Casnicia mea...s-a terminat definitiv?...
Raspunsuri - Pagina 16
Elise spune:
Anca, Joce,
revin rugind-o pe zanazanelor sa detalieze la ce violentza s-a referit, pentru ca in ultimul ei mesaj spunea ca nu e maltratata.
Daca ea considera ca nu e - si a fost la fatza locului 
- n-ar fi bine sa cerem mai multe date inainte sa spunem noi ca e?
Elise
craciunitza spune:
In fiecare an ma suna si-mi spunea, plangand, ca-l paraseste, ca e impotent, ca o bate, ca o inseala, prima data am plans cu ea, a doua oara la fel, a treia oara m-am gandit ca-i proasta, dupa aia nu i-am mai raspuns la telefon, acum primesc doar sms-urile la sarbatori, semneaza asa cum semneaza de cand s-au casatorit, "ea si el".
E vorba despre o fosta prietena pe care am preferast s-o trec la "foste" pentru ca nu reuseam sa tin pasul cu ea in dansul ei de-a "uite lupul, nu e lupul!".
Zana, sa-ti dea Dumnezeu numai zile frumoase!
Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Mitele iubitele
anca74 spune:
La subiectul asta, parerea mea, n-ar trebui sa-si dea cu parerea decit cei care au trecut printr-o relatie abuziva.
Restul... comenteaza in necunostinta de cauza. 
Mai mult, sar de fund in sus cind incerci sa deschizi ochii unei femei abuzate si-i explici ca viata poate fi traita si fara un barbat care-ti da un cot de palma la cea mai mica "abatere" de la norma impusa de el.
De ce?... Simplu: pentru ca nu stiu cum este sa traiesti cu un om care te bate, te umileste, etc. Au citit ceva informatii pe net, au frunzarit ceva marturii aici... Dar nu pot intelege in intregime abuzul pentru ca nu l-au trait si n-au fost pusi in situatia de a lua viata de la capat odata ce au iesit din acea relatie.
Cu alte cuvinte, bat cimpii de pomana. Si pretind ca ajuta. ... Yeah, sure...
Apropo, Elise scumpa, cum ajuti tu in situatia de fata? Sfatuind-o pe zana sa se intoarca la pumnii si palmele sotului ei? Nu crezi ca ai putea ajuta in alt fel, dear? Ia cugeta un pic.
============
What sometimes seems to be the end it's really just a new beginning.
zanazanelor spune:
Elise a facut foarte bine diferenta, si ca sa nu las loc de interpretare, va spun in detaliu:
Nu ma tranteste jos si incepe sa ma BATA. Eu, cel putin la varsta mea...sper sa nu fie gresit...inteleg prin bataie cel putin o palma primita, un pumn, lovituri, tranteli zdravene... Asadar: prin asa ceva NU am trecut niciodata! Nu am primit de la al meu sot nici o palma!
Ce am primit in schimb? Faptul ca vine motz spre mine, ma ia si ma pune intr-un fotoliu si ma imobilizeaza. Si-atunci imi spune sa tac din gura! Iar eu, de nervi, bineinteles ca nu tac. Si fac tot ce se poate ca sa ma "strecor" din bratele lui, sa ma duc in alta camera sau sa ies afara... Si cateodata reusesc, si plec in alta camera si incep sa urlu la el cat ma tin puterile
... Nu-i frumos...
Nu caut scuze nimanui, nici macar mie. Cand gresesti, gresesti. Si stiu ca fac unele lucruri cu buna stiinta si la nervi. La nervi, daca as putea, as distruge tot ce-i in jurul meu. Nu stiu cum de-mi pastrez totusi gramul de luciditate si-mi dau seama ca-mi va parea rau de lucrurile muncite de amandoi...
Eu le inteleg infocarea si celor care condamna cu desavarsire abuzul. Sunt de acord cu ei/ele, dar aici nu-i vorba de ABUZ. Sunt totusi realista. Daca mi-ar fi teama de sotul meu, chiar si pentru o clipa, era demult plecat. Daca mi-ar fi dat o singura data, o singura palma, ii aruncam lucrurile de la etaj, si nici 10 copii nu m-ar fi tinut langa el...
Cineva spunea bine: suntem 2 firi explozive, al naibii de inflamabile. Ne asemanam mult prea mult la nervi ca si reactii, iar eu pentru asta v-am etalat si aceasta parte a problemei. Pentru ca sunt constienta ca la un maxim de nervi, cand cei 2 sunt in focuri, se poate intampla ceva rau (chiar si o palma zburata!), iar eu nu vreau asa ceva. Stiu ca in primul rand de la mine trebuie sa vina schimbarea, caci eu sunt cea care va vorbeste despre tot. Ma gandesc ca ar trebui ca in acele clipe sa las totul si sa ma evapor cat mai repede...
Nu caut scuze nimanui...nici mie, si nici sotului... Vreau sa fiu realista, si chiar daca am deschis acest subiect cand eram ingropata de nervi, acum nervii m-au mai lasat, dar tot vreau sa discut. Problema nu este rezolvata...
A, ca as vrea sa se rezolve, fir-ar sa fie de problema, asta-i altceva. Eu asta incerc sa fac: sa vorbim, sa vedem daca puteti sa imi spuneti ceva ce eu nu stiu... Au fost cazuri care s-au regasit in personajele noastre si ma bucur. Ma bucur nu ca au fost ca noi, ci ca au trecut peste asta. Acum este randul meu. Cum sa trecem peste asta? Se mai poate trece sau este finalul?
Am scos in evidenta destule aspecte negative. Pe cele pozitive le-am lasat deoparte. Poate ar trebui sa va povestesc si ceva frumos, poate se reface peisajul de ansamblu...
Si sotul meu spune de mine la nervi ca nu stie cum ma tine pamantul de rea ce sunt, dar dupa ce-i trec nervii, isi aduce aminte ca am atatea calitati pe care poate unele femei nu le au, iar el este fericit ca le am...
Ce-mi reproseaza cu inversunare el? Imi reproseaza ca sunt prea impulsiva, ca nu-s diplomata deloc, ca nu iert asa usor (asta-i legat de povestea cu ai lui), ca uneori dau dovada de atata rautate ca nici el nu stie unde o tin ascunsa in mine...
Pe de alta parte, si eu as putea spune ca atunci cand nu ne certam toate-s bune si frumoase... Povestim, radem, facem planuri, muncim, ne ajutam si acasa si la serviciu. Oriunde mergem este mandru cu asa nevasta frumoasa si nu mai poate de bucurie cand cineva ii complimenteaza sotia. Cand n-am nimic cu el imi spun cat de norocoasa sunt ca-l am langa mine, ca mi-a tolerat atatea tampenii, ca si el m-a ajutat cand am avut nevoie...
Poate ma veti intreba: cat de des va certati? Din nimicuri...cred o data/luna... Din lucruri serioase (adica ai lui), cred ca o data/6 luni. Cate certuri furtunoase avem intr-un an? Cred ca vreo 3...
Eu simt ca unele lucruri mocnesc atat in mine cat si in el, chiar daca am mai discutat despre ele... Pe mine ma roade vesnic problema cu ai lui care ma toaca de nervi... Pe el il roade vesnic gandul ca niciodata nu va fi pace cu adevarat intre mine si ai lui... Imi doresc o casa cu el, dar deocamdata nu o putem avea pentru ca destui bani zboara unde nu trebuie. Il deranjeaza ca nu are cuibul "lui" in acte, dar nici ca se ambitioneaza sa punem cat mai multi bani deoparte ca sa-si realizeze cat mai repede visul...
Asadar... sunt valuri care inca rod temelia casniciei noastre...
Mi-a sugerat cineva ca atunci cand da bani alor lui sa le dam si alor mei. Sa stiti ca asa am sa fac, si daca suma depaseste 2 milioane, o sa fac completare si pentru fetitza. Adica fetei nu ii pun deoparte 2 milioane/luna si soacrei ii dau 4. Daca ei trebuie sa ii dam 4, atunci vor fi 12: 4-socrela, 4-ai mei, 4-fetitza. Si apoi sa-l vad cu ce rahat de bani ne vom cumpara vreodata alta casa...
anca74 spune:
quote:
Originally posted by Elise
Daca ea considera ca nu e - si a fost la fatza locului - n-ar fi bine sa cerem mai multe date inainte sa spunem noi ca e?
Daca ea considera ca nu e maltrata, nu inseamna ca nu este (maltratata), ci inseamna ca este confuza & debusolata de toata situatia in care este si are nevoie de timp sa rezoneze clar. ATIT si nimic mai mult.
Eu (barbat fiind, ipotetic), daca ti-as da in cap - more or less - o data la 2 saptamini, apoi as veni la tine cu flori, pupaturi, lacrimi in ochi si mi-as cere iertare, spunindu-ti ca nu voi mai da in tine never ever... Iar peste alte 2 saptamini mi-ar sari tandara pentru un motiv penibil si IAR ti-as da in cap cu patima... Dupa care as veni din nou la tine cu flori, etc, etc... Si ar tine circul asta citiva ani buni...
Tu ce naiba ai mai crede, dear? Ai sti sa deosebesti binele de rau? Ai fi capabila sa-i arati usa individului? Dupa cite re-impacari?
============
What sometimes seems to be the end it's really just a new beginning.
chatonel spune:
Eu cred ca acest subiect nu-si mai are rostul. Zina a luat o hotarire buna sau rea, care o priveste numai pe ea.
Probabil ca atunci cind va merge sa ia primul certificat medico-legal va constientiza ca a arata asa
http://s.tf1.fr/mmdia/i/08/9/2019089_5.jpg
este absolut anormal.
Iar daca sotul se poate abtine cind este copilul acasa, inseamna ca e complet stapin pe situatie si cind o "mingiie"- cu dragoste.
Zina, poate ca o terapie de cuplu va este necesara.
Toulouse, la ville rose
Elise spune:
Anca,
quote:
La subiectul asta, parerea mea, n-ar trebui sa-si dea cu parerea decit cei care au trecut printr-o relatie abuziva.
din ce top ai scos asta?!!!
daca te-ai fript o data, sufli si-n iaurt: dar esti sigura ca ar trebui sa arunci iaurtul altuia ca-i fierbinte?!
crezi ca nu toti sintem subiectivi, pe baza experientei proprii?
crezi ca un om care a suferit un abuz nu e marcat de asta??
in aceeasi masura in care unul care are o relatie frumoasa e optimist?
crezi ca detii tu adevarul absolut, sau eu, sau altcineva?
si poti sa judeci toate relatiile mai bine decit cei implicati, prin ceea ce ti s-a intimplat tie?!
aici nu e vorba contrazicerii cuiva care are aceleasi date.
tu contrazici chiar autoarea subiectului, care a trait ceva ce tu n-ai trait, cum poti sa pretinzi ca tu stii mai bine ce e in viatza ei???
Elise
casandra spune:
Zana, esti o femeie tare puternica si inteleapta.
Sa va ajute Dumnezeu sa aveti mai multa rabdare si ingaduita unul pentru altul.
anca74 spune:
quote:
Originally posted by zanazanelor
Bineinteles ca discutia a degenerat cum nu se poate mai rau, s-a ajuns pana intr-acolo incat a venit tzinta catre mine, m-a luat frumos de gat si m-a trantit jos si nici nu vreau sa mai continui, ca iar ma supar mai rau decat sunt...
Zano, parca te exprimai in alti termeni acum 3 zile.
Stii ce-i trist? Ca nu-ti dai seama ce se petrece cu tine. Faptul ca una sustii azi, alta miine, faptul ca nu realizezi ca toata povestea asta poate lua alta amploare in timp... este cit se poate de trist.
Din pacate, asa este cum spun si ceilalti: odata ce ai luat hotarirea asta, este buna luata.
Ai grija de tine si fereste-te sa mai dai prilej de paruiala sotului tau. Iar daca se va mai intimpla asta, pastreaza-ti mereu o portita de iesire din impas: ai mobilul la tine sa poti suna la politie, spune parintilor tai sau fratilor ca sotul tau isi pierde cumpatul uneori (astfel incit sa ai martori care sa fie la curent cu situatia in caz de nevoie), nu mai sta in casa cind il apuca pandaliile - iesi afara si lasa-l sa se calmeze, etc.
Numai bine!
============
What sometimes seems to be the end it's really just a new beginning.
anca74 spune:
Elise, dear, vorbesti fara sa stii.
Scuza-ma, dar nu tu esti protagonista la acest subiect, asa ca am sa te invit prieteneste sa nu mai despici firul in patru cind nu ai nimic pertinent de adaugat.
Big hugs!
============
What sometimes seems to be the end it's really just a new beginning.