Eu am inselat!
Raspunsuri - Pagina 13
denizel spune:
Medi draga, mai poti? 
Uite, sper sa nu fiu considerata penibila dar, presupunand ca ai deschis topicul asta pt. ca esti tare trista si dezorientata si nu mai stii nici tu incotro s-o apuci, ma gandesc sa-ti scriu si eu ceva, cumva din alta perspectiva.
Casatoria este un legamant destinat sa dureze pana cand moartea ii va desparti pe cei doi. Eu sunt sigura ca tu asa ai privit casatoria ta pana in momentul in care pur si simplu nu ai mai indurat. Ai inceput cealalta relatie, chiar nu mai are rost acum sa stea fiecare si sa-ti disece intentiile si actinile pe care nici macar nu le cunosc.
Ce cred eu cu tarie este ca Dumnezeu iarta adulterul ca pe oricare alt pacat. Adica nu este obligatoriu ca totul sa fie pierdut atunci cand cedam "ispitei". Chiar daca ceea ce ai facut a condus la niste consecinte care nu mai pot fi inlaturate, Dumnezeu te va ierta si te va ajuta sa-ti revii, sa-ti restaurezi relatia cu sotul tau si sa-ti pui ordine in viata. Trebuie ca tu sa vrei asta si sa-I ceri sprijinul. Te-ai gandit la asta vreodata?
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
ellej spune:
Imi pare rau, nu ma pot abtine sa nu intreb: daca amantul nu te lasa pentru alta, ai fi continuat relatia si in momentul de fata? Ai fi inceput topicul asta, zincand "sunt maritata dar insel, spuneti-va parerea"? Stiu ca lucurile nu sunt albe sau negre dar mi-e mai mila de sotia respectivului decat de tine. Sunt de acord cu Alyssa si celelalte de aceeasi parere, oricant ai fi de amorezat nu treci anumite limite, nu te-ai fi incurcat cu un minor, nu?
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
zanazanelor spune:
Medi, sa stii ca pentru fapta ta, cred eu, multa multa multa intelegere gasesti de la cineva care a facut ce ai facut si tu... Asta e parerea mea citind atatea alte povesti pe forum...
Trecutul nu-l mai poti schimba, asta-i lucru de la sine stiut, insa eu nu prea pot sa inteleg asa de bine oamenii care gresesc MULT pentru ca nu se gandesc BINE inainte de a lua o decizie...
Tu te-ai casatorit cu sotul tau pentru ca il iubeai... Fiecare intelege prin iubire ce doreste la un moment dat. Spui ca a fost crescut intr-un anumit fel, ocolosinf fiind datorita faptului ca era mai bolnavicios. O curiozitate: daca ai STIUT ca acest barbat este un tip bolnavicios, daca ai stiut ca maica-sa l-a crescut ca pe un tip care toata viata trebuie sa fie servit, de ce nu te-ai asezat pe o bancutza sa incerci sa iti imaginezi macar cateva minute cum iti va fi viata alaturi de un om care are mai multa nevoie de o infirmiera, decat nevoia de a fi barbatul pe care orice femeie doreste sa se sprijine in momentele mai grele din viata?
Acum nu mai conteaza... Spui ca te-ai simtit la un moment dat impovarata, desi o buna perioada de timp probabil ca nu ti-a fost greu sa iti asumi mai multe roluri decat trebuia in mod normal. Observ aceasta tendinta a femeilor de a se simti mai cu motz si mai importante pe pamant daca au mai multa putere de decizie in casa, daca fac mai multe decat barbatul, daca ele sunt capul familiei... Si se simt tare bine in aceasta postura...pana in momentul in care clacheaza. Atunci au nevoie de bratul acela care ar trebui sa le ridice, de umarul pe care ar trebui sa planga, de vorba aceea care sa le dea putere, de impulsul care sa se revigoreze... Si vad ca nu primesc asa ceva, si se simt dezamagite pana la Dumnezeu si o cale inapoi, si se intreba de ce trebuie sa se ridice tot singure? Si, normal, cand apare la orizont un barbat puternic, capabil sa le ofere taria necesara...se schimba tot...
Multa lume te-a intrebat de ce nu ai divortat. Nu ai divortat si tu, ca si MULTE alte femei, din diverse motive:
- cum sa-ti dezamagesti parintii (ce aiureala! de parca ar trai ei vreodata in locul tau);
- cum sa-ti cresti singura 2 copii (ei, hai, stiu mame care s-au dat peste cap pentru copiii lor si tot au reusit...chiar mi-a ramas in minte ce spunea candva o femeie pe forum: se intreba cum sa-si creasca cei 2 copii dintr-un salariu de vanzatoare?...si uite ca nu a ramas langa al ei sot, nefericita, si si-a zis "daca murea, ce ma faceam? nu trebuia sa imi cresc copiii singura?");
- n-ai vrut sa iti dezamagesti sotul (eterna poveste...oare cum l-ai fi dezamagit mai mult: parasindu-l sau mintindu-l 6 ani?);
- n-ai vrut sa iti creasca copiii alt tata decat cel natural (oare de ce cred mereu mamele ca peste ani si ani copiii le vor ridica statuie pentru ca au ramas cu tatal lor, desi erau tare nefericite?...marea majoritate a acestor femei devin cele care spun mai tarziu copiilor: "m-am sacrificat pentru voi; am ramas langa tampitul asta pentru ca sa aveti voi un tata"...etc)
Acum, normal, cum era sa iti parasesti sotul? Bineinteles ca nu ai facut-o pentru ca si amantul era casatorit. Ghinion!
Normal ca acum simti un gust amar. De ce? Nu pentru ca ai inselat, ci pentru ca ai aflat ca amantul tau s-a indragostit de alta. Te simti tradata, esti suparata ca ti-ai inselat sotul cu cineva care s-a dovedit ca nu a meritat. Ar trebui sa te gandesti ca la fel ar simti si sotul tau daca ar afla ca l-ai inselat (nici nu mai vreau sa comentez varianta daca a aflat dar nu ti-a spus nimic)...
Faza cu "prietenii de familie" m-a dat gata. O ajutai pe nevasta amantului la proiecte... Doamne, de-ar sti omul ce-i rezerva ziua de maine... Te-ai gandit vreodata ca acea femeie te stima si te vorbea de bine cand tu o ajutai la proiecte? Te-ai gandit ca poate chiar ii erai simpatica? Ce mai conteaza? Eu cred ca as strange-o de gat pe femeia care azi mi-ar adresa un cuvant si maine s-ar da pe langa sotul meu! Dar asta as face EU!
Iti mai iubesti sotul? Foarte bine. Esti sigura ca este iubire? Sau constiinta si parerea de rau isi spun acum cuvantul? Spui ca te-ai gandit mereu la altii, numai la tine nu, ca de aia te-ai sacrificat pentru casnicia asta: pentru a nu-i dezamagi pe altii. Cum de stia tot poporul de aventura ta, mai putin familia ta? Ce-ai simtit cand ieseai cu el undeva si cineva te privea, stiind de aventura ta, si apoi te vedea cum faci pe sotia iubitoare? Of...
Cineva se intreba cum de nu a sesizat sotul schimbarea. Sunt 2 variante: ori stia si s-a facut ca ploua (o fi avand si omul motivele lui), ori nu a stiut si atunci pot spune ca femeia care reuseste sa minta cu atata dibacie si sa se prefaca atat de bine timp de 6 ani are in ea mai multa parsivitate decat oricare alta femeie.
Oricum de casnicia ta nu esti multumita. Ai vazut cum este sa inseli, te-ai lamurit, te-ai linistit macar o perioada pentru ca ai ramas cu un gust amar dupa 6 ani de "ratacire" continua... Ce vei face cu viata ta? Eu cred ca vei trai cu sotul tau la fel ca si pana acum, cuprinsa de nemultumire, de frustrare, de mania ca nu esti fericita, nu vei avea curajul sa te rupi si sa iti refaci viata (ca, deh, parerea celor din jur conteaza mai mult), si poate daca se va mai gasi cineva care sa-ti trezeasca sentimente mai puternice te vei intreba atunci: sa repet greseala sau nu?
Sunt convinsa ca nu ai deschis acest subiect ca sa foloseasca cuiva povestea ta, ci pentru ca erai prea impovarata de remuscari si ai vrut sa de descarci, indiferent de reactiile celorlalti. Acum presupun ca te simti mai bine. Chiar daca multi din jurul tau stiau de relatia ta extraconjugala, nu cred ca ai stat sa discuti cu cineva atat de detaliat despre ea. Si faptul ca ai putut sa spui aici atatea ti-a dat o stare de usurare doar...atat si nimic mai mult!
Este adevarat ca atunci cand cineva inseala, nu degeaba se ajunge aici, dar eu consider ca inainte de a face acest pas, esti dator sa-ti atentionezi partenerul, sa-i spui ce nemultumiri ai, sa-i dai de inteles ca-ti vine sa te arunci de la eraj de atatea frustrari cate ai langa el... Si abia dupa ce vezi ca el este indiferent la lamentarile tale, daca tii neaparat, poti sa inseli linistit, linistit in sensul ca macar l-ai avertizat dar nu i-a pasat... Bineinteles, daca nu preferi varianta despartirii... Insa pentru multi oameni comoditatea este mult prea mare ca sa faca schimbari radicale in viata lor...
Daca am fost prea drastica, imi cer mii de scuze, insa eu ma pun in locul sotului tau, si nu am nici un sentiment placut. Judec mai mult prin prisma celui inselat. Asta pentru ca nu am inselat niciodata pana acum, nu ma vad capabila, nu sunt un ingeras, stiu ca nu e bine sa zici "niciodata niciodata", insa la anisorii mei asta simt fata de o astfel de situatie...
Sa nu crezi ca te judec, nu, nimeni nu are acest drept... Este doar o parere, parere pe care am avut curajul sa o spun si unei prietene de-a mea care a facut ce ai facut tu, sau, ma rog, face ce faci tu. Asta nu inseamna ca imi este mai putin prietena. Inseamna doar ca nu aprob ceea ce face.
Iti doresc o viata linistita
si-un suflet la fel de linistit
Jocelyn spune:
zana, nu e trebuie neaparat sa faci si tu asta ca sa ai intelegere pentru o astfel de situatie. sunt oameni care au o mare capacitate de empatie si nu se grabesc sa spuna ca niciodata nu ar face asta si ca e abominabil chiar daca realmente nu ar face-o sau nu au facut-o.
orice ati spune voi, trebuie ca ii este foarte greu lui medi si ce e in sufletul ei numai ea stie. noi suntem linistiti si facem comentarii de pe margine. e adevarat ca unii vorbesc din experientele lor triste dar totusi asta nu ne indreptateste sa o punem la colt. eu o compatimesc, sincer. poate nu are nevoie dar...
*****************************************************
I plan on living forever. So far, so good 
Ioana Sora spune:
She, Kuki, fara suparare, dar eu personal nu pot sa fiu toleranta cand aud astfel de situatii, iar povestea asta e in proportie de 80% ca o madlena foarte amara pentru mine. Doar deznodamantul a fost si este (!) unul dramatic. Cu greu m-am abtinut sa nu comentez mai mult decat am facut-o. Unele fete (si eu) au raspuns prin prisma propriilor experiente si ganditi-va ca inversunarea porneste de la urmele lasate de povesti de genul acesta.
Karina spune:
usor, usor cu 
, acus ne trezim la ZZ
quote:
Originally posted by zanazanelor
Sunt convinsa ca nu ai deschis acest subiect ca sa foloseasca cuiva povestea ta, ci pentru ca erai prea impovarata de remuscari si ai vrut sa de descarci, indiferent de reactiile celorlalti. Acum presupun ca te simti mai bine. Chiar daca multi din jurul tau stiau de relatia ta extraconjugala, nu cred ca ai stat sa discuti cu cineva atat de detaliat despre ea. Si faptul ca ai putut sa spui aici atatea ti-a dat o stare de usurare doar...atat si nimic mai mult!
Sincer, ma indoiesc ca Medi simte vreo stare de usurare. Ce importanta crezi ca are, ca pe linga "multimea" care stia de relatia ei, mai stiu si altii. Eu cred ca a simtit nevoia unei discutii ca intre prietene... Acelasi lucru a facut si prietena ta vorbind cu tine.
Asta e parerea mea, dar tu faci cum crezi ca e mai bine
Karina
+ Bogdanel 
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">Ajutati-l pe Mihaita !
vandal spune:
Probabil ca Medi era in cautarea unei reconfortari cind a postat...dar stau si ma intreb cum poate cineva sa creada ca va gasi empatie si reconfortarea in urma unui asmenea act.
Lasind la o parte motivele care duc la asa ceva (vorbesc de infidelitate) motive care pot merge de la: vreau sa vad cum e cu altcineva, nu sint fericit, simt nvoia de o schimbare, nu ma mai iubeste, etc la me joaca in picioare, si el/ea are pe cineva, etc..
Deci, lasind la o parte motivele, decizia de a incepe si continua acel act ii apartine si i-a apartinut numai lui Medi. De ce numai lui Medi? Pentru ca decizia apartine intotdeauna femeii...Puneti-o cum vreti (pe spate, pe fata, in picioare, etc) dar asa este...
Medi, care acum e trista si neconsolata pentru ca amantul ei si-a gasit alta prospatura. Acum sincer, ce credea ca masculu' caruia ii urlau hormonii si nu se multumea cu sotia lui o sa stea cu ea ad vita aeternam?
Singura compasiune pe care o am in fata acestui fapt este fata de sotul ei si sotia amantului. As fi avut si pentru Medi daca s-ar fi oprit si ar fi oprit aceasta relatie prin ea insasi si nu fortata in fata imprejurarilor ridicate de amant.
ii doresc putere si tarie sa poate trce prin aceasta incercare si sa se gindeasca si la cei din jurul ei care nu i-au gresit cu nimic si a caror singura vina a fost si este de a fi in preajma ei.
Adrianai spune:
In primul rand nu ar trebui sa o judecam pe medi. Nici noi nu suntem fara pacate. In al doilea rand nu ar trebui sa judecam atat de simplist povestea ei.
Viata nu este atat de simpla precum pare. Intr-un cuplu unul are impresia ca totul e roz dar poate partenerul nu este multumit. In multe cazuri cei care au inselat aveau un motiv. Nu intelegeti gresit nu vreau sa-i scuz. Unii cauta sa rezolve problema dar se confrunta cu incapatanarea celuilalt care nu vrea sa accepte ca partenerul nu este multumit, ca vrea mai mult. Altii aleg metoda mai usoara si cauta in alta parte ce nu au acasa. Sunt multe cazuri de felul acesta.
Sunt si alte cazuri...
Si nu vorbesc din experienta, nu am inselat pentru ca nu am avut motiv si nici nu imi plac complicatiile. Nici nu as mai putea trai cu cineva care m-a inselat oricare ar fi motivele care l-au determinat sa ma insele. Am o imaginatie bogata si m-ar roade pe dinautru ca un cancer.
WARNING: I have an attitude and I know how to use it!
Ramona J spune:
Ce o fi de ris? Pai in primii ani inveti sa nu minti, sa nu inseli... Nu compara adolescentul cu un adult. Eu presupun ca pina la virsta asta s-au "prins" lectiile astea de baza.
Cred ca e valabila si chestia cu ce ai vazut in casa. Citeodata vad ca reactionez ca mama sau ca bunica. Sotul meu zicea ca si el isi da seama citeodata ca reactioneaza ca si tatal lui in anumite imprejurari.
Situatiile sint doar in aparenta complicate. Ele urmeaza tot niste tipare si solutiile sint simple si ele. Doar ca multa lume prefera sa complice lucrurile si intre timp se afunda si mai mult in necazuri. medi nu a rezolvat nimic, e nefericita ca de asta a scris aici. Daca inselaciunea era solutia s-ar fi rezolvat problema. Dar uite ca nu e.
quote:
Originally posted by NanaMotocquote:
Originally posted by Ramona J
Poate e vorba de cei sapte ani de acasa, unde iti capeti deprinderile de om. Poate copiii fac cum au vazut la parintii lor.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
Hai ca m-ai facut sa rad. Chiar crezi ca are vreo legatura cu cei 7 ani de acasa? Si atunci ce se intampla cu copiii care cresc in familii instarite, familii cu un statut in societate, dar care la varsta adolescentei simt nevoia sa braveze si vor ceva nou si atunci se apuca de droguri, condus masini fara permis, sex pe apucate? Ptr ca sa fim sinceri, ei sunt cei mai predispusi la asa ceva si nu numai ei! Daca inseala sau se ajunge la divort asta inseamna ca e vina celor 7 ani de-acasa? Categoric NU!!!!! Asa a fost sa fie si gata!
Stiu multe cazuri in care parintii sunt fericiti in casnicie iar copiii dau gres la acest capitol din diverse motive.
Se spune ca fetele isi aleg sotul dupa modelul tatalui. Mare adevar, insa asta nu are nici o legatura cu ce ar putea simti la un moment dat, indiferent daca sotul mai e sau nu cum era cand s-a casatorit cu el, indiferent de principiile ei. Cand te indragostesti, nu te intreaba nimeni daca vrei sau nu! Pur si simplu se intampla!
Nana Motoc
Nunta noastra!
The best thing you can do for your children is to love your wife.
ruxij spune:
Toata povestea lui Medi intareste adevarul urmator: orice amanta se transforma pana la urma in nevasta(asa ii zic io lu barbata-miu ca sa il descurajez sa se gandeasca la prostii ). Asa a ajuns Medi. Din amanta "proaspata", intr-o a doua "nevasta" dupa 6 ani. A fost folosita de tipul respectiv, care avand "in sange" tendinta catre infidelitate, s-a incurcat mai intai cu ea, apoi, previzibil, ea a devenit tot un fel de nevasta, asa ca s-a incurcat cu alta. O sa o tina tot asa pana varsta nu ii va mai da voie. Medi n-a fost decat o fraiera si deciziile ei au fost proaste in primul rand pentru ea (si pentru restul, dar nu discut acum despre sotz/prietena "de familie" etc. ). Nu a fost nimeni altcineva de vina decat o surpinzatoare imaturitate din partea ei. Acum asta e, pacat ca s-a terminat cum s-a terminat, dar era un sfarsit previzibil. Sper sa nu afle sotul si sa iti continui viata cat o sa poti de linistita. Si cu mai multa maturitate.
Lia
PS Si sunt de acord cu Alyssa. Nu "pui botul" la orice vrajeste un mascul chiar asa usor. Ce e aia m-am indragostit si n-am ce face? Poate la 15 ani, dupa o anumita varsta se presupune ca te-ai maturizat si nu mai pici in plasa asa usor. Asta e....teapa