Stresul si infertilitatea
Raspunsuri - Pagina 2
madaluta spune:
bine v-am gasit doamnelot stresate...
La voi situatia se poate remedia, dar ce ma fac eu k stresul meu cel mai mare este acela de a avea
...nici un stres de la serviciu sau din alta parte nu se poate compara cu cel da a ramane
...Voi puteti sa schimbati serviciul ,sau sefa, sau afacerea....dar eu ce ma fac?pe voi nu va stresesza ideea k nu?As da orice sa treaca o zi si sa nu ma gandesc la acest lucru sau sa nu citesc ceva legat de infertilitate...sau sa nu intru macar pe site...
as vrea sa pot lasa lucrurile sa vina de la sine, nu sa stau toata ziua cu calendaru , cu termometru ,cu monitorizari,cu stimulari....etc,dar nu pot...mai am putin si fac psihoza
mary14 spune:
Relaxati-va , relaxati-va , relaxati-va...ca noi n-am reusit si ca drept raspata m-am procopsit cu o mastoza chistica , iar sotului meu nu i s-a gasit alta scuza pentru spermograma proasta.Mastoza nu este cauza infertilitatii , dar spermograma da ,si cum spunea madaluatade aici alt stes.Eu am ajuns la concluzia ca stresul este constant ,iar dimensiunea acestuia difera de la persoana la persoana.Cand eram angajata eram tot stesata si tot timpul mi-am repetat dupa ce am fost propriul sef ca eram o fraiera ca ma consumam pentru orice , dar cred ca cine nu se implica in ceea ce face nu este un angajat bun.
Mary
Mirga spune:
Buna fetelor.
Poate unele dintre voi ma cunoasteti de pe la alte subiecte, daca nu pe scurt asta sint: am la activ 9 fiv-uri nereusite, nu avem nici o problemea de infertilitate, dar nu se prinde nimic. Parerea mea e ca una dintre cauze e si stresul. Dupa fiecare fiv ma intorceam la lucru dupa 3-4 zile de la ET, si totdeauna, mai devreme sau mai tirziu, se intimpla ceva care ma stresa -imediat simteam ca mi se stringe uterul si parca se rupea ceva in mine, dupa care, gata totul revenea la normal, ca inainte de ET. Eu sint convinsa ca daca voi sta linistita si detasata de toate, voi reusi.
Acum am inceput un nou FIV si sper sa fie cu succes. Dar am mai si renuntat la orice functie de raspundere, nu mai am nici o grija (nu e chiar asa cum ma laud, dar ma straduiesc), sint un simplu angajat, am spus tuturor ca prioritatea mea nu mai e locul de munca si ca de acum voi face ce cred eu ca e mai bine ca sa reusesc. Am vorbit si cu doctora cu care fac tratamentul si am rugat-o sa-mi dea concediu medical in perioada dintre ET si analiza de bhcg. iar apoi mai vedem.
Va doresc si voua sa reusiti sa va calmati si sa deveniti cit mai repede cu toate.
Pupici si multa bafta.
Mirga
iepumic spune:
Zen, muzica sferelor, lumanari parfumate, baie cu spuma, masaj facut de sot....e vineri seara si macar in acest weekend va doresc sa va relaxati si sa lasati stressul deoparte. STATI DEGEABA SI FACETI ORICE ALTCEVA DECAT TREABA SI LUCRURI STRESANTE. Mai lasati serviciul, curatenia, gatitul, spalatul la o parte...nu va da nimeni premii si mai aveti si soti, mame, soacre....sa mai puna mana si altcineva, macar idn cand in cand ( eu vorbesc, care ma simt "din oficiu" cand cineva trebaluieste pe langa mine sa pun si eu mana sa ajut).
RELAXARE MULTA SI PUPICI MULTI DE LA IEPUMIC>
Iepumic 
Avalon spune:
Un articol interesant, Stresul si infertilitatea:
http://www.desprecopii.com/info.asp?id=539
*******************************
Este inutil sa fim mereu ingrijorati pentru ziua de maine fiindca fiecare zi vine cu problemele ei. La urma urmei, azi este ziua de maine pentru care iti faceai probleme ieri.
carla2005 spune:
Fetele...cum mai stam...suntem mai relaxate?! Eu pe langa serviciu am mai avut probleme si cu apartamentul acum muncim de zor sa il renovam si sa ne mutam cat mai repede si nu va spun ( multe cred ca stiti deja) ce inseamna sa te duca toti mesterii cu vorba si sa nu iti munceasca mai deloc!
melutzica spune:
Scumpicele mele,exact asa ca voi eram si eu!Adunam totul in mine si totul ma afecta!Ca medic recuperator,intru in contact permanent numai cu oameni cu probleme,si am ajuns la un moment dat asa de rau,ca am facut o gastrita super urata de am ajuns in spital si asta numai pe fond nervos,analizele inclusiv gastroscopia
iesindu-mi perfecte!Insa,am descoperit yoga,si meditatia care pe cuvant ca fac minuni!!!De asemenea daca e cazul mai merg pe la cate o sedinta de osteopatie si revine totul la normal.
Fara aceste mijloace de relaxare cred ca as fi ajuns destul de rau ,insa acum slava Domnului pot face fata cu bine stresului cotidian
adimercedes spune:
quote:
Originally posted by chiquitita
Adimercedes, unde anume ai scris cum te-ai linisti, ca as vrea sa citesc si eu, poate mai invat ceva...
Chiquitita, uite ca am sapat dupa ce am mai scris pe tema asta in 05.09.2005:
"- tratamentul [simplificat al Liviei pe care l-am facut] m-a ajutat nesperat de mult, chiar daca impactul nu a fost vizibil din prima luna. Poate nici din a doua!!!
- am renuntat pe cat posibil la produsele modificate genetic (aici includ si laptele omogenizat, de la vacile crescute cu hormoni, antibiotice si produse animale si am renuntat si la puii si ouale gainilor crescute cu hormoni, antibiotice etc). Si asta in ultima luna. Schimbarea pot zice ca a fost majora si efectele au inceput sa se simta din saptamana 2. Acum iau lapte organic, neomogenizat, pui si oua organice. Nu am vrut sa merg la extrema si sa imi schimb toata alimentatia - asa ceva nu cred ca e posibil si e si foarte costisitor la buzunar. Dar am inlocuit produsele pe care le consumam cel mai mult. Chiar daca sunt de 2 ori mai scumpe produsele organice, eu consider ca merita.
- am incercat pe cat posibil sa elimin factorii de stres. Nu am reusit sa modific cu mult nivelul de stres legat de servici, studii, mutat etc, dar am reusit sa imi modific putin nivelul de toleranta si sa revizuiesc lista de lucruri necesare. Astfel am subtiat legaturile cu "prietenele" care imi creau un enorm stres din diverse motive, am invatat sa ma distantez de oamenii barfitori si de mediul lor - pur si simplu iti sug energia fara sa iti dai seama, mai ales daca incerci sa rezisti si sa fii altfel, am invatat sa spun "nu" in anumite situatii, sa ma pun pe mine si familia mea pe primul plan si sa actionez in functie de asta, sa mananc mai bine/sanatos, mai putin haotic, la ore "normale", sa dorm mai eficient.
- am incercat sa ii acord mai multa atentie sotului meu, sa nu ma mai gandesc asa de mult la bb si la faptul ca vreau sa avem si noi copii. Am incercat sa ne concentram pe lucrurile asupra carora avem putere de influenta si sa "ne facem partea" cat de bine cu putinta. Faza asta cu "imi fac partea" vine de la niste prieteni care ziceau "Eu trebuie sa am grija sa imi fac partea mea, iar D-zeu si-o va face pe a Lui".
- am incercat sa iesim mai mult in natura, la aer, la plimbare...
Cam asta pot sa va zic dupa 5 luni de tratament. Stiu ca par a fi multe schimbari, dar nu sunt. Le-am facut treptat, unele aspecte au trebuit doar ajustate. Sa nu va inchipuiti ca stilul nostru de viata era unul destrabalat inainte de a incepe tratamentul. Si am calcat si inca mai calc pe de-alaturi (mai ales la dulciuri). Ce vreau sa va zic, e ca nu trebuie sa va schimbati radical! Trebuie sa luati ce aveti si sa vedeti cum va puteti imbunatati situatia/sanatatea/viata. Si sa o faceti treptat, nu brusc.
Va pup si va doresc o saptamana frumoasa si spor in toate Adi"
Chiquitita, acum mai adaug ca si dupa mai bine de o jumatate de an de la cele scrise, lucrurile merg bine. Sa nu iti inchipui ca vei avea parte numai de o strada senina cu flori tot timpul dupa ce ajustezi nivelul de stres. Vor exista mereu tot felul de factori care vor atenta la linistea de care incerci sa te tii cu dintii, insa cred ca e important daca inveti sa ii recunosti si sa ii neutralizezi. Nu intotdeuna poti intoarce spatele si pleca (vezi schimbatul jobului, de exemplu), insa intotdeauna e alegerea ta cata putere le dai asupra ta celor din jur. Si eu recunosc ca uneori le dau foarte multa si se profita de bunatatea mea
. Dar incerc sa nu ma stresez de asta, sa analizez cele intamplate, sa invat cate ceva si sa merg mai departe folosind ceea ce stiu deja.Am avut nenumarate "prietene" care au profitat grosolan de bunatatea mea, de faptul ca pun suflet in relatiile cu prietenii, ca sunt generoasa, ca imi pasa si ca sunt oricand disponibila in caz ca e nevoie de ajutor. Apoi am inceput sa imi iau suturi si sa fiu pusa la punct pt te-miri-ce. Atunci am avut momentul in care mi s-au aprins beculetele si mi-am zis ca trebuie sa fac ceva. SI am rarit-o cu factorii iritanti
. Ce vreau sa zic e ca asta nu e o stare care va ramane asa. Am avut recent parte de alte suturi de la o persoana/prietena care s-a gudurat pe langa mine cand a avut nevoie si apoi, cu sacii in caruta, a inceput sa se poarte cu mine ca si cum as fi fost adunata din strada de maria sa. Dar de data asta, desi a durut, nu am mai pus la suflet. Incet-incet raresc la minim interactiunea cu tipa asta si merg mai departe. E un ciclu, o spirala, asta vreau sa spun. Si cu cat invatam asta mai repede, cu atat mai bine. Uneori e bine sa te increzi in instincte si in prima impresie pe care ti-o face un om. Sau o situatie! Orice dupa aceea e trecut deja prin filtrul gandirii, ne autocenzuram si ne lasam influentati de alte pareri. Insa de cand sunt, doar o singura data m-am inselat in legatura cu o persoana. In rest, prima mea impresie a fost mereu confirmata mai devreme sau mai tarziu, chiar daca m-am imprietenit cu persoana respectiva.Asa ca eu zic ca e important sa ascultam semnalele organismului si mintii noastre si sa actionam in consecinta.
Mult succes, Adi
P.S. As propune, daca tot am format Clubul Stresatelor
, sa punem aici factorii de stres si posibile metode pt a-i contracara. Poate careva dintre noi are o solutie la problema alteia si uite asa ne ajutam si ne eliberam de stres, facandu-ne viata mai senina 
"The pessimist may be right in the long run, but the optimist has a better time during the trip."
chiquitita spune:
quote:
Originally posted by adimercedesquote:
Originally posted by chiquitita
Adimercedes, unde anume ai scris cum te-ai linisti, ca as vrea sa citesc si eu, poate mai invat ceva...
Chiquitita, uite ca am sapat dupa ce am mai scris pe tema asta in 05.09.2005:
"- tratamentul [simplificat al Liviei pe care l-am facut] m-a ajutat nesperat de mult, chiar daca impactul nu a fost vizibil din prima luna. Poate nici din a doua!!!
- am renuntat pe cat posibil la produsele modificate genetic (aici includ si laptele omogenizat, de la vacile crescute cu hormoni, antibiotice si produse animale si am renuntat si la puii si ouale gainilor crescute cu hormoni, antibiotice etc). Si asta in ultima luna. Schimbarea pot zice ca a fost majora si efectele au inceput sa se simta din saptamana 2. Acum iau lapte organic, neomogenizat, pui si oua organice. Nu am vrut sa merg la extrema si sa imi schimb toata alimentatia - asa ceva nu cred ca e posibil si e si foarte costisitor la buzunar. Dar am inlocuit produsele pe care le consumam cel mai mult. Chiar daca sunt de 2 ori mai scumpe produsele organice, eu consider ca merita.
- am incercat pe cat posibil sa elimin factorii de stres. Nu am reusit sa modific cu mult nivelul de stres legat de servici, studii, mutat etc, dar am reusit sa imi modific putin nivelul de toleranta si sa revizuiesc lista de lucruri necesare. Astfel am subtiat legaturile cu "prietenele" care imi creau un enorm stres din diverse motive, am invatat sa ma distantez de oamenii barfitori si de mediul lor - pur si simplu iti sug energia fara sa iti dai seama, mai ales daca incerci sa rezisti si sa fii altfel, am invatat sa spun "nu" in anumite situatii, sa ma pun pe mine si familia mea pe primul plan si sa actionez in functie de asta, sa mananc mai bine/sanatos, mai putin haotic, la ore "normale", sa dorm mai eficient.
- am incercat sa ii acord mai multa atentie sotului meu, sa nu ma mai gandesc asa de mult la bb si la faptul ca vreau sa avem si noi copii. Am incercat sa ne concentram pe lucrurile asupra carora avem putere de influenta si sa "ne facem partea" cat de bine cu putinta. Faza asta cu "imi fac partea" vine de la niste prieteni care ziceau "Eu trebuie sa am grija sa imi fac partea mea, iar D-zeu si-o va face pe a Lui".
- am incercat sa iesim mai mult in natura, la aer, la plimbare...
Cam asta pot sa va zic dupa 5 luni de tratament. Stiu ca par a fi multe schimbari, dar nu sunt. Le-am facut treptat, unele aspecte au trebuit doar ajustate. Sa nu va inchipuiti ca stilul nostru de viata era unul destrabalat inainte de a incepe tratamentul. Si am calcat si inca mai calc pe de-alaturi (mai ales la dulciuri). Ce vreau sa va zic, e ca nu trebuie sa va schimbati radical! Trebuie sa luati ce aveti si sa vedeti cum va puteti imbunatati situatia/sanatatea/viata. Si sa o faceti treptat, nu brusc.
Va pup si va doresc o saptamana frumoasa si spor in toate Adi"
Chiquitita, acum mai adaug ca si dupa mai bine de o jumatate de an de la cele scrise, lucrurile merg bine. Sa nu iti inchipui ca vei avea parte numai de o strada senina cu flori tot timpul dupa ce ajustezi nivelul de stres. Vor exista mereu tot felul de factori care vor atenta la linistea de care incerci sa te tii cu dintii, insa cred ca e important daca inveti sa ii recunosti si sa ii neutralizezi. Nu intotdeuna poti intoarce spatele si pleca (vezi schimbatul jobului, de exemplu), insa intotdeauna e alegerea ta cata putere le dai asupra ta celor din jur. Si eu recunosc ca uneori le dau foarte multa si se profita de bunatatea mea
Am avut nenumarate "prietene" care au profitat grosolan de bunatatea mea, de faptul ca pun suflet in relatiile cu prietenii, ca sunt generoasa, ca imi pasa si ca sunt oricand disponibila in caz ca e nevoie de ajutor. Apoi am inceput sa imi iau suturi si sa fiu pusa la punct pt te-miri-ce. Atunci am avut momentul in care mi s-au aprins beculetele si mi-am zis ca trebuie sa fac ceva. SI am rarit-o cu factorii iritanti
Asa ca eu zic ca e important sa ascultam semnalele organismului si mintii noastre si sa actionam in consecinta.
Mult succes, Adi
P.S. As propune, daca tot am format Clubul Stresatelor
"The pessimist may be right in the long run, but the optimist has a better time during the trip."
MULTUMESC MULT. O SA INCERC SA PUN IN PRACTICA, CEVA AM SI INCEPUT. AI DREPTATE CAND SPUI CA NU O SA FIE TOTUL PERFECT, DAR MACAR MULT MAI BINE!
TE PUP
IULIABRAILA spune:
fetele, sa va zic si povestea mea:
atit eu cit si colega mea de birou am dezvoltat in timp o nevroza la servici, provocata de lucrul cu publicul si nu oricare. avem de-a face cu toti adunatii, toti nebunii(cu acte in regula), toti obsedatii, toate maniacele, toti golanii si toate fetele"bune" din orasul nostru.
dimineata, cind ma duc la serv este ok, dar dupa primul petent de acest gen, care tipa, urla, bate din miini si picioare, oaracaie, plinge, ameninta, imi vine vorba de mai sus sa vomit, ma apuca durerea de cap cumplita si gata.
colega mea a incercat 5 ani sa ramina insarcinata asa in aceste conditii, nimic. si-a dat demisia in luna noiembrie si in luna iunie era gravida. nu stiu ce sa spun, dar sint convinsa ca in cazul ei asa a fost. era si o fumatoare patimasa.
la mine, dupa un an de renovat apartamentul(atentie la asta) am ramas gravida in prima luna dupa ce am terminat, pot spune ca in prima zi in care am sters ultimul praf aferent curateniei si am pus hainele in sifonier, adica gata.
am avut concediu medical(ca asa am vrut eu) 3 luni de zile, continuu. la inceputul anului 2006 m-am dus la servici, unde totul a reinceput plus ca acum am 2 colegi(barbati) noi, care nu stiu nimic si care bruiasera tot ceea ce facusem eu in ultimii 8 ani de zile. atit m-am enervat in cele 5 zile pe care le-am stat la serv. in ultima zi, de vineri, am simtit o durere in burta. a trecut in 2 ore, dar dupa 3 zile am avortat(la 16 sapt). ce ziceti? are legatura si asta cu stresul?
data viitoare si promit solemn, nu ma mai prind la serv si va sfatuiesc sa faceti la fel.
asta este eu sint convinsa ca stresul are mult mult de-a face cu o sarcina(atit la instalare cit si la mentinere).
dar vorba lui iepumic, ambientul face tot si eliberarea de sine. pe bune, mie asa mi s-a intimplat minunea si nu o sa uit niciodata ce bine m-am simtit cind am ramas gravi. nu ca a fost o partida tare, poate chiar contrariul dar sentimentul de fericire in acel timp era super. asta va doresc si voua fetele , sa fiti fericite si repede gravi toate de aici. lasati stresul si traiti din plin primavara. este timpul
IULIA