exista dragoste adevarata?
exista dragoste adevarata? | Autor: ioannna
am o relatie cu un EL. EL nu este fat frumos, nu este ceea ce am visat ca va fi cel langa care imi voi petrece restul vietii...dar este un om bun si ma iubeste mult si probabil ca as putea avea o viata linistita alaturi de el....dar nu ma simt implinita
Am citit multe din subiectele de pe acest forum si toate il fac pe EL sa para un sfant pe langa barbatii de care se plang multe dintre voi.
Si va intreb:exista dragoste adevarata? exista jumatatea aia a sufletului fiecareia din noi? Merita sa renunti la ceva bun pentru ceva ce poate nu va veni niciodata??
Raspunsuri
Elise spune:
Da, exista jumatatea sufletului fiecaruia dintre noi.
Eu am intilnit-o pe a mea.
Nu intru in detalii.
Dar pot sa iti spun la modul cel mai sincer si pragmatic ca, atunci cind il vezi, stii ca acela e al tau, ca a fost nascut pentru tine.
Habar n-am cum ...pur si simplu stii. Chiar daca poate nu e asa cum ti-ai imaginat. Si nici cea mai buna partida.
Dar stii ca ala este.
Si din acea clipa esti capabila sa mergi langa el pina in iad si inapoi.
E o fractiune de secunda care iti schimba viata.
Cel putin, la mine asa a fost.
Am stiut de cind l-am vazut ca el e al meu, copiii mei vor fi ai lui, si cu el o sa imbatrinesc - altfel as fi singura, sau sau as fi singura in 2.
Intrebi daca merita sa renunti la ceva bun pentru o jumatate pe care poate nu o vei intilni... Greu de spus.
Asa e, poate nu o vei intilni.
Dar daca se va intimpla, cind tu ai deja ani buni linga omul respectiv, ai ajuns sa-l rspecti si sa tii la ei, aveti copii - si aveti o viata cladita impreuna?!
Ce faci?
Distrugi tot ce ai facut ultimii ani si o iei de la capat?
sau te resemnezi cu ideea ca ai avut sansa de a-ti intilni sufletul pereche, si ai pierdut-o?
Elise
nushulica spune:
quote:
Originally posted by Elise
Dar pot sa iti spun la modul cel mai sincer si pragmatic ca, atunci cind il vezi, stii ca acela e al tau, ca a fost nascut pentru tine.
Habar n-am cum ...pur si simplu stii. Chiar daca poate nu e asa cum ti-ai imaginat. Si nici cea mai buna partida.
Elise
sunt perfect de acord cu eliseeu cand l-am cunoscut pe sotul meu am simtit din prima ca el e cel pe care-l cautam si cel pe care mi l-am dorit toata viata....mai tarziu am aflat ca a fost reciproc sentimentul el chiar deja vazuse in mine si viitoarea lui sotie si mamica copiilor lui
Nushulica si finutza
Ingrid(11.12.2005)
lavinai spune:
da, si eu mi-am intalnit jumatatea!!
si, cum au spus si fetele pana acum, stii, simti ca EL este alesul, ca te completeaza pe tine, ca esti in stare sa faci orice pt EL, ca exista un echilibru intre voi si ca impreuna aveti puterea de a realiza totul!!
iar cu renuntatul.....este greu de zis....daca aceea dragoste nu v-a veni...
Lavinia: Sotie alintata.....
Nunta noastra (02.07.2005), nepotzica alexia si altele
ppisic spune:
Vei simti cand EL este el, al tau...nu stiu ce sa spun despre a renunta acum, dar ce pot spune e sa nu stai intr-o relatie din comoditate. Conteaza ce simti tu, si daca nu e ce doresti mai devreme sau mai tarziu vei claca... parerea mea!
SunSmile spune:
Mdah. Mereu am spus ca nu eu l-am ales asa cum nici el nu m-a ales pe mine. Eram pur si simplu "alesi" de "cineva de acolo sus".
Si DA, exista jumatatea. Omul fara de care nu esti si nu vei fi intreg niciodata, omul pentru care de multe ori renunti la tine numai sa-i fie lui bine, omul pe care, daca-l doare ceva-te doare si pe tine insutit, omul care, atunci cand zambeste iti lumineaza viata mai tare decat orice soare inventat vreodata. Cand iubirea rezista in timp ba mai mult...se amplifica, cand omul acela devine o parte din tine, cand fara prezenta lui nu te mai regasesti, cand mirosul lui te insoteste o zi intreaga, cand vrei sa-l suni si in momentul acela iti suna telefonul(pt ca si lui ii era dor sa-ti auda vocea).....atunci vei sti! Ma rog, poate e patetic si SIGUR extrem de subiectiv. Am incercat sa pun doar cateva """ipostaze""". Ideea e aceeasi...exista jumatatea, intregirea fiecarei fiinte! Acum, desigur, trebuie sa ti se dea sansa sa o gasesti!
Mult succes Ioannna!
ina78 spune:
Draga mea, buna intrebare si presupun c pusa la timp. Nu esti casatorita, nu?
Comoditatea, linistea, calmul si perfectiunea lui (particulara de altfel de la un barbat la altul)... nu fac 2 banuti daca nu esti implinita.
Am si eu acasa un sot (caci am comis greseala asta), care nu bea, nu femeaza, nu stie sa ridice vocea, nu comenteaza, nu iese din cuvintul meu... ce mai... fata de ce auzi... e super..., dar ...
...
caci exista un mare dar... nu e pasiunea in "mine", nu am emotii in "stomac" cind ma ia in brate, nu am fluturasi... nu simt decit admiratie, tin deja (asta pt. ca a trecut ceva timp) la el frateste ... iar in ultima vreme chiar si mila...
Deci draga me... gindeste-te bine ce simti si sa nu crezi ca e suficient sa iubeasca cu tot sufletul doar unul din voi.
Multa bafta in ceea ce faci... iubeste si fii iubita ..
Cit despre "antevorbitoarele" mele nu pot decit sa le invidiez ... fericitelor!!!
Raza de soare spune:
quote:
Originally posted by Elise
Da, exista.
Pot sa iti spun la modul cel mai sincer ca atunci cind il vezi, stii ca acela e al tau, ca a fost nascut pentru tine.
Si din acea clipa esti capabila sa mergi langa el pina in iad si inapoi.
Am stiut de cind l-am vazut ca el e al meu, copiii mei vor fi ai lui, si cu el o sa imbatrinesc...
Elise, cata dreptate ai ! Da, ioannna, exista !!! Nici eu nu intru in detalii, pt ca am povestit deja la alt subiect.
Raza de soare, curand sotie de pui alintat
Sunt un om, care
cunoscand necazul,
pretuieste fericirea,
iertarea,
iubirea...
Foto
petaluda spune:
Ce bine ai spus Elise, exact acelasi lucru l-am simtit si eu... chiar de cand incepusem relatia si inca nu era niic serios intre noi, si el a simtit lafel.
e un sentiment care nu lasa loc de dubii, stiu ca EL este si chiar daca ne-am mai certat ( si cu siguranta ne vom mai certa) de cele mai multe ori din cauza unor fleacuri, stiu ca nimic nu va putea sa schimbe sentimentale dintre noi, nu stiu cum sa explic, dar ne simtim puternici impreuna.
deci, da, eu cred ca draostea advearata exista.
She spune:
quote:
Initial creeata de ioannna
am o relatie cu un EL. EL nu este fat frumos, nu este ceea ce am visat ca va fi cel langa care imi voi petrece restul vietii...dar este un om bun si ma iubeste mult si probabil ca as putea avea o viata linistita alaturi de el....dar nu ma simt implinita
Am citit multe din subiectele de pe acest forum si toate il fac pe EL sa para un sfant pe langa barbatii de care se plang multe dintre voi.
Si va intreb:exista dragoste adevarata? exista jumatatea aia a sufletului fiecareia din noi? Merita sa renunti la ceva bun pentru ceva ce poate nu va veni niciodata??
da, exista.categoric.
si iar DA, merita sa renunti la ceva bun dar fara culoare cu riscul sa nu intilnesti niciodata. peste 30-40 de ani, e posibil sa , poate singura fiind, sa-ti spui:am incercat.Nu am reusit, dar am incercat.Si categoric iti vei zimbi multumita.
ellej spune:
Sunt de acord cu ce au spus fetele mai sus, si eu cand l-am cunoscut pe sotul meu am simtit ceva deosebit, ca este EL cel cu care vreau sa raman. Nu pot afirma cu tarie ca am stiut din prima clipa ca vom ramane impreuna, eu sunt mai cu picioarele pe pamant si ma gandesc mereu ca se poate intampla orice in viata asta, insa am stiut ca voi face tot ce pot sa fie asa. Si sper sa ramanem mereu impreuna, cred sincer ca el e "the one for me".
Dar mai cred ca depinde si ce varsta ai, poate vrei un copil si ce te faci daca EL apare cand tu nu mai poti avea? Nu spun sa ramai cu actualul, ci doar ca lucrurile nu sunt asa de simple cum pot parea unei persoane care si-a gasit jumatatea. Cineva zicea ca peste 30-40 de ani, vei fi macar multumita ca l-ai asteptat, chiar daca nu a venit iar tu esti singura cuc. Oare asa sa fie?
Eu cred ca daca nu-mi gaseam jumatatea pana la o anumita varsta (nu stiu care, ca n-a fost cazul sa aflu) m-as fi multumit si cu mai putin. Norocul meu e ca a aparut cand eu aveam 20 de ani si destul timp sa_l astep sa creasca
(el avea 25).
Dar tu esti singura care poate decide asta.
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.