Care pot fi "simptomele" ca exista o amanta???
Raspunsuri - Pagina 7
Lona spune:
quote:
Originally posted by craciunitza
Referitor la divort, nu stiu de cat timp sunteti casatoriti dar dupa 3 ani bunurile devin comune, in afara de mosteniri.
Nu certati copiii cand viseaza!
Noi
Mitele
Nici vorba! Bunurile comune sunt doar cele dobandite in timpul casatoriei.
In rest, nici dupa 50 de ani de casnicie nu devin comune.
Sunt bunuri proprii: bunuri dobândite înainte de încheierea casatoriei; bunurile dobândite în timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune; bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiunii unuia dintre soti; bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii sau inovatii, precum si alte asemenea bunuri; indemnitatea de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei; valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul în care a trecut aceasta valoare.
[/quote]
Runa spune:
Va doresc tuturor sa aveti o zi minunata!
In punctul meu de vedere, amanta e numai o piesa de schimb, dar, in acelasi timp, poate deveni un "artificiu" necesar si periculos.
Cred ca un barbat care apeleaza la asemenea artificii se simte frustrat in intreaga sa fiinta. Sa nu uitam ca ei, barbatii, sunt uneori atat de infantili si doresc sa fie alintati mai rau decat copiii.
Simptomele difera de la barbat la barbat. Unora nu le mai place brusc mancarea..., sotia a devenit uracioasa si pisaloaga, parca, deodata, nu mai stie sa se imbrace, nu mai e sexy, totul e altfel decat si-ar fi dorit...bla-bla-bla. Altora le sare tandara din orice, vin acasa tarziu mirosind a parfum strain casei si, de ce nu (?) a bauturi fine...
Dar, sotiile, indiferent de efectele deplorabile uneori,ar trebui sa fie atente la cauzele generatoare.
Oare...nu sotiile sunt cele care s-au schimbat radical? A aparut copilul, "copilul-sot" nu mai e chiar asa de important... Copilul-sot asteapta si el alintat si bagat in seama - sa te faci frumoasa zilnic si pentru el, sa speli cu grija si pentru el, sa gatesti cu grija si pentru el...intr-un cuvant sa-ti faci timp MAI ALES PENTRU EL fiindca, in sufletul lui, el ramane primul tau copil-barbat, daruitorul de copil-copil.
Nu stiu daca m-am facut inteleasa. Sper!
Iubiti pentru ca iubirea sa nu se termine niciodata, indiferent cate "boacane" v-a facut sau va face sotul. Daruind iubire si respect, ingrijindu-va si oferindu-i lui frumusetea voastra nu puteti primi la infinit indiferenta si "accesorii" tip amanta.
teodraghici spune:
quote:
Originally posted by dienutagraviduta
eu as vrea sa pun in discutie o idee : de ce se considera ca un barbat si-a inselat sotia numai daca isi introduce penisul in vaginul altei femei ?
suna brutal, cred ca socheaza pe multi; dar daca sotul meu ar nutri sentimente catre alta femeie, ar scrie , ar vorbi, s-ar intalni in mod amoros sau flirtand cu alta femeie, eu una m-as simti inselata. pentru ca nu actul sexual in sine inseamna inselarea relatiei, ci tot ce inseamna placerea de a fi cu alta femeie.
parerea mea.
poze
dienuta si bebe-luca
Dienuta, iti respect ideea dar ma intreb eu:Daca s-ar intampla reversul medaliei.....oare care ar fi parerea barbatului????? Sunt convinsa ca va fi disperat ca i s-au pus coarne samd si nu ar accepta.
in alta ordine de idei, asa ceva nu as accepta..sunt de principiul ca daca nu ne intelegem si exista altcineva intre noi, atunci s-a terminat cu casnicia si fiecare e liber sa mearga pe drumul lui.
PS. Nici vorbit la telefon cu X, Y femeie....foste aventuri sau mai stiu eu ce din adolescenta sotului meu NU accept...consider ca nu au ce sa-si spuna....si cu mailul e valabil
mihaela_s spune:
Loreena, nu stiu daca ai citit la "abuz", am postat si eu acolo acum ceva vreme. Situatia mea din prima casnicie semana foarte mult cu ceea ce descri tu. Si sunt inca destul de multe postari acolo care iti pot fi de ajutor.
La divort, pentru ca tatal sa ia copilul e nevoie sa demonstreze ca mama nu se ocupa de copil, ca l-a parasit, ca e curva, betiva. Altfel, nu are cum! Daca tu parasesti domiciliul impreuna cu copilul nu l-ai abandonat, ai parasit domiciliul conjugal si atat. El poate intenta divortul pe acest mmotiv.
Firma daca e numai pe numele lui, nu se imparte. Doar restul bunurilor comune-casa, mobila, masina-daca au fost dobandite in timpul casniciei.
Numai bine!
Ajutati-o pe Alina sa-si implinesca visul!
itsjustme spune:
Buna!
In primul rand Hristos a Inviat! la toata lumea...
Apoi, vreau sa spun ca imi pare rau sa citesc astfel de povesti aici, si mai ales faptul ca cineva le poate suporta...asa cum face Lorena...
Eu cred ca in primul rand trebuie sa ne iubim pe noi insene (noi femeile), sa ne respectam pe noi si sa ne impunem punctul de vedere in fata semenilor nostri. Trebuie sa demonstram ca suntem capabile si ca stim ce vrem, nu cred ca cineva trebuie sa suporte ceea ce suporta Lorena. Este pacat ca o fiinta sensibila, educata, cu o slujba si o viitoare cariera sa fie tratata in acest fel.
Eu am trait intr-o astfel de familie...dar nu chiar asa de rau cum spune Lorena (mama si-a impus punctul de vedere, a fost independenta, totul a fost pe numele amandorura, a avut servici tot timpul, ea a tinut banii, a avut un punct de vedere tot timpul) si vreau sa va spun ca nu este usor pentru un copil/tanara mai tarziu, sa locuiesti cu 2 parinti care nu se inteleg, au puncte de vedere diferite, sunt de fapt doi oameni diferiti care nu stiu sa se asculte sau sa ajunga la un numitor comun.
Eu am avut de invatat in aceasta situatie, si nu as accepta nici macar ce a acceptat mama mea de la vreun barbat vreodata (adica un compromis de dragul meu, al copilului), de aceea lupt si voi lupta mereu sa fiu independenta, sa nu depind de un barbat, intotdeauna prietenilor mei le-am spus ce doresc si cum vad eu lucrurilor,si am impus intotdeauna conditii. O femeie trebuie sa fie puternica, sa se concentreze pe cariera asa cum fac si barbatii...nu ne putem permite sa fim altfel cred eu.
Si plus, cred ca este vorba de educatie si de cei 7 ani de acasa. Un barbat educat bine de catre parinti si mai ales de catre mama are principii solide de viata, respecta femeia/sotia si in primul rand comunica pentru binele amandorura.
Ca o ultima concluzie vreau sa va spun ce am observat eu: oamenii nu se schimba decat daca au aceasta disponibilitate de a se schimba, de a comunica, de a vrea intotdeauna ceva mai bun pentru ei. Dar daca persoana respectiva nici macar nu isi da seama de oportunitatile din jur, de o viata frumoasa pe care ar putea sa o aiba alaturi de cei dragi, totul este un chin zadarnic pentru a schimba o astfel de persoana.
P.S. penru Lorena in special
1). Ai incercat sa vorbesti cu mama lui despre felul in care te trateaza??
2). In viata nu sunt totul banii...conteaza intelegerea, comunicarea si armonia...
Loreena spune:
Paste Fericit!
itsjustme ca sa iti raspund la PS :)
1. Nu am vorbit cu mama lui, e adevarat ca m-am gandit de multe ori sa vorbesc cu parintii lui, poate ca macar informativ si ar fi trebuit sa o fac mai demult ca sa stie si ei ce "podoaba" au; intotdeauna am zis sa ma ocup singura de problemele mele si nu mi-a placut sa ma plang sau sa astept ca altii sa mi le rezolve; sincer nu as dori ca "el" sa se schimbe in comportamentul fatza de mine doar pentru ca "l-am spus mamei" sau pentru ca se simte aiurea ca stiu parintii lui; de altfel se prea poate ca nici asa sa nu se ajunga la vreo schimbare; daca ajungeam la asa ceva probabil ca de aici ar fi aparut interpretari si discutia nu s-ar fi limitat la o simpla discutie dintre soacra si nora; oricum in ultimul timp e adevarat ca m-am gandit si la varianta asta si ma gandesc serios sa ii aduc la cunostinta soacrei si chiar si tatalui sau care este comportamentul fiului sau si ma mai gandesc ca aceasta discutie sa fie in prezenta lui; sunt sigura ca o sa reactioneze agresiv, dar probabil cand vom ajunge "acasa"; e adevarat ca de multe ori l-am amenintat ca voi aduce la cunostinta parintilor sai ce fel de comportament are fatza de mine.....probabil ca nu ma crede in stare....dar nici eu nu credeam vreodata ca sentimentele mele pentru ele vor incepe incet incet sa se stinga...
2. Intr-adevar in viatza nu banii sunt totul si de asta de multe ori am zis sa fac sa fie bine pentru familia mea si sa incerc sa fac tot ce este posibil sa ne intelegem bine, dar pana la urma ca sa existam "noi" trebuie sa fie si "el" in aceasta relatie si nu numai "eu"
Zilele acestea am trecut prin multe, eu bolnava, apoi fata, au venit si sarbatorile, am incercat sa fie totul placut si sa existe o atmosfera de familie si plina de dragoste, dar cu toate acestea el nu a incetat sa imi arunce vorbe "gratuite" si reprosuri si in tot ce fac sa nu vada partea buna, ci sa ma apostrofeze; nu am vrut ca de Paste sa existe o situatie tensionata.
Ideea este ca e foarte distant; m-am gandit sa vorbesc cu mama si sa ii spun tot, dar stiu ca se va consuma si este cu inima si mi-e cam teama.
As vrea sa vorbesc cu un avocat si sa ii cer parerea; o sa caut pe cineva.
Daniela eu una nu concep sa existe o amanta; ori vrea sa fim impreuna, ori e liber sa aleaga langa cine doreste sa isi traiasca viatza; o amanta nu poate fi un lucru benefic.......asta este parerea mea....ca are o amanta si apoi isi da seama ce dulceatza de sotie are si isi mai corecteaza comportamentul mie una nu mi se pare deloc benefic; cu mult mai mult as aprecia sa isi corecteze "viciile" dandu-si seama si singur si nu printr-o comparatie intre amanta si sotie; nu e vorba sa sunt neaparat posesiva din fire, dar in primul rand asta denota si o nota de lipsa de respect fatza de persoana langa care iti petreci viatza....
Poze cu toata Familia
viermisor spune:
Cristos a Inviat! la toata lumea.
Loreena draga, exista un site avocatura.com unde poti beneficia gratuit de serviciile unui avocat in momentul in care iti creezi un cont. Lista de discutii de pe forul e la adresa:
reclama la un site- atentionare
Vreau sa va spun si eu parerea mea legata de capitolul 'amanti-amante'.
Dupa mine sotii infideli se impart in doua categorii: sotul care are un sentiment de vinovatie pentru ceea ce face, acesta este mult mai atent si se simte dator sa-i ofere flori sau mici cadouri si sotul al carui comportament devine mai agresiv, atat verbal, cat si fizic.
Insa si intr-un caz si in celalalt e cu mult mai preocupat de aspectul lui, cauta motive sa plece mai des de acasa si nu mai e atat de activ in pat ca inainte.
Amantele, zic eu, sunt de doua feluri: unele care cauta ‘trofee’ si acestea nu sunt periculoase si altele care se indragostesc de barbatul respectiv. Chiar de curand am citit trei exemple de cum se ajunge in aceasta situatie:
reclama ilegala
Initial am fost tentata sa iti spun sa ai rabdare, ca mai devreme sau mai tarziu tot la tine se intoarce.
Pentru ei e 'roz' situatia la inceput, apoi femeia (femeia, tot femeie-i) il vrea tot mai mult. Se bucura ea la inceput cu 'firmituri', dar ajunge sa creada ca barbatul respectiv e mai mult al ei, decat al sotiei (asta pentru ca e 'aburita' de amant cu asemenea texte). Si de aici la certuri si despartire mai e numai putin.
Problema ta e ca al tau iubit se purta urat cu tine si inainte de a te gandi tu la a terta persoana. Eu sunt de parere ca un om nu se poate schimba oricat ar incerca, ma refer la schimbari majore de comportament. E ceva ce tine de crestere.
L-am auzit o data la radio pe Dr Cristian Andrei care spunea ca inainte de a te casatori cu un barbat trebuie sa ii studiezi comportamentul. Un barbat care se poarta urat cu animalele sau cu oamenii, chiar daca cu tine se poarta frumos, va ajunge mai devreme sau mai tarziu sa se poarte la fel si cu tine.
Asta pot sa o confirm pentru ca am patit-o pe pielea mea. Am avut o relatie de 7 ani, inainte de casatorie cu un om pe care il divinizam, credeam ca asa barbat nu mai exista: arata traznet, era destept si ne intelegeam atat de bine in pat si era extraordinar de amuzant. Cu mine se purta ca un lord, imi satisfacea toate poftele, dar cu altii nu avea rabdare, urla la telefon la mama lui, vorbea urat de cunostinte comune, barfea, se credea cu un cap peste toata lumea. Pe femei le facea pe toate curve, nasoale, le comenta comportamentul, imbracamintea, radea de ele. Eu eram chiar flatata.
Asta a durat doi ani pana a inceput sa flirteze cu altele, sa nu-I mai par asa ‘frumoasa si desteapta’. Au urmat alti 5 ani de chin, in care cand ma ignora (desi eram impreuna) cand imi dadea ceva atentie, cand vorbea urat de tot, cand era tot o miere, si eu nu visam decat la ‘fat-frumos’ pe care l-am cunoscut si speram ca-l pot schimba. Am crezut ca daca nu vom mai fi impreuna voi suferi si imi voi reprosa toata viata ca l-am lasat sa-mi scape din mana.
Am reusit sa fac pasul cel mare cand mi s-a umplut paharul si nu am mai suportat purtarea lui cruda. N-am crezut niciodata ca voi fi asa usurata si linistita.
Acum am un sot care ma iubeste si ma respecta, se poarta frumos cu toata lumea si zic eu un lucru remarcabil – este foarte credincios. Nu este el ce am visat eu, dar nu l-as schimba pe 10 ‘perfecti’ la pachet.
Esti inca tanara si ai viata inainte, nu o lasa calcata in picioare de cineva care chiar nu te merita.
Mari & Bianca(18.07.2004)
Oamenii uita ce ai zis sau ce ai facut, dar nu uita niciodata cum i-ai facut sa se simta.
http://community.webshots.com/user/viermisor100
Elise spune:
quote:
Problema ta e ca al tau iubit se purta urat cu tine si inainte de a te gandi tu la a terta persoana. Eu sunt de parere ca un om nu se poate schimba oricat ar incerca, ma refer la schimbari majore de comportament. E ceva ce tine de crestere.
L-am auzit o data la radio pe Dr Cristian Andrei care spunea ca inainte de a te casatori cu un barbat trebuie sa ii studiezi comportamentul. Un barbat care se poarta urat cu animalele sau cu oamenii, chiar daca cu tine se poarta frumos, va ajunge mai devreme sau mai tarziu sa se poarte la fel si cu tine.
Asta cam asa e.
Indiferent cu ce te-ar vraji in primii ani, noutatea se duce.
Si omu' are tendinta sa revina la comportamentul lui obisnuit, de zi cu zi.
Daca acel "comportament obisnuit" e dragut, amabil sau macar neutru e ok.
Daca "obisnuit" inseamna mitocanism, atunci o sa ai parte si tu, mai mult sau mai putin, de "beneficiile" aferente.
Acum... orice nash isi are nashul, si am vazut femei care s-au adaptat foarte bine la kestia asta, ba unele chiar au domesticit asperitatile masculului din dotare.
Dar pentru asta trebuie sa-l infrunti, uneori sa-l domini, si tu nu prea ai puterea.
Cealalta varianta ar fi sa-l lasi.
Sa gasesti pe cineva potrivit tie si sensibilitatii proprii.
Nu merita sa te simti jignita asa tot timpul.
Sau devii imuna, si mai nesimtita ca el, ca sa poti sa faci fatza, sau, daca nu poti si nu vrei asta, lasa-l.
Elise
stefistoica2000 spune:
cand apare un copil apar si problemele de acest fel.trebuie sa-l faci sa inteleaga ca e la fel de important pt tiner ca si inainte si ca atentia pe care i-o acorzi e la fel de importanta doar ca acum amandoi impartiti dragostea unul fata de celalt cu cea mica (atat tu cat si el) si sa aveti rabdare sa creasca un pic fetita si totul va fii mai frumos ca inainte pt ca acum sunteti cu adevarat impliniti, nu mai duceti lipsa de nimic si tb sa fiti o familie fericita. barbatii sunt fffff gelosi pe copii chiar daca nu o recunosc. incearca sa iesiti undeva fara copil daca se poate sau organizeaza acasa o masa festiva in doi. tb sa treci peste asta. la mine a durat cam doi ani de zile criza asta in casnicie dar cu rabdare am trecut peste tot. nu incerca sa-l prinzi cu cineva incearca sa-l apropii de familie si chiar daca are ceva de ascuns va uita in momentul in care acasa nu va mai gasi cearta ci numai intelegere si ii va fi drag sa vina acasa si sa-si petreaca cat mai mult timp acasa. eu asa am reusit.daca el a aruncat venin eu am aruncat cu miere chiar daca mi-a fost greu.barbatii sunt niste copii mai mari deci poarta-te cu el ca si cu fetita.... incearca si asa.
stefistoica2000 spune:
da, nu citisem chiar tot. daca nu merge cu binisorul ar tb sa-l bagi putin in sperieti . sa te muti cu copil cu tot la ai tai iar daca iti cere sa te intorci sa nu te lasi usor ca nu are ce sa-ti faca , nu-ti poate lua copilul ci din contra sa-i pui niste conditii pe care sa te poti baza ca le va respecta. in primul rand sa te respecte ca om si sa-si schimbe limbajul deoarece copilul creste si nu e bine sa asiste la cearta parintilor ca va suferii cel mai mult. mai bine separati , ca atunci ea va stii ca are doi parinti care o iubesc chiar daca nu stau impreuna (motive gasesti tu)si ca nu ea este motivul discordiei dintre ei, altfel daca mai creste va intelege gresit totul ca se va ajunge sa se tipe si la ea si nu e bine deloc