand il hranesti si-l speli, apoi sa-l abandonezi intr-un patutz cochet dar ...tacut si rece, dupa cum nu este in ordine sa existi in viata unui tanar de 18 ani in momentul in care merge la o petrecere, se intalneste cu prietenii.
Gazella, spuneai despre copiii societatii Yequana . Da, ei la 4 ani pot merge cu canoea pe rau singuri, dar nu stiu ce sa faca cand trebuie sa cheme un lift, sa deschida o usa la metrou, sa se opreasca cand e rosu la trecerea de pietoni. Capacitatea de invatare este aceeasi la toti copiii, sunt la fel de inteligenti toti. Deprinderile lor difera in functie de stimulii primiti si de educatie.
Asadar , iubiti copiii de aproape cat sunt mici si de departe cand sunt mari ....E foarte simplu si frumos.
N-am spus nimic despre mine: am 2 baieti de 3 si 8 ani.
Ema, Bogdan 
si Adrian