exista dragoste adevarata?
Raspunsuri - Pagina 4
olguttza spune:
Sorry pt. off topic:
Elise, iertat sa-mi fie, da e surprinzator cu cata fermitate sustii cu tarie niste afirmatii si dai sfaturi (!!) legate de relatii, de casnicie, de fericirea si comunicarea in cuplu (si nu e primul topic unde am remarcat asta!) cand, mai zilele trecute, tu insati faceai, impreuna cu sotul tau, "terapie" in grup pe forum, din cauza unei crize in casnicia voastra, criza care, intamplator, tinea de comunicare! Chiar in doua capitole (www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=68796" target="_blank">1, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69378" target="_blank">2)! Inteleg ca nu se mai misca nisipurile, dar hai, totusi, sa fim consecventi si cinstiti!
On topic:
In primul rand, io zic sa nu dai vrabia din mana pe cioara de pe gard! Adica, nu cred ca merita sa renunti la ceea ce ai pentru ceva care, poate, nu vei gasi niciodata. pe de alta parte, e la fel de adevarat ca nu poti sta alaturi de cineva care nu te face sa te simti implinit. dar acel EL ce spune? el este implinit alaturi de tine? intreb pentru ca se poate sa se fi creat (prea timpuriu, probabil) acea comoditate, obisnuinta, delasare, teama de a o lua de la capat cu altcineva. el te iubeste sau este, pur si simplu, placerea lui de a proteja pe cineva? spui ca sunt probleme de comunicare, ca nu prea mai aveti ce sa va spuneti...incearca o abordare pe tema asta. pentru ca poate si el are angoasele lui. niciodata nu e bine sa privim problemele unilateral, mereu trebuie sa discutam ce ne framanta, pentru ca, ignorandu-le (nu numai in cuplu) problemele nu dispar, se pot chiar acutiza. gandeste-te ce anume a facut ca, la-nceput, sa deveniti un cuplu, intreaba-te pentru ce l-ai iubit candva (daca a existat cu adevarat sentimentul asta), gaseste ce v-a unit odata. dupa aia, cand ai gasit raspunsurile, intreaba-l pe el. ceva macar trebuie sa coincida!
in ultima speta, pun si o alta problema, cu care m-am confruntat si eu pana mai acu cativa ani, pana l-am gasit pe EL, cel care m-a "vindecat" pentru ca, intr-adevar, imi e sufletul pereche: pe cat te repede te-aprinzi, pe-atat de iute te stingi. asta, consider eu, este un "fenomen" care da un semn de alarma - ca nu suntem inca pe deplin mature, ca trebuie sa mai cautam, ca trebuie sa mai invatam sau ca trebuie sa ne mai cizelam. mie mi s-a-ntamplat la aproape 28 de ani, altora poate mai devreme, altora poate mai tarziu. fiecare are un alt ritm.
in concluzie, nu consider nimic pierdut, ci chiar castigat: fie, reinvatand sa comunicati, veti depasi perioada asta si va va fi bine, fie, esuand, vei constientiza ca a fost o experienta din care ai tras invatamintele de care aveai nevoie pentru a merge mai departe.
mi-a sarit in ochi acu' o chestie: spui ca "nu este ceea ce am visat ca va fi cel langa care imi voi petrece restul vietii...dar este un om bun". la ce visezi tu? sau ai visat? asta ai constatat acum? sau ai stiut de la inceput ca nu e ce-ti doreai? iarasi, trebuie sa-ti raspunzi si la intrebarile astea! tu esti pentru EL ce-a visat? comunicati si comunicati-va lucruri importante pentru voi! dupa aia, totul vine de la sine...
Daca ar fi sa am doua vieti, as trai o singura data.
ralualexandrei spune:
Exista dragoste adevarata?
Da,pentru mine exista.
Mi-am gasit jumatatea?
Da,el e jumatatea mea.
De cat timp suntem impreuna?
Anul acesta se fac 12 ani.
E asta un motiv pentru a da sfaturi si retete de fericire?
Nu,nu este.
Eu nu pot decat sa va spun cum a inceput marea noastra iubire.Nu am simtit nici fluturi in stomac si nici nu am stiut ca el este alesul,singurul lucru care m-a frapat si singurul gand pe care l-am avut cand l-am vazut prima data a fost ca are niste ochi extraordinar de blanzi si ca trebuie sa fie un om tare bun la suflet.
Apoi mi-a facut curte nebuna vreo 6 luni si in final am acceptat sa incep o relatie cu el,dar nu-l iubeam.Anii au trecut si m-a invatat ce e iubirea,pasiunea,rabdarea,blandetea,eu l-am invatat ambitia si respectul,comunicarea,prietenia si uite asa am crescut si dragostea a crescut o data cu noi si suntem fericiti si uniti pe veci de realizarile si de esecurile nostre dar mai ales de dragoste.
Si cand te gandesti ca nici macar nu l-am iubit...,si nici fluturi n-am avut atunci...
Andra ,mamica lui Robert si a Mariei album no1 album no2 albumul no3
Elise spune:
quote:
Originally posted by olguttza
Sorry pt. off topic:
Elise, iertat sa-mi fie, da e surprinzator cu cata fermitate sustii cu tarie niste afirmatii si dai sfaturi (!!) legate de relatii, de casnicie, de fericirea si comunicarea in cuplu (si nu e primul topic unde am remarcat asta!) cand, mai zilele trecute, tu insati faceai, impreuna cu sotul tau, "terapie" in grup pe forum, din cauza unei crize in casnicia voastra, criza care, intamplator, tinea de comunicare! Chiar in doua capitole (www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=68796" target="_blank">1, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69378" target="_blank">2)! Inteleg ca nu se mai misca nisipurile, dar hai, totusi, sa fim consecventi si cinstiti!
olguttza,
tot off topic:
daca intr-o casnicie nu exista discutii nu inseamna ca acei 2 oameni se iubesc, si invers.
Cine spune ca n-a avut decit miere sau minte, sau nu se implica - cit timp 2 oameni n-au nimic in comun, de ce s-ar certa?
Intr-o relatie reala, vie, exista etape mai bune sau mai proaste.
Si noi avem perioade mai bune si mai proaste.
Sintem 2 pietre tari si inca ne adaptam unul altuia.
Dar ne iubim, dragostea asta e reala, nu impusa - nu l-a invatat nimeni sa ma iubeasca, nu mi-am impus sa il iubesc.
Este ceva ce a venit natural, fara "sfortari" si "convingeri".
Nu stau cu el pentru ca n-am altceva mai bun.
Si nu sta cu mine pentru ca a vrut pur si simplu sa isi faca o familie si eram la indemina.
Din contra: 1000 de alte solutii ar fi fost mai la indemina.
Dar nici una dintre ele nu ne-ar fi facut la fel de fericiti.
Asa ca nu vad problema ta... paote vrei sa o explici mai pe larg?
Elise
addinel spune:
mie mi se pare tare greu sa vorbesc despre dragostea adevarata. ce inseamna asta? demult, una dintre bunicile mele (d-zeu sa le odihneasca!) imi spunea ca nu exista dragoste perfecta, ca orice relatie perfecta e doar o iluzie. atunci aveam 17 ani si nu am crezut-o, am bombanit multa vreme si am contrazis-o. au trecut de atunci 13 ani si am trait de mai multe ori "dragostea perfecta". peste cateva luni ma casatoresc si imi place sa cred ca o voi face pentru toata viata si mai ales ca va fi singura mea casatorie. dar mi-e teama sa afirm lucruri prea vehemente, tot bunica mea m-a invatat ca viata te poate duce pe multe carari...
zambesc cand citesc afirmatii de genul "eu mi-am intalnit jumatatea, sunt sigura de asta" sau "nu ne vom desparti niciodata". imi imaginez persoanele care fac aceste afirmatii niste persoane candide, senine, curate, niste copile inca neintrate in valtoarea vietii.
eu cred ca dragostea se schimba foarte mult in timp, ia forme diferite si naste sentimente care mai de care mai naucitoare. de multe ori trece. e greu sa definesti exact limita dintre dragoste si ne-dragoste, dar cu siguranta o simti. asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa pui capat relatiei. daca locul dragostei este luat de respect, de prietenie, de drag si golul este astfel perfect umplut, poate fi ok. dar daca simti ca vrei altceva, renunta si fii libera pentru acel altceva care va sa vina...
pupici
nunta mea
irinai spune:
Da, exista. La fel ca si Mos Craciun si Iepurasul de Paste...
Elise spune:
Mie mi-a placut foarte mult:
quote:
"The opposite of love is not hate, it's indifference.
The opposite of art is not ugliness, it's indifference.
The opposite of faith is not heresy, it's indifference.
And the opposite of life is not death, it's indifference"
Dar probabil si el, Elie Wiesel era "o copila naiva" prin 86...
Elise
ioannna spune:
quote:
Originally posted by keira
toate certurile provenite din aceasta comunicare care, dintr-o data, parca nu mai e in aceeasi limba, erodeaza si cele mai puternice sentimente...si usor, usor se duce de ripa si viata sexuala si apoi tot...
Asta este exact ceea ce simt!
ioannna spune:
quote:
Originally posted by She
Se pare ca uneori nu despartirea este punctul ce merita gindit, ci inceputul.De regula de acolo se "impute capul pestelui".Si Ioana e acolo.Bine ar face sa nu mearga mai departe.
Sa fii casatorita cu un "barbat bun si cuminte si atit" suna ca cel mai trist film cu cea mai proasta regie si distributie posibila, de un plictis de nemasurat!
Mai fetelor, va spun ceva, si mi-a luat timp sa am tupeu sa mi-o spun mie si apoi altora:Nu am chef de baieti "buni de pus la rana care-si vad de casa" Asta este standardul de la care plec.E normal si logic sa plec de aici ca nu am crescut in pumni si picioare sa ma bucur ca nu ma bate Ionel zilnic.
Vreau carisma, umor, pasiune si un dram de nebunie!!Un mascul care sa nu ma plictiseasca dracului nici daca tace la tv!!!
Tot ce ne dorim exista in altii.Sa nu ne oprim la primul bun aparut ca se pare ca e minciunica.
si tot asa...
esti o curajoasa si nu pentru ca ai avut tupeu sa spui asta (pentru ca asta spun si eu) ci pentru ca ai avut curajul sa si traiesti viata dupa principiul asta.
si eu imi spun in fiecare zi ca vreau un barbat adevarat langa mine(ce-o fi ala!?) care sa nu ma plictiseasca niciodata
dar nu am curajul sa fac schimbarea asta
ioannna spune:
quote:
Originally posted by olguttza
In primul rand, io zic sa nu dai vrabia din mana pe cioara de pe gard! Adica, nu cred ca merita sa renunti la ceea ce ai pentru ceva care, poate, nu vei gasi niciodata. pe de alta parte, e la fel de adevarat ca nu poti sta alaturi de cineva care nu te face sa te simti implinit. dar acel EL ce spune? el este implinit alaturi de tine? intreb pentru ca se poate sa se fi creat (prea timpuriu, probabil) acea comoditate, obisnuinta, delasare, teama de a o lua de la capat cu altcineva. el te iubeste sau este, pur si simplu, placerea lui de a proteja pe cineva? spui ca sunt probleme de comunicare, ca nu prea mai aveti ce sa va spuneti...incearca o abordare pe tema asta. pentru ca poate si el are angoasele lui. niciodata nu e bine sa privim problemele unilateral, mereu trebuie sa discutam ce ne framanta, pentru ca, ignorandu-le (nu numai in cuplu) problemele nu dispar, se pot chiar acutiza. gandeste-te ce anume a facut ca, la-nceput, sa deveniti un cuplu, intreaba-te pentru ce l-ai iubit candva (daca a existat cu adevarat sentimentul asta), gaseste ce v-a unit odata. dupa aia, cand ai gasit raspunsurile, intreaba-l pe el. ceva macar trebuie sa coincida!
in ultima speta, pun si o alta problema, cu care m-am confruntat si eu pana mai acu cativa ani, pana l-am gasit pe EL, cel care m-a "vindecat" pentru ca, intr-adevar, imi e sufletul pereche: pe cat te repede te-aprinzi, pe-atat de iute te stingi. asta, consider eu, este un "fenomen" care da un semn de alarma - ca nu suntem inca pe deplin mature, ca trebuie sa mai cautam, ca trebuie sa mai invatam sau ca trebuie sa ne mai cizelam. mie mi s-a-ntamplat la aproape 28 de ani, altora poate mai devreme, altora poate mai tarziu. fiecare are un alt ritm.
in concluzie, nu consider nimic pierdut, ci chiar castigat: fie, reinvatand sa comunicati, veti depasi perioada asta si va va fi bine, fie, esuand, vei constientiza ca a fost o experienta din care ai tras invatamintele de care aveai nevoie pentru a merge mai departe.
mi-a sarit in ochi acu' o chestie: spui ca "nu este ceea ce am visat ca va fi cel langa care imi voi petrece restul vietii...dar este un om bun". la ce visezi tu? sau ai visat? asta ai constatat acum? sau ai stiut de la inceput ca nu e ce-ti doreai? iarasi, trebuie sa-ti raspunzi si la intrebarile astea! tu esti pentru EL ce-a visat? comunicati si comunicati-va lucruri importante pentru voi! dupa aia, totul vine de la sine...
Daca ar fi sa am doua vieti, as trai o singura data.
el spune ca ma iubeste si ca totul e ok, desigur mai putin faptul ca eu is intoarsa pe dos mai mereu si nu mai am chef de
pe cat te repede te-aprinzi, pe-atat de iute te stingi. ce-i drept nu m-am aprins niciodata asa de repede si nici nu-mi sta in fire...poate de asta s-a stins repede
chestia cu ce-am visat si cu ce m-am ales......la inceput focul ala mi-a cam luat mintile... stii povestea cu dragostea e oarba...cred ca a fost
ce visez? ceea ce intotdeauna am visat : un barbat puternic de la care sa am ce invata cu care sa nu ma plictisesc, DE care sa nu ma plictisesc, care sa ma motiveze si sa ma provoace mereu si care sa ma faca sa ma simt protejata
cu ce m-am ales? cu un copil alintat super-protejat de mami lui pe care incerc eu sa-l motivez sa faca mai mult si sa-l invat mai multe
ioannna spune:
quote:
Originally posted by irinai
Da, exista. La fel ca si Mos Craciun si Iepurasul de Paste...
