Cum sa-i multumesc pe toti?
Raspunsuri - Pagina 2
andora spune:
DA DA DA AVETI DREPTATE FETELOR 
Eu sunt mai truli si vreau ca toti sa ma vada ca femeia perfecta, prietena ideala, sotia model si mama fara reprosuri. Aici e bubas si de aceea incerc sa fac pe placul tuturor.
Tare as vrea sa ajung sa vorbesc intr-o zi ca si Laura 
, pe caer o felicit din tot sufletul ca si-a impus prioritatile fata e ceilalti! "de ce am asa mare nevoie ca ceilalti sa ma vada intr-o lumina ideala"? Chiar nu stiu, cred ca doar asa imi pot gasi linistea sufleteasca. Iar asta imi da unda verde la perocuparea si de "ai mei".
Denizelule pai de-aia am postat si subectu', fiindca simt ca o iau raznaaaaa neputand face ce-mi doresc. Nu se poaet fizic vorbind sa fii perfect. Idealismul a adus mereu si deziluzii alaturi de eventualele succese. Insa eu nu stiu cand o sa inteleg asta 
Flavia scumpa, sa stii ca m-ai incurajat cand ai spus ca asa cume sti acum ceilalti par mai putin nemultumiti ca inainte
. E un semn ca merge si asa. Sper sa-ti urmez exemplul
Daniela sper sa gasesc ersurse sufletesti pt a schimba foaia urgent...
\DFug ca mandra mi s0a umplut de iaurt in par..
Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes - Carl G. Jung www.andora.bravehost.com/" target="_blank">
site,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64304&whichpage=2" target="_blank">nunta,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">nasterea 
Principesa spune:
Andora, asa cum bine au mentionat si fetele si ti-ai dat si tu seama, te mentii intr-o iluzie. Iluzia ca vei putea fi si tu fericita intr-un final dupa ce ii vei fi multumit pe toti.
As reformula deci intrebarea ta: cum sa ii multumesti pe toti in cum ai putea fi tu multumita cand nu ii multumesti pe toti?
De fapt aceasta situatie are o origine intr-una sau cel mult doua relatii pe care apoi le-ai extrapolat. Exista O PERSOANA de fapt in viata ta pe care ai incercat toata viata sa o multumesti fara succes, incercand sa o faci fericita. Insa nefericirea acelei persoane nu are de fapt legatura cu tine chiar daca tu ai crescut cu aceasta credinta.
Problema de imagine este o problema de valoare personala. In urma deficitului educational tu ai ramas cu o imagine de sine foarte dependenta de acordul si acceptul celorlalti deci implicit foarte vulnerabila si fragila.
Procesul de schimbare insa pune in discutie o teama foarte puternica si adanc inradacinata precum si o problema de identitate. Adica daca nu ii vei multumi pe toti cum vei putea suporta respingerea unora dintre ei? Cum vei putea face fata acestei frici? Si cine vei mai fi tu daca nu vei fi in relatie cu ei?
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
ionella3003 spune:
quote:
Originally posted by Principesa
Andora, asa cum bine au mentionat si fetele si ti-ai dat si tu seama, te mentii intr-o iluzie. Iluzia ca vei putea fi si tu fericita intr-un final dupa ce ii vei fi multumit pe toti.
As reformula deci intrebarea ta: cum sa ii multumesti pe toti in cum ai putea fi tu multumita cand nu ii multumesti pe toti?
De fapt aceasta situatie are o origine intr-una sau cel mult doua relatii pe care apoi le-ai extrapolat. Exista O PERSOANA de fapt in viata ta pe care ai incercat toata viata sa o multumesti fara succes, incercand sa o faci fericita. Insa nefericirea acelei persoane nu are de fapt legatura cu tine chiar daca tu ai crescut cu aceasta credinta.
Problema de imagine este o problema de valoare personala. In urma deficitului educational tu ai ramas cu o imagine de sine foarte dependenta de acordul si acceptul celorlalti deci implicit foarte vulnerabila si fragila.
Procesul de schimbare insa pune in discutie o teama foarte puternica si adanc inradacinata precum si o problema de identitate. Adica daca nu ii vei multumi pe toti cum vei putea suporta respingerea unora dintre ei? Cum vei putea face fata acestei frici? Si cine vei mai fi tu daca nu vei fi in relatie cu ei?
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
Si cum se poate depasi aceasta stare, acest deficit emotional?
Ionela
si Alex
(DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69542" target="_blank">Cu drag, MAMA
Principesa spune:
Ionela, vestea buna este ca se poate depasi. Eu stiu ca se poate depasi in cadrul psihoterapeutic.
Un numar foarte mare din persoanele care solicita psihoterapie pentru diverse probleme au de fapt la origine aceasta situatie. Si in timp aceste persoane au reusit sa se desprinda din lantul vicios al conditionarilor parentale si sa descopere puterea de a face fata acestei separari intarziate si fricii coplesitoare de a fi abandonate.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
Jocelyn spune:
Andora, tocmai am citit o carte foarte buna se numeste Putere Nemarginita de Anthony Robbins si o gasesti la diverta. Te-ar ajuta foarte mult in problema ta pe care ai putea-o rezolva singura, fara nici o terapie.
Este foarte important sa-ti scrii pe o hartie lucrurile importante din viata ta. Pentru ca inca nu ai o ordine a prioritatilor, le vei scrie asa cum iti vin si apoi le vei organiza. Apoi gandeste-te ca orice ai face nu ii veti multumi pe toti si cu atat mai putin pe tine. Deci trebuie sa renunti la aceasta idee, sa-ti delimitezi prioritatile, sa-ti organizezi mai bine timpul si cei care nu iti inteleg obligatiile si principiile sa fie sanatosi. Tu trebuie sa traiesti dupa regulile tale nu dupa ale altora.
It is not enough to be good. You must be good for something. You must contribute good to the world. The world must be a better place for your presence. And the good that is in you must be spread to others. In this world so filled with problems, so constantly threatened by dark and evil challenges, you can and must rise above mediocrity, above indifference. You can become involved and speak with a strong voice for that which is right.
andora spune:
Principesa multumesc mult pentru raspuns!!! Intr-adevar deficitul educational e cel ce-mi genereaza idealismul si chiar teama de respingerea celorlalti, iar persoana careia poate inconstient ii urmez "exemplul" deja am identificat-o... Concluzia pe care o desprind eu este ca trebuie sa ma hotarasc asupra unei schimbari cu toate riscurile aferente. Sunt constienta ca trebuie sa invat sa-mi gestionez timpul si reactiile, dar si conflictele ce pot aparea de la cei "invatati" sa ma vada altfel.
Sper sa reusesc sa fac acest lucru singura, avand sprijinul si urmand sfaturile sotului meu. Cred ca trebuie sa ma gandesc ca sunt o persoana demna de stima ca si altii, care stie sa faca si a facut multe lucruri bune si care trebuie sa ramana indiferenta la criticile iscate de invidie, rea vointa sau poate ne-voite.
Poate alta problema la mine ar fi permanenta manifestare a empatiei. Imediat ce am de gand sa fac un lucru ma asez frumusel in pielea celor afectati de acel lucru si deseori ajung sa nu-l fac doar pe baza unor supozitii care poate nu s-ar fi adeverit. O sa lucrez si aici...
E bine sau spun prostii? Care ar fi oare primul pas pe care un profesionist l-ar recomanda uneia ca mine??? 
Ionella, sa inteleg ca ai si tu intr-o oarecare masura aceeasi dilema ca si mine? 
Jocelyn chiar mane am drum prin Plaza, o sa rasfoiesc macar la Diverta cartea mentionata de tine... Ideea cu scrisul pe hartie mi se pare foarte buna, am vazut ca la mine functioneaza memoria si determinarea vizuala f mult, poate reuasesc sa-mi pacalesc subconstientul sa faca ordine prin interese. O sa incerc 
Inchei fiindca am impresia ca teoretizez prea mult si practica-mi lipseste cu desavarsire 
Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes - Carl G. Jung www.andora.bravehost.com/" target="_blank">
site,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64304&whichpage=2" target="_blank">nunta,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">nasterea
denizel spune:
quote:
Originally posted by andora
Inchei fiindca am impresia ca teoretizez prea mult si practica-mi lipseste cu desavarsire
Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes - Carl G. Jung www.andora.bravehost.com/" target="_blank">
site,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64304&whichpage=2" target="_blank">nunta,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">nasterea
Uite, vezi? Eu cred ca asta nu trebuia spusa. Adica, de ce sa inchei si de ce sa nu spui tot ce-ti trece prin cap legat de problema ta?
Cred ca nu am dat cu
-n balta..." Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
andora spune:
quote:
Originally posted by denizel
Adica, de ce sa inchei si de ce sa nu spui tot ce-ti trece prin cap legat de problema ta?
'Ai mai Denizelu'
, ma refeream la capacitatea mea neindoielnica de a plictisi lumea cu depasirea kilometrajului mesajelor.
Ma gandeam sa revin cand voi fi facut deja primul pas... care cred ca va consta intr-un we la munte cu sotul si poate si bebe si in marturisirea micilor dorinte fata de consort - aspiratii nobile gen iesit doar noi trei la plimbare, inchis telefon/interfon/urechi/ochi si petrecut macar o ora linistiti vorbind si facand "de-ale noastre". Eu asa vad in viitorul ff apropiat prima masura care-mi vine-n mintea-mi obosita. Si ma bazez enorm pe autosugestie. E dimineata, soarele straluceste si va urma o zi luminoasa sin sufletul meu. fara stres, fara multe "daca", fara nervi. Doar e post, nu?
Iar Dumnezeu a dorit ca fiecare sa aiba un minim "self respect" care sa-i asigure supravieuirea in societate, nitica stima si nitica grija de sine insusi... Asta voi incerca sa fac, e un inceput, sper sa reusesc. Iar daca cineva ma va chema pentru un moft si eu in acel moment vreau sa ma joc cu fiica-mea - i-o voi spune frumos si voi face ce mi-am propus eu.Zi ca nu te-ai plictisit Denizel mama, tu ai cerut-o
Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes - Carl G. Jung www.andora.bravehost.com/" target="_blank">
site,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=64304&whichpage=2" target="_blank">nunta,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">nasterea
denizel spune:
Andreea, si? Daca m-as fi plictisit? Ce te intereseaza? Te pomenesti ca vrei sa ma multumesti si pe mine .
Serios acuma! Sigur ca nu m-am plictisit. Abia asteptam sa vad ce mai zici si, dupa ce am deschis forumu', asta este primul subiect la care am mers. Ca sa nu mai spun ca pana acum vreo 3 ani eram exact cu aceeasi meteahna, grija excesiva pentru ceilalti si teama ca nu cumva sa traga vreo concluzie gresita. Nu stiu exact ce s-a intamplat si mai ales cum, dar parca m-am mai vindecat. O fi varsta? 
Gata, nu te-am plictisit?:))
Te pup si sa stii ca eu te plac foarte mult 
.
A, mi-am luat si eu ieri cartea recomandata de jocelyn. Sper sa-mi rezolv fobiile. 
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
enn spune:
Draga Andora,
nu stiu daca te ajuta, dar eu îmi spun mereu ca atîta timp cît mie nu mi-i bine, nu pot face nimic pentru altii, deci daca vreau sa-i ajut, trebuie sa am grija de mine în primul rînd, ca s-o pot face.
Iar în ceea ce priveste persoana care-ti face reprosuri gratuite în momentele cele mai nepotrivite (dupa ce ai nascut), eu zic s-o uiti pur si simplu. Nu-i mai raspunde la mesaje, ignor-o si-ti va fi mult mai bine. Scapi de sentimentul de culpabilitate si cîstigi timp pentru tine.
Hai, curaj, copilul tau merita o mamica vesela si optimista