Care pot fi "simptomele" ca exista o amanta???

desprecostin spune:

Apropo cu problema papucilor.
Am o verisoara mult mai mica decat mine, o pustoaica chiar, s-a maritat cu un pusti cu doi ani mai mic decat ea, vorba aceea, daca dragoste este, nimic nu mai conteaza.
Sa revin, acest pusti, locuind la tara, undeva in Ialomita, avand experienta parintilor care procedau la fel, a pus saraca fata sa il spele pe picioare de fiecare data cand venea din sat, SA-L SPELE PE PICIOARE... EA... CA EL ERA ... HANDICAPAT (glumesc desigur, nu am nimic cu bietii oameni).
Cand au aflat parintii fetei, au innebunit, va dati voi seama, fata crescuta la oras, sa ajunga sa faca acest lucru, fortata de parintii sotului si de acest mic terorist.

Iar ca sa aiba un ecou mai mare acest lucru, tipul a inceput sa o si bata ... dar bataie ... de a ajuns fata la mine cu pierderi de memorie, etc.

Asa cu papucii, in tara asta, mai exista si barbati BUNI ....

Loreena spune:

din pacate nu prea pot spune multe despre asta, tatal meu a murit cand eu aveam 8 ani si de atunci am fost doar eu si cu mama.

Poze cu toata Familia

alinutza00 spune:

din pacate il regasesc pe tatal meu in post urile tale...in afara de partea cu femeile totul e aproximativ la fel, cu banii, toane in permanenta, jigniri...dar in acelasi timp barbat de casa si totusi un suflet destul de bun.
Nici nu mai tin minte de cate ori a plecat mama cu noi(mai am o sora), culminand cu un divort in toata regula...si dupa ce si au impartit copii, casa(eu am ramas cu tatal meu) la o saptamana locuiam iarasi toti sub acelasi acoperis... doar vreo 3, 4 luni a reusit sa stea departe de el(tot cu floricele si lugu lugu o convingea si el)....calvarul a reinceput curand, normal, si uite asa au tinut o toata viata.Cand ajungea acasa de la serv ne ascundeam pe unde puteam, caci nu stiam ce toane are, nu ne batea....toate astea au lasat urme asupra noastra, a copiilor si am avut o copilarie de care nu imi amintesc deloc cu drag.Aveam si noi, ca familie, momente frumoase, mult mai putine insa decat scandalurile la care asistam.

Mama, acum la aproape 50 de ani imi spune ca il iubeste...acu s a mai potolit, dar totusi departe de ceea ce ar tb sa insemne o viata senina de familie
Sper ca tu nu vei trece prin toate astea....

Si da, exista barbati care nu isi varsa frustrarile asupra nevestei, mreu cu toane, oameni generosi, cu adevarat buni, eu am acasa un exemplar din asta, suntem de aproape 7 ani impreuna.Nu inseamna ca avem o viata perfecta, ca nu prea vrea sa spele vasele si sa faca mancare :), dar nici eu nu sunt perfecta.

alinutza si david nazdravanul (11 mai 2004)
http://community.webshots.com/user/alinutzza77

Loreena spune:

ca sa mai fac niste precizari adusul halatului etc nu reprezenta in nici un caz o corvoada pentru mine si o faceam cu placere si in caz ca eu as fi cerut sau cer acelasi lucru mi se raspunde la fel, doar ca atunci si in multe alte dati m-am revoltat ca el ma jigneste si nu realizeaza ca a gresit si continua sa se poarte normal in rest.

Poze cu toata Familia

Elise spune:

quote:

---

Originally posted by dienutagraviduta

Elise - parerea mea e ca daca inversam rolurile, si viata sociala a unei femei e compusa si din "placerea de a fi cu alt barbat", nu mai suna la fel de inocent ... desi mie nu-mi suna inocent nici asa ... felicitari pentru open-marriage ! in mintea mea, acest concept face din casnicie un soi de poarta deschisa pe care se pot perinda diversi ... :)

---

dienutza, ca sa ma lamuresc, pentru tine e exxlusa orice amicitie barbati-femei, orice discutie care nu e vitala cu un alt reprezentant al sexului opus?!

toate se incadreaza la a inshela?

Elise

dienutagraviduta spune:

Elise - amicitie barbat-femeie ? nu prea cred ... oricum noi discutam initial despre "placerea unui barbat de a fi cu alta femeie"; dar acum ca ai adus in discutie ... ce problema sa aibe sotul meu cu viata personala a altei femei ? adica sa faca discutii ? nu consider ca e nevoie de asa ceva; in cazul unei intalniri 2/2 , normal ca se discuta, e ok, dar sotul meu singur sa aibe discutii cu alta femeie, nu mi se pare ok.
iar despre expresia "vitale" - eu zic ca poate discuta de probleme de serviciu cu vreo colega pana i se usuca gura; n-are decat; dar sa ia cine singurel cu furnizoare singurele, aici deja nu mai e ok din punctul meu de vedere.
binenteles, fiecare casnicie cu bucataria ei; natura muncii sotului meu nu prilejuieste astfel de "discutii de societate", deci daca ar avea loc, ar fi ceva nelalocul lui.
pot intelege insa ca in anumite cercuri e posibil ca sotii unor femei sa trebuiasca sa aibe si altfel de relatii decat cele strict profesionale cu alte femei; e ok, nu incerc sa judec pe nimeni, DF, dar nu este si cazul nostru.
:)

Elise spune:

nu am nimic cu conceptia asta, dar ma mira: adica n-aveti si voi prieteni... nu vorbiti decit asa, unul cu altul?


in fine, nu vreau sa intru in detalii, fiecare isi face viatza cum ii place.

si eu sint super posesiva, da' chiar sa-l baricadez asa... n-as putea.

Elise

Pdelia spune:

Cineva ascris aici ca dupa 3 ani de casnicie bunurile devin comune .Este FALS !!!Bunurile comune sunt bunurile obtinute din munca de ambii soti !Nici dupa 30 de ani ce a avut fiecare inainte de casatorie nu devine bun comun !Cat despre firma lui e discutabil depinde ce fel de firma e pentru mai multa siguranta intreaba un avocat .
Daca pana acum ai acceptat sa traiesti in casa altcuiva ar trebui sa te gandesti serios la viitor pentru ca e posibil sa nu divortezi acum ci peste 15 ani si tot fara nimic ai sa pleci asa ca gandestete bine .Daca e casa parintilor lui ar trebui sa-i spui ca e momentul sa va construiti casa voastra .In viata nu se stie ce se poate intampla !Poate maine are un accident si tu si copilul tau ramaneti pe drumuri .Poti sa-l intrbi cum vede el o astefel de situatie .
Iti urez multa putere si discernamant .Nu iti strica familia daca merita salvata dar ai grija si de viata ta !

mamim spune:

Intervin cam tarziu in discutia voastra dar nu ma pot abtine sa nu va prezint si o alta fata a problemei, pe care o stiu de la o prietena apropiata,ce joaca rolul amantei in acest caz....Ce spuneti de cazul in care sotul nu numai ca nu se poarta urat acasa, dar din contra este mult mai atent si mai dragut cu sotia decat de obicei? Prietena mea sustine ca numai cu aceasta conditie a acceptat sa se implice in aceasta relatie, si ea fiind casatorita la randul ei.Vi se pare o situatie acceptabila, atat timp cat sotia nu banuieste si este fericita la randul ei?

daniela_b spune:

mie mi se pare acceptabil dar nu te lua dupa mine, eu accept sa existe o amanta odata ce e un lucru benefic carevasazica, nu ca as fi presh de care sa te stergi cind e noroi pe afara, dimpotriva exista multe chestii pe care nu le suport insa lucrurile alea (pe care nu le accept) tin de alta sfera, alta dimensiune.
Daca nu se schimba nimic in echilibrul meu ca persoana si daca amanta respectiva se rezuma la treaba ei de amanta...nu ma doare nimic.
Daca doamna (daca pot sa-i zic asa si uite ca pot...) atinge din teritoriul meu, se schimba datele problemei si implicit atitudinea mea.
Nu ma refer la teritoriul de "nevasta", ma refer la partea mea de vietuire ca om.
Pe scurt, sa fie cit mai discreta, sa nu ma inoportuneze cu telefoane la miez de noapte cind eu dorm, sa nu apara in raza mea de actiune, sa nu-si dea cu parerea despre ce vreau eu sa fac in cadrul cuplului si sa nu vina neinvitata pe acasa pe la mine si-nca multe altele.
Insa, eu cred ca asta ( cu amanta) se va intimpla cind va ingheta iadul asa ca am multa vreme sa ma mai gindesc daca vreau sau nu sa fiu toleranta cu ele, doamnele acelea.

In tot cazul, ma descurc cu ele.

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii