exista dragoste adevarata?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 5

She spune:

quote:
Originally posted by ioannna

quote:
Originally posted by She

Se pare ca uneori nu despartirea este punctul ce merita gindit, ci inceputul.De regula de acolo se "impute capul pestelui".Si Ioana e acolo.Bine ar face sa nu mearga mai departe.
Sa fii casatorita cu un "barbat bun si cuminte si atit" suna ca cel mai trist film cu cea mai proasta regie si distributie posibila, de un plictis de nemasurat!
Mai fetelor, va spun ceva, si mi-a luat timp sa am tupeu sa mi-o spun mie si apoi altora:Nu am chef de baieti "buni de pus la rana care-si vad de casa" Asta este standardul de la care plec.E normal si logic sa plec de aici ca nu am crescut in pumni si picioare sa ma bucur ca nu ma bate Ionel zilnic.
Vreau carisma, umor, pasiune si un dram de nebunie!!Un mascul care sa nu ma plictiseasca dracului nici daca tace la tv!!!
Tot ce ne dorim exista in altii.Sa nu ne oprim la primul bun aparut ca se pare ca e minciunica.

esti o curajoasa si nu pentru ca ai avut tupeu sa spui asta (pentru ca asta spun si eu) ci pentru ca ai avut curajul sa si traiesti viata dupa principiul asta.
si eu imi spun in fiecare zi ca vreau un barbat adevarat langa mine(ce-o fi ala!?) care sa nu ma plictiseasca niciodata
dar nu am curajul sa fac schimbarea asta

Nu cred ca pina acum am trait dupa ceea ce stiu azi, dar ce am trait pina acum m-a facut sa inteleg ce vreau.Si de fapt, ce-mi trebuie.Cred ca daca nu "traiam", nu ajungeam aici si probabil ca si azi ma luptam cu ..cine stie ce iluzii, idei, convingeri si mituri..
Nu prea are legatura ceea ce sintem cu ceea ce avem nevoie.E chestie de a renunta la mindrie cumva si la o educatie care , din pacate, isi lasa stampila societatii in care am crescut si care ne-a format.
E treaba de curaj cumva sa observi si mai ales sa-ti recunosti ca faci parte din genul femeilor, tipul femeilor pe care odinioara le priveai cu nedumerire, cu un fel de atractie ce trezea un fel de dezgust desi undeva, lasa loc de intrebari.E chestie de a calca pe oarecare mindrie sa accepti si sa lasi riba jos, sa-ti spui cumva:ce dracu fac?cui si ce anume vreau sa demonstrez de fapt? cui fac eu rau urlind in gura mare:m-am plictisit, am gresit, nu era ce am grezut si vreau altceva!??
pe cine afecteaza asta? Pt ce statuie ma lupt sa tin la tavaleala vietii mele?a cui viata o irosesc? Si ce daca , calc in strachini again and again?Important ca, cu fiecare traire si experienta sa simt ca sint mai aproape de firul rosu pe care toti il avem in viata legat de viata de cuplu.
"Sint nefericita.Nu-mi este bine" Simplu. Lesne.dupa indelungi si lungi chinuri si intrebari si raspunsuri in care jena si furia de a fi dat-o in bara nu te lasa sa gindesti clar si la rece.Ambitia poate fi cel mai mare dusman al propriului nostru Eu.Nici nu ne dam seama cit poate lucra ca un bumerang..ambitia aceasta.
Spui ca inca nu ai curajul sa faci pasul.
Nu e chestie de curaj, e chestie de TIMP..dupa aceea vine curajul.exista un timp al "doliului".E bine de trait, e chiar ft bine de trait. Dus flori la "mormintul iubirii moarte",lacrimi, furie si neputinta.Toate astea trebuie ca sa poti prinde curaj.Cred ca numai atingind dusumeaua, de multe ori cu cruzime si cu lovituri puternice putem sa speram a ne ridica de acolo.
Curajul vine cind nu poti ajunge mai jos.Ca un fel de salvare de la inec. Ramine sa alegi intre a trai la un "respirator" plina de tuburi artificiale ce te tin in viata sau sa le smulgi si sa risti un atac de cord dar de altfel si singura sansa sa mai poti respira vreodata cu proprii plamini.Sansele sint 50-50...de supravietuire.
In tot doliul ala pe care eu vad necesar, exista o parte buna, poate cea mai buna:autocunoasterea. Autocunoasterea izvorita din suferinta are avantajul ca nu ai cum sa te minti.Cind sintem fericiti ne mintim fara sa ne dam seama.Cind suferim, stim imediat daca cel de linga noi este cel care trebuie sa ramina, linga care ne putem ridica sau daca este cel ce , fara sa vrea, ne impinge spre coma sufleteasca.

Curajul vine dupa.Pt cei ce lupta sa ajunga la o realitate.Si acum, mai e ceva.Nimic real,adevarat si de valoare nu se cistiga usor.Totul costa cumva.
Cred ca tu...esti in "doliu"...si e bine sa-ti dai timp.

daniela_b spune:

quote:
Originally posted by Elise

Mie mi-a placut foarte mult:

quote:
"The opposite of love is not hate, it's indifference.
The opposite of art is not ugliness, it's indifference.
The opposite of faith is not heresy, it's indifference.
And the opposite of life is not death, it's indifference"

Dar probabil si el, Elie Wiesel era "o copila naiva" prin 86...

Elise

Elise si mie mi-au placut citatele astea, in profunzime indiferenta face diferenta!
De aceea unii oameni cred in dragostea din carti iar ceilalti in dragostea pe care o simt.

Parerea mea este ca NU exista dragoste, in aceeasi masura in care EA exista.
Nu te increde in ochi, increde-te in viziune, nu te increde in inima, increde-te in tresarirea ei, nu te lasa pe simturi, lasa-te pe judecata. Contradictie?

Da, iubirea si tot ce tine de ea este contradictie si echilibru in acelasi timp.
Ca un curcubeu, vizibil dar de neatins...
Sa tineti cu dintii de dragoste, sa aveti grija de iubire, e tot ce ne face pe noi mai oameni decit pe ceilalti! daca se poate spune asa...
Si, tocmai pentru ca EA nu exista cu adevarat in felul in care s-o putem pipai, EA invirte lumea.

"din clipa in care te-am vazut,
eu m-am preschimbat in femeie

nici un rasarit nu mi-a mai deschis
ochii
ci bratele,
sintem doi
si asta e tot ce
am nevoie sa stiu"

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

olguttza spune:

quote:
Originally posted by ioannna
chestia cu ce-am visat si cu ce m-am ales......la inceput focul ala mi-a cam luat mintile... stii povestea cu dragostea e oarba...cred ca a fost
ce visez? ceea ce intotdeauna am visat : un barbat puternic de la care sa am ce invata cu care sa nu ma plictisesc, DE care sa nu ma plictisesc, care sa ma motiveze si sa ma provoace mereu si care sa ma faca sa ma simt protejata
cu ce m-am ales? cu un copil alintat super-protejat de mami lui pe care incerc eu sa-l motivez sa faca mai mult si sa-l invat mai multe

in cazu asta, singura solutie (probabila) ar fi sa-l rupi de protectia mamei, poate chiar sa va "izolati" pentru o vreme de familii si sa-l inveti sa-si asume responsabilitati (si un caine poate fi o responsabilitate!). rasfatul, care sa vina numai din partea ta, sa fie ca o "rasplata" pentru ceea ce reuseste el sa faca. indu-i ideea ca tu esti cea care are nevoie de protectia lui! stiu ca e greu, da ia-l cu frumosu si cu rabdare (daca mai ai)...sugereaza-i ca nu toata viata o sa fie mama langa el, ci tu, drept pentru care alinturile o sa inceteze la un moment dat. sau, pleaca tu undeva pentru cateva zile (o delegatie, o prietena in provincie), inchide-ti telefonul si lasa-i de facut una-alta pe-acasa, umple-i timpul cu treburi pentru casa, adica pentru voi, si vezi-l cum se descurca, si ce anume are sa-ti comunice cand te te intorci. in acelasi timp, vei vedea si tu cum te simti fara el, iti testezi, practic, simtzamintele. cand te vei fi intors vei stii sigur daca mai continui ai ba. asta poate fi ultima incercare.
ps: incerc lucruri practice, pentru ca nu de teorie ai tu nevoie (gen: da, exista dragoste adevarata, du-te si caut-o!)

quote:
Originally posted by elise
Din contra: 1000 de alte solutii ar fi fost mai la indemina.
Dar nici una dintre ele nu ne-ar fi facut la fel de fericiti.
[...]
Asa ca nu vad problema ta... paote vrei sa o explici mai pe larg?

problema mea e ca nu EU am probleme!

constatarea mea era legata de consecventa afirmatiilor si posturilor tale de pe topicul "in unu sau doi...", nu ca v-ar fi contestat cineva sentimentele (ceea ce nici nu e posibil) si nici n-ar nega exista disensiunilor mai mici sau mai mari dintr-un cuplu (ar fi mult prea monoton, doar, nu?!)! nu intru in detalii, pentru ca am divaga mai rau decat o facem, dar tu stii foarte bine la ce ma refer! cu-atat mai mult cu cat am si postat la subiectul tau la momentul respectiv.

Daca ar fi sa am doua vieti, as trai o singura data.

Elise spune:

Olguttza, chiar nu stiu la ce te referi ??
Oricum, ma bucur ca tu n-ai o problema.
Nici eu n-am vreuna, legata de subiectul asta.

sustin in continuare ca exista dragoste adevarata, exista jumatatea fiecaruia.

si le doresc tuturor scepticilor sa o gaseasca pe a lor.

Elise

daniela_b spune:

Chiar daca...voi nu credeti in dragoste....

Chiar daca
N-o mai vezi zambind...
Chiar daca....
Chiar daca n-o mai simti venind
Chiar daca...
Chiar daca nu-ntelegi cum s-a-
ntamplat..
Chiar daca...
Nu-i mai poti vorbi,chiar daca
Chiar daca n-o poti intalni
chiar daca....
Chiar daca toata lumea e-ntre voi
Chiar daca el nu-i vinovat
Chiar daca stii si n-ai uitat
Chiar daca lumea s-a-mpartit stupid
la doi
Chiar daca viata v-a speriat
Chiar daca stii,el n-a uitat
Si telefonul suna
Suna mereu....

Ce mult te-a iubit! Ce mult te-a iubit...
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult

Chiar daca nu te vede chiar daca
Chiar daca nu mai crede chiar daca
Chiar daca nu mai stie unde esti....
Chiar daca....
O mai vezi trecand.....
Chiar daca
La brat cu sotul ei mergand... chiar daca
Din cand in cand priveste inapoi

Ce mult te-a iubit! Ce mult te-a iubit...
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubït de mult

-Florin Chilian

chiar daca voi nu credeti in dragoste, dragostea crede in voi.....SIGUR!

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

Lauraa spune:

Daniela_b,am cautat pe Net melodia asta si mi-a palcut mult, e "en vogue" in Ro? adica se da pe la Radio,Tv,etc,eu nu am mai auzit pana acum de nenea asta...Mi-ar place sa o aud mai des si ..nu numai eu

Mama de Lara Celine

addinel spune:

quote:
Originally posted by Lauraa

Daniela_b,am cautat pe Net melodia asta si mi-a palcut mult, e "en vogue" in Ro? adica se da pe la Radio,Tv,etc,eu nu am mai auzit pana acum de nenea asta...Mi-ar place sa o aud mai des si ..nu numai eu

Mama de Lara Celine

da, nenea florin chilian e "envogue" cum spui tu. mai cauta melodii de-ale lui, sigur au sa iti placa :) .

nunta mea

She spune:

Taxi-Jumatatea Mea

Reiau acum povestea aia veche cu sufletul pereche
Se zice ca fiecare are undeva, undeva in lumea asta,
Jumatatea sa.
Eu, deocamdata, imi impart singuratatea-n doua:
Iau eu jumatate si jumatate imi las mie.
Ce bine o sa-mi fie, deocamdata.
Da' stiu c-odata si-odata trebuie sa te gasesc.
Recunosc, n-am puterea sa te recunosc.
Jumatatea mea, cantecul asta-i pentru tine,
Asculta-l bine si cauta-ma tu...

Refren:
Cand voi veni, inseamna ca m-ai chemat
Cand te voi auzi, inseamna ca m-ai strigat,
Cand voi fi, inseamna ca m-ai dorit,
Cand te voi gasi, inseamna ca m-ai cautat.
Cauta-ma tu ...

II:
Si daca e asa si cred ca e asa
Inseamna ca pan' acum, jumatatea mea,
Am trait pe jumatate, am visat pe jumatate
Si am pierdut o jumatate din viata fara sa-mi dau seama.
Crezi ca-i simpla drama, gandeste-te,
In definitiv e si a ta.
Recunosc, n-am puterea sa te recunosc.
Jumatatea mea, cantecul asta-i pentru tine,
Asculta-l bine si cauta-ma tu.

Refren:..

III:
Nu prea merg pe la prieteni vechi Sa-ntreb ce sa fac.
Stiu ca nu pot sa imi spuna nimic
Si atunci astept sa vina totul de la tïne.

Refren:..

Burtocika spune:

Cred ca raspunsul nu-l vei gasi in texte de cantece sau poezii, ba dimpotriva ... Ceea ce te intereseaza pe tine e mult mai pragmatic si mai ancorat in viata de zi cu zi ...

La intrebarea daca exista jumatatea ta si dragostea adevarata, raspunsul este evident DA.

Daca e bine sa lasi ceea ce ai acum ca sa astepti dragostea adevarata ... raspunsul nu-l poti da decat tu. Numai tu poti hotari daca esti dispusa sa-ti risti o viata comoda si linistita cu un om cu care te intelegi cat de cat pentru o viata ipotetica alaturi de jumatatea ta, pe care s-ar putea sa n-o intalnesti niciodata. Numai tu poti sa hotarasti daca iti asumi riscul de a ramane singura toata viata sau de a-ti intalni jumatatea cand e prea tarziu sa-ti construiesti o viata alaturi de ea.

Acuma, din ce povestesti tu despre relatia ta, eu am impresia ca tu ai fost pur si simplu indragostita de el, dar de fapt tu nu te intelegi cu el si n-ai putea trai impreuna cu el, pt ca va lipseste ceea ce e mai important intr-o relatie: COMUNICAREA. Aici este marea voastra problema, si daca, dupa ce a trecut entuziasmul de inceput, descoperi ca nu mai aveti ce va spune unul altuia si te simti ca alaturi de un strain, atunci eu cred ca nu mai e nimic de facut.

Stii cum mi-am dat eu seama ca mi-am intanit jumatatea? Tocmai pt ca puteam sa stam impreuna la masa, la TV sau in masina fara sa spunem nimic, si nu simteam penibilul unei situatii in care te simti obligat sa spui ceva ... Ne simteam bine si atunci cand taceam (si apropo de jumatate, exact astea au fost si cuvintele lui, cand mi-a spus odata ca se simte foarte relaxat cu mine, ca nu trebuie sa se chinuie sa fac conversatie). Sunt momente care decurg natural, daca trebuie sa faci un efort ca sa comunici, parerea mea e ca nu e jumatatea ta si gata.

In situatia ta am fost si eu la un moment dat, doar ca erau inversate rolurile. Am fost super indragostita, era totul roz, pana cand incet incet a inceput sa devina gri. Dragostea oarba de la inceput a disparut (in vreo 3 ani de zile) si a ramas un imens gol intre noi, pt ca pur si simplu nu aveam ce sa ne spunem. Atractie mai era, dar pur fizica, in schimb comunicare ioc. Si nu aveam curajul sa ies din acea relatie, pt ca imi inchipuiam ca nu voi gasi altceva. Si as fi fost gata sa ma marit cu el, constienta fiind de greseala, numai ca sa nu raman singura (asa ca inteleg prin ce treci). Si uite ca Dumnezeu le-a aranjat pe toate, si el a fost cel care a rupt relatia, am suferit, evident, dar am mers mai departe.

Si atunci cand mi-am intalnit jumatatea am stiut ca EL e, fara sa pot sa spun exact de ce. Nu e ce-am visat, are multe defecte, n-a fost o dragoste oarba si tumultoasa, dar este omul alaturi de care pot fi eu insami, ceea ce este extrem de important. Si sa nu crezi ca nu exista dragoste intre noi, Doamne fereste, doar ca nu mai e dragostea de pustani de 20 de ani ...

Ca sa-mi termin povestea (ca am umplut ecranul), parerea mea este sa-l lasi, pt ca nu esti fericita alaturi de el; daca acum nu puteti comunica ... ce-o sa faceti mai tarziu? Intrebarea mea e ... ati comunicat cu adevarat vreodata?

Boghi

http://community.webshots.com/user/bogdanai

ina78 spune:

Pag. 4 | Pag. 6

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici