Bebelusi de mai-iunie 2005 (64)
Raspunsuri - Pagina 3
Florentina G spune:
Acum am apucat si eu sa intru pe net, cand vad ca v-ati cam dus toate la nani! Foarte bine, odihniti-va ca maine o luam de la capat!
Fran, nu am gasit inca minunatele benzi inca intreb pe la farmacii poate - poate! Acum culmea ar fi sa gasesc si sa-mi ceara reteta!
Andreea.a, welcome back! Mereu m-am intrebat ce mai faci, noroc cu Androix care ne mai aducea cate o veste de la tine!
Androix, daca ai sti de cand vreau sa ma opresc si eu la tarabele alea de pe sosea dar dat fiind ca noi facem des drumul Buc - Bv mereu am lasat-o pe data viitoare. Am vazut din masina multe chestii dragute si abia astept sa explorez mai de aproape totul!
Gusta, e superba zambila! Hai ca sotu' n-a avut prea mult de asteptat!Trebuie sa recunosti ca a fost un cadou frumos totusi!
V-am pupat pe toate! Sa aveti o noapte buna!
Tina si
Maya
Pozele noastre
Maya la opt luni
omustata spune:
Ioana- Maya este mai mare decat Ana si nici acum nu se ridica in picioare. Sta numai daca o tin eu, nu se tine singura deloc si sta numai 1 minut si apoi oboseste si cade in fund. De intors, la fel, se intoarce numai de pe burta pe spate, pentru ca nu suporta sa stea pe burta, altfel cred ca nu s-ar intoarce deloc. Nu cred ca se va intoarce prea curand de pe spate pe burta pentru ca daca nu suporta pozitia nu vad ce motivatie ar avea sa o faca. Si eu sunt cam ingrijorata, dar am un nepotel de 2 ani care a stat in fund la 7 luni si s-a ridicat in picioare la 11, si acum este un nazdravan. Soacra mea, care este medic pediatru in Romania, si inca unul foarte bun, vad ca sta linistita si mi-a zis sa o las in pace ca fiecare copil are ritmul lui. In cartile americane astia sustin ca in media la 9 luni se ridica, dar ii vad pe ceilati copii de pe DC si mai citesc si in Capraru si incep sa o iau razna. Eu ma duc abia pe 6 martie la controlul de 9 luni si o sa vad ce-mi zice atunci.
Nici Maya nu zice mama, tata, si in general nici un cuvant din 2 silabe. In schimb scoate tot felul de sunete variate si pe diferite tonalitati. Alt motiv de ingrijorare. In concluzie, Ana nu este singura care este asa si ea inca este printre cei mici.
Va las ca tipa.
Olga si Maya (28.05.2005)
omustata spune:
La voi este deja dimineata, dar la mine ziua nu s-a terminat inca. Am culcat-o pe Maya si abia acum incepe timpul meu liber. Pentru ca la mine inca este 22 februarie, le spun si eu La multi ani, cu intarziere sarbatoritilor: Alex, Stefan, Ana si Daria.
Va ramasesem datoare cu povestea noastra.
Eu am avut o sarcina extrem de usoara, fara greturi, pofte si alte neplaceri. Am luat numai 10 kg pe care le-am dat jos dupa 3 saptamani si am mai pierdut inca 5kg, asa ca acum sunt ca si Florentina. Sarcina mea a fost atat de usoara incat incepusem sa ma gandesc ca undeva trebuie sa platesc eu pentru asta, pentru ca nu sunt obisnuita sa obtin nimic asa simplu. Sincera sa fiu ma gandeam ca probabil nasterea va fi grea. Nasterea a fost destul de grea (naturala, epiduralul si-a terminat efectul chiar inainte sa incep sa imping si nu mi-au mai facut altul), dar am scapat de epiziotomie (aici se face numai daca este absolut necesar) si chiar nu am nimic de povestit legat de asta.
Cand fetita mea avea 5 zile, la primul control pe care l-am facut la pediatru i-a descoperit un suflu sistolic si pe loc i-au facut niste teste. Testele au iesit bine si atunci doctorita a zis ca probabil este doar un suflu sistolic inocent (asa il numesc aici), care se intalneste foarte des la sugari si ca ea nu crede ca este ceva mai serios. Totusi ne-a dat trimitere la un cardiolog. Ajunsi acasa, soacra mea, despre care v-am spus ca este medic pediatru si care se afla la noi atunci, a ascultat-o si ea la inima si ne-a zis ca ei i se pare ca este ceva mai serios decat un simplu murmur. Pe moment m-am enervat pe biata femeie, mi se parea ca pune raul in fata si nu intelegeam de ce face asta cand testele i-au iesit bune si pediatra parea foarte linistita.
Programarea la pediatru am putut sa o facem abia peste 2 luni. Asa este aici, nu te duci la doctor cand vrei tu. Daca nu este urgent te programeaza ei cand au loc. Timp de 2 luni am stat destul de stresati, dar eu refuzam sa cred ca este ceva serios pentru ca Maya se dezvolta foarte bine si nu avea nici un simptom. Totusi o vedeam pe soacra mea ca este nelinistita. Cand avea Maya 2 luni ne-am prezentat la cardiolog, care, dupa alte investigatii, ne-a spus ca Maya are o gaura in inima, adica o comunicare intre cele doua ventricule si ca gaura este cam mare. Cand este micuta se inchide de la sine si chiar daca nu se inchide nu este nici o problema, copilul duce o viata perfect normala. Dar daca este mare, asa cum era a ei, atunci sansa sa se inchida de la sine este mult mai mica, dar nu imposibila. S-a hotarat ca mai asteptam vreo 2 luni si daca nu da semne ca se inchide va trebui operata. Operatie pe cord deschis, foarte simpla pentru ei, dupa care va duce o viata perfect normala, ca orice alt copil.
Va dati seama ca dupa ce am auzit de operatie pe cord deschis am crezut ca se prabuseste cerul pe mine. Deci soacra mea avea dreptate! Si ce urat m-am purtat cu ea cand mi-a spus banuielile ei. Din acea zi nu am mai putut avea o viata normala. Abia ne mutatsem in casa noua, prima noastra casa in State, dupa 9 ani de stat aici, dar nici ca ne pasa. O vedeam pe Maya cat este de vesela, gangurea, si nu-mi venea sa cred ca este ceva rau cu ea. Cred ca nu era zi sa nu plang si sa ma intreb cu ce am gresit de-mi da Dumnezeu un asemenea necaz, mai ales ca de-a lungul vietii am avut si alte necazuri mari (mama mi-a murit de cancer cand eram in ultimul an la facultate si in acelasi an tatal meu a ramas fara un picior). Dar la putin timp dupa asta am aflat de tragedia lui Mamanati si m-am gandit ca se poate si mai rau si nu am dreptul sa ma plang.
Au trecut cele 2 luni si eu in adancul sufletului (desi sunt o fire extrem de pesimista si prapastioasa) tot speram ca se inchide gaura aceea. Iar investigatii, iar ecografie la inima. Gaura se mai redusese ca dimensiune, dar incepeau sa apara alte probleme, asa ca doctorul a zis ca mai bine o opereaza si nu mai asteapta pentru ca el acum este convins ca nu se mai inchide. Din nou ne-a spus ca pentru ei este o operatie de rutina, ca este cel mai comun defect la inima si ca totul va fi foarte bine dupa aceea. Eram distrusa. Noroc ca sotul meu este un om tare si cu picioarele pe pamant pentru ca altfel cred ca ajungeam la nebuni. Asta se intampla in octombrie. Maya nu avea nici un simptom, se dezvolta perfect normal. Doctorii chiar erau uimiti pentru ca bebelusii care se nasc cu un astfel de defect nu iau ca lumea in greutate, dar ea este peste medie chiar si pentru un copil normal.
Operatia trebuia sa aiba loc in decembrie, chiar inainte de Craciun si ma innebunea gandul ca va petrece primul ei Craciun in spital. Dar cu o zi inainte de operatie (aici te interneaza chiar in ziua operatiei) ne-au sunt ca au o urgenta, un copil care moare daca nu este operat pe loc si ca spitalul este plin, asa ca o amana pe Maya pana pe 13 ianuarie, pentru ca nu era un caz urgent. Imi venea sa-i strang de gat pentru ca abia ne pregatisem si noi sufleteste si acum asteptarea se prelungea. Macar am facut Craciunul acasa si tot a fost bine.
Ca sa nu mai lungesc povestea, pe 13 ianuarie a fost operata si s-a recuperat fantastic de repede. Doctorii ne spuneau ca vom fi uimiti cat de repede se refac bebelusii dupa operatie, dar nu credeam. Dupa 4 zile ne-au dat drumul acasa. Am inceput sa traim si noi acum cat de cat, sa ne bucuram de ea asa cum ar fi trebuit sa o facem de la inceput. Am avut parte de niste conditii excelente in spital si a fost pentru prima data cand nu am regretat ca am venit in America. Operatia a costat vreo 40.000$, dar se pare ca va fi in totalitate acoperita de asigurare. Si legat de asta, Gusta, aici te roaga sa stai cu copilul tau in spital. Este mult mai usor pentru ei, caci ai tu grija de el si apoi ei sustin ca se recupereaza mult mai rapid pentru ca prezenta parintilor are un efect foarte benefic asupra unui copil suferind, care are nevoie mai mult ca niciodata de dragoste si afectiune. Fiecare patut avea o canapea langa (foarte mica si incomoda, dar exista) si puteai sa dormi si sa stai langa el zi si noapte. Pentru ca alaptez, mie mi se dadeau 3 mese pe zi ca sa am suficient lapte sa o hranesc.
Cam asta este povestea noastra care are un sfarsit zic eu fericit, altfel nici nu v-o povesteam caci aveti si voi destule necazuri. Nu pot sa zic ca nu am o strangere de inima acum la fiecare control pe care il facem la medic, dar sper ca totul va fi bine.
Mult curaj va doresc celor care aveti copiii bolnaviori. Eu dupa ce am vazut ce cazuri grave erau in spitalul ala incerc sa ma gandesc ca sunt norocoasa.
Noapte buna!
Olga si Maya (28.05.2005)
loreen spune:
Buna dimineata...
LA MULTI ANI Dragos Octavian...sa cresti mare,sa fi norocos...
Nu am somn de la ora 5 in situatia in care m-am culcat la 12 noaptea din motive de biberon...am incercat in seara asta iar marea cu degetul si dupa ce a mancat Delia,ametita fiind de somn m-am gandit eu sa o pun in pat ca adoarme singura...Banuiesc ca trebuia sa-i cer si ei voie ca s-a pus pe plans si binenteles ca a si varsat si uite asa mi-a dat de lucru...iar schimbat,spalat,nervi ca nu aveam destui...
Trebuie sa fac ceva si sa iau masuri pentru a deveni mai nesimtita si sa-mi vad strict de problemele mele pentru ca altfel in ritmul in care se deruleaza evenimentele prin viata mea nu voi sfarsi prea tarziu sau doamne fereste voi cadea la pat...
Trag nadesjde ca vor trece si zilele acestea si ca de luni totul va reintre in normal si imi voi vedea de rutina mea zilnica...
Apropo de asta ...ce credeti voi ca sefu meu a terminat cu telefoanele...?!Naaaa...zilnic,sistematic cate doua si numai bipuri pe mobil...apai daca nu io-i zice ceva de mamitica lui in curand mare minune...vede ca nu-i raspund insa baiatu persevereaza...
Olga citeam povestea Mayei si inghiteam in sec...cum am patit si cand am citit despre Simona si Elian...copii binecuvantati...Cred,adica sunt sigura ca fiecare mama isi iubeste copilul si ca ar face totul pentru el...si pentru fiecare dintre noi o mica bubita,o raceala,o cazatura ni se par un capat de tara si o problema monumentala,insa abia cand treci prin necazuri ca ale tale sau ale Gustei,prin nelinisti adanci ca alea lui Elisor,Florentina, Cornelia sau Mstroie,abia atunci iti dai seama ca trebuie sa te bucuri de fiecare secunda care-ti este data sa o traiesti...Eu am ramas marcata de povestea lui Mamanati,nu am cunoscut-o foarte bine,dar ma bucur ca am intalnit-o,am cunoscut-o pe Delia Melisa si asta nu-mi da pace...si acuma ii vad chipul ingeresc cu ochisorii albstrii si fatza alba alba...avea intr-adevar chip de inger...Am momente cand ma uit la Delia mea si incerc pentru o secunda sa-mi imaginez durerea Nataliei si atunci ma simt pierduta...Nu as putea face fatza,chiar daca se spune ca in momente ca acelea te intareste Dumnezeu...
Ei poftim ce m-a pocnit pe mine filozofia la 5 dimineata...Nu-s zdravana la cap...batranetea bat-o vina...
Ma gandeam zilele astea cand va tot aud ca nu se intorc copii sau nu merg de-a busilea...accesul la informati este o binecuvantare dar si o mare belea...nu zic ca nu-i bine dar parca nici asa...aceleasi probleme existau si pe timpul nostru dar nu cred ca parintii nostri erau asa panicati,asta nefiind totusi o motivatie...insa este un argument in favoarea teoriei cum ca fiecare copil,prin adn-ul lui are setarile bine facute si in funtie de asta va face tot ce trebuie cand este el pregatit...banuiesc ca fii-mea nu era setata ca ciuguleasca din castronul matzii...
Fetele mele de exemplu nu au nici o legatura intre ele...cea mare avea altfel de program,alte gusturi culinare,alte tabieturi si preocupari...statea minute in sir ca gaseasca un cub si forma corespunzatoare,sa construiasca ceva,era receptiva la nou,nu mergea de-a busilea deloc,cred ca nici nu stia ce-i aia,nu mergea cu premergatorul...pe cand cea mica este exact invers...numai pe jos intr-o continua miscare,numai la sertare,numai la butoane,la tot ce nu are legatura cu joaca,altfel doarme,altfel mananca,altfel se manifesta,nu este la fel de afectiva,si mai ales nu are rabdare pentru nimic,ceea ce ma cam pune usor pe ganduri...dar sunt sanatoase si asta-i cel mai important...restul se corecteaza din mers...
Hai ca v-am ametit de dimineata ...sa nu ma intrebati ce m-a apucat ca nici io nu stiu...ma duc sa calc daca tot stau ca huhurezu in noapte...
La petit I 
si La petit II 
,In tara piticilor 
Loreen cu Bianca 15.10.96 si Delia 26.04.05
"Nu merge inaintea mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot urma; nu merge in urma mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot indruma; mergi alaturi de mine si fii prietenul meu"
patriciaRO spune:
Loreen, lasa ca ma este cineva ca tine pe net. la noi este 6.30 acum... Dar eu ma duc sa ma culc... Ca restul casei doarme asa ca profit.
Omustata, mai ti-am citit povestea cu sufletul la gura, bine ca ati trecut cu bine peste tot si acum sunteti sanatoase si voioase si greul a trecut. Off!
Gusta, mai frumoasa zambiluca. Trebuie sa miroasa super fain. Mie imi plac mult de tot!
Beatrice, mami de Alex pifos
nelia spune:
Buna si de la noi! Nu am citit nimic din ce ati scris, decit acum aceste doua pagini... nu stiu ce ati mai crosetat pe chat... Of! Si nici nu am timp sa citesc.
Olga, am citit povestea voastra si m-a impresionat. Sper ca totul sa fie bine cu Maya si sa aiba o viata fericita si fara griji.
Loreen, si pe mine m-a impresionat tare de tot tragedia lui Mamanati, nici acum nu pot sa uit fata ei si a Deliei, cu o zi inainte tocmai vazusem pozele puse de tine sau de Cornelia de la intilnire. M-a marcat foarte tare, ca nu am avut ce face si am citit si citeva detalii despre accident... si ce a spus Mamanati... of!
Nici eu nu am somn, am o stare jalnica, tot imi vine sa pling tot timpul. Sotul meu a plecat asta-noapte si nu stiu de ce nu am nici un semn de la el. L-am sunat la ora 23 acolo unde doarme si nu era... A plecat noaptea trecuta la 3, la 9 trebuia sa fie la servici si daca a fost la servici ar fi putut sa-mi scrie un mesaj scurt. Sper ca totul e bine! Abia astept pina dimineata, sper ca e la casa noua, poate s-a dus sa mai zugraveasca si s-a culcat acolo, pe jos sau pe ceva. Dar dupa ce aflu ca e bine, sa vezi ce 
are cu mine!
Dar plinsul meu vine din alta parte. Prietena mea, despre care v-am povestit zilele trecute cind imi faceam curaj sa o sun... si nu am sunat-o ca nu stiu ce sa-i spun... se simte din ce in ce mai rau, a slabit foarte tare, nu mai poate minca... Si miine... of! 
se duce la doctor si va afla rezultatul analizelor: daca are sau nu metastaza la ficat si la plamini! Sint terminata! Si prietena mea cea mai buna, care si-a luat concediu si e linga ea in fiecare zi pina vine sotul, e la pamint! Se tine tare si cind ajunge acasa si vorbeste cu mine, e la pamint, pentru ca o vede zilnic cum se duce! Stiu ca imi veti spune ca viata merge inainte, dar imi este atit de greu sa cred ca viata prietenei mele se termina!!!
Despre noi. Am luat cetatenia. Ne mutam: simbata vine sotul cu masina dupa lucruri, duminica dimineata incarca si pleaca, iar noi avem autobuzul la 15.30. Miine Agata are petrecere surpriza la gradinita, acum i-am facut un tort cu mere si cu frisca, ornat cu portocale si ananas, tot supriza e si acesta. A iesit foarte frumos, sper sa fie si bun. Pacat ca nu am aparat sa-l fotografiez. Vineri trebuie sa ma duc cu ele pentru ultima vizita la pediatru, ca trei luni nu vom avea asigurare. Vreau sa le vada urechile dupa otitele avute acum citeva saptamini. Dar ma duc si pentru ca Tudora e plina de bubute la fundulet, si nu pare doar un simplu eritem, cred ca e o ciupercuta. Nu am avut pina acum probleme cu ea, si acum mi-e rau cind o vad. Dimineata trecuse un pic si am zis ca e eritem, dar in seara asta era plina de bubute, unele cu ceva alb, mici si rosii, arata parca e oparita. A avut cineva asa ceva? Stiti ce ar putea fi? Cunosc o mamica, tot de pe DC, care mi-a spus ca fetita ei a avut si crede ca e candida (de unde, dom'le, ca doar nu sta inca un funduletul gol...
) si ca imi va da doctorita o crema speciala, preparata in farmacie. Sper sa nu fie ceva grav si sa-mi dea analize, ca nu mai pot sa le fac, decit pe bani in Burlington. In rest... bagaje cit cuprinde! Zicem ca nu avem si cind incepi sa le stringi, te intrebi cind s-au adunat atitea!
Daca nu mai intru, inseamna ca nu mai am timp si dupa ce plec voi fi un timp izolata, fara telefon, fara net, fara DC... Dar revin cu forte noi si va povestesc tot! Va pup si va doresc numai zile linistite si bebelusi sanatosi, mincaciosi si somnorosi! PA!
Cornelia, 
de
Agata si Tudora
www.nelia.photosite.com si www.AgatasiTudora.photosite.com
andreeaatan spune:
Nelia-tinem pumnii.
Olga 
LA MULTI ANI PENTRU Dragos Octavian!
Mama lui Thomas
Toate pozele lui Thomas aici
loreen spune:
Nelia putere...ai depasit altele mai grele...daca-ti spun ca asa-i viata cu bune si cu rele si ca nu ne este data sa o huzurim ci sa o traim...fa-ti curaj si vorbeste cu prietena ta pentru ca mai tarziu sa nu ai sufletul mai impovarat decat il ai acum...iar cu mutarea ce sa-ti zic...forta si te asteptam cu drag sa revii in forta...
Sa stapaniti sanatosi cetatenia sa va aduca mai mult decat cea romana...macar satisfactia ca nu v-ati sacrificat in zadar...
Iar cu Tudora nu stiu ce sa-ti spun,imi pare rau...Delia a avut eritem doar,intr-o forma agravata dar cu smacurile existente am reparat-o...
Elisor 
...
Mai da ce-o fi cu Stefania...chiar deloc nu a mai trecut pe-aici...ca sa nu mai zic de celelalte mamici...am vrut sa strigam noi si catalogul sa mai invioram lista si nimic...
Am prostit copilu sa mai doarma putin ca mi-a tinut companie la calcat de la 6 si nu puteam sa ma duc cu ea obosita la tanti doctora...abia astept sa-i vad chipul angelic dr....poate ma ai cu de-alea grele gen oboseala ca-i arat eu ei oboseala,treaza fiind de la 5...
La petit I si La petit II ,In tara piticilor
Loreen cu Bianca 15.10.96 si Delia 26.04.05
"Nu merge inaintea mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot urma; nu merge in urma mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot indruma; mergi alaturi de mine si fii prietenul meu"
simiena spune:
Buna dimineata!
Numai bine tuturor bebicilor cu probleme .
Puiul meu Elian a facut 9 luni , si inca nu merge nici in patru labe , nu se ridica singur , nici pa sau alte minuni nu face , dar ce sa zic , nu ma agit in mod deosebit pentru ca fiecare copil are ritmul lui si el de altfel e un copil super activ .
Mamicul lui Elian
babygirl spune:
monu,ChrisDun,fran,lucas,ma bucur ca va ganditi sa veniti in parc.Astept un tel de la voi cand ajungeti in Herastrau.Noi intram pe la piata Ch de Gaule si ne fataim prin zona. CINE MAI VINE?Lucas, daca nu reusesti vreo combinatie il pot trimite pe Mihai sa va ia dupa ce ne lasa pe noi doua in Herastrau.Stiu ca stati pe aproape. gabitzam, Androix, restul?
ADUNAREAAAA!!!!
in vizita la nasi&bb alexia