exista dragoste adevarata?

She spune:

quote:

---

Originally posted by ellej

Sunt de acord cu ce au spus fetele mai sus, si eu cand l-am cunoscut pe sotul meu am simtit ceva deosebit, ca este EL cel cu care vreau sa raman. Nu pot afirma cu tarie ca am stiut din prima clipa ca vom ramane impreuna, eu sunt mai cu picioarele pe pamant si ma gandesc mereu ca se poate intampla orice in viata asta, insa am stiut ca voi face tot ce pot sa fie asa. Si sper sa ramanem mereu impreuna, cred sincer ca el e "the one for me".

Dar mai cred ca depinde si ce varsta ai, poate vrei un copil si ce te faci daca EL apare cand tu nu mai poti avea? Nu spun sa ramai cu actualul, ci doar ca lucrurile nu sunt asa de simple cum pot parea unei persoane care si-a gasit jumatatea. Cineva zicea ca peste 30-40 de ani, vei fi macar multumita ca l-ai asteptat, chiar daca nu a venit iar tu esti singura cuc. Oare asa sa fie?

Eu cred ca daca nu-mi gaseam jumatatea pana la o anumita varsta (nu stiu care, ca n-a fost cazul sa aflu) m-as fi multumit si cu mai putin. Norocul meu e ca a aparut cand eu aveam 20 de ani si destul timp sa_l astep sa creasca (el avea 25).

Dar tu esti singura care poate decide asta.

Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.

---

Nu vorbesc decit in numele meu si pot spune ca multumirea cu mai putin numai ca sa nu fiu singura este o viata, o femeie, o inima jumate moarta. Ce merge numai pe jumatate, aduce numai jumatate.
Depinde fiecare acum, dintre noi,daca jumatatea ne aduce implinirea si satifactia.Mie de ex, o viata satisfacatoare din punct de vedere material numai la jumate mi-ar conveni de minune daca as avea linga mine jumatatea mea sufleteasca.Invers, no way..

Cred ca mai are importanta si cind iti pui aceste intrebari.Tinar fiind, accepti jumatatile mai usor.Cu virsta si o oarecare experienta neplacuta, incepi sa te intrebi ce ai nevoie in viata sa te implineasca cit de cit la maxim.Pt unii inseamna a calatorii, pt altii banul, pt altul intilnirea jumatatii. In cazul de fata,ea isi pune intrebari legate de cuplu si de un fel de singuratate in doi.
Poate ca este prea tinara..sau poate ca are o perioada de plictis.Sau, pur si simplu, intelege si intrevede ca ar putea mai mult.

Daca ar fi sa alegem intre a fi iubiti si a iubi, e interesant de raspuns..Nu as fi fericita sa fiu iubita dar eu sa nu iubesc.Nu as fi fericita nici sa iubesc dar sa nu fiu iubita. daca ar trebui sa aleg, sa iubesc EU as alege..Cind iubesti, ai putere.

Jocelyn spune:

ioannna draga, sper sa citesti si raspunsul meu care va fi putin diferit de ce s-a vehiculat pana acum. Dragostea nu inseamna numai fluturasi in stomac cand il vezi sau cand te ia in brate. Dragostea nu inseamna nici sa stii din prima clipa ca el este persoana cu care merita sa-ti petreci restul vietii.
Pui gresit problema din punctul meu de vedere: intrebarea nu e daca exista jumatatea aceea (fiindca nimeni nu poate spune ca un singur om de pe planeta i-ar putea implini nevoile 100% si ceilalti nu) si nici daca exista dragoste adevarata (depinde ce intelegi prin asta, e prea general), intrebarea este daca il iubesti. Si daca nu esti implinita, sub ce aspecte nu esti? (nu trebuie sa-mi raspunzi personal, sunt doar niste lucruri la care te poti gandi). Si mai raspunde-ti la urmatoarea intrebare: ai renunta la el cu gandul ca este posibil ca sa nu gasesti niciodata persoana visata? sau sa o gasesti si nici aceasta sa nu te implineasca exact asa cum iti doresti?

Vezi care iti sunt prioritatile in viata si daca nu il iubesti pe acest om de langa tine, renunta la aceasta relatie.

It is not enough to be good. You must be good for something. You must contribute good to the world. The world must be a better place for your presence. And the good that is in you must be spread to others. In this world so filled with problems, so constantly threatened by dark and evil challenges, you can and must rise above mediocrity, above indifference. You can become involved and speak with a strong voice for that which is right.

forte spune:

De acord cu Jocelyn.

Ce numesti tu dragoastea adevarata?
Nu cred in suflet pereche, in Alesul care va aparea pe un cal alb. Exista indragoasteala care poate sa moara fara sa continue in iubire, exista dragostea care creste, urca usor, discret si care la un moment simti ca-ti umple si fericeste sufletul. Cred ca tu tinjesti la acea indragoasteala. Daca ai renunta la aceste idei si ai incerca sa-ti privesti altfel sotul? Incearca si asta. Sa nu regreti pe urma, sa-ti dai seama ca de fapt il iubeai, chiar daca nu aveai fluturasi, si l-ai aruncat pentru ca cineva, undeva, ti-a zis ca dragostea vine cu zurgalai si ferestre sparte.

Elise spune:

ioannna,

Precum vezi, opiniile difera.
Daca tu te simti cumva neimplinita langa acel om, parerea mea ar fi sa nu faci pasul asta, in ideea ca "iubirea vine ea in timp, ce rost are sa fiu indragostita?"

Daca nu simti mare lucru pentru el, de ce sa o faci?
Doar de dragul de a fi "in rindul lumii"?
De a fi nevasta cuiva?

Doar pentru ca el "ofera"?
Stii citi barbati singuri sint pe lumea asta, si "ofertanti"?
Cum alegi intre ei?
Daca dragoste nu exista, sau e inutila, si i-ai putea iubi pe fiecare, in timp?

Il alegi pe cel peste care ai dat prima data?
Sau care face o oferta mai convingatoare?
sau cum alegi?


PS: ma gindesc daca m-as fi maritat vreodata cu cineva ... doar pentru ca e "un om bun".
In mod cert, nu.
de ce sa o fac?
La concret: de ce sa spal de 2 ori mai multi kiloti, de ce sa cresc odrasla cuiva, de ce sa ma impiedic de el prin casa in fiecare noapte si sa nu pot sa imi mai vad de tabieturile mele fara sa interfereze - chiar, care e avantajul intr-o casnicie, in care nu e un pic din acea nebunie numita dragoste?

Sa ma marit in speranta ca o sa ajung sa il iubesc cindva?
Suna ca si cum mi-as pune latul de git in speranta ca o sa ajung in rai....

Elise

delphin spune:

Da,exista dragoste adevarata...Da ,exista jumatatea,sufletul pereche.Noi ne-am gasit la 6000 km de casa!

http://community.webshots.com/user/delphinoi

ioannna spune:

multumesc mult pentru raspunsuri.
Poate ar fi mai bine sa dau cateva detalii....
"Indragosteala" de la inceput a fost, si inca mare. eu sunt o persoana mai practica si mai realista si a fost pentru prima oara cand mi-am pierdut efectiv capul.
Ideea e ca a cam trecut(cel putin pentru mine) si parca nu a mai aparut nimik in loc.
Stiti cum e cu timpul incepi sa vezi si partile mai putin bune ale celui de langa tine si il vezi asa cum este cu adevarat...si poate nu intotdeauna iti place ceea ce vezi
ce inteleg prin dragoste adevarata? Sa nu credeti ca mai vreau fluturasi in stomac sau tremuraturi de emotie. alea au timpul lor si e normal sa nu mai apara dupa o vreme...dar ar trebui sa existe o apropiere sufleteasca o comunicare continua...
mai grav este ca eu simt ca nu mai pot comunica cu el ca nu mai am ce sa-i spun si se lasa cate o tacere penibila uneori(noroc de tv sau de calculator ca ne mai distrage atentia.

Jocelyn ai cea mai mare dreptate. intrebarea este daca-l mai iubesc ,sau daca o sa-l mai iubesc pentru ca eu cred ca l-am iubit dar acum nu mai stiu ce e in sufletul meu
Sub ce aspecte nu sunt multumita....pai ideea e ca e cam greu sa le separ cel putin pentru mine. daca ceva nu merge undeva incep sa scartaie toate
ziceam de problema cu comunicarea. uneori am impresia ca vorbim limbi diferite. nici partea sexuala nu mai merge poate pentru ca eu nu ma mai simt apropiata de el.
Si totusi ce ma chinuie pe mine de ce a mers a fost bine si frumos si nu mai merge? ce-o fi in inima mea sau in mintea mea?
mi-ar fi atat de usor daca as putea da vina pe ceva dar nu s-a intamplat nimic in relatie care sa reprezinte o problema. totul s-a adunat in timp si incet incet parca l-am sters din sufletul meu
si mi-e mila de el si in acelasi timp ma enerveaza si tot trag de timp in speranta ca ce a fost se va intoarce
Inca nu suntem casatoriti si nici nu ma gandesc la asta in situatia in care suntem cu toate ca el o face

Si daca totusi exista dragoste adevarata care merita asteptata oricit de ce or fi atat de multi oameni nefericiti??

Jocelyn spune:

Iar ma bag sa-mi dau cu parerea , eu chiar sper sa-ti foloseasca sugestiile pe care le am. Multi sunt nefericiti pentru ca au niste asteptari in care vor sa incadreze persoanele sau situatiile din viata lor. In momentul in care aceste lucruri nu se potrivesc cu ceea ce-si doresc au impresia ca e sfarsitul lumii si intra in tot felul de stari negative, unii ajung si la depresie. Pur si simplu gandesc gresit si vad doar anumite aspecte ale vietii. Am o citit o carte foarte buna, Putere nemarginita de Anthony Robbins, am mai recomandat-o cuiva de pe forum, se gaseste la diverta si este excelenta si pentru acest tip de probleme.

Revenind strict la cazul tau (sincer nu am prea mult timp de a explica nefericirea oamenilor, nu trebuie sa ne concentram pe asta) sugestiile mele practice ar fi urmatoarele. Nu iti mai face probleme de "tacerea" care se asterne intre voi. Doi oameni pot sa comunice in multe alte moduri decat prin cuvinte si tacerea nu ar trebui sa fie stingheritoare daca acolo sunt totusi niste sentimente bune daca nu mai mult. Parerea mea este ca ai putea sa incerci urmatoarele lucruri: sa vorbesti cu el si sa faceti un fel de pact ca timp de doua saptamani sau una daca vi se pare prea mult, nici unul din voi sa nu mai deschida televizorul sau calculatorul. Tot timpul in care sunteti impreuna, folosi-l exclusiv pentru relatia voastra. Puteti citi ceva interesant impreuna si sa va lansati in argumentari pe diverse subiecte care va intereseaza. Iesiti la plimbare, tinandu-va de mana, alergati, strambati-va, fugariti-va... ca niste copii. Incercati sa va purtati amandoi ca si cum de-abia va cunoasteti. Reindragostirea ESTE posibila!. Problema voastra este ca locul comunicarii si al afectiunii a fost luat de activitati gen privit la televizor care in loc sa va ajute, va strica si mai mult relatia. O sa va fie foarte greu in primele zile daca nu veti auzi zumzaitul calculatorului sau stirile la tv etc dar nu va dati batuti. Petreceti timpul doar voi doi. Faceti-va surprize de gen post carduri amuzante, desenati impreuna, jucati jocuri pe hartie de gen avioane sau daca aveti alt joc in casa, de gen remi, nu mai stati pe ganduri. Nu stiu daca iti vine sau nu sa razi dar nu glumesc deloc. Toate aceste lucruri facute impreuna v-ar ajuta enorm si v-ar da o cu totul alta perspectiva asupra relatiei voastre. Si atunci cand comunicarea ajunge sa va intre iarasi in suflet si inima voastra e plina de afectiune si zambet, veti avea din nou dorinta de a face dragoste ca la inceput ... sau si mai frumos decat atunci.
Dar totul depinde de voi. Dragostea nu se "reinventeaza" fara efort. Eu cred ca iubirea voastra nu a murit si cred ca poti avea o relatie la superlativ cu cel de langa tine daca sunteti dispusi sa faceti niste schimbari in bine. Poti sa-i spui ca ti-au venit niste idei si ai vrea sa le pui in aplicare...discuta cu el, explica-i cat de mult iti doresti ca relatia voastra sa mearga bine si ce ati putea face in sensul acesta. Provoaca-l, atinge-i coarda sensibila a sufletului.

Iti doresc succes si multa dragoste. Fericirea este in tine, in voi, nu o cauta in exterior. Si poate vei citi si cartea respectiva.
Ti-am zis lucrurile astea din toata inima. Si gandeste-te cat de minunat va fi cand veti depasi aceasta criza a relatiei, cat de impliniti si fericiti veti fi impreuna. Problemele pe care le aveti voi nu sunt grave dar trebuie remediate fiindca altfel distrug tot. Si voi aveti puterea sa schimbati totul.

It is not enough to be good. You must be good for something. You must contribute good to the world. The world must be a better place for your presence. And the good that is in you must be spread to others. In this world so filled with problems, so constantly threatened by dark and evil challenges, you can and must rise above mediocrity, above indifference. You can become involved and speak with a strong voice for that which is right.

ioannna spune:

multumesc jocelyn.
sa stii ca m-am gandit f serios ca s-ar putea sa am eu o problema nu neaparat cu el ci cu oricare ar fi in locul lui...ca ma plictisesc prea repede sau ca perfecxtionista fiind mi-e greu sa trec peste micile "imperfectiuni" ale celui de langa mine/ si cum aceasta este cea mai lunga relatie de pana acum nu prea am termen de comparatie
Am sa caut cartea de care ai spus si poate am sa incep sa vad lucrurile din alta perspectiva

keira spune:

Dragele mele Elise, Nushulica, Lavinia si Raza de soare va intreb cu tot respectul: de cit timp sunteti cu "sufletul voastru pereche", de curiozitate?
Am vazut ca Lavinia e casatorita de nici un an iar Raza de soare urmeaza sa se casatoreasca (daca nu am inteles eu gresit!)in vara si as vrea sa le marturisesc experienta mea:
si eu am avut impresia ca mi-am gasit sufletul pereche...si nu o data ci, de doua ori, din 2 relatii, intre care nu a mai existat altceva, ambele soldate cu casatorii.
La inceput a fost superextraordinar cu fiori in stomac si peste tot, mai ales prima data; ne-am iubit nebuneste si cred ca si acum daca ar fi sa ne dorim asta, ne-am iubi la fel de intens; asta insa nu a fost de ajuns, am divortat de prima iubire dupa 7 ani; l-am intilnit pe al doilea, patimas, nebun dupa mine la o virsta cind nu mai credeam ca "tot ce zboara se maninca"; am ezitat f. mult pina am fost de acord sa ma casatoresc cu el, dar comportamentul lui fata de mine in momente dramatice prin care am trecut, felul in care ne "completam" si faptul ca aveam aceeasi scara de valori in ceea ce priveste lucrurile de baza in viata, m-au determinat sa cred ca ma iubeste si ca e omul linga care am a doua sansa in viata, omul impreuna cu care voiam sa fiu tot restul vietii.
Si el isi dorea acelasi lucru ptr ca el a insistat f. mult sa ne casatorim si a acceptat sa se cunune in religia mea, desi el nu e ortodox. Si acum cred ca, in adincul sufletului, fiecare din noi isi mai doreste inca sa raminem impreuna, doar ca, lucrurile s-au schimbat atit de mult incit suntem pe marginea prapastiei numita "divort".
Amindoi suntem oameni inteligenti, educati, fara vicii, nu ne-am inselat, avem unele pasiuni si preocupari comune...si cu toate astea, am ajuns aici.
Asa ca, e greu sa te pronunti si sa dai sfaturi ptr viata altcuiva; e o dovada de naivitate sa crezi ca "mierea" nu se va termina niciodata daca ai intilnit sufletul pereche; eu am convingerea ca o relatie trebuie intretinuta si trebuie apreciat si pastrat ceea ce e bun intr-o relatie kiar daca nu e "urcator pe pereti" de bun...dar, e doar parerea unei femei care e in pragul unui al doilea divort desi s-a straduit si a luptat ptr iubirile ei...

Ioana eu imi permit doar sa-ti sugerez sa te gindesti f. bine inainte de a lua o decizie si eventual, sa citesti ce scriu "nefericitele"de pe-aici; eu, azi am "intrat" prima data pe acest site si cred ca am "dat" peste cel mai incredibil caz care m-a facut sa imi reconsider oarecum parerea despre casnicia mea(macar inauntrul meu), asa ca eu cred ca ar fi o "bataie de joc la adresa lui Dumnezeu" sa dai cu piciorul unei relatii care merge bine ptr niste fantezii de adolescenta naiva pe care nu stii daca le vei avea vreodata.

Nu ne-ai spus de cit timp ai aceasta relatie sau, n-am citit eu toate mesajele cu atentie...
Spui ca nu te simti implinita...uneori ne simtim mai impliniti cind dam decit atunci cind primim...ai incercat sa "pui" in aceasta relatie toata pasiunea pe care ti-ai dori s-o primesti?Daca nu, merita incercat...poate fi un pas spre aflarea raspunsului corect.

Pina te vei lamuri, eu iti doresc numai bine

keira spune:

revin cu scuzele de rigoare ca nu am citit mesajul tau din pagina a 2a;

pai, se cam schimba lucrurile ...inteleg ca deja relatia nu mai merge...din ceea ce povestesti e ceva cam ca la mine(la mine cred ca e mai multa indiferenta din partea lui, e preocupat doar de munca); asa ca sfaturile ne-ar prinde bine la amindoua.
Nici eu acum nu mai sunt sigura ca-l iubesc ptr ca toate certurile provenite din aceasta comunicare care, dintr-o data, parca nu mai e in aceeasi limba, erodeaza si cele mai puternice sentimente...si usor, usor se duce de ripa si viata sexuala si apoi tot...
Din pacate, te inteleg perfect; imi dau seama ca te indrepti catre aceasi ...margine a prapastiei, imi pare nespus de rau si nici macar mie nu stiu ce sfaturi sa-mi dau, cu atit mai putin tie...
Ba da, ar fi unul de care sunt sigura: in nici un caz nu te casatori in aceste conditii! ar fi o casatorie "condamnata" din start si asta am vazut ca ti-ai dat seama si tu.

Multa intelepciune si noroc iti doresc!