attachement parenting - opinii
Raspunsuri - Pagina 22
Morgano spune:
Tot pt. Bic, m-am dat pe site-ul cu askdrsears ore in sir, sunt multe-multe chestii interesante.
Pacat ca nu il pot citi mult mai multe fete fiind in engleza
Si mai mare pacat ca nu-l citesc nici cele care ar putea intelege.... 
Ripley si Ana Ecaterina(10.11.2005)
Banti spune:
Eu cred ca se stie dintotdeauna ca bebelusilor le place cel mai mult sa fie tinuti in brate si asta nu e o forma de rasfat. Cum am mai spus, si eu mai fac activitati cu bebe in brate, si nici nu-l las prea mult sa plinga. Cum aud ca plinge il iau in brate. desi il am pe al treilea care e bebe acum, asa am procedat cu fiecare. Sint si momente cind nu il pot tine in brate, plus ca deja am probleme cu spatele, dar mi se pare ca vine din instinctul nostru de mame sa il luam in brate si sa-l tinem asa cit putem de mult daca ne permitem. Eu i-am si alaptat pe toti (il alaptez si pe al treilea)pentru ca am avut laptic si am putut. Lucrurile acestea mis e pare absolut firesti, poate alte mamae fac altfel, dar cred ca nu e cazul sa se iste controverse pentru ca oricum fiecare face cum crede ca e mai bine pentru el si copilul sau si cum poate. In fond, fiecare este raspunzator pentru viitorul copilului sau si ce va deveni acesta.
Ioana - de 3 x mami
lordra spune:
Hmmmm....dupa cum previzionasem, s-a cam dus dracu' subiectu' asta fiindca lumea a dat-o pe mishtouri. Ma rog...
Ca tot ultima mea postare era legata de aspirat si de caratul copilului in bratze in acest timp, hai sa va citez din "Secretul copiiilor fericiti" de Steve Biddulph (cine nu agreeaza citatele, sa schimbe topicul
, ca mai sunt si altele interesante pe DC)
"Recent, am vazut la televiziune o emisiune despre copiii supradotatzi. Am avut un sentiment ciudat - intr-adevar, aceshti copii erau cu sigurantza supradotatzi, insa unii se maturizasera in chip neobisnuit. Una dintre familii mi s-a parut remarcabila prin modul in care se purta cu copiii. Cele 4 fete cu varste cuprinse intre 8 si 16 erau foarte prietenoase, degajate si cu picioarele pe pamânt, dar cu toate astea erau supradotate. Cea de 16 ani, "sarise" peste scoala primara (la recomandarea invatatorilor - deshi parintgzii ar fi dorit ca ea s-o urmeze) si lucra in prezent la teza ei de doctorat despre celulele maduvei spinale. Intrebat cum a ajuns sa aiba asemenea copii geniali, tatal a raspuns: "Nu poate fi ceva genetic, bancile de sperma inca nu au facut coada la usha mea " (el avea doar o inteligentza medie). Iar mama a adaugat: "Noi doar le-am explicat". Ea a povestit ca, spre ex., in timp ce dadea cu aspiratorul, ii vorbea bebelushului pe care-l purta in cârca despre ce facea, cum zgomotul venea de la motorul din interiorul aspiratorului, care era un motor electric ce se invartea rapid, ca aerul pe care il sufla facea un zgomot puternic s.a.m.d...."
So, oricât am crede noi ca bebelushii is niste necuvântatoare care nu pricep mai nimic si nu conteaza unde-i lashi, sunt sigura totushi ca aceste mici fiintze total dependente de noi se vor dezvolta muuuuuult mai bine daca vor fi tratatzi ca niste companioni suficient de inteligentzi astfel incat sa merite sa-i implici in tot ceea ce faci, explicandu-le in acelashi timp tot ceea ce vad in jur si trebuie sa priceapa. Cu cat itzi vei lasa copilul ferit de orice activitate de-a ta, si te vei limita doar la a-l lasa sa se joace singur (chiar cu jucarele "inteligente"), din cand in cand, rapindu-tzi doar cate 10-15 min. din timpul doar pretios pt. a-l baga in seama, cu atât acel copil va evolua mai lent. Parerea mea! (am. vb. la modul general, sper sa nu sara iar vreo mamica ce se simte vizata)
Tocmai de aceea prefer sa-mi car copilul in bratze in timp ce fac diverse activitati. O vad ca urmareshte atenta ceea ce fac si e foarte calma. Vorbesc cu ea incontinuu si-i explic pashii pe care-i parcurg in finalizarea acelei activitatzi, fiindca sunt suta la suta sigura ca aceste eforturi ale mele o vor ajuta sa evolueze bine.
Gandacel spune:
Bic, super link-ul! Ne va folosi si mai tarziu, nu numai pentru subiectul asta!
Ripley, intotdeauna cannd inviti la calm si respect niste persoane agresive de felul lor, rezultatul va fi un raspuns cu si mai mare agresivitate!
Intr-adevar, in orice coltisor al vietii noastre tonul face muzica, de asta in unele familii muzica suna ca un zgomot de nesuportat! Iar bebeul mititel, fie el si purtat in brate de mama cand face diverse activitati casnice "pe intelesul copilului", caruia ii explica tot, va prelua si el tonul casei. Nu al mamei pentru copil, ci al mamei fata de toata lumea. Vom vedea fiecare dintre noi exact cum va discuta copilul cu cei din jur atunci cand nu va mai fi un copil, ci un adult la casa lui! Atunci vom culege roadele educatiei oferite, nu acum. Credeti ca primele 6 luni sunt cele mai importante? Sunt pentru echilibrul si increderea in oameni a copilului, insa modelul de comportament i se va forma mult mai tarziu, la pubertate, in adolescenta, cand putini parinti isi mai fac timp suficient pentru copiii lor. Eu asta cred ca era ideea Gazzelei, nu ca iti porti copilul legat de tine pana la 18 ani!
Multi avem impresia ca la 16 ani copilul isi poate purta singur de grija. Insa el trebuie in continuare incurajat, sustinut sa ia propriile decizii. Iar noi trebuie sa facem asta cu aceeasi dragoste si disponibilitate FIZICA (,) ca si la cateva luni.
Cu riscul de a ma repeta: nu teoria conteaza, ci practica.
Lorda, saraca, a deschis un subiect pentru a obtine niste opinii, nu pentru ca niste mame sa se certe care este "PRO" sau "CONTRA" AP... Ce prostie! Pro sau contra? De ce ne impartim mereu in tabere de pro sau contra? Cale de mijloc nu este, ori nu se poate discuta in termeni de "uite, eu fac asa si am rezultatul asta"...?! De ce mereu ajungem sa spunem: "mai, dar tu gresesti enorm"? "Uite cum trebuie de fapt sa faci, ca sa fie bine..." Doamne, daca o femeie nu simte ca se sacrifica facand toate acele lucruri care pentru mine sunt imposibile (de ex. dat cu aspiratorul sau carat copilul in brate, ca am probleme de sanatate), de ce sa nu o faca? Sunt mame (ca mine) care dpdv fizic nu am cum sa faca anumite treburi, sau dpdv psihic nu cred ca e necesar (tot ca mine). Asta inseamna ca fac rau? Inseamna pur si simplu ca integreaza un nou membru al familiei in peisaj! Asta presupune ca parintii sa isi schimbe putin obiceiurile, insa copilul va trebui sa se incadreze in tabloul general, nu sa-l schimbe complet! Mie cel putin asa mi se pare normal. Copilul meu va respecta orarul de somn si papa al casei, va avea aceleasi obiceiuri alimentare (sanatoase), va adopta (prin imitatie, clar!) comportamentul nostru, al parintilor. AP sau nu, fiecare isi creste copilul conform valorilor familiale concrete.
Ce rost are sa ne certam?
O intrebare am: cand va plimbati cu caruciorul, tineti copilul cu fata la voi, sau la lume? Cand pare mai fericit? Cand merge cu fata la lume, sau la voi? "prietenii stiu de ce" intreb...
P.S. L-am pus la PS, pentru ca este off-topic, insa vreau sa spun mamicilor care petrec prea mult timp lipite de copiii lor ca este foarte nesanatos. Nu vreau sa ma inscriu in linia "nu faceti bine asa", insa nu stiu cum altfel as putea incuraja unele mamici sa citeasca despre efectele apropierii pe perioade lungi a unui bebe mic de un adult. Este complet contraindicat sa doarma cu bunicii sau persoane bolnave (nu contagioase), pentru ca energiile negative ale adultilor (care de mult nu mai sunt "curati" ca niste copii) sunt imprumutate copilului. Copiii au inima larg deschisa (nu vreau sa intru in amanunte, insa este vorba de chakre) si sunt f receptivi, sunt ca un aspitaror de energii. Ei primesc tot ce li se ofera, fie bun fie rau. Daca noi avem un dezechilibru energetic (de care nici nu ne dam seama) copilul il va prelua daca sta suficient de mult timp in campul nostru energetic. Si va avea diverse probleme, care nici nu stim de unde apar (o imunitate scuzuta, apatie, oboseala, voma...)! Ma opresc aici, pentru ca este un alt subiect, si inca unul sensibil...
Pupici la toate mamicile cu bebei sanatosi si bine-crescuti!
Gandacel si Bogdanel (14.11.2005)
Sabina spune:
gandacel, iarta-ma, dar PS-ul tau e amuzant.
si penTru mine ca ortodoxa care nu crede in chestii din astea, si pt cei care nu cred in nimica:)
si plus ca poti atinge sensibiltati cu persoane care sunt bolnave dar nu contagioase
vezi ca ai cam festelit-o acuma.
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
Gandacel spune:
quote:
Originally posted by Sabina
gandacel, iarta-ma, dar PS-ul tau e amuzant.
si penTru mine ca ortodoxa care nu crede in chestii din astea, si pt cei care nu cred in nimica:)
si plus ca poti atinge sensibiltati cu persoane care sunt bolnave dar nu contagioase
vezi ca ai cam festelit-o acuma.
Sabina si
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
Multumesc de atentionare! Nu stiu de ce ti se pare amuzant... Mie nu mi se pare amuzant ca unii cred ca Dumnezeu a existat, doar pentru ca eu nu cred... Nu stiu cu ce am festelit-o... mi-am spus o parere. Ca orice nu este direct palpabil, e normal sa fie pus la indoiala, dar eu nu mi-as permite sa ma amuz pe seama credintei altora!
Gandacel si Bogdanel (14.11.2005)
mara95 spune:
Lordra, interesant subiect!
Si la mine e la fel ca la tine!Nu stiu cat de sanatos sau nesanatos este obiceiul de a fi mai aproape de bb, dar eu asa ma simt bine, asta ma caracterizeza.Desi imi tin bbele in brate mult timp, el mai stie sa stea si singur cu jucariile, dar pana se plictiseste de ele.In momentul in care ii oferim alta , el stie ca e noua si continua joaca.Deci stie ce vrea. Nici bebita mea nu stie sa planga,raspundem repede la nemultumirile ei.Cred ca din cauza asta(ca nu am necajit-o niciodata),rade la necunoscuti.Nu stie ca poate fi si o alta alternativa, pentru ca noi tot timpul ne jucam cu ea si asa crede ca trebuie sa fie.
Am citit undeva ca pana la 3 ani au loc cele mai multe conexiuni in creier, lucru care se realizeaza prin interactiuni cu bb cat mai multe si cat mai variate.Daca s-au ratat aceste conexiuni, ele nu se vor mai realiza toata viata.
Concluzia:in crestera copilului meu ma voi orienta dupa experienta altora scrisa sau orala filtrata de instinctul meu.
spic de grau spune:
quote:
Originally posted by Sabina
gandacel, iarta-ma, dar PS-ul tau e amuzant.
si penTru mine ca ortodoxa care nu crede in chestii din astea, si pt cei care nu cred in nimica:)
si plus ca poti atinge sensibiltati cu persoane care sunt bolnave dar nu contagioase
vezi ca ai cam festelit-o acuma.
Sabina si
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
Sabina
, sa stii ca aici eu ii dau dreptate lui Gandacel. Si sa iti spnu de ce cred asta. Stii ca se spune despre copii, ca sunt ca niste buretei, si ca daca tu esti stresata, el simte si preia stresul tau. Nu asta spunem mamicilor care sunt disperate, obosite si se plang ca au bebei f iritati?Eu una am observat asta cu David al meu. Simte daca nu sunt in apele mele si devine f moracanos. Si asta din totdeauna!
Iar in legatura cu cearta iscata - mie una imi pare rau ca s-a ajuns la asta. Din pct meu de vedere totul s-a invartit in jurul dormitului in pat cu bebele. Iar cnd eu si Sanzi ne-am exprimat dezacordul ni s-a aruncat in fatza ca copii nostri au facut cure prin spitale. E frumos asta? Nici macar nu ni s-a explicat ce a vrut sa spuna!
In fine! O saptamana frumoasa la toti!
Lumy- mamica lui 
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi
(11 Martie 2004) Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.
AB spune:
quote:
by Spic de grau
Sabina
....
Iar in legatura cu cearta iscata - mie una imi pare rau ca s-a ajuns la asta. Din pct meu de vedere totul s-a invartit in jurul dormitului in pat cu bebele.
Spiculet una e ca puiul preia agitatia. La suparare, frica, bucurie din cauza hormonilor eliberati te simte si copilul si cainele, etc. dar logica lui Gandacel unde ne duce? La faptul ca o mama sau un tata cu cancer de exemplu, sa-si abandoneze copii spre binele lor?
Ca sa nu vorbesc de persoane cu boli de inima sau alte chestii tratabile dar cronice. E o limita in toate, nuu?Mai bine langa o mama bolnava si iubitoare, decat langa una sanatoasa si isterica
. Ce ziceti? Fireste ideal e ca cel care ingrijeste copilul sa fie calm, iubitor, sanatos si tot asa!Off-topic!
----------
Legat de cearta iscata... Nu ti-as da dreptate. Dormit, carat, etc. Nu e un caz izolat! Toleram orice celor care se afla in tabara noastra si inchidem ochii la ceilalti indiferent cat de tare e luat in balon cineva care posteaza civilizat, dar de partea cealalta. Rusinos si tipic romanesc sa ataci s-apoi sa te dai nevinovat[
] ei bi, the Extra-Bramburici, si ceata de pitigoi (22.07.2003),(19.06.2005)
gazzella spune:
Spic de Grau, foarte pe scurt, iti scrisesem deja jumate de pagina si un virus nenorocit mi-a cancelat totul.
Nu a fost in itentia mea sa te jignesc, sa te cataloghez ca o mama incapabila, putin iubitoare. Nu am vrut sa ma lansez in explicatii tocmai din teama de a nu fi nevoita sa dau explicatii pe marginea explicatiilor. Ti-am dat unele chei si datorita faptului ca ti-am vazut locatia. Mi-e greu sa cred ca nu exista informatii despre Leboyer si scrierile sale in limba franceza. Aveai un prim punc de plecare de acolo.
Si copilul meu a suferit traume legate nasterii si zilelor imediat urmatoare nasterii sale. S-a nascut cu scor 10 printr-o nastere vaginala, putin instrumentalizata, iar la 2 ore dupa nastere mi-a fost luat pentru investigatii medicale amanuntite printre care si o prelevare de sange din calcai. Credinta general intalnita chias si-n lumea medicala e ca un nou nascut nu percepe durerea sau chiar daca o percepe nu lasa urme uneori adanci chiar si-n viata de adult. (exista un studiu realizat la Universitatea din Siena, asta daca sunt care vor sa aprofundeze informatia). Mi l-au adus la cateva ore din nou, dupa care mi l-au luat din nou si tot asa...
Ei bine, sa revenim la Leboyer asta, in lucrarile sale explica, descrie nasterea traumatizanta, dar si caile, circumstantele care duc la o nastere lipsita de traume.
Am citit din postarile tale ca ti-a fost luat copilul si pus in incubator fiind prematur. Tot oamenii de stiinta afirma ca prematurii au o evolutie mult mai buna in afara incubatorului. Acum tu ai sa ramai perplexa, ai sa-ti spui ca "Asta-i rau dusa! daca mie mi l-au luat insasi doctorii!" Te cred si-ti pot intelege durerea si deznadejdea de a te regasi in fata unui copil nascut prematur. Ai lasat ca lucrurile sa curga, in situatia ta cred ca as fi facut si eu la fel, mai ales fiind la primul copil, fiind lipsita de o multime de informatii asa cum eram eu la nasterea copilului meu. (Acum la al doilea lucrurile stau diferit, cum o nastere acasa costa foarte mult pentru buzunarele noastre m-am pus sa caut spitalul care favorizeaza nasterea activa, dulce, roooming non stop, plus ceva la care tin un lotus birth, sa speram ca il si gasesc!)
Ei bine, in momentul in care copilul a fost indepartat de tine el a subit o trauma, asta o sustine Liedloff, antropoloaga. Alice Miller (formata la scoala lui Freud, dar care ajunge ulterior sa-l conteste si sa-i recunosca un singur mare merit) vine si preia ideea lui Liedloff in una din cartile sale. Ca o rezultanta a analizei sale este si ideea ca aceste persoane in timp isi creeaza un fals Eu neputand sa-si recunoasca Eu-l real.
Sper ca acum sa ma intelegi, sa nu mai continui sa te simti ranita, nu a fost in intentia mea sa te ranesc, ci doar sa-ti dau niste puncte de plecare. Poate ca am gresit, am gresit acolo unde eu nu ar fi trebuit sa intervin necerandu-mi-se aceste puncte de plecare, greseala este inerenta si pentru ca eu in foarte mare parte recurg la referinte, texte sau incerc sa recurg la ele. De aici, probabil, o mare parte din parinti se simt vizati in mod direct.