Cum sa-i multumesc pe toti?
Raspunsuri - Pagina 3
Principesa spune:
Andora "Intr-adevar deficitul educational e cel ce-mi genereaza idealismul si chiar teama de respingerea celorlalti, iar persoana careia poate inconstient ii urmez "exemplul" deja am identificat-o... Concluzia pe care o desprind eu este ca trebuie sa ma hotarasc asupra unei schimbari cu toate riscurile aferente. Sunt constienta ca trebuie sa invat sa-mi gestionez timpul si reactiile, dar si conflictele ce pot aparea de la cei "invatati" sa ma vada altfel.
Sper sa reusesc sa fac acest lucru singura, avand sprijinul si urmand sfaturile sotului meu. Cred ca trebuie sa ma gandesc ca sunt o persoana demna de stima ca si altii, care stie sa faca si a facut multe lucruri bune si care trebuie sa ramana indiferenta la criticile iscate de invidie, rea vointa sau poate ne-voite."
Cat despre ceea ce numesti tu a fi empatie eu cred ca e incercarea ta de a anticipa reactia celuilalt in vederea evitarii respingerii.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
denizel spune:
Andreea, uite ce am gasit:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=60326
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
andora spune:
Principesa da numesc empatie si incercarea de anticipare permanenta.... care dealtfel ma si impiedica de la multe lucruri... insa si tendinta de a lua asupra mea toata vina lumii.... ma uitam si la reactiile mele in cazuri tragice cum ar fi moartea cuiva sau necazul altcuiva.. inclusiv temeri legate de "ce ar putea pati copilul meu daca..." s-ar sau m-as afla intr-o situatie identica cu a celor in suferinta. Asta imi distruge multe ore si zile.. offf sau poate e doar faptul ca avem o inima si nu putem ramane indiferenti al asa ceva... insa ies din subiect.
Enn hehe exact ec-ti spui tu mereu imi spune si sotul meu non stop. Pesemne ca functioneaza si trebuie sa va urmez sfatul
Denizelu; pai normal ca si pe tine vreau sa nu te supar
fiindca si eu te plac de mult 
... dar tot nu stiu cum e cu varsta... ei? Cum ti-ai alungat gandurile de salvator al lumii? Cum ai reusit as te doara de voi mai intai?
Eu ma pregatec de plecare asa ca va pupacesc si multumec pentru interes 
PS: Denizelu\ acum vazui linkul cu asertivitatea, ma uit imediat ce ma lasa printesa te pup dulce si multumesc
Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes - Carl G. Jung www.andora.bravehost.com/" target="_blank">
site,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64304&whichpage=2" target="_blank">nunta,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">nasterea 
Principesa spune:
Andora, oamenii simt nevoia sa ii salveze pe ceilalti pentru ca proiecteaza in ei victima din interiorul lor, neputinta pe care ei au trait-o la un moment dat, suferinta pe care au trait-o.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
andora spune:
quote:
Originally posted by Principesa
Andora, oamenii simt nevoia sa ii salveze pe ceilalti pentru ca proiecteaza in ei victima din interiorul lor, neputinta pe care ei au trait-o la un moment dat, suferinta pe care au trait-o.
Acum inteleg mai bine.. dar ce se poate face ca SA punem punct acestei stari a lucrurilor? Si e necesar sa pun punct? E vital oare sa fiu constienta sa nu pot schimba lumea, oare fac un pas inainte cu Asta? Ce sa simt despre copiii si batranii strazii, despre nenorociti si despre chinuiti? Sa las sentimentele s-o ia razna planganu-le destinul sau sa fac ceva pentru ei, sau sa renunt?
In liceu o profesora de psihologie mi-a spus ca-n mintea mea e un haos total (concluzie la sfarsitul unei lucrari avand ca tema un eseu despre fericire) Chestia asta mi-a ramas in minte si mereu asociez totul in viata mea cu un haos permanent. Sunt obsedata de a face ordine in ganduri, oameni, prioritati si lucruri. Si mai ales de gandul ca tot efortul e in zadar si tot haos ramane.
De aceea incerc sa pun toate complexele si obsesiile cap la cap si sa le analizez pentru a le putea elimina. Cunoasterea cauzelor (la care m-ai ajutat deja mult
) poate da si solutia. Ideea aceasta cu placutul fata de toti e concluzia la care am ajuns cautand motivul principal al nefericirii mele pt mne fericirea e doar o stare de moment si trebuie constientizata cat mai des pentru a nu se pierde senzatia). Asa ca incerc s-o rezolv pe asta mai intai.Vedeti voi, chiar si mesajele mele au un iz haotic
Sunt prea multe ganduri si prea putin timp pentru cuvinte. Prea putin timp pentru viata..... de aceea n-o sa inteleg niciodata cum de unii oameni se plictisesc.Am scris iar fara sa zic mare lucu, daca asa dati-mi in cap fara ezitare. Va pup si o seara superba tuturor!
Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes - Carl G. Jung www.andora.bravehost.com/" target="_blank">
site,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64304&whichpage=2" target="_blank">nunta,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">nasterea
Principesa spune:
Andora, tu proiectezi asupra oamenilor o nefericire care nu le apartine. Poate ca toti batranii si copiii strazii si alte categorii pe care te gandesti tu sa le salvezi sunt mult mai putine nefericite decat iti imaginezi tu si au mult mai putina nevoie de ajutorul pe care vrei tu sa il oferi.
Fantasma ta probabil ca este ca daca ii vei salva pe toti vei reusi sa vindeci victima din interiorul tau. Nu ti se pare un drum cam ocolit? Nu vrei sa incepi cu tine si apoi sa vezi ce resurse iti raman pentru ceilalti?
Sentimentele tale fata de ei nu sunt de fapt fata de ceea ce simt ei ci fata de ceea ce iti imaginezi tu ca simt ei. Compasiunea este un sentiment specific uman care innobileaza.
Uneori poti sa ii ajuti pe acei oameni oferindu-le ce au ei nevoie, daca tu ai acel ceva disponibil. Insa a-i salva este altceva, inseamna sa le oferi ceva ce ai tu nevoie. Nu vrei sa iti oferi direct tie fara intermediari?
Am vazut ca ti-a mai atras cineva atentia la modul autodepreciativ cu care iti inchei mesajele. Nu ai vrea sa incepi schimband acest lucru?
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
denizel spune:
quote:
Cum ai reusit as te doara de voi mai intai?
Andreea, e bine ca m-ai intrebat pentru ca m-ai ajutat sa-mi pun la punct anumite idei. Am ajuns la urmatoarea concluzie:
Exista doua categorii de oameni. Unii care au intr-adevar nevoie de ajutor din partea noastra si ceilalti, care au impresia ca toti cei din jurul lor s-au nascut ca sa ii ajute pe ei.
Din experienta mea am observat ca, de obicei cei din a doua categorie trag de tine si au o capacitate speciala de a-si exagera nevoile si de a te face sa te simti vinovat daca nu le iesi in intampinare la cel mai mic semn. Oamenii din aceasta categorie, dupa parerea mea au nevoie de ajutor specializat mai mult decat de ajutorul nostru.
Am inceput sa constientizez asta destul de tarziu si nu oricum, ci dupa ce am primit bobarnace severe tocmai de la persoanele pe care le ajutam mai mult. Mi-am dat seama ca pt. ele, cei care ii ajuta nu reprezinta nimic si, oricat de mult ai face, tot nemultumite sunt.
Aveam o prietena, cu vreo 20 de ani mai mare ca mine, profa universitara care facea parte din a doua categorie. Mai Andreea, femeia asta ajunsese sa-mi dea telefon, sa inceapa sa se miorlaie ca moare de foame si nu are ce manca si nu se potolea decat dupa ce ma ofeream sa ma duc sa-i cumpar ceva. Eu stateam la doua statii de tramvai de ea, dar nu puteam sa merg cu tramvaiul pt. ca baietelul meu era mic, in carut. Deci, ieseam din casa, cu copilul in carut, nu conta ora (sau vremea!!!!!) si ma duceam la o statie de mine unde era Plafarul de la care vroia ea sa-i cumpar pate vegetal
. Apoi, mergeam trei statii cu carutul, ca sa i-l duc. Pentru mine asta era un efort mare, pt. ca stam foarte aproape de parc si nu scoteam copilul la plimbare decat in parc. Mersul ala printre masini, cand stiam cata nevoie are ala mic de aer cat de cat curat, ma chinuia ingrozitor. Si totusi, gaseam puterea prosteasca de a pune dorintele si hachitele ei mai presus de nevoile copilului meu. Asta nu s-a intamplat decat de 2 ori, ca dupa aia m-am revoltat, dar ti-am povestit-o gandindu-ma ca poate vazand la mine un asemenea comportament de-a dreptul ciudat, iti va fi mai usor sa iei tu insati o atitudine. Relatia mea cu tipa asta m-a facut sa incep sa invat sa spun NU. La inceput eram mandra de mine o saptamana daca reuseam sa spun "nu" cuiva
, dar acum mi se pare absolut normal sa nu incerc sa multumesc pe toata lumea. Sa nu crezi ca nu continui sa ajut pe cei din jurul meu, dar nu mai permit nimanui sa ma transforme in "sclav".
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
andora spune:
quote:
Originally posted by Principesa
Nu vrei sa iti oferi direct tie fara intermediari?
Daca intr-adevar acesta e motivul - raspunsul este DA, vreau. Cred ca stabiirea clara a telului e primul pas catre reusita. Pacat ca am mereu mpresia ca timpul zboara, insa o sa incerc sa inteleg ca inca nu e prea tarziu (am 29 de ani si aproape o luna, o sa-ncerc sa ma privesc ca pe o femeie tanara care are timp, oricum nu conteaza prea mult varsta insa in ceea ce ma priveste devin cruda de-a dreptul).
Si voi incepe cu eliminarea autocriticii. Promit. Am nevoie sa promit cuiva fiindca fata de mine n-as avea deocamdata decenta sa am tin de cuvant. Deci va promit voua, celor care si-au rupt din timp pentru a se gandi la mine
. PS: Vroiam de mult sa pun intrebarea asta dar n-am avut ocazia asa ca profit acum: mai exista oameni carora le este teama sa fie fericiti? Teama de a fi totul perfect in viata lor si de a fi condamnati de ceilalti nefericiti pt asta? Mie mi s-a-ntamplat de cateva ori sa povestesc cat de perfect ma simt si sa intampin vacareli si lamentari din partea interlocutorului. iar asta m-a facut sa regret nitel statutul de "fericita", sau cel putin localizarea mea intre nefericiti. Credeam ca nemaiavand griji voi putea ajuta mai mult, insa tot ce-am facut a fost sa isc comparatii si bilanturi triste pt altii, ceea ce m-a facut sa ma simt absolut prost.
Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes - Carl G. Jung www.andora.bravehost.com/" target="_blank">
site,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64304&whichpage=2" target="_blank">nunta,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">nasterea
Principesa spune:
Eu imi asum responsabilitatea de martor la promisiunea ta!
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
andora spune:
Of Denizelu' pai eu fac mereu exact cum ai patit tu cu d-na stimabila profa. Hehe, eu cred ca as fi mandra si o data pe saptamana daca as refuza ceva ca asta. Te iau ca mentor sa stii . Cel mai tare regret ca am regrete, iar primele motive de regret sunt cele care mi-au afectat bebele cand era mic, nu e ceva vital, dar mici lucrusoare adunate care insumeaza o enorma frustrare. Ma dispera ideea ca unele momente in viata sunt unice si le pierzi tocmai pt a face poftele altora 
Chiar daca voi mai avea un copil sau mai multi, clipel traite cu fiica mea sunt unice si nu se vor intoarce, iar sentimentul de amareala nu poate fi sters niciodata nici de scuzele sau regretele celorlalti, nici de nimic. Macar sa-mi fie invatare de minte.
Principesa, esti o scumpa (presupun ca esti femeie dar prefer sa ma adresez impersonal) si multumesc pentru oferta. O sa incerc sa nu-ti pun in carca prea multe belele in calitate de martor principal 
Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes - Carl G. Jung www.andora.bravehost.com/" target="_blank">
site,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64304&whichpage=2" target="_blank">nunta,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">nasterea