Si totusi...viata nu e cum o credeam...

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 16

elas spune:

Alexmona,nu cred ca ai gresit!Si eu trec printr-o situatie similara!Si eu am luptat cu disperare sa fac sa mearga o casnicie, dar de unul singur nu se poate!Si sotul meu si-ar fi dorit o situatie calduta acasa, sa aibe si el o familie si sa alerge linistit dupa alta...Dar asta nu e un compromis de acceptat!
Dupa parerea mea sint oameni imaturi, care nu stiu sa pretuiasca ce le-a dat Dzeu si cred ca daca femeia de acasa e buna si toleranta, accepta orice!Insa nu e nici drept, nici normal ce vor ei!
Si eu am un pui si m-am gindit mult la el si daca am luptat atit a fost in primul rind sa fim o familie...dar daca el nu vrea nu se poate!
Asa ca te admir pentru curaj si nu te invinovati ca nu ai de ce!

cicina spune:

Alex,daca e "rece" pune-l pe foc. Glumesc. Dar intr-adevar il cicaleai? Faptura asta care se cheama barbat, e " delicat" in acest sens. Cu cat il cicalesti cu atat se enerveaza si reactioneaza contrar chiar daca nu ar vrea. Si omul meu care e painea lui DD daca ii spun cu un anumit ton, se enerveaza, dar dupa ce ne calmam, discutand la rece, recunoaste.Dar asta nu inseamna ca ar fi un motiv de a te desparti, inseamna ca mai e ceva la mijloc. Intr-adevar nici eu n-as fi de acord cu o casnicie de suprafata.
Aici in Italia se spune ca trebuie sa asculti "le due campane", adica si motivele lui de ce se comporta asa.
Fleur esti bine?
Eu mai am ceva de facut zilelea astea, asa ca nu stiu daca pot intra pe net, pa pup si ganditi-va de doua ori inainte sa faceti un pas.

Alexmona spune:

Elas , iti multumesc pt.cuvintele de incurajare.Nu sunt pternica ,din potriva crred ca sunt ft.slaba.Tare mi-e greu pt.ca sunt constienta ca un divort e traumatizant,dar nu prea am ce face.
Imi pare sincer rau ca treci prin asa ceva .Stim amandoua ca e crunt, e greu ...
Si eu am luptat mult ,dar se pare ca e prea sigur de iubirea mea si acum imi calca in picioare sentimentele si tare doare.
Cicina , da l-am cicalit ...adica indrazneam sa-l intreb unde era la o ora tarzie in noapte sau il rugam sa discutam despre ce se intampla cu noi...ma rog , probabil ca aveam un ton mai aparte ...dar totusi cand as fi putut sa-l cicalesc????...cand mai tot timpul venea acasa (ma refer la lunile din urma)dupa ora 1 noaptea.
Recunosc ca mi-e tare frica de divort...
Daca cele care cititi imi puteti relata din experienta voastra m-ar ajuta.
Mumyca, sper ca la tine e totul bine.
Va pup si va multumesc!!!

Alexmona

fleur-de-lis spune:

Draga Alexmona,Ieri m-am intilnit cu o rusoaica de vreo 40 de ani, tare desteapta, care mi-a deschis ochii efectiv. Mi-a povestit cu ochii in lacrimi prin ce a trecut cu 15 ani in urma. Are trei copii, cind la nascut pe al treilea, a fost nevoita sa stea 2 ani acasa si i s-a intimplat ce ni s-a intimplat si noua. Si mi-a zis: "Tatal este foarte important pentru copilul tau iar ceea ce ti se intimpla este pentru ca stai acasa!" "Nici pina in ziua de astazi nu stiu sigur daca a fost cineva in viata lui, dar am simtit-o puternic iar cu mine se comporta de parca n-as fi existat pentru el, ba mai rau, ma privea cu dispret si ma umilea" "Atunci mi-am zis in gindul meu, Voi lucra cu un dolar pe ceas, dar nici nu-ti voi mai cere bani!" Asa a si facut, acum conduce o gradinita si are vreo trei case, arata foarte bine si mi s-a parut un om deosebit!"Cind am vorbit cu ea , eram sigura ca voi face divort, cu citeva zile in urma i-am pus sotului niste conditii pe care le-a incalcat chiar a doua zi. In dimineatza aceea i-am zis sa-si faca bagajele, sa plece, sa nu-l mai vad in ochi si chiar incepusem sa dau telefoane pentru a ma informa in privinta divortului. Pe la prinz stabilisem un interviu pentru un post de lucru.Apoi m-am gindit: "Voi fi frumoasa, voi fi tare, voi reusi sa ma pun pe propriile picioare, apoi mai vedem!" De el nu-mi mai pasa si i-am spus-o si in ochi, am inceput sa fiu dura cu el iar de cind l-am dat afara din casa, atitudinea i s-a schimbat, este mai atent, chiar vrea sa ma cuprinda, chit ca nu pot scapa de el, nu vrea sa plece.Aseara m-am culcat foarte linishtita, am observat ca cu cit mai putin tin eu la el, cu atit mai mult tine el la mine.Viata e foarte dificila si nu am de gind sa ma las doborita de o scorpie, mai sunt inca in stare sa lupt, nu pentru el, ci pentru siguranta copilului meu, insa nu voi mai lua rolul de caine plouat. Am dat baiatul la gradinitza si acum am posibilitatea sa ies mai des in orash, si-mi prind foarte bine comentariile de pe strada. Chiar daca voi pierde, voi pierde cu fruntea sus. Sunt foarte constienta de faptul ca daca il voi cicali mereu pe tema asta, se va incapatina si va face mai urat, asa ca nu mai deschid subiectul, dar nici nu ma voi arata tare indragostita de el. Acum nici nu-l mai sun, nici nu ma mai interesez de el. Vad eu ce fac, insa nu ma voi lasa calcata in picioare.Tare mi-ar fi interesant cum s-ar comporta daca te-ar vedea cu altcineva in perioada casniciei astea de fatada.Eu mi-am revenit fetelor si nu exclud posibilitatea sa-l inshel vreodata (doamne fereshte, nu cu un barbat casatorit), chiar daca pina acum eram total impotriva unei astfel de idei. Voi ce credeti?!!!V-am pupat si va tin pumnii!!!!!!!!

fleur-de-lis spune:

Fetelor,Sa divortezi e foarte usor, astazi depui actele si maine poimaine se rezolva totul. Sa tii piept greutatilor vietii e mai greu, sa pastrezi o relatie e o stiinta intreaga atunci cind tentatii sunt la toate colturile. Barbatii buni se gasesc foarte greu, nici nu e de mirare ca altele rivnesc la ei.Fleur, nu pleca capul, dar nici nu face divort. Da copilul la gradinita, al meu e deja acolo de 2 zile, si pune-te pe picioare, nu te mai interesa de el. Uita de el si cauta de tine!!!!Incearca sa te distrezi cumva! Stiu ca tie ti se va parea total deplasata ideea, dar eu as avea chef de o aventura, fara sex, numai asa pina cind sa-mi aduca aminte de cine sunt. Sa-mi zici in fata daca ti se par nebuna, eu una cred ca adopt o atitudine de supravietuitoare.

fleur-de-lis spune:

Am uitat sa va spun, scuzati-mi bulversatul mod de a va povesti, rusoaica mai este impreuna cu sotul ei, sunt impreuna de 25 de ani. De cind ea a inceput sa fie mai independenta, el s-a intors sufleteshte catre familie si totul e OK.

cicina spune:

Alex, vreau sa-ti dau un exemplu de un barbat care ajungea mereu la ora aia acasa.E vorba de fratele meu cu fosta lui, ramanea la servici ca acasa nu avea internet, si naviga(el este un ex DJ)muzica este hobby-ul lui.Asta o facea pentru ca acasa nu mai era o atmosfera calduroasa, adica ea il cicalea pentru diverse. In timpurile acelea castiga foarte bine fratele meu, dar niciodata nu ajungeau banii pana la sfarsitul lunii, avea ea grija de asta, si nu platea hangaralele casei, se intampla frecvent sa nu mai aibe linie la telefon. El o iubea enorm, ca sa nu mai aibe discutii, le evita. A facut bine? N-a facut bine? I-a lasat casa, tot, a venit in "chiloti" acasa la mama.Eu nu stiu situatia voastra si de ce sotul intra asa de tarziu, dar ma intriga faptul ca tu esti aici fara copilul tau.
Fleur, e bine sa ai cunostinte(asa le numesc eu)prin tari straine, pentru ca prieteni sant cei care la nevoie se cunosc(se pot numara pe degete).

miau-miau spune:

quote:
Originally posted by fleur-de-lis

Fetelor,
Sa divortezi e foarte usor, astazi depui actele si maine poimaine se rezolva totul. ............................................... Barbatii buni se gasesc foarte greu, nici nu e de mirare ca altele rivnesc la ei.

Ei hai ca nu-i chiar asa usor sa divortezi cind ai si copii. Daca esti un America si te-ai interesat, banuiesc ca ai aflat ca procesul de incredintare a custodiei copilului nu e chiar floare la ureche. ......................................................
Barbati buni nu se gasesc asa de greu, dar acuma depinde unde-i cauti.

Alexmona spune:

Fleur, ma bucur ca esti o luptatoare.Cinste tie , asa si trebuie .Nu-l lasa nimanui pe tava .E sotul tau si trebuie sa lupti pt.el.
Cicina , sunt aici tocmai pentru ai da posibilitatea sa se hotarasca ce face cu viata lui, sa-si dea seama ce doreste cu adevarat de la viata .
Copilasul meu e la parintii mei si crede-ma se bucura de toate conditiile.Eu vorbesc zilnic cu el la telefon si usor nu-mi este.
In plus am hotarat sa plec pentru o vreme pentru a-mi pune si eu ordine in ganduri.Eram distrusa .
Pe langa faptul ca o perioda m-am relaxat acum lucrez .Impreuna cu prietena mea lucram la o traducere importanta .
Si incerc sa fac ceva ...tot pentru noi .
Probabil ca multe dintre voi ma judecati , ca mi-am lasat copilul si ma distrez .Nu este deloc asa .In starea in care eram nu l-as fi ajutat.De plecat , am plecat tocmai pentru a-mi salva casnicia sau cel putin am incercat.
Oricum nu peste multa vreme ma intorc acasa , la fiul meu pentru a-mi rezolva si problema casniciei.
Si referitor la problema venirii lui tarziu acasa (ma refer la sotul meu) , crede-ma ca inainte nu statea nici un minut peste program , iar daca intarzia ma suna .E adevarat ca ne-am facut o firma la care si eu participam din plin ...dar stiu bine ca actele si problemele cu salariatii nu se rezolva la baruri ...caci acolo era de cele mai multe ori cu asociatii de la firma , in timp ce eu ma chinuiam singura cu copilul si -l asteptam cu mancarea pe masa .
Daca tu crezi ca am gresit intrebandu-l unde a stat pana la ora aia ...eu zic ca aveam dreptul macar sa stiu.Daca asta e cicaleala ...asta e .
Iar de fiul meu crede-ma am grija ca de ochii din cap , il iubesc mai mult decat propriam viata , altfel nu as fi inghitit atata umilinta timp de un an si jumatate.Il iubesc enorm.
As vrea pentru el o familie stabila , dar daca nu se poate , nu am ce face.Pana acum am luptat singura.M-as bucura sa va scriu peste o luna si sa vazic ca totul e bine...dar nu mai sper.
Va pup si va doresc sa nu simtiti niciodata gustul pe care il simte sufletul meu acum.

Alexmona