Casnicia mea...s-a terminat definitiv?...

Elise spune:

JG,

eu nu i-as spune Zaneizanelor nici sa-l ierte nici sa-l lase: cred insa ca dupa numai 2 zile de la despartire e confuza inca (sint amindoi, nu numai ea).

cred ca e mai bine sa iei o decizie de genul asta cu capul limpede.

Elise

pareja spune:

elise poate procedeaza corect sa nudea sfaturi in astfel de situatii. sa indemne la chibzuinta. eu sunt total de acord cu lorelei. in plus, cu riscul de a jigni jumate din userii acestui forum, nu ma pot abtine sa nu remarc (referindu-ma si la alte topicuri, nu numai la cel de fata), desi toate va exprimati compatimirea, transmiteni incrurajari etc. aveti si un oarecare dram de satisfactie. sunteti aici o gramada de suflete ranite (cum sunt si eu) si intrati pe aceasta sectiune ca sa folositi pe post de pansament esecurile sentimentale ale altora. majoritatea nu aveti nici cea mai vaga intentie de a ajuta o casnicie ci simtiti o satisfactie launtrica citind despre destramarea alteia. ceva de genul: multumesc doamne ca nu sunt singura, ce usurare pe sufletul meu ca se intampla si alteia! hai sa o incurajez sa divorteze, nu care cumva sa se impace si sa fie pt mine o noua lovitura ca alta a reusit.....

in cazul de fata eu as zice asa. da, cel mai pasnica barbat din lume poate sa cedeze nervos si sa-i traga una fiintei iubite. oricat de mult o iubeste. oricat de convins ar fi el insusi ca nu ar putea da intr-o femeie. dupa sute de scandaluri, cicalelei, tocari ne nervi, acuzatii, imputari.... poti simti ca nu mai ai argumente si ii dai una. de ce? pt ca poti. si in acel moment nu mai judeci, ai un val pe ochi. cazul descris aici nu este al unui barbat ce-si bate nevasta din placere. zilnic si fara motiv. e cazul unui barbat ce a fost impins spre asa ceva de-a lungul timpului si a clacat psihic. nu vreau sa-l scuz cu nimic si sper sa nu ajung si eu in aceeasi situatie. sincer va spun ca au fost momente in care am simtit nevoia. am intins mana si nu a lipsit mult... e foarte grav dar culpa e comuna. eu zic ca ar trebui sa-l chemi inapoi. sa discutati, sa analizati fiecare gest, fiecare acuzatie de-a ta, sa va descoperiti in primul rand modul de gandire, sentimentele fata de celalalt si fata de restul familiei. sa gasiti solutii pt fiecare in parte si sa stabiliti limite. nu se da asa usor cu piciorul intr-o casnicie, in care exista si un copil, pt un motiv pueril. gandeste-te ca altii (multi) intretin cu asemenea sume o amanta. sau de 2-3 ori pe saptamana viziteaza cate o dama de compania asa cum altii merg la o bere dupa ce ies de la servici. ai prefera sa dai peste unul din asta data viitoare? si sa afli cand e prea taziu? daca ai intreba-o pe fetita ta, pe care o iubesti atat, si ea ar avea mai mult de un an si trei luni, deci presupunand ca ea ar putea raspunde, ce crezi ca te-ar sfatui?

iar acel preot care face astfel de preziceri nu e preot. merita bagat in ma-sa in fata altarului si al lui dumnezeu!!!

J G spune:

Pareja,
Eu mai degraba ma linistesc cand femeile cedeaza, asa nu ma mai simt eu atat de slaba si lasa. Nici eu nu prea dau sfaturi de despartire, nu pentru ca nu ar meriat multi dintre sotii doamnelor de pe forum ci pt ca stiu cat e de greu sa o faci si nu vreau sa simta ele frustrate ca nu sunt suficient de puternice sa o faca.
Sut insa categorica in cazul in care intervine violenta fizica care pentru mine nu are NICI O JUSTIFICARE. Cred ca noi toti avem cateodata imbolduri violente dar ne abtinem, ca doar nu suntem animale.
Si nu mi se pare ok a ne comparam sotii de care ne plangem cu curvari, criminali, etc. Evident ca exista si altii mai rai... asta nu inseamna ca trebuie sa induram suferinte de la unii mai putin rai.
Cred ca se acorda in general o importanta exagerata casniciei, este ea importanta dar cel mai important este ca cei 2 soti sa fie fericiti. Cu atat mai mult cand avem si un copil spectator.
Parerea mea!


J si Carla (05.02.2006)

Happiness_4_us spune:

Sincer eu cred ca la nervi se spun cele mai grele cuvinte. E foarte usor sa dai sfaturi cand nu esti tu cel in cauza.
Zana, multa putere iti doresc! Domnul sa te aiba in paza si sa te lumineze sa iei hotararea cea mai buna!

Nana Motoc

annie_xtreme spune:

quote:

---

Originally posted by pareja

in cazul de fata eu as zice asa. da, cel mai pasnica barbat din lume poate sa cedeze nervos si sa-i traga una fiintei iubite. poti simti ca nu mai ai argumente si ii dai una. de ce? pt ca poti.

---

Domnule, jur ca de dau peste unu ca tine cand m oi marita dorm cu gun-ul sub perna PENTRU CA POTI????????? Vai de capul tau...

aschiutza spune:

Pareja, daca unui barbat i se pare ca o palma este un motiv pueril de divort, o femeie nu gindeste asa. Daca barbatul a trecut de acesta granita si in loc de cuvinte recurge la palme, pumni, etc, ce loc de discutii mai sunt? Femeia gindeste atunci: da, va recurge si a doua oara, pentru ca "poate".



Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar

Elise spune:

La fel de bine si o femeie poate sa toarne cianura in cafea.

Nu cred ca asta era ideea.

Ci se referea la faptul ca si un barbat pasnic poate sa aiba probleme cu self controlul daca "interlocutoarea" insista si persevereaza in a ii face nervii praf.

Si ca in cadrul unui conflict ambii au partea lor de vina.

Elise

zanazanelor spune:

Fetelor, va multumesc foarte mult pentru raspunsurile voastra (cred ca printre voi a mai fost doar un barbat, Rufus...daca am mai uitat pe cineva, mii de scuze, dar abia m-am trezit din somn)...

As vrea sa va raspund la fiecare in parte, insa mi-e un pic greu, insa am retinut ce s-a spus, asa ca va raspund acum si o parte veti sti ca raspunul meu a plecat de la ce-ati scris voi...

Asadar...

Fii buna, fii buna...She mi-a spus asta... She, nu oricui ii este usor sa spuna adevarul in anumite momente, insa eu am taria sa-mi asum partea mea de greseala atunci cand exista si chiar sa o recunosc. Nu as putea spune despre mine ca sunt zeita bunatatii, dar in orice relatie am dat tot ce-a avut sufletul meu mai curat. Si o spun privind prin prisma celor care ma cunosc si care chiar imi spun ca ofer prea mult, ma daruiesc prea mult si pun mult prea mult suflet. INSA am si eu limitele mele...ca orice om de altfel... Si recunosc ca nu mai pot fi un om bun, ci doar UN PIC tolerant atunci cand vine vorba despre parintii sotului meu. Intelegeti-ma si credeti-ma ca nu-mi face o placere sa detest pe cineva, nu sunt absurda si nu ma pun luntre si punte, nu sunt genul care sa zic NU sau DA fara sa analizez bine orice situatie. Credeti-ma! Iar daca va spun ca ii detest pe acei oameni, atunci incercati macar o secunda sa ma credeti cand va spun ca am NU un motiv, ci nenumarate motive...

Nu vreau sa redescriu cosmarul prin care am trecut timp de 2 ani, ca deja l-am descris acum ceva vreme. DAR pot sa spun cu mana pe inima ca din cauza parintilor mei nu ne-am certat nici macar o data, pe cand din cauza alor lui de zeci si zeci de ori, si nu o cearta oarecare, ci scandaluri adevarate ce preferam sa le am in pustietate...

Si eu sunt de acord cu ce s-a spus, ca cineva (aici nu mai tin minte nick-ul...mii de scuze) trebuie sa dispua cum doreste de banii lui munciti si castigati cum doreste. Da, DAR NU atunci cand este vorba de o familie. Eu consider ca este mult mai frumos si mai elegant sa fii cinstit cu cel de langa tine si sa nu cheltui milioane pe la spatele lui, si ca drept dovada ca mereu am aflat cand a facut asta. Cui sa nu-i sara mustarul cand gaseste chitante de la posta cu bani trimisi la socrii, si nu 1 milion, ci 5 milioane in numai 5 zile? Daca voi ati fi zis ca este ok, atunci poate eu am sa raman singura care spune ca nu este ok. De ce? Pai uitati de ce: pentru ca eu NU sunt casnica (si chiar daca nu as aduce vreun ban in casa si tot as avea macar dreptul de a sti ce face sotul meu cu banii), pentru ca si eu muncesc si nu imi place sa muncesc in zadar.

Nu stiu cate dintre voi va duceati la serviciu si constatati ca si mine ca salariul vostru era mult prea mic fata de suma pe care o primeau socrii vostri de la barbatul cu care se presupune ca ar trebui sa imparti totul. Pe mine una ma inecau lacrimile, si ma inecau pentru ca munceam enorm, munceam ca sa avansez, sa fiu cat mai buna, iar socrii mei nu faceau altceva decat sa sara din datorie in datorie pentru ca au spatele acoperit: exista al meu sot care e atat de binevoitor incat le da oricati bani au nevoie... Si poate as fi si cu asta de acord, DAR NU cand comportamentul lor fata de mine este sub orice critica, si NU cand aud ce fericita ar fi socrela mea daca noi am divorta.

Sa va mai spun ceva: de multe ori cand am avut un scandal si sotul meu nu avea cu cine sa discute, stiti ce facea? Se ducea la parintii mei acasa si statea de vorba cu ei, apoi veneau aici sa facem "sedinta". Mie nu imi place acest stil, nu cu parintii mei, pentru ca nu le este usor sa stie asemenea lucruri. Poate sa-si aleaga orice alt prieten, dar nu pe ei. Dar pe ai lui nu-i suna niciodata sa se descarce, sa le povesteasca sau sa le ceara vreun sfat, si stiti de ce? Pentru ca i-a sunat odata si singurul lucru pe care i l-au spus a fost: "nu ti-am spus sa nu te insori cu curva aia, prostule?" Mie-mi spune multe un astfel de comportament parintesc. Si atunci stau si va intreb:
- frumos nu se comporta;
- nu ne ajuta cu nimic;
- de fetitza noastra nu le pasa;...DE CE sa ii ajutam? De ce? Si nu numai atat... E treaba lor ca nu pot da mai mult in viata, dar cum sa faci rate de 5 milioane/luna la banca cand ei au impreuna o pensie de 8 milioane? Trebuie sa fii complet nerealist. DAR nu-s nerealisti, oameni buni, si stiti de ce? Ca au sponsorul in Bucuresti!

Noi stam cu datorii neachitate pentru ca ei cer mereu bani, iar sotul meu nu poate sa nu se abtina sa le dea. E o tampenie curata. I-am spus ca asa ceva nu se poate. Daca ei au rate la banci, SI EU am rate la banci. Si daca ei au rate pe 10 ani si noi doar pe 3 ani, eu vreau sa le achit intr-un an ca am putere financiara, dar nu pot ca ei cer si sotul meu le da. Of, ce m-am mai enervat...

Nadia, nu i-am interzis sa-i vada pe ai lui. Niciodata. Chiar de Paste am fost impreuna pe la ei, desi eu nu aveam nici un chef. Pana si el voia sa plecam de acolo dupa 2 ore si jumatate. De Paste stiau ce bravura facusera cu masina si cu creditele la banci, dar n-au spus nimic, ci doar taica-su s-a scapat si a zis ca este foarte bine sa ai o masina. De unde era sa stiu eu ce se ascunde in spatele acestei vorbe? Acum stau si ma intreb daca sotul meu avea vreun habar. El zice ca nu, dar eu nu prea il cred, ca-l cunosc cand ma minte, iar cand l-am intrebat daca stia a facut figura aia care-mi spune mie ca nu-i chiar asa cum spune. Daca nu facusera ceva aiurea, de ce nu au spus nimic?

Un alt aspect: data trecuta ne-am certat iarasi rau de la faptul ca voia maica-sa sa ii treaca pe numele lui casa de la tara, sau sa o vanda. Cele care ati citit povestea cu soacra stiti despre ce-i vorba. Ei bine, a fost o alta bombonica aruncata de socrela ca nu ne mai certasem demult. Ce-a facut intre timp? Nimic. Spune doar ca ea nu vinde casa aia si chiar si-au luat masina pentru a se duce mai des pe acolo. Asadar, poftim! Ce sa mai spun cand sunt asa de sictirita de toata aceasta situatie?

Mai departe... Pareja, sa stii ca pot sa-ti dau dreptate intr-o singura privinta: sunt de acord ca atunci cand nervii o iau razna rau sa ti se puna un val pe ochi si sa nu mai vezi nimic. Inteleg EXCEPTIA, dar NU exceptia care confirma regula. De prima oara cand sotul meu a facut asta, i-a intrat "in sange". Nici una nici doua ma ia "frumos" si ma tranteste pe pat si se pune cu picioarele pe mine si ma strange de nu mai pot, iar eu ma zbat sa ies de sub el, dupa care simt la un moment dat ca nici aer nu mai am (odata chiar era cat pe ce sa lesin). Ii spun sa-si ia mainile de pe mine si de nervi tip de ma aude toata scara. Pai fir-ar sa fie de treaba, asa se procedeaza? I-am zis de atatea ori: "Simti ca o iei razna? Deschide usa si iesi afara. Nu vrei sa iesi pe usa? Poate vrei sa sari pe geam! Nu vrei sa sari nici pe geam? Atunci da-te cu capul de pereti si fa-ti afis nervii". Eu daca sunt nervoasa vreau sa ies afara, indiferent de ora...m-as duce sa fumez si un pachet de tigari, as face turul orasului pe jos, as face orice numai sa ma calmez. Dar ma lasa? Normal ca nu. De ce?

In alta ordine de idei, as vrea sa se inteleaga bine, ca poate nici el nu intelege prea bine. L-am dat afara din casa din 2 motive:
1) mi-a zis ca nu are nici un drag de casa asta, ca oricum aici vine cu scarba, mi-a spus ca se c*** in casa mea si ca singuru lucru pe care ar mai trebui sa-l faca ar fi sa ma scuipe in fata;
2) m-a luat si m-a trantit prin toata sufrageria de nu stiu cate ori, a nu stiu cata oara;
Acum sa va intreb: ce-ati fi facut in locul meu? Chiar nu am avut dreptate? Daca eram in casa lui, si rau imi pare ca nu sunt, in secunda urmatoare imi faceam bagajele. Singura. Si nu ma intorceam decat cu slujbe!...intelegeti ce vreau sa spun!

Aseara imi da telefon si-mi spune ca vine "acasa". Il intreb pentru ce si in cat timp ajunge. "O sa vezi tu. Ajung in 20 min, maxim o jumatate de ora". A venit in nici 5 minute. De ce mi-a spus o jumatate de ora? Credea ca sunt cu altcineva. Credea ca numai o femeie care are pe altcineva deja este in stare sa-i arate usa si sa-i spuna sa nu mai calce pe aici, cu atat mai mult cu cat este si un copil la mijloc. Dar uite s-a inselat! Cu ce a venit acasa? Cu 1 cutie de lapte si 2 sticle de suc pe care le-a baut NUMAI el. De ce a venit? Ca sa nu mai dea bani la hotel! Nu aveam nici un chef de cearta la ora 12 noaptea, asa ca l-am lasat sa doarma. A dormit pe coltar in bucatarie, dupa care spre dimineata a intins canapeaua si s-a culcat langa mine (invers!). Azi am fost sa vedem o gradinita pentru fata si n-am scos nici un cuvant unul catre celalalt. Acum a plecat la birou! De 1 mai! Maine pleaca in delegatie. Sa se duca!

Nu este prima oara cand ne certam atat de rau, dar va pot spune cinstit ca sunt satula. Zicea cineva ca decat sa dea 5 milioane/luna la amanta, mai bine le da parintilor. Asa specimene mie nu imi trebuie. Sincer. Sunt convinsa ca sunt si barbati buni, care fac orice pentru sotiile lor. Vad in jurul meu. Sunt sotii prietenelor mele. Cateva dintre ele. Eu cred ca merit mai mult. Asta simt si asta cred.

Ma veti intreba: "Il mai iubesti?" Acum da, insa imi va trece cu siguranta in ritmul asta. "Se poarta frumos cu fetitza?" Exceptional, dar asta nu este un motiv sa raman cu el. "Ma mai iubeste?" Nu as putea vorbi in numele lui, dar va pot spune ca nu m-am simtit de foarte multe ori iubita sau dorita cu adevarat de sotul meu. Poate este el mai stangaci si nu stie sa se exprime, dar se mai spunea odata pe forum: multe casnicii s-au destramat NU din cauza ca nu exista iubirea, ci din cauza ca nu era dovedita.

Azi cat a stat acasa am fost foarte nervoasa. Ieri cand nu a fost aici m-am jucat toata ziua cu fata, chiar daca am mai si plans, dar mi-a fost mai bine. Imi este atat de greu pana sa ma si uit la el, atat de rau sunt suparata pe el. Si daca imi arunc o clipa privirea spre el, il vad cat este de incruntat si ce uitatura urata are. Nu-mi place ceea ce vad!

Elise spune:

zanazanelor... nu mi-o lua in nume de rau... dar imagineaza-ti urmatorul scenariu:

10 milioane sa dispara in fiecare luna din casa voastra (nu neaparat la socri - ci oriunde, sa se evapore...) si voi sa va intelegeti, in rest, perfect.

ti-ar conveni?!
ai accepta asta - faptul ca dispar si n-ai controlul?

Elise

Alyssa spune:

Zana... ai nevoie de un time-out.

Ia un timp numai pentru tine si reviziueste-ti prioritatile. Respira adinc si calmeaza-te.
Gindeste-te la ce este important in viata ta. Pune-le in ordine, scrie liste daca este nevoie.

Banii nu au nici o valoare decit valoare pe care le-o dai tu. Ai grija ce cumperi cu ei. Cu ei iti poti cumpara linistea sufleteasca sau iti poti da linistea sufleteasca pentru ei. Fii atenta. Inainte sa investesti in orice numara-ti binecuvintarile si vezi cit de bogata esti. Atunci vei putea gindi cu inima si cu sufletul, fara egoism.

Nu permite nimanui sa se atinga de tine, sa te injure sau sa te bata! Orice ai face, nu meriti asta si ceva este foarte gresit cu acea relatie in care se afla violenta fizica. Inlatura-l definitiv si fara nici o parere de rau daca mai devine agresiv fizic cu tine. Nu are nici o scuza.