Ajutati-ma va rog...eu demon, el inger sau invers?
Raspunsuri - Pagina 13
aussiemaria spune:
o, doamne, ce cunoscut suna!!!!
ai grija, nu te lungi prea tareca intr-adevar ai sa ajungi sa-l urasti si e pacat. eu l-am iertat dar niciodata n-am revenit la sentimente amiabile, pt ca lui ii este imposibil sa uite ca 'l-am facut de ras' .... daca asta iti spune ceva. mai ales dupa ce m-a vazut alaturi de altul, fericita!!! si noi traim intr-un oras imens fata de al tau, ca stiu si eu cum este sa traiesti intr-o comunitate mica si cat de tare influenteaza frica de 'gura lumii'!!
She spune:
quote:
Originally posted by ina78quote:
Originally posted by Shequote:
Originally posted by ina78quote:
Originally posted by She
Mie acum imi vine sa spun ca tu de fapt ai alte motive pt care mai stai linga el, numai de tine stiute, caci altfel, la felul cum NU simti fata de el si la cum evolueaza treburile..nu inteleg deloc DE CE?
Draga mea ... nu am nici un interes. Daca ar fi dupa mine miine as spune stop. Dar nu pot pentru ca sintem in casa mea.
Nu am vrut sa fiu prea brutala sa-i pun bagajele la usa sau sa -i spun de X.
Alte motive: compasiunea, mila, frica de necunoscut ... nu stiu, dar stiu ca sint in sufletul meu decisa, i-am spus si lui asta ... dar inca mai imi da termene...mai asteptam, mai speram...
Ina, era numai o alta fata, poate ca si el, sotul tau, are aceleasi indoilei privitoare la motivul pt care ramii linga el contrar faptului ca dragostea nu mai exista.
Incep sa cred ca orice sentiment sau stare as nutri eu, in adincul sufletului sau o transforma intr-o urma de iubire. Se agata de orice.
Si mai cred ca sint barbati care de dragul situatiei sau a statutului prefera orice situatie. Daca ai stii ce teama vede in a spune rudelor sau prietenilor ca e posibil sa divortam. Chiar si familiei lui a ascuns acesty fapt.
Nu conteaza ce simtim noi, ce vrem sau cum evolueaza, pentru el sint importante parerile celorlalti, a reactilor lor si mai ales a schimbarilor ce ar putea surveni in viata lui.
Ca de ... sintem statici, nu ne plac schimbarile( EL), ar trebui sa faca ceva, sa ia decizii... :(
"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara." - proverb suedez
Inteleg.Un tip comod.Comoditatea costa scump.Noroccul lui cu tine ca nu-l arunci in prapastie, si asta datorita firii tale.Probabil ca nu-si imagineaza diferenta dintre a fi poza pt restul lumii si tristete in doi si a avea ceva real in doi si mai putin poza altora. Explica-i tu diferenta desi cred ca ai facut-o.daca nu intelege, sinteti paraleli total din punct de vedere intelectual.
ma duc cu gindul la o pereche.frumosi, amindoi, mai ales ea, tot timpul pusa la punct, amindoi genul un pic"nas pe sus" dar educati.
Asta "afara".In casa, de dimineata pina seara se injurau reciproc.Am ramas socata, m-a umflat risul sa aud ca acel barbat o facea "vaca" pe femeia aceea frumoasa si cu maniere atit de impecabile.ea raspunzind la fel. Mai sint si azi impreuna, este felul lor de a fi si nu ii deranjeaza si asta este important. Cind nu sint amindoi pe aceeasi lungime de unda, devine deja oribil.
E placut sa auzi ca exista barbati care doresc sa-si faca sotia fericita , sa o mulumeasca suflesteste.Este mai mult decit placut.Este UNIC. Pt cei ce nu conteaza ce simt partenerele lor, nu am cuvinte.
ina78 spune:
quote:
Originally posted by aussiemaria
o, doamne, ce cunoscut suna!!!!
ai grija, nu te lungi prea tareca intr-adevar ai sa ajungi sa-l urasti si e pacat. eu l-am iertat dar niciodata n-am revenit la sentimente amiabile, pt ca lui ii este imposibil sa uite ca 'l-am facut de ras' .... daca asta iti spune ceva. mai ales dupa ce m-a vazut alaturi de altul, fericita!!! si noi traim intr-un oras imens fata de al tau, ca stiu si eu cum este sa traiesti intr-o comunitate mica si cat de tare influenteaza frica de 'gura lumii'!!
Tocmai de aceea am incercat sa nu merg mai departe cu x ... dar pe zi ce trece vad ca nu-mi da alta solutie.
Am vrut sa evit aflarea situatiei de la altii... sau vazindu-ma ... Si am incercat sa provoc divortul tocmai din prisma sentimentelor care NU prea mai sint. Nu din cauza lui X sau avindu-l pe el ca motiv.
In ceea ce priveste orasul .. si ceilalti... si eu voi avea statutul de divortata ... dar este un blestem?? Chiar nu se poate trece peste? Conteaza atit de mult? Mai mult decit nefericirea de care are parte?
Stiu ca sufera dar in timp nu va fi mai rau? Si lui si mie...
"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara." - proverb suedez
She spune:
quote:
Originally posted by ina78quote:
Originally posted by aussiemaria
o, doamne, ce cunoscut suna!!!!
ai grija, nu te lungi prea tareca intr-adevar ai sa ajungi sa-l urasti si e pacat. eu l-am iertat dar niciodata n-am revenit la sentimente amiabile, pt ca lui ii este imposibil sa uite ca 'l-am facut de ras' .... daca asta iti spune ceva. mai ales dupa ce m-a vazut alaturi de altul, fericita!!! si noi traim intr-un oras imens fata de al tau, ca stiu si eu cum este sa traiesti intr-o comunitate mica si cat de tare influenteaza frica de 'gura lumii'!!
Tocmai de aceea am incercat sa nu merg mai departe cu x ... dar pe zi ce trece vad ca nu-mi da alta solutie.
Am vrut sa evit aflarea situatiei de la altii... sau vazindu-ma ... Si am incercat sa provoc divortul tocmai din prisma sentimentelor care NU prea mai sint. Nu din cauza lui X sau avindu-l pe el ca motiv.
In ceea ce priveste orasul .. si ceilalti... si eu voi avea statutul de divortata ... dar este un blestem?? Chiar nu se poate trece peste? Conteaza atit de mult? Mai mult decit nefericirea de care are parte?
Stiu ca sufera dar in timp nu va fi mai rau? Si lui si mie...
"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara." - proverb suedez
sa divortezi cind nu mai exista NIMIC si esti sigura de asta, nu este un blestem ci o binecuvintare.Multe din cele care "te depling" pe acasa, probabil vad in tine fiinta ce si-ar dori sa devina.Am vazut si cunoscut. Invidia are multe fete.
ina78 spune:
Binecuvintarea de care vorbesti tu atrage atita suferinta, pareri de rau, vinovatie.
Crezi ca e vorba de invidie sau pur si simplu de puterea de a duce mai departe "crucea", de a accepta "la bine si la rau"?
Vorbeam de mila... apare, dar la fel de tare si vinovatia... si nu atit din pricina lui X ... cit a faptului ca n-am putut, n-am stiut si nu sint capabila sa mentin casnicia, iubirea ... sa profit de ce am si sa nu vreau mai mult.
"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara." - proverb suedez
addinel spune:
quote:
Originally posted by ina78
Vorbeam de mila... apare, dar la fel de tare si vinovatia... si nu atit din pricina lui X ... cit a faptului ca n-am putut, n-am stiut si nu sint capabila sa mentin casnicia, iubirea ... sa profit de ce am si sa nu vreau mai mult.
"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara." - proverb suedez
ina, o sa ma prefac ca nu am citit fraza asta... cum adica sa nu vrei mai mult? ideea din perspectiva mea este asa: mult sau putin, daca suntem multumiti cu ceea ce ni se ofera este totul perfect. dar daca nu te simti bine in relatia asta... nu iti infrana visele si asteptarile, mai tarziu tot au sa rabufneasca toate si au sa se intoarca impotriva ta.
nunta mea
IEPU spune:
Ina, draga mea,
eu as zice sa nu mergi mai departe cu X pana nu va separati. Stiu ca vine primavara, infloresc capaceii, canta pasarelele si bazaie feromonii 
, dar as vrea sa te stiu in siguranta.
Mie mi-a fost ingrozitor ca 8 luni dupa citatia de divort a trebuit sa locuiesc in aceeasi casa cu fostul. A fost atat de urat incat as fi plecat eu in chirie daca nu ar fi fost si copilul la mijloc (nu m-ar fi lasat sa plec cu el).
Daca te hotarasti sa divortezi incearca sa faci in asa fel incat sa va separati mai intai. Nu stiu cat timp mai poti rabda si cat mai e de lucru la casa noua, dar poate fi o idee ca dupa ce o fi gata "sa-ti placa asa de tare incat sa propui sa va mutati impreuna acolo". Poate asa il urnesti...
Magda, mami de Horia (20ian1997) si Matei (3oct2005)
helga spune:
Mai IEPU, da ingenioasa mai esti...
She spune:
quote:
Originally posted by ina78
Binecuvintarea de care vorbesti tu atrage atita suferinta, pareri de rau, vinovatie.
Crezi ca e vorba de invidie sau pur si simplu de puterea de a duce mai departe "crucea", de a accepta "la bine si la rau"?
Vorbeam de mila... apare, dar la fel de tare si vinovatia... si nu atit din pricina lui X ... cit a faptului ca n-am putut, n-am stiut si nu sint capabila sa mentin casnicia, iubirea ... sa profit de ce am si sa nu vreau mai mult.
"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara." - proverb suedez
Draga mea, dragoste cu sila nu se poate!banuiesc ca stii asta.Tu vezi udne duce faptul ca nu mai iubesti dar te simti vinovata?la pragul adulterului si din punctul tau de vedere, el nu merita asa ceva, nimeni nu merita sa fie inselat!AICI si ASTA ar trebui sa te faca sa te simti vinovata, nu ca nu ai mentinut tu casnicia asta. ca sa o mentii, e nevoie de doi, si nici macar daca sint doi nu ajunge, amindoi trebuie sa vada casatoria in acelasi fel, altfel, degeaba.
Stii?Intrebarea asta mi-am pus-o si eu, cine este mai puternic?cel care duce crucea sau cel care pleaca si lasa in urma tot?
Mult timp, ani de zile nu am stiut sa raspund exact, exemplul cel mai bun al meu a fost propria-mi sora care era nefericita, casatori doua decenii.La polul opus eu, care nu indur , fata de ea, cine stie ce.Limita mea as spune ca este mai mica decit a ei.dar limita mea m-a ferit de a face lucruri mai oribile:sa fac un barbat nefericit, sa il insel..sa urlu de dimineata pina seara.Si nu sint bolnava nici cu nervii si nici cei de linga mine.Sora mea da, este marcata pe toata viata.
In fine..
Bine si la rau este valabil cind iubesti draga mea..altfel nu se pune..
ina78 spune:
quote:
Originally posted by addinelquote:
Originally posted by ina78
Vorbeam de mila... apare, dar la fel de tare si vinovatia... si nu atit din pricina lui X ... cit a faptului ca n-am putut, n-am stiut si nu sint capabila sa mentin casnicia, iubirea ... sa profit de ce am si sa nu vreau mai mult.
"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara." - proverb suedez
... cum adica sa nu vrei mai mult? ideea din perspectiva mea este asa: mult sau putin, daca suntem multumiti cu ceea ce ni se ofera este totul perfect. nunta mea
Ai dreptate dar pot sa nu ma intreb cum de unele femei suporta ca sotii lor sa fac zeci de "prostii", sa nu-i mai iubeasca si cu toate astea sa stea cuminti si sa-si duca crucea?
Pot sa nu ma gindesc ca as putea ramine singura si cu speranta unei iubiri?
Pot sa nu ma simt vinovata, el incercind sa-mi ofere ce e mai bun?
Dar pot sa ramin linga el si sa ma intreb cum ar fi sa iubesc si eu cu aceiasi intensitate?
Multumirea e relativa, fiecare are propriile aspiratii si sperante... si de aici intrebarea, ale mele nu sint oare imposibile?
Sau poate prea greu de ajuns?
Viata e o "curva" ... asa spunea cineva, pe unul din forumuri... poate sint eu fermecata si nu stiu sa ma lupt cu ea.
Acum vad, aud si respir doar dorinta de liberatate, de indepedenta, cred ca orice ar face nu reuseste sa ma mai imbuneze ... daca ar accepta macar o pauza...
"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara." - proverb suedez