copil unic sau frati?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 9

roxanaz spune:

BB 2 la cat timp fata de primul?
Melania 14
Fetelor cu 2 puiuti , din experienta voastra si daca s-ar putea alege , cum ar fi mai bine pt cei 2 frati : sa fie apropiati ca si varsta (2-3 ani) sau la diferenta mai mare de varsta(4-6-8 ani)? Va intreb pt ca dintre cunostintele mele cei care sunt apropiati in general se cam paruie pt tot, iar cei intre care sunt diferente mai mari sunt fiecare cu treaba lui sau mai mult chiar cei mari sunt foarte grijulii cu cei mici. Stiu ca teoria nu e totuna cu practica si ca fiecare caz e particular indiferent de cele 2 situatii... Dar totusi, daca ati putea alege sau da un sfat ? Eu tind sa inclin spre diferenta putintel mai mare , ma gandesc ca asa as putea sa ma inteleg mai bine cu amandoi si as putea sa ma ocup mai bine de amandoi , gresesc?

inaioana
Draga mea, eu voi avea doi copii in curand si cred sincer ca cel mai bine este sa fie cat mai apropiati ca varsta. Chestia cu paruiala depinde foarte mult de temperamentele copiilor mai degraba decat de diferenta de varsta. Iar faptul ca se paruiesc pana la urma nici nu mi se pare prea relevant, ideea este ca sunt mult mai apropiati pentru toata viata decat cei intre care e diferenta mai mare de varsta. Si mai usor de crescut pana la urma chiar daca la inceput e mai greu, apoi merg toate impreuna.

miki_c
Eu sunt de parere ca trebuie sa fie o diferenta de minim 4anica sa te poti intelege cu ei. Intre copii mei este diferenta de 5 ani fara 3 saptamani. Al doilea copil aminceputsa mi-l doresc (pentru ca sotul meu nu mai vroia al doilea copil) cand cel mare avea 4 ani. Numai ca s-a lasat ceva asteptat. Totul este super acum cu doi este casa plina iareu ma simt implinita ca mama maiales ca sunt pereche baiat si fata. Se inteleg foarte bine. Pot sa spun ca celmare este de ajutor in sensul ca poate sta cu fetita de 1,5 ani pentru 15 minute si se joaca fara sa-mi fac probleme. Cand amandoi suntmici cu sa te descurci si apoi este greu si fizic oboseala la maxim.
Eu cred ca dupa ce primul copil a implinit 3 ani sa te gandesti pentru aldoilea dar acum totul depinde de dorintele si implinirile fiecarei familii.

angy11
Eu am doi copii,un baiat si o fata,la distanta de 2 ani si 9 luni intre ei.
este exact distanta dintre mine si fratele meu.
Dupa parerea mea e ideala distanta pana in trei ani.
E verificat.
La inceput nu e usor,sunt mici amandoi,cel mic e mic ca asa e el,cel mare e prea mic sa lasa de la el.
Insa!Pe an ce trece e tot mai usor se creeaza o sombioza intre ei unde nu patrundem noi,nu patrund amicii de joaca,etc.
Eu mai am si o sara mai mica cu 7 ani decat mine,cu 5 decat fratele meu,dar noi doi eu si fratele meu eram o "trupa"pe cand cu sara noastra nu am reusit inca sa comunicam asa cum comunicam intre noi doi.Nici separat,nici impreuna.
Sotul meu are trei frati,el e cel mai mare,urmatorul vine dupa 4 ani,apoi ceilalti doi la diferenta de un an unul fata de celalalt,de fapt aia mici sunt 3,ei intre ei iar sotul meu e fratele din acte,nu au nici-o treaba cu el.

anabordea
Buna. Subscriu si eu celor spuse de Angy.Intrebarea e cum ar fi mai bine pt copii sau pt parinti!!!
Din pct meu de vedere la 2, max 3 ani se schimba generatiile. Eu sunt cea mai mare din 4 frati, urmatoarea sora e cu 1 an si 5 luni mai mica, cealalta cu 4 fata de mine (2.5 fata de cea mijlocie) si fratele cu 14 mai mic decit mine. Intre surori se faceau gasti, cind prima cu a doua cind a doua cu a treia, iar niciodata prima cu a treia. Fratele a fost pt noi mai mult ca un fiu decit frate, grija lui cazind vrind nevrind in seama noastra. Iar in ceea ce priveste diferenta de 4 ani intre mine si cea de-a treia aceasta se vedea mai ales in cercurile de prieteni, dar si in faptul ca parintii, vrind sa scape de plinsetele si rugamintile ei ne obligau sa o luam cu noi chiar si la discoteca, lucru ne prea sanatos, ea fiind prea mica pt discoteca iar noi trebuind sa avem grija ei sa nu faca vreo prostie...
Ca parinte cred ca ar fi mai comod sa mai lasi din griji si pe umerii celui mare (dar eu nu sunt de acord, altfel rapindu-i din libertate acestuia si facindu-l sa-l simta ca pe o povara). De asemenea, celui mare i se va invada si teritoriul deja bine delimitat si va fi frecvent deranjat de la lectii, cel mic vrind sa se joace.
Asta este parerea mea, si astea au fost motivele pt care am facut cele 2 fete la diferenta de mai mica de 2 ani (o planificasem de 2 ani - max 2 jumate). Iti pot spune ca e mai greu la inceput dar eu cred ca merita. Si in plus daca il faci la diferenta mai mare, cind toate sunt stabilite in casa, crezi ca mai ai puterea s-o iei de la capat? Eu asa am judecat. Am facut bb2 cind inca mai aveam antrenament!! :D
Oricum ai decide, sa iti dea Domnul 2 copii sanatosi!

angy11
Ai mare dreptate asa e.Imi amintesc si eu cum ma punea maica-mea s-o iau pe sora-mea in carucior cica s-o plimb,cat ma jucam cu prietenele,o uram,apoi cand am mai crescut ne-am detasat clar,dar ea ,sora ,nu a facut altceva decat sa incerve sa ne copieze ceea ce nu i-a fost benefic,nu eram exemple rele,dimpotriva,avea ea o chestie...cred ca sarea peste etapele pe care noi le-am parcurs normal.

tomasa
Am intrat si eu pe aici sa citesc intrucat ma intereseaza subiectul si am constatat ca fiecare din fetele care au scris pana acum sunt multumite cu ce au ales. Deci se pare ca varianta pe care o ai tu acasa ti se pare cea optima, indiferent ca e diferenta mica sau mare. Asta este incurajator, probabil vom fi fericite si ni se va parea ca e ideal asa, indiferent ca vom alege sa-i facem unul dupa altul sau la distanta mai mare...
E clar ca fiecare trebuie sa faca un copil doar cand se simte pregatita din nou pt. asta atat fizic cat si psihic.

claujro
Intre copiii mei e 1 an si aproape 9 luni. Am ramas insarcinata cand Matei avea 1 an, desi noi ne-am fi dorit mai repede. Eu nu am frati sau surori dar am considerat ca cu cat diferenta de varsta e mai mica e mai bine pentru copii. Practic cresc impreuna si sunt toate sansele sa fie prieteni buni mai tarziu. E greu pentru parinti. Amandoi acasa, nu e ca atunci cand cel mare e la gradi si tu ai timp sa te ocupi exclusiv de cel mic, doua randuri de biberoane, 2 randuri de pampersi... practic amandoi sunt mici si au nevoie de atentie, grija si afectiune. Dar e minunat!

zfcristina
Buna!
Eu am nascut baiatul cand avea fetita mea 2 ani si 9 luni.Tind sa cred ca este mult mai bine sa fie o diferenta cat mai mica intre cei doi puiuti chiar daca este un pic mai greu sa-i cresti ,avand in vedere ca ambii sunt mititei.Ai mei cand sunt in casa se joaca impreuna dar afara fata se joaca cu ,copii de varsta ei si imi spune ca n-are timp sa se joace cu fratele ei
,si totusi nu este o diferenta f. mare de varsta intre ei. In afara de asta eu una nu cred ca as mai fi fost in stare dupa o pauza mai mare de timp sa incep iar cu biberoane si pampersi .Asa am avut antrenamentul facut si nu mi-a fost greu deloc.
Indiferent de decizia pe care o vei lua eu iti doresc sa ai 2 copii sanatosi si frumosi.
narcisa
Intre copii nostri e o diferenta de 1 an si 7 luni, si eu sint singura la parinti, si asa cum scrii e greu, dar minunat.
La noi deja Patrick merge la gradi de 6 luni si e mult mai usor.
Din toamna va merge si Vivien, se mai cearta dar se si joaca mult impreuna.

Asa cum scriu fetele eu personal nu am experienta, dar intre sotul meu si fratele lui sint 4 ani si un pic diferenta si deja alte generatii, nu se inteleg, contact aproape nul.

toate cele bune
narcisa
Melania 14
Multumesc pentru raspunsuri si mai ales ca ati pus pe tapet unele probleme la care eu nu am avut cum sa ma gandesc( sunt singura la parinti)iar sotul meu are o sora cu 2 ani mai mare dar nu mi se pare ca sunt cei mai buni prieteni... .

mihaela amalia
Si eu tot asa cred ca diferenta e buna de max patru ani, bine ca se mai intampla sa vina pe "neasteptate" si la o diferenta mai mare, dar deja aici stau altfel lucrurile.
Pe mine m-a comvins cineva ca este buna aceasta diferenta, tot asa din mai multe motive: nu le mai stiu pe toate dar sa ti le spun pe cele care le mai stiu, diferenta nu e chiar asa de mare; cel mai maricel deja te poti intelege cu el si te poate chiar ajuta cand mai ai nevoie; hmmm nu imi mai aduc aminte acuma
Oricum si eu am spus ca dupa ce fetita mea implineste 3 ani deja ne punem pe treaba , asta daca vom mai vrea inca un copil si atunci...

CristinaT
buna, nu am putut sa citesc tot dar trebuie sa zic si eu parerea mea: daca vrei 2 fa-i cat mai repede ca sa nu te razgandesti

liliac1
Mai spunea cineva ca diferenta buna e aia care o ai acasa. Eu am o fetita de 2 ani jumate de-acum si nu prea ma "inghesui" la al doilea, asta si din prisma a ceea ce am trait acasa. Am un frate mai mic decat mine cu 5 ani! Si vreau sa spun ca mi-a fost si inca mai este cel mai bun frate, cel mai bun prieten, cel in care am incredere totala. Au existat divergente intre noi, dar nu atat de grave incat sa nu putem spune ca nu mai suntem prieteni, inainte de a fi frati...
Asa ca diferenta de varsta nu cred ca conteaza foarte tare.
Sau poate ca noi suntem exceptia care intareste regula??

kitz-kitz
Intre fetele mele e o diferenta de 4 ani si 3 luni.Mie mi se pare o diferenta de varsta excelenta,daca ar mai fi sa mai aleg o data ce diferenta sa fie intre frati,tot pe asta as alege-o.De ce?Pentru ca din punct de vedere a parintilor(care ,sa zicem,n-au nici un ajutor),e mult mai usor.Copilul cel mare e aproape independent,nu mai are pampers,mananca singur,nu mai trebuie supravegheat incontinuu,se spala singur pe miini,foloseste toaleta singur.Desi la aparitia unui fratior e gelos,poti sa-i explici mult mai usor toate lucrurile si,fiind mai mare,le intelege mult mai usor decat unul de 2-3 ani.
Intre mine si fratele meu a fost o diferenta de varsta de 1 an si 10 luni si nu pot spune ca suntem apropiati.In schimb intre mine si sora mea sunt 10 ani(ea e mai mica)si suntem f apropiate.deci chestia cu diferenta mica care duce automat la intelegerea intre frati,eu nu o cred.Depinde mult mai mult de temperamentele copiilor,de educatia primita etc.
herra
intre mine si sora mea sunt aproape 4 ani diferenta; si ne intelegem foarte bine.

in ceea ce priveste diferenta dintre copiii mei, din pacate trebuie sa ma gandesc si la varsta mea, nu numai la diferenta de varsta ideala...

oare care e varsta maxima la care te poti gandi la al doilea copil?

tomasa
Soacra mea a facut ultimul copil, al treilea, e adevarat, la 37 de ani. O fata superba si foarte sanatoasa. Daca la vremea aia, cand in general lumea incepea sa faca mai devreme copii decat in zilele noastre si cand nu existau atatea teste si analize a fost posibil, acum cu atat mai mult, sigur se poate si peste 40 de ani.
Vezi si Adriana Iliescu...nu ca ar fi un caz ideal, departe de mine gandul asta, dar oricum vreau sa spun ca a reusit sa duca sarcina la termen si sa nasca un copil sanatos.

mira_m
Dar ce te faci cand il vrei pe bebe 2 dar nu mai ai curajul sa o iei de la capat? Fiecare zi care trece te face sa te gandesti tot mai mult la dezavantaje decat la avantaje.
Pupici!

Melania 14
mira_m nu te mai gandi atata si da-i bice !!! eu am crescut singura la parinti si am tanjit mult dupa o sora sau frate , asa ca sper sa pot sa-i ofer Bblasei ce nu am avut eu .

Denisa_35
Intre baietii mei este o diferenta de 3,7 ani si pot spune ca e o diferenta buna!
Mi-am dorit imens de mult un al doilea copil si l-am facut fara sa ma gandesc prea mult...si uite-l acum ca are 1,3 ani si nu stiu cand a crescut asa repede!
Cu cat diferenta e mai mare cu atat e mai greu. Parerea mea!

speel
Intre ai mei sunt 9 ani,deh cind a dat Domnul,dar asa cum spunea cineva mai devreme,e bine cu ce ai acasa.la mine e super bine,nici n-am visat sa se iubeasca atit.Si intre mine si sora-mea sunt 8 ani .PS.am plecat sa nasc cu contractii super din germania in Olanda.Dimineata la 5.Pe bancheta din spate Serban in pijamale dormitind comenta.Pai daca e lichidul verde trebuie sa nasti la spital,nu poti naste acasa.Si eu cind vad gamalia,daca nasti la spital? Trebuie sa va spun ca 9 luni de zile am dezbatut intens problema ca vine bebe mic si Baiatul meu mai mare a atacat cartea mea de gravida de unde s-a documentat pe indelete in toate detaliile nasterii.Pina sa ma prind eu ca tot nu-mi gaseam cartea,el deja o citise din scoarta-n scoarta.In fine,n-am putu naste acasa la soacra-mea unde ne planificasem,am nascut la spital si la 10 min.apare si Serban atit de emotionat,al pupa pe ala mic pe frunte si-i spune:mai firmitura mititica ,I'm your big brother!!!!!!!

Jasmine
pt o faza d-asta merita sa dai la o parte toate grijile,toate intrebarile....

asi
Sa va traisca puiutii.
Ce bine de voi ca puteti sa il programati pe bebe2.
Nu va ganditi prea mult ca toti copii sunt o binecuvantare.

miradi
Eu am o fetita de 1 an si jumatate si as vrea ca bb 2 sa vina cand Andreea va avea aproape 4 ani.La anul in 2007 in toamna as vrea sa raman insarcinata ,acum nu stiu cum o fi cum o vrea Dumnezeu,dar mai devreme nu stiu daca ne-am descurca.

cornelia_laura
Eduard are 1 an si 8 luni iar eu sunt insarcinata in 5 luni. Diferenta va fi de 2 ani intre baietii mei. Dar noi asa ne-am dorit, diferenta cat mai mica. Daca nu era cezariana la mijloc nu asteptam nici atat. Sunt convinsa ca daca trecea mai mult timp m-ar fi apucat teama. Asa suntem inca in priza cu Eduard, mai ales ca nu ne ajuta nimeni cu el. Din vara poate ne luam un ajutor, cumva ne vom descurca, inca sunt toate legate de bebe mic proaspete ...
Va urez sa vina bb2 atunci cand va doriti si sa fie sanatos.

alina morostes
Dragos face 4 ani luna viitoare si bb 2 vine in septembrie, deci va fi 4 ani si un pic diferenta. Mie imi convine asa, daca era mai mica diferenta cred ca-mi era mai greu cu amandoi, mai ales ca nu prea are cine sa m-ajute.

Denisa_35 spune:

Eu copil unic fiind la parinti, mi-am dorit intotdeauna sa am 2 copii. Dorinta mea a devenit realitate si in prezent sunt o mama fericita a 2 baieti superbi. As dori tuturor mamicilor care au un singur copil sa simta ceea ce simt eu atunci cand ii vad impreuna, cum se joaca, cum mananca, cum se jughinesc, cum se apara unul pe celalalt, cum cresc, cum se bucura de darurirle de la Mos Craciun....multumesc lui Dumnezeu ca ii am. Desi intre ei este diferenta de 3 ani si 7 luni (Alexandru-5 ani si 7 luni si Luca-2 ani), ei deja interactioneaza foarte bine. Si inca ceva, avandu-l in preajma pe fratele cel mare, Luca a avut o dezvoltare spectaculoasa.
Va doresc tuturor cel putin 2 copii!!!!

PS Daca eram mai tanara, as fi facut cu siguranta inca un BB!!!

Tia spune:

Sa fac sau nu BB2?

lbelciug

Buna ziua dragi parinti.
Sunt mamica unui baietel de 1,4 ani si as vrea sa adresez o intrebare parintilor cu 2 copii.
Teoretic, eu si sotul dorim sa mai facem un copil, insa avem niste mari semne de intrebare, asa ca va cer opinia si sfatul.
Noi locuim intr-un apartament cu 2 camere, usa in usa cu socrii. Socrul meu e pensionar si ne ajuta destul de des cu copilul care de altfel in timpul zilei sta cu bona. Toate bune si frumoasa, insa am luat decizia ca in 1-2 ani sa ne mutam intr-o alta zona si intr-un apartament mai mare. Acest lucru ar conduce insa la o distantare de socri si deci ajutorul lor s-ar reduce poate la cel mult o vizita de week-end. Noi muncim zi lumina, de dimineata pana seara si probabil ritmul acesta se va mentine multi ani de acum inainte. Problema e ca in lipsa de timp si fara ajutorul bunicilor nu stim cum ne vom putea ocupa de educatia copilului si de drumurile la gradinita-scoala-facut lectii, etc. Fiind atat de greu si de complicat cu un singur copil, apare a doua intrebare: ne putem intr-adevar permite sa mai facem un copil?
Voi ce credeti?
Multumesc.

Nicoleta

Servus.
NU-ti voi da sfaturi, rasounsul la intrebarile tale nu le poti afla decat cu sotul tau.
Insa iti prezint pe scurt situatia noastra: avem un apartament mare (4 camere), parintii sunt la 200 km departare fiecare. Am o bona pentru Stefan (3 ani si jumatate) care il ia de la gradi (8 ore) si sta 4 ore cu el.
Sotul meu este destul de ocupat, uneori pleaca din localitate (jobul). Eu lucrez 8-9 ore pe zi, uneori sunt franta.
Insa ma gandesc eu ca mai bine din punctele de vedere expuse nu ne va fi, nu are cum (adica parintii sa vina in Bv, casa mai mare nu ne trebuie...).
Si ne-am decis sa facem si al doilea micut. Sper eu sa fie totul bine.
Daca te ajuta cu ceva experienta mea, eu ma bucur.
Nicoleta

fetitie

personal sunt f hotarata sa nu-l mai fac pe al doilea bebe.dar numai Dumnezeu stie ce a hotarat pt mine...

mi-a fost si imi este f greu sa il cresc/crestem pe Darius. pt ca sotul meu era somer, am decis ca eu sa merg la scoala(sunt profa) si el sa ramana in concediul de crestere copil.numai ca sotul nu sta acasa ci munceste la negru la o firma. asa ca o vreme bebe a stat cu..FRATELE MEU(20 ANI) -vreo 6 luni. apoi am angajat dadaca.

cei din familie nu ne ajuta cu nimic pt ca , fie nu pot, fie nu vor.
locuim intr-o garsoniera anl. Unde sa mai vina inca un bebe?

chiar nu as putea sa mai cresc un copil. nu este adevarat ca"unde manaca trei, mananca si al patrulea".si parca numai de mancare are nevoie un copil?

serban

Salutare! Nu ma pot abtine sa nu postez. Asta pt ca ai atins o problema care ma priveste si pe mine, eterna problema as putea zice, pentru ca sunt f multe mamici care nu stiu daca sa ramana la un copil sau sa mai faca unul.Pe tema asta s-a discutat extrem de mult, da un search si vei afla multe subiecte, dar...raspunsul e f greu de aflat din exterior, pentru ca parerile sunt impartite si aici. In cazul meu, am apartament doua camere, m-am descurcat eu cu sotzul absolut singuri cu fetitza noastra care are acuma un an si 10 luni,si pot spune ca NU a fost greu. De fapt, ce e usor pe lume asta? In schimb, a creste un copil e unul din cele mai motivante "joburi", e ca si cum ai avea o afacere proprie in care insa nu ai cum sa pierzi.Dupa mine, totul vine de la sine, e facut cu dragoste si daruire, momente de incordare mai sunt, dar per total e ok. De aceea, ma gandesc ca bebe 2 nu poate fi o povara asha de mare daca totul decurge bine cu a doua sarcina, totul e sa fim sanatosi si toate se rezolva.
Dupa mine, problema se pune cam asa: crezi ca ai sa regreti peste 10 ani daca nu ai mai facut un copil pe care ti-l doresti? Poate ca atunci vei avea mult mai multe posibilitati materiale si mai mult spatiu, dar va fi prea tarziu. Daca nu il faci, sunt sanse multe sa regreti sau sa ai in sufletul tau un sambure de dorinta neimplinita.Daca il faci insa, sigur nu ai sa regreti, pentru ca un copil nu poate fi decat o lumina in casa, un suflet drag, singurul lucru care conteaza poate in lumea asta. Eu una cam asta simt, deci sunt aproape 90% convinsa sa il fac si pe al doilea.

Va doresc multa sanatate si intelepciune in luarea unei decizii(sau poate doar un dram de nebunie),

Roxana

mara95

Imi doresc enorm un al doilea copil , nu atat pentru mine, cat pentru fetita mea(7 luni).Nu as vrea ca, la un moment dat, sa ramana singura pe lume.

Caprioara

Si eu am aceasta dilema. Si trebuie sa ma hotarasc pana la inceputul anului viitor. Am implinit deja 31 de ani iar job-ul in bine (ca timp consumat) nu o sa se schimbe. De spatiu nu ar fi chiar o problema, ne-am descurca.

Insa sotul nu este de acord cu bona si eu nu vad alta solutie, abia ne descurcam acum cu cupilul care are 4 ani juma si e la gradi (de dimin de la 8 pana in seara la 7.30).

In vacanta, soacra ne ia 2 mil pe luna ca sa stea cu el , asa ca...

lbelciug

Va multumesc tuturor pt re-uri.
Nicoleta, as avea o intrebare pt tine pt ca atunci cand ne vom muta vom fi aprox. in situatia voastra. Cum veti rezolva situatia cand BB1 va merge la scoala si BB2 la gradi daca si tu si sotul lucrati pana tarziu? Eu ma tem ca din motive de nesupraveghere/lipsa de timp, nu cumva puiul nostru sa stea pe strazi in loc sa-si faca temele si cine stie, chiar sa-l strice o proasta influenta...

lbelciug

Serban, nu ai mentionat cate ore pe zi lucrezi tu si sotul. In cazul nostru nu se pune problema lipsei dragostei fata de copil sau a gradului de greutate in cresterea copilului, ci a riscurilor la care ii putem expune pe copiii nostri cata vreme lucram 10 ore pe zi si nici bunicii nu ne ajuta. Este exclus ca unul din noi sa renunte la servici pt ca atunci nu ne-am mai putea intretine familia...

Nicoleta

Salut.
Ce pot spune? Liviana, nu am de unde sa stiu ce voi face cu copilul mare...La noi exista o scoala cu program prelungit, pana la 4, copiii se odihnesc si isi fac temele, mananca acolo ...Poate o voi tine pe tanti pe care o avem pana mai cresc ei mari...vom vedea.
Dar sa stii ca astea sunt motive de neluat in seama. Mie mi-e teama ca nu voi face fata fizic sa cresc si sa educ 2 copii... Acum sunt extre de obosita, sper totusi sa ma adaptez la programul de 8-9 ore (inainte lucram numai 5). dar trebuie sa ne descurcam. Am o matusa care regrete enorm cele 3 avorturi facute, are o singura fata si ea ii reproseaza ca este singura pe lume... Si imi tot spune sa nu las sa am un singur copil...
Nicoleta
PS Inca nu sunt insarcinata, dar sper ca in viitorul apropiat...

coryna

cand am ramas insarcinata cu cel de-al doilea bebe lucram minim 12 ore /zi daca nu chiar 14, sotul meu dupa ce termina cele 12 ore la servici mai lucra si noaptea inca 3-4 ore, stam intr-un apartament cu 2 camere, iar baietelul avea 3 ani si 9 luni iar la gradi a mers pana acum program scurt. Pot sa-ti spun ca mi-a fost greu cand am nascut-o pe Ana pentru ca Dragos s-a imbolnavit cu 2 zile inainte sa nasc si tot asa a tinut-o vreo 3 luni, de nu mai stiam de ce sunt obosita: din cauza celei mici sau din cauza ca i-l "pazeam" pe Dragos sa nu faca vreun puseu de temperatura ( intr-un sfert de ora facea 39.8). Dupa 3 luni, timp in care am si botezat fata, odata cu primavara , mai exact dupa Pasti, a inceput sa iasa si soarele pe strada mea: Dragos nu s-a mai imbolnavit si brusc, am descoperit ca, da, mai am o fetita frumoasa, un pic scandalagioaica, dar care se trezeste noaptea doar de 2 ori si mananca si imediat adoarme, iar ziua se "dragaleste" cu fratiorul ei.
Este greu, dar... mi-ar fi parut rau toata viata daca nu o aveam si pe Ana. Sa nu ajung baba si sa ma gandesc cum ar fi fost daca... Asa voi privi cum cei doi copii vor creste si se vor ciondani , para, imi vor manca nervii si o sa astept de-acum celebra replica " ma lasi!".
Cred ca o sa fie nu greu, ci fffff greu, dar ... mi-am dorit-o si pe Ana din tot sufletul, asa ca o sa incerc sa duc in spate aceasta povara.
PS: peste 2 saptamani plecam la mare, cu totii. Intr-o singura camera, fie ea si cu 3 paturi. Sa-mi tii pumnii!

kris

Liviana ,scumpa mea, ai dechis un subiect interesant! Si eu imi doresc bb2, dar poate peste 1 -1.5 ani. Imi doresc ca Bia sa mai creasca putin. Dar cel mai tare ma sperie daca voi fi capabila sa impart dragostea la 2 , poate 3 copii in egala masura. Eu am suferit pe tema asta... Binenteles, ca inainte de a ramane insarcinata mi-am pus alte intrebari: voi fi oare capabila sa fiu mama, voi reusi sa ma trezesc, sa o educ, sa...., sa.....

Dar eu cred, ca si la voi, exista posibilitatea sa va achizitionati un ap mai mare in zona.. ca sa ii ai cat mai aproape pe socrii. Eu cred ca in zona in care locuiesti gasesti lejer.

Si altceva, eu cred ca numai D-zeu, poate hotara.. cand e momentul sa vina bb2. Pregatiti nu vom fi niciodata!

Noi stam in 2 cam cu socrii si totusi ne gandim si la bb2, poate bb3..dar intr-adevar peste 5 ani, vom ramane singuri, si mai exista o portita, dar in timp...

si sa de-a Domnnul sa va indrume catre cea mai buna solutie!

arghirmonica

Servus,noi avem 2 camere si 2 copii....unul are fix azi o saptamana.Parintii mei sunt la 250 km si socrii in acelasi cartier cu noi.La primul copil am avut bona de la 2 la 3 ani......nici nu s-a pus pr sa nu mai avem al 2-lea copil din lipsa de spatiu sau de ajutor.La mine a fost chestia ca dupa bebe 1 am facut discopatie lombara ,nu am umblat 3 luni si cand am inceput am facut-o cu cadrul si dr m-au sfatuit ca sa uit de bebe 2.Nu i-am ascultat si mi-am asumat niste riscuri.Dumnezeu m-a ajutat sunt sigura si l-am nascut pe Cristian pe 7.07.2006 fara cezariana si fara nici o anestezie.....cam asta a fost povestea mea...asa ca curaj...,Monica
Cristian 7 zile,Daniel 4,4 ani

lbelciug

Am citit toate mesajele voastre si in semn de apreciere, incerc sa raspund fiecareia:
Coryna, te admir! Ai povestit frumos si printre randuri am simtit dragostea ta imensa de mama mandra cu copiii ei. Sa-i tina Dumnezeu in paza lui si tie sa-ti dea putere sa-i cresti. Mi-ai dat curaj, sa stii. Iti multumesc pt cele scrise.
Nicoleta, ai avut noroc ca si putut lucra 5 ore, la mine e imposibil. In plus mai locuim si in Buc, care asa cum stii, e un oras mare, sufocant si cu un mediu stresant. Ne lasam in mainile celui de Sus si vom vedea ce ne-a pregatit. Oricum, am luat decizia sa merg la gineco p tun control general. Ca sa raman insarcinata as avea nevoie de un tratament de stimulare a ovulatiei...
Kris, merci de re. Exclus sa mai stam in Rahova, ne-am saturat sa fim furati, sa fim deranajti de manele si altele pe care nu vreau sa le mai insir....
Arghirmonica, felicitari! Esti o mamica f curajoasa si puternica! Sa stii ca si eu am trecut prin mom extreme de dificile. Dupa ce l-am nascut pe Matei, la fix 6 saptamani am fost operata de 2 ori si am stat o luna in spital. Am crezut ca mor si n-o sa-mi mai pot creste copilul, dar Doamne Doamne m-a ajutat si acum sunt iarasi bine. Daca ne hotaram pt BB2, imi asum riscurile dpdv fizic la care ma voi expune. Categoric nu asta ma sperie...

Gandacel

Initial am vrut sa-ti raspund ca asta e intrebarea la care numai voi aveti raspuns. Insa... sa-ti zic sfatul meu prietenesc, de care poti sa nu tii cont.
Parintii mei aveau o vorba: unde mananca trei guri, mai poate manca inca o gura! Eu inclin sa le dau dreptate. Cat de mult ne ajutam acum eu si sora mea, nici nu gasesc suficiente cuvinte sa descriu. In toate chipurile! Daca luam in considerare partea materiala in cresterea celui de-al doilea copil, dam dovada de putin egoism, cred eu. Iar in legatura cu ajutorul dat de parinti, e si ceva comoditate. Ai mei ne-au crescut in urma cu aproape 35 de ani, in conditiile de atunci, dintr-un salariu de profesoara si unul de contabil, mai tarziu transformat in pensie de invaliditate (tata fiind bolnav grav de inima). Nu i-a ajutat NIMENI. Cand si cand o vecina mai statea cu mine, sora mea a fost dusa devreme la cresa, apoi amandoua la gradinita. Am fost doi copii f fericiti si suntem doua femei cu capul pe umeri. Ambii parinti ne-au murit deja... As fi fost singura pe lume daca mama nu si-ar fi dorit extrem de mult doi copii (cel putin doi, zicea tata).
Daca poti, fa si al doilea copil. Perioada asta de inceput e dificila dpdv al efortului fizic, mai apoi va fi dificil financiar, insa mai tarziu va merita fiecare secunda! Eu daca pot, il fac.
In final, e decizia fiecarei familii.

lbelciug

Gandacel, ai mare dreptate.
Nu aspectul financiar ma sperie, cum ziceai si tu se gaseste hrana si pt a 2-a gura. Cel mai mult ma sperie lipsa de timp pt educarea copilului/copiilor! Daca e dificil cu 1, nu cumva e imposibil cu 2?

Otiliav

Liviana, acum am citit ca te-ai intors la servici. Eu probabil o sa vin la serbarea de Craciun in decembrie si cam atat. Cum crezi ca vor privi a doua sarcina la tine, ma refer la sefii tai?
Si noi locuim intr-un apartament de 2 camere si dorim sa-l schimbam pentru ca este semidecomandat, este unul dintre motivele pentru care am amanat bb2 nu ca nu ne-am dori. Deci la voi cu apartamentul si zona se poate rezolva, asa inteleg.
Pe mine ma ajuta mama care este acum la mine, daca va mutati poate nu o sa fie asa departe de socrii sau macar sa poata lua metroul si sa ajunga repede la voi.
Eu dintre toate aspectele pe care le-ai descris cel mai important mi se pare starea ta de sanatate. Nu ne-ai spus ce varsta aveti voi parintii. Ideea este ca timpul curge in defavoarea noastra si fertilitatea scade cu varsta, asa ca sper sa mergi la doctor macar sa vezi ce spune. Eu dupa sarcina m-am mai reglat, nu mai am ovare polichistice si ma simt mai bine.
Referitor la cum te descurci cu 2 copii la gradinita si scoala eu zic ca ideal este ca un parinte sa-i duca dimineata pe copii iar celalalt parinte sa-i ia sau eventual bunicul pe cel care termina primul programul.
Te cred ca acum ti se pare greu cu doi dar pana sa se nasca bb2, Matei va fi mare si va intelege multe. Ana la 1,7 luni stie sa se dezbrace, duce pampersul la gunoi si chiar se supara daca nu o las, imi aduce un obiect daca o rog, mananca singurica si eu deja sunt mai optimista. Mie imi pare rau ca nu am facut bb2 pana acum mai ales cand o vad cum tanjeste dupa copii.

Nicoleta

Liviana, eu am lucrat 5 ore pana acum 10 luni si am stat acasa cu Stefan pana la 2 ani. Dar din octombrie am alt statut, in alt loc. Deci este altfel, la al doilea nu voi putea sta acasa atat cu copilu mic, dar ma voi descurca. De acum 8 luni avem o bona, 3-4 ore pe zi. Nu avem pe nimeni aproape, sotul lipseste cel putin o saptamana pe luna, cu serviciul, si cand este in Bv este ocupat destul de mult.
Deci...tot voi face al doilea copil, daca ma ajuta Doamne-Doamne (am o mica problema de sanatate, am mai scris pe forum). Eu am 28 de ani si nu vreau sa ma prinda 30 fara 2 copii.
Nicoleta

Gandacel

Otilia, ai mare dreptate. Asa cred si eu.

Si nu va fi greu sa educi doi copii, ba chiar va fi mai usor ca pe unul. Poate doar cateodata mai greu, insa per ansamblu se imita unul pe altul, sse antreneaza la bune si la rele (asa ca trebuie doar sa ai grija la ce conditii impui), cel mai mare e de obicei un exemplu.si o sa ai ajutor in casa cat de curand. Doi copii sunt mai generosi, mai deschisi, mai politicosi, mai receptivi. Unul poate fi putin mai egoist, mai acaparator, poate chiar gelos.
Eu fac 35 de ani anul asta si tot sper sa mai fac unul mic. Poate la anul sau peste doi ani.
Solutii pentru ingrijire se vor gasi cu siguranta. O sa-mi bat capul atunci.

gabi.i

Liviana -imposibil de educat doi copii?-nici sa nu te gandesti ,uneori este chiar mai usor .Daca pe cel mare il indrumi pe "calea cea buna" cu cel mic va merge mai usor.La mine cam asa se intampla.Acolo unde cu Rebeca am reusit cu Iustin nu am nici o problema, o copiaza perfect.Copiaza insa si minusurile din educatia Rebecai si aici este un pic mai greu, ca trebuie lucrat cu amandoi.
In ceea ce priveste scoala eu ma gandesc sa am pe cineva care sa ii duca si aduca de la scoala.Nu stiu cum voi face ,cum voi sincroniza programele ,ca sa se poata acest lucru ,dar nu vreau sa ii las singuri.
Ramane deci, din punctul meu de vedere ,problema ta de sanatate.Aici zic eu ,trebuiesc facute investigatii serioase si ceruta parerea medicilor.
Asa ca , multa bafta si Dumnezeu sa va ajute sa luati decizia cea mai buna!

clau07

Liviana,
si eu am vrut tare mult sa avem doi copii. Chiar daca suntem departe de casa si nu avem parintii aproape sa ne ajute. Dar din cauza ca suntem asa de departe si nu avem alte rude aproape m-am gandit sa nu o las singura atunci cand noi nu vom mai fi. Nu o sa fie usor.
Alexandra a inceput sa mearga la Gradinita cu program prelungit de la 1 an. De la 8 la 17:30 aproape in fiecare zi. Nu avem inca casa noastra, stam in chirie. Probabil o sa o cumparam cand vor mai creste copii. Si aici sunt foarte multe tentatii pentru copii, chiar la scoala, dar sper sa putem sa-i facem sa aleaga calea cea dreapta si mai ales sa avem grija la prietenii pe care si fac.
Va doresc bafta in alegerea voastra ( a ta si a sotului).
Sanatosi sa fiti si sa va intelegeti, solutiile la problemele de educatie si crestere a copiilor vor venii la momentul potrivit.

sirimie

Eu cred ca dupa ce creste bb1 mare nu mai e la fel de greu ca acuma cind e mic, poate sa nu fie chiar asa greu cu 2 copii.

lbelciug

Fetele, va multumesc mult pt sfaturi.
Intr-adevar cred ca aspectul medical e cel mai important. Am fost deja la un dr internist si la unul ginecolog si amandoi au zis ca vechea problema nu are cum sa se repete (asta o stiam) si ca dupa 1 an de la operatie traumele interne sigur s-au rezolvat. Din pacate, mama mea are alta parere. Nu e dr, este doar asistenta medicala, insa are 30 de ani experienta. Ea zice ca se pot ivi totusi alte probleme, mai ales ca ficatul meu nu mai e la fel de sanatos ca inainte. In plus, ca mama, ea are memoria vie a cosmarului trait pe perioada spitalizarii mele si nu-si doreste o poveste asemanatoare dupa o doua sarcina. Aici o inteleg si-i respect dorinta. Fara ea si ochiul ei vigilent format dupa atata experienta in lumea medicala, acum n-as mai fi fost in viata.
In plus si eu am retineri, caci parca numi vine sa o iau repede de la capat cu histerosalpingografie, tratamente de ovulatie si alte nebuneli pt a ramane gravida.
Am decis cu sotul sa mai asteptam o vreme, dar nu renuntam la BB2.
Va pup si va multumesc inca o data.

hermelina

Sunteti minunate, randurile trimise de voi, mamici de BB2 ma fac sa ma duc si eu cu gandul la acesta solutie, am o fetita d e4 ani si tare imi mai doresc un fratior pt ea, dar parca nu as avea curaj sa o iau de la inceput.

lacrabaciu

Bravo Liviana, esti inteleapta ca intotdeauna; stiu sigur ca vei face cum e cel mai bine; intotdeauna ai fost si vei fi o invingatoare (cel mai mult din acest motiv ai scapat cu bine la operatii); te rog din tot sufletul sa nu reninti la ideea cu BB2; prietena mea cea mai buna are 2 copii (un baiat de 8 ani si o fetita de 7), este divortata si ii creste singura; la primul copil, si-a petrecut exact tot timpul cu educatia lui iar la al doilea, totul a mers de la sine caci primul o educa la randul lui pe fetita; acum are doi copii absolut minunati si nu regreta nimic; un domn, profesor universitar, s-a indragostit de copiii ei si ii ia zilnic cu masina de acasa, ii duce in parc si ii aduce inapoi (o roaga pe Lili sa-i lase caci e topit dupa ei - precizare, sunt viitoare rude). Pana vine Lili de la serviciu, baiatul mananca si doarme iar fetita manaca si se joaca; nu ai crede cat de bine s-au aranjat lucrurile (culmea, mai ales de cand este divortata); Lili este cercetator, tine conferinte in strainatate si tot se descurca ...

lbelciug

Lacra, ce pot sa mai spun?
Nu renunt la idee, sa vedem daca va fi si posibil...
In ultima vreme m-am cam bazait si cu "consortul" caci nu se implica suficient in treburile gospodaresti, pe motiv ca e obosit (de parca eu n-as fi obosita ). I-am spus ca daca nu se schimba ceva, sigur la 4 camere si 2 copii nu vom face fata.

Tia spune:

Argumente pro si contra BB2

hermelina

Trimis la - 06/09/2006 : 15:08:09
--------------------------------------------------------------------------------

Salutare. Fetelor care aveti deja BB1(sau si BB2)- ca si mine(BB1)- ce ziceti e bine sau rau sa o luam de la capat cu BB2?

mamaruta

Trimise - 06/09/2006 : 15:12:03
--------------------------------------------------------------------------------

Superba intrebare.
E groaznic cu bb 2 sa nu te apuci sa faci asa o prostie.

Luna1

Trimise - 06/09/2006 : 15:16:10
--------------------------------------------------------------------------------

si eu as vrea bb2 dar mi-e frica oarecum sa o mai iau de la capat. Mi-e drag insa numai cand ma gandesc la nopti nedormite, plansete etc....Si totusi cred ca ma apuc peste vreo un an sa "lucrez" la el/ea.

sirod

Trimise - 06/09/2006 : 15:18:44
--------------------------------------------------------------------------------

Pentru mine BB2 a completat un cerc din care lipsea un arc.Asa simt eu.
Cu ceva timp in urma aveam si eu indoieli; am pus problema pe forum si ... acum sint o mama fericita ca am avut curajul sa o iau de la capat.
Asa ca, eu sint pro BB2!
Argumente?Fericirea pe care o simt cind le privesc jucindu-se, certindu-se, pupindu-se, formand o ekipa!

p.s.....+ ca in vreo doi ani o sa scap de jucat 'Pacalici', 'Macao' si alte jocuri la care sint inscrisa din oficiu...ca invata si aia mica!

tinatache

Trimise - 06/09/2006 : 15:25:13
--------------------------------------------------------------------------------

la asta m-am gandit si eu. sa vad cine da argumente contra:)
eu am scris de atate aori la subiecte din astea incat nu mai stiu ce sa zic. Aseara le-am luat pat supraetajat si azi dimineata am gasit piticu la etaj, a zis ca vrea si el sa doarma sus:))) Nu stiu ce poate fi mai dulce pe lumea asta decat sa vezi cum infloreste sub ochii tai relatia intre frati.

ECMI

Trimise - 06/09/2006 : 15:25:30
--------------------------------------------------------------------------------

La mine e perfect.

Eu am trecut din start la BB2.
I-am facut pe amandoi dintr-o incercare. Acum au 5 luni si ma gandesc deja la BB3. +

Chiar asa, tu ce sfat mi-ai da in legatura cu asta?

Sfatul meu? in nici un caz doar unul.

Lorelai

Trimise - 06/09/2006 : 18:23:21
--------------------------------------------------------------------------------

hermelina, nu stiu cit de mare e bebe 1 al tau. in functie de asta s-ar putea sa te gindesti si razgindesti de citeva ori pina te hotarasti.

mie mi-a dat DD doi dintr-un foc si l-as mai face si pe al treilea, daca ma intrebi acum. daca m-ai fi intrebat cind aveau pina intr-un an, as fi spus categoric ca nu as mai lua-o de la capat.

Lorelai si fetele - Livia si Maya (18 ianuarie 2005)
*** pt poze click pe casuta galbena de mai sus (pagina personala) ***

anca tanasica

Trimise - 06/09/2006 : 19:06:27
--------------------------------------------------------------------------------

on topic: bb2 sa.l faci doar dc simti...nu sa te iei dupe ce iti spun fetele pe forum...

...io una voi dori si bb3 sigur...

elyanne

Trimise - 06/09/2006 : 19:18:19
--------------------------------------------------------------------------------

Noi ne doream bb2... poate si bb3 (eu eram mai putin convinsa de bb 3 ... imi doream, dar mi-era teama ca nu facem fata ... al meu sot nici nu concepea sa nu fie 3) ... si uite ca n-am avut de ales ... Am o fetita si acum 2 bb in burtik

Dar e alegerea ta daca faci bb 2 sau nu ... nu poti sa faci un sondaj si in functie de raspunsuri iei o decizie ... Daca vei simti ca mai vrei un bb atunci nu mai te gandi ca o sa ai nopti nedormite etc. Ca e posibil sa te razgandesti pt. lucruri marunte i mai tarziu sa-ti para rau... Daca te-ai descurcat cu bb1, de ce sa nu te descurici si cu bb2...

roxanal

Trimise - 06/09/2006 : 19:21:28
--------------------------------------------------------------------------------

ce bine ar fi daca am putea gandi totul la rece..eu am avut ceva dubii, dar doar ptr ca atucni eram in focuri cu al meu sot si nu vroiam sa impartim copii la divort...el insa m-a asiguraty ca mi cedeaza pe amandoi, ca el nu crede, indiferent de ce se va intampla, ca, copii nu tb despartiti...(deh in unele chestii, al meu sot este ...jos palaria, si asta este un exemplu slabutzx...m-a mai asiguraty ca-mi cedeaza si toate byunurile materiale, ca sa pot sa le cresc decent...)insa pana la urma, relatia noastra e ok, si copilul, l;a fel...acum ma uit in ochii ei albastri si ma intreb cum am putut vreodata sa ma gandesc sa n-o am ...apropo, la mine a venit pe neasteptate(peste protectie) asa ca aceasta intrebare era oarecum retorica

mariana_1976

Trimise - 06/09/2006 : 20:44:06
--------------------------------------------------------------------------------

Nu imi permit sa te sfatuiesc asa ca o sa-ti spun doar situatia noastra.
Am dorit intodeauna 4-5 fiindca eu am avut numai o sora si in copilarie mi-as fi dorit sa am multi copii acasa sa ma joc cu ei.Cind m-am casatorit,am fost asa de fericita ca in familia sotului am gasit 4 cumnate fiecare cu 3-4 copii ce mi-au impartasit adesea din experienta lor de parinti.De la ele am invatat multe si pentru mine sunt ca si niste surori.

Intre primii doi copii ai nostri a fost o diferenta de virsta de 3 ani fiindca am studiat.Dupa terminarea studiilor am obtinut un serviciu si nu ne-am mai gindit un timp la copii.
De-abia cind cel mic avea 5 ani s-a nascut al treilea si am observat ca primii 2 sunt prea maricei sa se mai joace cu el.De aceea ne-am gindit sa-i facem "un coleg" de generatie cit mai curind.

Acum sunt gravi cu al patrulea si suntem fericiti ca Dumnezeu ne va darui in februarie un nou bebelus.Nu mai e nevoie sa cumparam aproape nimic,avem totul pregatit de la bebe 3.
numai bine tie si familiei

Lemoni

Trimise - 06/09/2006 : 21:41:49
--------------------------------------------------------------------------------

Uite aici ce fata curajoasa Mariana te felicit si sa ai o nastere usoara si un bb frumos si sanatos.
Eu ma gandeam mereu sa am 3 dar dupa 2 m-am oprit,sau cel putin deocamdata nu prea am ganduri.
Cum spun si fetele depinde totul de tine daca vrei sa ai al doilea copil ,care este relatia ta cu primul,te enervezi repede,te plictisesti? trebuie sa te gandesti nu il faci ca trebuie numai sa-l faci ca sa ai numarul care ti l-ai propus.
Oricum eu iti doresc succes in agelerea ta stiu ca vei alege varianta care iti va fi ceea mai buna tie si familiei.

hermelina

Trimise - 07/09/2006 : 08:22:44
--------------------------------------------------------------------------------

Frumoase raspunsuri mi-ati dat fetelor. Va multumesc si ne mai conversam, poate cine stie vin si eu cu ceva vesti despre2

Kittie

Trimise - 07/09/2006 : 08:54:55
--------------------------------------------------------------------------------

Zic si io sa ma bag..
Cel mai mult si mai mult si mai foarte mult pe lumea asta io=mi doresc multi cupchii! Da' nu mi-am dat seama decat atunci cand am ramas gravida cu al doilea ce-nseamna PENTRU COPILUL DEJA IN DOTARE.. S-a simtit amenintat deburtica de cand a inceput sa creasca - drept pentru care (sunt in luna9a), de 4 luni, de cand 'o vede', atunci cand e nervos, vine si da-n ea.. Atunci cand mi-au interzis medicii sa lmai iau in brate (de fapt mi-au interzis orice fel de efort), il lua numai taica-su. Dupa o saptamana de asemenea exercitii, nu mai vroia sa vina la mine, darmite sa-mi stea in brate.. Dupa inca o saptamana a inceput sa dea in toti copilasii de prin parc... De doua luni nu mai vrea sa doarma singur in pat, vine nmai la noi sa faca nani. Daca unul din noi dispare din peisaj si O! Nefericire! inchide usa-n urma lui in camera in care merge, incepe o intreaga tragedie pe podea - aruncari, scanceli de doamne-doamne!

Asta nu c-ar fi contra.. Doar ca, eu, nu m-am gandit la asa ceva 'inainte'. Am crezut ca mai multi inseamna mai bine pentru ei..In fara de faptul ca TU decizi cand si cum (in mare parte datorita metodelor anticonceptionale, da' cum zicea o fata pe-aici, nu eregula sa-ti fie 100% infailibile.. si eu am experienta asta la primul) , si copilul tau te va ajuta in luarea hotararii.. Nu-mi pare rau , nu dau inapoi si nici atat nu ma voi opri la doi!

Sanatate!

hermelina

Trimise - 07/09/2006 : 10:54:25
--------------------------------------------------------------------------------

La mine problema e un pic invers, adica fetita de 4 ani si 3 luni imi cere cu insistenta un fratior, i-a dat si nume, etc tot felul de planuri, dar oare constientizeaza? ce inseamna u fratior sau crede ca e u fel de jucarie? il va mai dori asa de mult si dupa ce va veni? la voi cum a fost.Acu ea ma bate la cap mereu sa ii fac un fratior

luly

Trimise - 07/09/2006 : 11:52:25
--------------------------------------------------------------------------------

Hotararea de a face bb2 nu o poti lua decat tu si sotul tau. Noi doar putem sa-ti dam exemple personale sau vazute.
Si mie imi povestea mama ca ii spuneam ca-mi doresc un fratior, si mi-a facut pana la urma (la 5 ani diferenta). A zis ca m-a dus la un dr. si acesta i-a spus ca daca nu-mi face un fratior tot timpul ii voi reprosa acest lucru. Nu stiu cat a contat asta in decizia ei de a face si bb2 dar tot timpul imi aminteste intamplarea.
Eu si sotul meu am hotarat sa facem 2 bb dinainte de a ne casatori, asa ca acum il asteptam pe bb2 (o sa fie la 3 ani diferenta). Intr-adevar bb1 e inca destul de mica si nu-si da seama prea bine ce se intampla, a avut si ea momente de gelozie (mai la inceputul sarcinii m-a intrebat "Si ce-o sa facem cu bb?") dar ma feresc de raspunsuri de genul "Nu pot sa te iau in brate din cauza lui bb" si vad ca a inceput sa fie intelegatoare fata de bb2. Deja ne facem planuri cum o sa ma ajute ea cu bb2, cum o sa-l invete diverse lucruri, cum o sa se joace cu "aia mica"(cum ii spune ea). Deocamdata sunt optimista si sper sa fie bine chiar dc nu e un fratior(cum ar fi vrut tati) ci o surioara.

printze

Trimise - 07/09/2006 : 11:56:23
--------------------------------------------------------------------------------

Fetita mea are doar 2 ani si 3 luni si imi cere insistent un fratior (la sugestia taticului care e si el nerabdator). Problema e ca ne dorim foarte tare bebe 2, dar cand e sa trecem efectiv la treaba ne cam speriem de urmari. Si amanam momentul de pe o luna pe alta.
Ca sa raspund la intrebarea ta, eu cred ca e cel mai indicat sa avem 2 copilasi, si cat mai apropiati ca varsta. Important este sa ne mobilizam si sa ne acceptam rolul de parinti cu responsabilitate.
Asa ca haideti sa ne mobilizam impreuna si cine stie poate plecam toata la Odisee!
Pupici.

camelia.t

Trimise - 07/09/2006 : 12:13:49
--------------------------------------------------------------------------------

Nu am apucat sa citesc toate parerile scrise aici dar sa-ti spun din experienta mea.
Am nascut primul copil in 2001 foarte greu, natural cu epiziotomie mare cicatrizata in cateva luni....greu.....am zis ca nu mai vreau sa vad copii nici pe strada, nici in reclame. Piciul a fost si este foarte sanatos, problema cu el a fost ca nu dormea. Se trezea noaptea pe la 2-3 si gata, nu mai dormea deloc. Atipea cam 1 ora dimineata, se trezea si o tinea intr-o miorlaiala toata ziua. Pana binisor dupa 2 ani se trezea cam de 4-5 ori pe noapte, unele din reprize fiin de cate o jumate de ora. Nu apucam sa adorm de la o repriza la alta. Am fost un zomni 2 ani si ceva.Nasoooooool.
Pe la 3 ani incepe piti meu sa zica: Mami, ma plictisesc, n-am cu cine sa ma joc....bla, bla......
Si o tine tot asa.......
Intre timp imi trec si mie piticii ce-i aveam impotriva copiiilor si ne hotaram pt bb2. Cu mare strangere de inima : daca o iau de la inceput ca si cu primul, daca aia, daca cealalta......
Pana la urma a venit si bb2. CE DIFERENTA!!!!
Zici ca nu e copilu meu! Doarme frate de la 1 luna jumate de la 10 seara pana la 7 dimineata de nici nu stiu ca-i in casa. Mananca de stinge, ziua e cumintel.....ce mai, de pus in rama.Nu-mi vine sa cred!!! Are numai 3 luni jumate deocamdata si ma rog sa tina minunea. So far, so good!
Deci, in ce ma priveste nu-mi pare rau deloc, acuma chiar ma pot bucura de maternitate.....in sensul in care se vorbeste in carti despre etapa asta. Zicea cineva pe forum ca numai in filme pui copilul in pat, il invelesti si gata, doarme. Ei al meu asta mic asa e. Da am zis ca a vazut Dumnezeu cat am tras cu primul si acuma am primit recompensa!!!

Deci daca te hotarasti la bb2.....SUCCES!

claujro

Trimise - 07/09/2006 : 12:37:56
--------------------------------------------------------------------------------

Argumente contra bb 2 nu am, dovada ca atunci cand avea Matei 1 an am ramas insarcinata cu Mara (noi ne-am dorit mai repede cu 2-3 luni dar nu a fost sa fie). E greu cu doi dar e minunat!

Claudia, mamica de baietel 2 ani si 9 luni si de fetita 1 an

hermelina

Trimise - 07/09/2006 : 12:47:15
--------------------------------------------------------------------------------

Va admir dragele mele prietene, si cum zicea Printze, poate ne vedem la Odisee

Gandacel

Trimise - 07/09/2006 : 16:23:19
--------------------------------------------------------------------------------

Sa-ti dau singurele argumente valabile in cazul meu. Am bebe1, iar pentru bb2, am asa:
- argument pro: il vreau!
- argument contra: nu il vreau!
Eu il vreau, asa ca sper ca il voi face.
Daca e bine sau rau, numai viitorul care va deveni trecut iti poate spune!

zmeoaica

Trimise - 07/09/2006 : 17:33:24
--------------------------------------------------------------------------------

prietena noastra , bianca, are trei ani, o vila mare (camera ei, baia ei, debaraua ei etc), un munte de jucarii, patru bunici rasfatatori , dadaca etc etc

dar probabil cele mai fericite ore ea le petrece la noi, incaierandu-se cu cei trei copii ai mei, care impart aceeasi camera si uneori se joaca de-a prostii intr-o cutie mare de carton

in ultimul timp nu vrea sa plece seara acasa decat cu promisiunea ca o sa-i facem si ei, cat de curand, rost de un patut, ca sa ramana la noi si peste noapte

Roxali

Trimise - 07/09/2006 : 22:21:22
--------------------------------------------------------------------------------

Mai fetelor ca dupa 6,6 luni mi-a venit si mie curaju ca tare am mai tras printre macaronari, dar al meu sot nu si nu bb 2 ca cica primu face cat 2...ii arat eu lui cine face cat doua.

hermelina

Trimise - 08/09/2006 : 09:18:21
--------------------------------------------------------------------------------

Merci, pt raspunsuri.Mai astept pareri, dragele mele prietene

nastasika

Trimise - 08/09/2006 : 10:07:53
--------------------------------------------------------------------------------

Eu am doi copii, iar diferenta dintre ei este de numai 1,5 ani. Intotdeauna mi-am dorit cel putin doi copii, eu fiind singura la parinti. Sotul meu are un frate la diferenta si mai mica de 1,3 ani. Au crescut impreuna si au avut acelasi cerc de prieteni, au fost mereu impreuna ceea ce mie mi s-a parut minunat. BB1, fetita a fost foarte linistita de mica ( adica de la 2 luni nu s-a mai trezit peste noapte si nici cu colicile nu ne-am chinuit prea tare).Poate ca si asta m-a ajutat in luarea deciziei de a-l face si pe BB2. Asa ca, atunci cand avea fetita 8 luni am ramas insarcinata (planificat) cu BB2. Faptul ca a fost asa mica diferenta dintre ei nu am simtit niciodata gelozie din partea fetitei. Cand era bebica foarte mic il privea ca pe o papusica, iar acum il priveste ca pe un partener de joaca (fetita are acum 2,9 ani si baietelul 1,4 ani). Ii privesc cu atat drag cum se joaca impreuna.... nu pot sa spun ca nu se mai si cearta, dar cert e ca nu se plictisesc si tot timpul invata unul de la altul cate ceva.E adevarat ca nu-mi este usor, dar pentru ei este minunat. Iar cand ma uit la cele doua minuni ale mele imi trece orice suparare.
Asa ca parerea mea este ca in doi e mai bine,, iar daca diferenta dintre ei nu e foarte mare e si mai bine...pt. ei...
Multa lume ma intreaba cum am avut curaj sa-i fac asa unul dupa altul, iar eu le raspund ca am avut mult curaj dar si un gram de nebunie...
NASTASIKA, o mamica implinita.

ralu

Trimise - 08/09/2006 : 11:26:34
--------------------------------------------------------------------------------

Si eu sunt pro BB2!! Prima mea fetita s-a nascut in noiembrie 99! Sarcina a fost cat de cat usoara, nasterea ca orice nastere, dar perioada de dupa(pana cand Ioana a avut 3 ani jumate) a fost foarte grea. Fetitea mea este campioana la nesomn si la nemancare. Iar pe langa toate astea era ca argintul viu. Dar totusi nu am conceput viata fara al 2 lea bebe. Eram o caruta cu doar 3 roti (lipsea a 4-a roata). Asa ca in iunie 04 a venit pe lume Maria. Diferenta dintre ele este de 4 ani si 7 luni. Inainte credeam ca este o diferenta cam mare, dar eu zic ca este diferenta ideala atat pentru copii, dar si pentru parinti. Maria a invatat o gramada de chestii de la Ioana. Se joaca impreuna, se uita pe carti impreuna (Ioana ii citeste Mariei) se uita la un desen animat impreuna. Evident ca se mai si ciondanesc, dar pana la urma se impaca.

Asa este!
Te pup si poate o sa te vedem la Odisee!!

Ralu-mamica de 2 printese (Ioana si Maria)

ellaalessia

Trimise - 08/09/2006 : 12:21:31
--------------------------------------------------------------------------------

Dragi mamici,
Am citit pe nerasuflate mesajele voastre.
Eu am o fetita de 11 luni si sunt PRO BB2.
E adevarat ca a fost si este cuminte(doarme bine, mananca, e sociabila)
Felicitari pt BB4 draga Mariana 1976. Te admir. Si eu imi doresc multi copilasi, dar cred ca 2 va fi suficient, spun asta gandindu-ma la nivelul de trai din Romania.
Mi-a placut si povestea ta, RALU.
La inceput ma gandeam ca diferenta dintre BB1 si BB2 nu trebie sa fie mai mare de 3 ani aprox.
Dar vad din experienta voastra ca 4 ani ar fi ideal.
Va pup pe toate si va doresc sa fiti cele mai fericite mamici!

filofteia

Trimise - 08/09/2006 : 12:29:02
--------------------------------------------------------------------------------

M-am hotarat sa scriu si eu pentru ca fetele ti-au dat numai argumente pro... asa ca nu-ti dau decat contra.
Deci contra (la mine):
- sotul nu vrea si nu vrea, de altfel primordial, ca nu l-a vrut nici pe primul
- voi avea timp mai putin pentru primul si pentru mine
- material nu voi mai putea asigura primului aceleasi standarde, adica bona, gradinita particulara, lectii de engleza, canto, pian.
- copilul nu vrea , desi crede-ma ca am insistat, in speranta ca-l va convinge pe tati (eu in sufletul meu as fi vrut). Desi nu este egoist, nu vrea un frate sau o sau o sora, pentru ca "uraste bebelusii pentru ca tipa si miros urat"
- primul a avut o malformatie congenitala (rezolvata acum) cu sanse de repetare de 16 % in cazul unui baiat, si nu stiu daca as mai putea trece iar printr-o operatie
- nu am nici un fel de ajutor, nici macar din partea sotului. Eu fac curat, calc, spal, fac mancare, am grija de copil, il duc afara si la diversele activitati extra - gradinita. Eu decupez cu el, eu lipesc, eu scriu .. tot. Tati iese doar cand are chef si numai cu bicicleta sau se mai joaca in casa lupte, dar destul de rar
- eu am o sora cu care nu ma inteleg foarte bine si nu m-am inteles niciodata, am fost total diferite, care nu numai ca nu ma ajuta, dar ii trimit eu bani si altele. Intre noi nu a fost niciodata o relatie speciala, iar acum este mai mult inexistenta.

Daca si tu si sotul va doriti, eu spun sa faceti si bebe 2 ca va descurcati voi...

mess4u2000

Trimise - 08/09/2006 : 13:53:47
--------------------------------------------------------------------------------

sunt emotionata pana la lacrimi, credeti-ma! Eu imi doresc nespus bb2, nu insa si sotul, desi il iubeste mult pe primul- 2.5 ani. Poate sunt atat de disperata si pt. ca am deja 37 de ani... dar va zic voua ca nu prea am cui sa spun NU MI-AM DORIT NICIODATA CEVA MAI MULT! Sper din tot sufletul ca Dumnezeu sa imi aline suferinta (am inceput sa sufar, recunosc, citind astfel de articole) si sa-mi indeplineasca dorinta. Problema e ca nu mai stiu cum sa-l conving pe sotul meu ca vom face fata! Sunt mai multe de spus... Concluzia si sfatul meu e unul singur : SUNT PRO!:)

hermelina

Trimise - 08/09/2006 : 14:19:10
--------------------------------------------------------------------------------

Camelia teinteleg, si tot ce iti pot spune e sa incerci, poate totusi il convingi pe Dl sot

mess4u2000

Trimise - 08/09/2006 : 15:03:44
--------------------------------------------------------------------------------

hermelina, cum de-mi zici pe nume?! ne cunoastem??? haide, zi.

irina.c.

Trimise - 08/09/2006 : 15:57:47
--------------------------------------------------------------------------------

scrie la profilul tau

OrbuGabi

Trimise - 08/09/2006 : 23:17:34
--------------------------------------------------------------------------------

Si noi avem BB2 si sa stii ca este putin mai greu dar nu imi imaginez familia fara BB2.Pot spune ca acum suntem familia perfecta.

Gabriela mamica de printesaAlice-Cristiana(20.12.2002)
si nazdravanMartin-Tudor(22.09.2005)

niko31

Trimise - 08/09/2006 : 23:49:49
--------------------------------------------------------------------------------

Eu am doi copii dar bb2 a fost o surpriza pe care drept sa spun eu nu am asteptat-o-pana nu am stiut de el(e diferenta de 6 ani intre copii) si mi-era groaza sa o iau de la capat, dar nu am avut incotro doar ca "m-am trezitcu el"(cand am aflat ca il am avea deja aproape 15 saptamani in burtica).Acum este si ne este tuturor foarte drag.Probleme insa apar cu bb1 indiferent cat e de mare un strop de gelozie este, si e mai greu cu asta pana la urma de cat cu luatul de la capat cu cresterea unui bb.Fiecare face cum simte(sau ca si mine cum e fortat de imprejurari)

ylilimic

Trimise - 09/09/2006 : 00:23:14
--------------------------------------------------------------------------------

Eu il astept pe BB2 in ianuarie 2007, si chiar daca a sosit cu 2-3 luni inainte sa-l vrem noi, acum m-am impacat cu ideea si abia astept sa vad cum vor evolua lucrurile. Este foarte adevarat ca provin dintr-o familie cu 4 copii in timp ce sotul meu a fost singur. Eu am avut batai cu perne din belsug in timp ce el se plictisea de unul singur. Eu tanjesc dupa viata, galagie, vizite de tot felul, in timp ce el prefera PC-ul, TV-ul...

Va fi o diferenta de 2 ani si 2 luni intre ei si cred ca mi-ar fi fost mult mai greu dupa mai multi ani, sau poate nu mai voiam deloc BB2, asa ca NOW OR NEVER!

hermelina

Trimise - 11/09/2006 : 13:33:53
--------------------------------------------------------------------------------

Liliana, sarcina usoara si BB2 cuminte si sanatos.
Fetelor, va multumesc la toate ca imi impartasiti gandurile voastre, si asta chiar ma ajutat f f f mult. Tot discutand acasa cu sotul, a inceput si el sa se gandeasca destul de serios la treaba asta, deci tot noi- fetele - suntem cele ce hotaram. Am glumit putin, pt ca de fapt acest lucru trebuie hotarat impreuna- de mami si tai- zic eu

dialnyko

Trimise - 12/09/2006 : 12:37:19
--------------------------------------------------------------------------------

Vin si eu cu 2 bb in dotare! Dupa prima fata, eram hotariti sa mai facem una! Asa ca am planificat fericitul eveniment pentru luna iunie-iulie! Dar, in martie, surpriza! BB2 era pe drum! Diana avea doar 5 luni si f multe probleme! Am mers mai departe plini de sperante si cu ginduri numai de bine. Problemelor incercam sa le facem fata, iar burtica crestea...Atunci am zis ca e bine ca Diana sa afle ca va avea o surioara, si am inceput sa-i spun de BB. Cum se vor juca impreuna, vor minca din aceeasi prajiturica... Nu stiam exact cit intelege ea din toate astea, dar pe cind eram in 6-7 luni ea venea si mingiia burtica, si chiar pupa pe bb.

Am citat aici pe Kittie pentru ca m-a socat comportamentul primului nascut fata de ea si bb care era pe drum! Poate ca este un caz aparte, e trist insa ca se intimpla si asa ceva. Sper ca nu au patit si alte mamici la fel!
Acum fetele sunt 2 motate, cele mai bune prietene, dar si dusmance uneori(deh, copiii).Au crescut impreuna si se completeaza si ajuta una pe cealalta. Fiecare are cu cine se juca cind e frig afara si nu iesim in parc, dialogurile dintre ele sunt chiar hilare, iar cind sunt despartite e doliu in casa!
Cred ca deja ti-am dat destule argumente pentru bb2. Mai ramine sa te decizi!

hermelina

Trimise - 12/09/2006 : 14:41:47
--------------------------------------------------------------------------------

Dialniko sa iti traiasca motatele, daca ai sti cat imi doresc BB 2 !!, dar sunt al naibi de lasa si egoista, ma tema pt timpul meu liber, pt. greutatile inanciare, etc.Mor de suparare cand vad cat sunt de lasa, dar nici sotul meu nu e prea hotarat asa ca, poate, poate ....daca citesc despre asa cazuri fericite ca in cazul vostru- dragele mele prietene - reusesc sa fac si 2.

monica70

Trimise - 12/09/2006 : 20:53:10
--------------------------------------------------------------------------------

Eu mi-am dorit intotdeauna o fetitza si un baiat,cum am fost eu si fratele (cu 5 ani mai mic).
Am tot amanat vreo 6 ani (serviciu + facultate + stat la socrii fara conditii,serviciu nou etc.) si la 30 de ani cand ne-am hotarat (adica eu, ca el nu voia neaparat,mai bine zis cam deloc bebe ) n-a mai venit.Analize,stres,la el era fara sperantza (spermograma jaleeee ),dar eu am fost hotarata.Am trecut prin investigatii si eu,ceva tratamente pentru endometrioza si pe el l-am indopat vreun an cu laptisor de matca,vitamina E ,tinctura de branca ursului (dupa 3 luni de tinctura avea super spermograma!) si in sfarsit ... la 35 de ani ai mei si 45 ai lui a sosit Diana!!!!
Acum inca sunt nehotarata ... eu lucrez deja de cand are ea 3 luni,el sta acasa in CIC,e tare bun ca bona si ca menajera ,dar nu le are cu castigatul banilor Asta e domeniul meu - mai lucrez si acasa pe deasupra(tot contabilitate )
Deci doar banii ar fi argumentul contra la mine Ca de parerea lui oricum n-am tinut cont si n-o sa tin
Acum va dati seama ca el stand acasa cu ea e turbat, ca Diana e super activa,colinda casa in 4 labe si devasteaza tot Eu macar ma relaxez la serviciu
Totusi i-am inoculat incet incet ca va urma si un baiat,asa ca sa se obisnuiasca cu ideea
Sper sa vinasi bebe 2,ca cu banii va fi ea cumva ... nici eu n-am avut bona (ci bunica),n-am fost la gradinitza particulara (ci de stat),n-am luat lectii de mai stiu eu ce...dar am fost printre primii la scoala etc.
Deci eu zic ca cel putin 2 e perfect,ca daca e unul e egoist (ca sotzul care e singur la parintzi )

Si mai am un argument cam nasol: doamne fereste sa se intample ceva cu unicul copil,am vazut cazuri ,daca mai ai unul, parca totusi...viata nu s-a sfarsit

Ruxel

Trimise - 12/09/2006 : 22:35:27
--------------------------------------------------------------------------------

Salut,
Si eu am 2 fete: una de 8 ani si 2 luni si una de 1 an si 3 luni....deci diferenta mare intre ele, dar sunt perfecte. Cea mica o adora pe cea mare, iar invers...mai putin, dar o iubeste la nebunie.
De ce a venit pitica asa tarziu? Eu am vrut demult dar nu a vrut sotzul. Pana intr-o zi (cam tarziu ce-i drept), cand am pus piciorul in prag si am zis ca gata, incepem "lucrarile" pentru bb2...care s-a lasat asteptat vreo 4 luni, de credeam ca nu mai raman niciodata gravida. Si.....acum am 2 fete minunate, pe care le puteti vedea la semnatura mea.

monica-elizabet

Trimise - 12/09/2006 : 23:26:59
--------------------------------------------------------------------------------

eu mi-am dorit fff mult cand eram mica un frate sau o sora, tot timpul vroiam sa impart cu cineva jucariile, dulciurile si nu aveam cu cine...ii mai opream unei verisoare cate ceva dar ea nu venea asa de des pe la noi...ma rugam de mama sa-mi mai faca un frate sau o sora si mama saraca plangea si ea fiindca dupa mine a avut doua SEsi nu mai putea avea copilashi...cand m-am casatorit cu sotul meu si el mi-a povestit acelasi lucru despre copilaria lui...a suferit intotdeauna ca a fost singur la parinti, asa ca amandoi ne-am dorit o familie maaareee.
primul a fost alex care acum are 5 ani si apoi ruxi care are aproape 2 ani. alex a asteptat-o pe surioara lui f mult, inca din burtica ii canta si-i spunea poezioare, lua jucarii de la mc pentru fetitza si spunea ca le ia sa le aibe deja pregatite penru cand o sa se nasca surioara lui.
acum nu pot spune ca se inteleg tot timpul fff bine(dar o sa mai creasca si sper sa fie din ce in ce mai bine), se mai si cearta, mai ales pe jucarii, dar sunt atat de frumoase momentele in care-i vad ca se iubesc, se imbratiseaza, dorm si se joaca impreuna incat imi dau lacrimile de fericire, ma bucur ca atunci cand o sa fie mari o sa se aibe unul pe altul sprijin .
numai bine

monica

hermelina

Trimise - 13/09/2006 : 08:27:46
--------------------------------------------------------------------------------

Minunate experiente de viata!

alinutza00

Trimise - 13/09/2006 : 10:33:53
--------------------------------------------------------------------------------

Si noi asteptam bb 2 in ianuarie....m am impacat destul de greu cu ideea, abia incepusem sa caut un job,acum insa m am relaxat si sunt fericita.Sotul insa e familist convins, nu concepea viata fara 2 copii,cica nu se simtea intreg...eu...vesnic nehotarata, daca era dupa mine primul bb venea pe la 35 de ani credDavid deocamdata nu da semne de gelozie, dar ma astept la asa ceva dupa nastere...deocamdata imi pupa burtica, mai ales ca sora mea are o fetitza de 2 luni de care el pare f interesat, o urmareste indeaproape cand i se face baita, papa tatzu, o mangaie si incearca sa o faca sa zambesca(nu cred ca am vazut bb mai zamberetz ca ea)

Dana_ch

Trimise - 13/09/2006 : 12:22:18
--------------------------------------------------------------------------------

eu am 2 copii lumina ochilor mei,o fata de 13 ani si un baietel de 10 luni care s-a lasat asteptat cam mult,stiu ca dif e mare dar fata mea e super incantata si si-a dorit din totdeana o sora dar sa multumit si cu un frate pe care-l iubeste foarte mult,"iubirea vietii mele" asa il alinta.
nu spun ca-i usor cu 2 copiisunt mai multe resposabilitati si mai putin timp,dar timpul trece asa de repede si eu cres vazand cu ocii.

deci hotararea iti apartine.

Albinutzza

Trimise - 13/09/2006 : 15:18:05
--------------------------------------------------------------------------------

FFF interesant subiect, daca ma intrebaia cum cateva luni iti spuneam ca argumente contra: banii Dar acum mi-a trecut. Sunt insarcinata in 4 luni, si abia astept sa vina bb2. Mai avem un baietel de 1 an/2luni. Cand am aflat ca sunt insarcinata, Luca avea 10 luni, si prima reactie a fost M-am gandit ce ne facem acum??? Cum ne vom descurca cu 2??? Vrem masina, rata la masina, plus alte cheltuieli...Dar stand de vb si cu sotzul am ajuns la concluzia ca mai bien acum, ca poate peste 2-3 nu ma faceam. Noi intodeauna ne-am dorit 2 copii, eu am un frate mai mic cu 12 ani, si tare am mai suferit. Abia acum suntem cat de cat pe aceasi lungime, il ajut mult, ma ajuta si el cu ce poate, dadr mereu am zis ca dif intre copii mei nu va fi mai mare de 2-3 ani. Sotzul zicea 6-7 ani. Dar cred ca nu e bine, din propria experienta, plsu ca se cresc greu copii la batranete.
Asa ca eu sunt PRO, si noi il atseptam cu drag

dordia2000

Trimise - 13/09/2006 : 15:33:25
--------------------------------------------------------------------------------

Ma scuzi ca te intreb::: esti fericita cu asa un sot???? eu in locul tau....nu as sta langa un om langa care sa fiu menajera si sa nu am pic de ajutor din partea lui. Pai daca sotul nu te ajuta atunci cine??? Daca iti doresti bb2 si el nu vrea.....atunci eu zic ca e o problema. Eu una nu stiu cum as reactiona la o astfel de cumpana.

dordia2000

Trimise - 13/09/2006 : 15:36:29
--------------------------------------------------------------------------------

Daca it doresti asa mult...pai de ce nu il faci??? Nu cred ca sotul tau va fi impotriva daca vei veni si ii vei spune ca veti avea un bb2. Cred ca se va obisnui cu ideea. Poate ii e doar teama. Si poate ca daca il pui in fatza faptului implinit...nu va mai avea ce sa spuna. Si va fi nevoit sa accepte.

Gandacel

Trimise - 13/09/2006 : 16:13:32
--------------------------------------------------------------------------------

Am vazut ca sunt fete care au facut bb2 la diferenta mica de primul... Cat de greu va este? Ca eu n-am nici un ajutor si am deja 2 luni de burtica, iar Bogdan are 10 luni... Nici pe mine nu ma ajuta sotul, Dordia, dar nu ma plang, ca face altele pentru noi, pe care eu n-as avea nici timp, nici chef, nici cunostinte sa le fac. Asa ca merge ca in perioada asta sa ma ocup de copil singura! Insa cu doi...?! Cum va descurcati, fetelor cu doi apropiati ca varsta?

dordia2000

Trimise - 13/09/2006 : 16:47:13
--------------------------------------------------------------------------------

Eu nu as concepe sa nu ma ajute cu copilul sau sa nu stea cu el decat obligat. Al meu sot este superatent dar mai are si el scapari. Dar mergem impreuna la plimbare, face curat, ii face baie micutzului mereu se joaca cu el ore in sir, timp in care eu pot face mancare sau ma pot odihni pur si simplu. Eu sunt foarte fericita cand ii vad cum se joaca si cum se iubesc. As muri sa vad un tata care vine acasa, i se pune mancare si apoi face ce il taie capul fara sa ne implice si pe noi.

Scuze pentru cele care nu sunt de acord cu mine dar...eu una nu as putea trai langa un astfel de Sotz!

vioviju

Trimise - 13/09/2006 : 21:28:23
--------------------------------------------------------------------------------

Sa stii ca de multe ori un frate face cat toate lectiile engleza, canto sau pian din lume. Si aici ma refer chiar si in sens strict material, nu numai moral.
Noi suntem trei si n-am avut posibilitati materiale extraordinare, insa mereu ne-am ajutat si "ne-am tras in sus" una pe alta. Daca ai mai multi copii, nu poti sti ce noroc are unul dintre ei si cum ii ajuta pe ceilalti. Asta pt. ca vad ca te preocupa f. mult partea asta si faci investitii in viitorul lui, ca sa reuseasca in viata, considerand ca un frate/sora, i-ar minimiza sansele.
Crede-ma ca nu e deloc asa. Cine vrea sa invete o face la o gradinita/scoala de stat la fel ca la una particulara, cine are talent in muzica la fel, o va dovedi mai devreme sau mai tarziu, va primi burse, etc. E adevarat ca are sanse mai multe in felul in care il cresti acum, insa un alt copil nu-i va strica in nici un caz primului viitorul.
Sincer mie mi-e si imi va fi mereu mila de prietenele mele care, desi au avut parinti cu situatii materiale mai bune si care au investit mai mult in "viitorul" lor, nu au frati. Si nici nu au ajuns mai bine ca noi trei, crede-ma! Eu una nu cunosc pe nimeni care sa-si regrete fratii sau surorile, chiar daca nu se inteleg extraordinar, dar cunosc multi oameni tristi si singuri pe lume, care nu au cu cine sa faca niste sarbatori vesele, care nu au cu cine imparti o bucurie sau tristete.
Ideea e sa-ti cresti frumos copiii, indiferent cati ai avea, sa incerci sa le imprimi standarde corecte in viata, o linie care sa-i calauzeasca, sa le oferi cat mai multa caldura si iubire. Restul, drumul in viata, vor sti sa si-l aleaga ei, sa lupte singuri pt. el si sa obtina ceea ce vor, daca tu i-ai crescut sa fie puternici si drepti.
Iar cu cat mai multi copii sunt, parerea mea e ca este mai bine pt. ei. E mai greu pt. parinti, da, dar mult mai bine pt. copii. Incomparabil.

vioviju

Trimise - 13/09/2006 : 21:37:23
--------------------------------------------------------------------------------

Mai voiam sa adaug ceva pt. filofteia. Fiecare copil se naste cu steaua lui, vine pe lume cu propriul noroc. Posibilitatile voastre materiale nu sunt batute in cuie, norocul se poate schimba peste cativa ani si poate, iti vei putea permite tot "luxul" in care-ti cresti primul copil si pt. un altul, dar de asemenea e posibil ca atunci sa fie prea tarziu ca sa-l mai faci. Nu te gandi ca veti ramane o viata la standardele materiale de acum...nu stii cum va da norocul peste voi daca mai faceti un copilas.
Hermelina, eu zic "go for it". Mai ales ca simt din ce ai scris ca ti-l doresti, iti trebuie doar putin curaj. Ti-o spune, convinsa o tipa care n-a avut cine stie ce in copilarie, dar a avut mereu multa dragoste din partea familiei. Timpul trece, copii cresc, desi greu, atat de repede! Cand o sa privesti in urma, vei fi fericita ca ai fost curajoasa si ai trecut peste o perioada grea ca sa-l ai. In plus e cel mai frumos cadou pe care-l poti face, pt. o viata intreaga, fetei tale.
Si oricum la chestii din astea nu e bine sa gandesti prea mult. Sunt decizii in viata care se iau la cald, cu inima. Asta e una dintre ele. Argumente...

Cristina A

Trimise - 13/09/2006 : 23:14:56
--------------------------------------------------------------------------------

Eu mi-am dorit in tineretile mele 3 copiii; intamplarea a facut sa am 2 mandre una de 10 ani si alta de un an si 9 luni. Pot spune ca atat cat este de greu este si de frumos, iar la bb 2 parca toate sunt amplificate: ii culegem fiecare respiratie, fiecare mormait atunci cand doarme, ne bucuram de fiecare zambet si de fiecare privire asa cum din pacate la bb1 nu am apucat sa o facem.
Mai trebuie sa stii ca bebelusii pot fi FOAAARRRTTTEEE diferiti - eu am constatat-o pe pielea mea. Daca la prima mandra nu prea am stiut ce-s aia colici in schimb am inceput racelile si virozele de la 6 luni; cartile mi-au stat linistite in biblioteca iar sertarele nu erau deschise decat de noi - la cea de-a doua pe care inca o alaptez... nu prea am avut probleme de sanatate dar colici DA!!, revistele si cartile fac zilnic excursie prin casa ca sa se intalneasca cu sosetele si lenjeria "asezata" temeinic pe drumul jucariilor catre taramul fericit al jocurilor imaginate de maruntica noastra cea nazdravana. Dupa cum spuneam este foarte greu dar este si foarte frumos.
Succes!

l_carmen2003

Trimise - 14/09/2006 : 08:48:43
--------------------------------------------------------------------------------

Eu sunt PRO...

L-am avut tarziu pe Alex... Intai pt ca am vrut sa ne realizam profesional, ne-am pus pe picioare firmele noastre - o mare prostie, pt ca copiii cresc langa tine si am inteles deja ca cele mai mari reusite le-am avut dupa ce a aparut copilul - si apoi ne-am luat apartament, l-am aranjat etc... Intr-o furie de a face totul noi insine... Ei bine, la 31 de ani am aflat ca am un fibrom uterin... la 34 am reusit sa raman prima oara insarcinata si dupa 4 iminente in fine am reusit, a aparut minunea vietii noastre...

Nu stiu daca voi reusi sa mai am un copil, sper, stiu la ce pericol ma expun insa mai sper inca. Am deja 38 de ani si jumatate si probleme cu fibromul in cauza, care a fost mare si e inca destul de mare... Dar ideea de a-l lasa singur la parinti pe Alex mi se pare cam egoista.
De ce?
- are parinti relativ in varsta. Viata e oricum, numai dreapta nu, si nu se stie ce ii rezerva viitorul. Asa ca poate un frate/sora ii va fi sprijin
- isi doreste copii in jur si e f.sociabil
- sincer, Doamne fereste sa iti pierzi singurul copil - nu pot nici macar sa ma gandesc la asta!!!!
- eu am 2 frati iar sotul meu unul si in toata familia doar 2 copii exista: o nepoata de 23 de ani si fiu-meu de 3 ani. Probabil, in cel mai bun caz se vor felicita anual politicos sau se vor intalni pe la citirea nu's carui testament... deci e ca si cum ar fi singuri pe lume... Si am simtit de-a lungul vietii de inseamna sa ai frati si la bine si la rau...

Sincer, stiu ca poate fi greu si periculos pt mine, si din pacate nici timpul nu este de partea mea - insa fiecare prostie in viata se plateste iar trufia si lacomia sunt pacate serioase si ni le asumam!!! - asa ca, pt a doua oara ne gandim sa infiem un copil.
Eu sunt destul de descurajata sa mai incerc sa mai raman insarcinata, sper, dar nu fac eforturi adevarate pt ca fibromul a insemnat o sarcina cu riscuri inclusiv pt copil si in plus nu vreau sa mor si in loc sa ii ofer un frate/sora lui Alex sa-l las si fara mama, dar imi doresc teribil de mult inca un copil.

Dumnezeu e mare si stiu ca ne va ajuta!

filofteia

Trimise - 14/09/2006 : 09:05:46
--------------------------------------------------------------------------------

Tocmai de aceea nu am vrut sa scriu prima data... Multi oameni nu pot intelege ceva ce se petrece altfel decat in viata lor... decat ar accepta ei...
Da sunt fericita... de ce ? Poate pare imposibil... dar sunt topita dupa el... si stam impreuna de 11 ani, in care nu am fost despartiti mai mult de 2 saptamani... Merge pe strada si ma uit cu drag dupa el...
Bineinteles ca are si partile lui bune, la noi in casa nu a venit instalatorul, electricianul, se pricepe la orice treaba "tehnica" si nici nu le lasa de izbeliste. Treburile mai grele le face el... El duce afara covoarele si le bate... Ca sa nu mai vorbesc de casa de la tara, unde munceste pe branci, de la vopsit geamurile pana la taiat lemne cu drujba pesonala...
Dar ... nu a dorit copii... drept sa spun si eu abia pe la 30 de ani am intrat asa intr-o "vrie"... am luptat mult cu el pentru copilul asta pe care il am... am luptat si pentru un al doilea, dar... intre a fi cu doi copii si cu un sot pe care il iubesc, dar care se va simti depasit de situatie si.... un copil si un sot fericit, am ales a doua varianta...
Eu cred ca fiecare face asa cum simte. Eu niciodata nu am regretat hotararile pe care le-am luat. Am studiat mult si am intrebat mult si am intalnit oameni cu multi frati nefericiti si oameni singuri la parinti foarte fericit.
Iar se revine la ideea gresita ca un copil singur la parinti este nefericit... eu am sora si niciodata nu am fost fericita pentru asta... am fost atat de diferite incat nici macar cand eram mici (diferenta este foarte mica 2,6 ani) nu ne jucam impreuna, iar acum relatia este mai mult inexistenta... nu suntem certate, doar avem fiecare alta viata.
Oare chiar nimeni nu este multumit cu un singur copil?

dordia2000

Trimise - 14/09/2006 : 10:08:07
--------------------------------------------------------------------------------

Filoftea ma bucur sa aud ca esti fericita. daca asta e decizia ta...Foarte bine! Sanatate si fericire pe viitor!

Cristina_C

Trimise - 14/09/2006 : 10:30:39
--------------------------------------------------------------------------------

Eu sunt multumita cu un singur copil si sunt sigura ca nu numai eu. Am un copil fericit, care nu sufera de singuratate din cauza ca n-are un frate sau o sora si nici nu este egoist. Si eu, si sotul, am fost, la randul nostru, copii unici.
Nu sunt contra BB2, foarte bine pentru cine-l face, dar in nici un caz cei cu un singur copil nu sunt de compatimit. E doar un alt mod de viata!

Gandacel

Trimise - 14/09/2006 : 10:41:59
--------------------------------------------------------------------------------

Am vrut sa scriu un ditamai mesajul, dar l-am sters, sa nu fiu si eu prost inteleasa. Filofteia, atat iti spun: te inteleg perfect. SI eu sunt fericita cu barbatul MEU si il iubesc, cu toate "defectele" lui. NImeni nu-i perfect, nici atat eu. Daca el ma iubeste asa si ma accepta, eu de ce as face altfel?! Nu ma tine nimeni cu forta langa el. Pot fi nemultumita si nefericita, ori fericita. Eu am ales sa fiu fericita.
Fiecare are sistemul lui de referinta si asteptarile lui de la cei din jur. Eu ma raportez la al meu si-l schimb din mers. Astfel incat mereu sa ma multumeasca. Nu las stacheta mai jos niciodata, iar asta ar trebui sa fie suficient.

Edit: Doamne, cum sa fie nefericit un copil singur?! Sau parintii cu un singur copil?! Noi nu ne gandeam ca macar mai PUTEM sa-l facem pe al doilea, iar cu Bogdan eram in culmea fericirii. Nu ne gandeam ca viata poate fi mai frumoasa decat era. Copiii, indiferent de numar, sunt o binecuvantare.
Gandacel si Bogdanel (14.11.2005)

filofteia

Trimise - 14/09/2006 : 11:59:45
--------------------------------------------------------------------------------

Cristina ce mult ma bucur ca ai scris!
Incepusem sa cred ca sunt eu anormala!

Cristina_C

Trimise - 14/09/2006 : 12:07:57
--------------------------------------------------------------------------------

Filofteia, suntem normale numai ca, la subiectul asta - in minoritate. Aici am vazut c-au scris mame care au deja 2 copii sau care vor neaparat macar 2.
Era pe undeva un subiect de genul "Clubul parintilor cu un singur copil", dar nu pot sa dau de el.

OlgaTarziu

Trimise - 14/09/2006 : 13:22:22
--------------------------------------------------------------------------------

Si noi avem unul si tot ce e posibil sa ramana doar el. Vreau si o fetita dar
-sotul e super speriat s-o luam de la capat deoarece de 15 luni de cand avem bb nu am mai dormit 3 ore legate
-din pct de vedere material ii pot asigura destul de multe copilului meu,
-cand ma gandesc ca va trebui sa platesc day care-ul 1500 in loc de 800 mai stau sa ma gandesc
-am fost super singuri, nu am avut o mama sau tata sa ne ajute macar din cand in cand cu bb
- sanatatea mea s-ar putea sa nu-mi mai permita un bb2

Normal ca undeva in sufletul meu mereu este si va fi o mica fetita. Poate intr-un an vom reusi sa o avem.

Olga

hermelina

Trimise - 14/09/2006 : 14:18:53
--------------------------------------------------------------------------------

Dragele mele prietene, va multumesc pt mesaje, si nu vreau sa ne suparam, pt ca intradevar copiii 1,2,3, etc indiferent de numarul lor, aduc fericire parintilor.Asa ca Doamne fereste, nu m-am gandit o cli[pa ca o mamica cu un singur BB e nefericita, fiecare are libertatea de alege cum isi croieste viata.Eu fac parte din mamicile c isi doresc BB2, dar nu are curajul sa ia hotararea- pana intr-o zi-, dar sunt si mamici, cum a fost mama mea care nu isi doresc decat un singur BB, si ea a fost si este fericita ca ma are si nu regreta numic. Asa ca hai sa mai discutam, ca ce frumos e sa vorbim de puii nostri dragi.
pentru voi dragele mele prietene

filofteia

Trimise - 14/09/2006 : 14:49:16
--------------------------------------------------------------------------------

Ce bine fetelor ca suntem mai multe! Chiar ma speriasem.

Hermelina... daca sotul tau isi doreste inca un copil nu scapi oricat de frica ti-ar fi tie....

olivetti

Trimise - 14/09/2006 : 16:25:41
--------------------------------------------------------------------------------

dragi mamici, mie imi este foarte greu sa ma decid in privinta lui bb2 doar pentru ca aylin - bb1 care are 3 ani este extrem de atasata de mine si de tasu si ori de cate ori luam un bb in brate se inmoaie si efectiv este innebunita de tristete.

nu mi-a venit sa vred prima oara cand am botezat un copilas si la biserica cand tineam bb-le in brate ea plangea de ti se rupea inima

si noi am decis ca ar fi cazul sa mai facem un bb2, dar eu sunt extrem de ingrijorata de cum il va percepe bb1.

pe ea cand o intrebi de fratior.... sigur ca vrea, doar sa nu-i ia jumatate din mami si din tati. asa a fost de cand am nascut-o. f cuminte f atasata de noi - chiar daca a sta de la sapt 1 cu bona caci eu m-am intors la birou. si acum este la fel. este cuminte cand o las cu oricine dar doar daca o incredintam noi.

nu stiu ce o sa fac
las timpu sa hotarasca

J G

Trimise - 14/09/2006 : 16:33:38
--------------------------------------------------------------------------------

Filofteia suntem multe, stai linistita... eu una nu mai vreau BB2 si nici macar pentru motivele de bun simt enumerate de fete inaintea mea (bani, sot, ceilalti copii) ci pur si simplu nu mai vreau sa trec prin cosmarul sarcina+ lauzie.
Sa nu ma intelegeti gresit, am o fetita minunata si e lumina ochilor mei dar gata, s-a oprit fabricutza! Am toata admiratia pentru doamnele care au 2 sau ma multi bebei si recunosc ca nu sunt in stare de asta...

hermelina

Trimise - 15/09/2006 : 11:12:12
--------------------------------------------------------------------------------

Oliv, sa sti ca si fetita mea e f f atasata de noi, de aceea atunci cand imi cere un fratior, ma intreb daca ea constientizeaza ce inseamna asta, ma refer la faptul ca atentia noastra va fi impartita intre ei si nu stiu daca asta ii va conveni.

nastasika

Trimise - 15/09/2006 : 12:52:35
--------------------------------------------------------------------------------

Esti exact in situatia mea. Si la mine diferenta dintre bebei este de 1,5 ani. Nu este usor si nu pot sa spun ca nu exista momente de disperare cand simt ca nu mai fac fata, dar este si minunat in acelasi timp, nu cred ca are prea mare logica ce-am zis dar o sa intelegi mai tarziu.
Cand eram insarcinata in 7 luni am angajat o bona pentru fetita pentru ca nu mai reuseam sa-i fac fata(trebuia sa alerg dupa ea pe-afara sa o duc in brate sa o car pe scri, chestii pe care nu mai puteam sa le fac din cauza sarcinii). Dupa 3 luni am renuntat la bona pentru ca fetita mea se simtea cumva indepartata de mine si bebe mic ( cand il alaptam, venea bona si-o lua din camera iar ea suferea cumplit). Asa ca am ramas doar eu care sa am grija de amandoi si sotul o data la 3 zile , cand mai e pe acasa.Dar cred ca a fost mult mai bine asa. Am implicat-o pe fetita in activitatile legate de bebe ( schimbat, hranit, jucat) si asa a fost si ea tare multumita.Il percepea pe bebe ca pe cea mai pretioasa papusica mica si delicata. Acum sunt parteneri de joaca si este minunat pentru amandoi. Se mai si cearta, se mai si bat, dar se si iubesc... daca i-ai vedea in momentele lor de tandreturi...Cat despre mine... nu e usor, totul e sa fi foarte organizat si astfel cred eu ca poti face fata. Mi-e mi se pare minunat sa ai 2 copii apropiati de varsta.Cred eu ca se creeaza o legatura mai stransa intre ei. Eu mi-am dorit dintotdeauna 2 copii si cred ca atunci cand iti doresti sa reusesti in ceva, o faci, fara sa te mai gandesti cat e de greu. Eu sunt fericita si ma simt implinita. Unele prietene imi plang de mila ca de 3 ani nu am m-ai iesit la un film sau, stiu eu nu am fost nicaieri plecata doar cu sotul meu.Insa eu nu simt nevoia s o fac, asa sunt eu, mai familista, si ma simt bine cand ies cu familia mea ( sotul si cei doi pitici) in parc, sau la o terasa chiar daca nu stam toata noaptea pe la chefuri. Dar repet asa suntem noi si suntem fericiti.

Roxali

Trimise - 15/09/2006 : 22:39:41
--------------------------------------------------------------------------------

Nici eu nu mai vroiam,am patimit cu sarcina,la nastere, dupa ca nu reusesc(munca imi manaca timpu)sa am mai mult timp de el si toate belele casei in seama mamei.Eram asa convinsa ca am dat si toate lucrurile, carut,patut etc altora, dar m-am gandt si am vazut(in fapte concrete)ca v-a ramane singur, ca si mine,fara o legatura de sange apropiata...mai aproape de un frate sau o sora cei.
Mama saraca a vazut ca m-a chinuit cu bone,gradi saptamanala etc nu a mai continuat.
In fine, fiecare stie mai bine cum isi randuieste viata.

GeorgetaR

Trimise - 19/09/2006 : 15:08:31
--------------------------------------------------------------------------------

Am si eu un bb2 pe drum, in vreo doua saptamani se naste. Ne-am dorit intotdeauna doi copii, dar ne-a luat pe neasteptate rau a doua sarcina. Tocmai ne apucasem de construit casa, stateam in timpul asta cu chirie fiindca vandusem deja apartamentul, Andrei avea aprox. 1 an si era (si e inca)foarte atasat de mine, inca il alaptam (si l-am alaptat pana saptamana trecuta), mi-era groaza ca n-o sa-l mai pot tine in brate (si il mai tin inca desi are 15 kg)si, colac peste pupaza, mi-era frica sa nu-mi pierd serviciul din cauza sarcinii (sefa mea e total impotriva lipsei de la serviciu pe motiv de copil sau sarcina, prima data am lucrat pana in ultima zi si dupa patru luni m-am intors la munca, acum va fi la fel).
Dar, cu toate astea, nu concepeam un avort, mai ales ca prima data m-am chinuit ani buni pana am ramas insarcinata si deja am 31 ani.
Asa ca, incet, incet, toate s-au rezolvat cumva, am ajuns pana aici cu bine. Acum singurul lucru de care mi-e frica este reactia lui Andrei cand il va vedea efectiv pe bb si va constientiza faptul ca o parte din timpul meu ii va reveni lui. Dar, cu ajutorul lui DD, vom trece si de asta si eu cred ca va fi bine.

hermelina

Trimise - 20/09/2006 : 11:15:52
--------------------------------------------------------------------------------

Felicitari Georgeta si nastere usoara. Sa ai un BB 2 frumos si sanatos

crissandrada

Trimise - 20/09/2006 : 12:38:58
--------------------------------------------------------------------------------

Eu fac parte din categoria celor care au un singur copil si momentan le este bine asa. Nu imi mai doresc inca un copil. Eu am o sora dar nu cred ca eram mai putin fericita daca nu era. Sotul meu este singur la parinti si el mai vrea un copil. De la un timp incoace mai tot timpul imi spune. Mai nou mi-a spus ca nu vrea sa ma faca sa mai fac un copil ci sa imi doresc sa mai fac un copil. In acest caz pot sa stau linistita ca ii va trebui mult timp sa reuseasca.
Nu cred ca pentru un copil e mai important un frate sau o sora decat educatia lui (lectii de innot, pian, lb. straine, etc.). Eu mi-as fi dorit sa fac dar am auzit placa "nu ne permitem, mai este si sora ta". Sotul meu a facut tir(acum ii prinde bine l;a servici, la trageri - este cadru militar), a facut karate (acum este singurul din tara de la pompieri care este antrenor de arte martiale), a facut pian, clarinet, fotbal (acum in tipul liber - cam putin cei drept- nu se plictiseste), etc.
Cand Andrada avea 8 luni am ramas insarcinata, dar am renuntat la sarcina. Nu aveam pe nimeni care sa ma ajute si eu ma descurcam destul de greu cu unul, dar cu doi....?
Deci in concluzie : contra BB2,BB3,.... etc.

mamimo

Trimise - 20/09/2006 : 16:31:25
--------------------------------------------------------------------------------

Eu sunt clar pentru bb2!!!
Desi mi-au trebuit aproape 6 ani sa ma hotarasc...
Principalul motiv al indoielilor mele era Radu,primul copil.Simteam ca sunt incapabila sa impart dragostea pentru el cu un alt copil.Insa cand el,pe la 3 ani,ne-a marturisit ca cea mai mare dorinta a lui este sa mai aiba un frate sau o sora am inceput sa ne mai gandim.Pe la 4 ani aceasta dorinta a devenit si mai mare,cauta mitetelul adresa berzei pe internet...I-am explicat ce va insemna un bb mic evidentiind mai ales aspectele negative:ca o sa planga,ca o sa stea mai mult in bratele nostru,ca o sa-i strice jucariile,etc.La fiecare argument a avut un contraargument mai puternic:ca se va scula el noaptea sa-l hraneasca,ca-l va inveli si-l va tine in brate ca sa nu mai planga,ca e normal sa stea mai mult in brate(doar e mai mic,nu?...si pana la urma va creste),ca-i va da toate jucariile si ca nu se va supara daca i le va strica,doar e mic si nu le strica intentionat...
Cand copilul tau isi doreste ceva atat de mult iar tu il iubesti asa de tare,incerci sa-l faci fericit.
Si cand noi ne-am hotarat ca ar cam fi cazul,daca vrem bb2,el era deja acolo.Dumnezeu stie intotdeauna de ce.
Radu si-a tinut promisiunile,este un frate model,care se implica in viata celui mic uneori mai mult decat am vrea.
Amandoi sunt minuni,iar dragostea mea s-a multiplicat nu s-a impartit.
Uitandu-ma la Luca,minunandu-ma de acest ingeras,nu pot sa nu-i multumesc si lui Raducu pentru staruinta.
Daca bb2 nu ar fi existat,as fi fost cu siguranta neimplinita,poate fara a sti exact de ce.
Nimic nu se compara cu sentimentul pe care il am atunci cand ii privesc jucandu-se,imbratisandu-se,cautandu-se dimineata unul pe celalalt si bucurandu-se de fiecare data cand se gasesc....
Si daca nu ar fi existat problemele medicale cu siguranta acum erau trei...

hermelina

Trimise - 21/09/2006 : 12:01:57
--------------------------------------------------------------------------------

Cristina iti inteleg pozitia pe care o adopti, pt ca si eu imi doresc pt fetita mea sa aiba parte de multe lucruri frumoase, dar cand am citit ce a scris Mona si nun numai am simtit ca ei sunt cu adevarat fericiti cu cei 2 BB. Poate ca fiecare trebuie sa faca asa cum simte- bine, rau vom vede ce va fi.
Va pup dragele mele.

filofteia

Trimise - 21/09/2006 : 13:59:59
--------------------------------------------------------------------------------

Dupa cum vezi hermelina, depinde de fiecare om in parte...

Doamne cat o inteleg pe Crissandra... cat mi-as fi dorit sa merg si eu intr-o excursie sau tabara... cat mi-as fi dorit macar un colt al meu nu o camera... si cat de putin am primit de la existenta surorii... asa ca am ales pentru fiul meu sa fie singur, mai ales ca el nu-si doreste un frate sau sora. Nici macar cu varul de 3 ani cu care se vede mai mereu nu se intelege. Este foarte OK cu restul copiilor, dar nu cu varul, pentru ca este mic si i-a incalcat teritoriul.

Recunosc insa ca m-a emotionat si povestea lui mamimo, dar asta nu inseamna ca imi schimba optiunea, eu nu sunt asa si mai am si un copil si un sot multumiti cu cea ce au.

Din cate vad eu tu vrei asa ca nu mai sta pe ganduri ca va veti descurca voi... desi nu ne-ai spus daca sotul tau vrea.

hermelina

Trimise - 22/09/2006 : 09:37:22
--------------------------------------------------------------------------------

Filofteia e adev ca eu vreau BB2, dar sotul nu este nici pro nici contra, si tare mi-as dori sa imi spuna ca isi doreste, dar el se teme ca nu vom mai avea suficient timp pt noi, pt fetita, pt concedii, etc. Imi doresc cas BB 2 sa fie dorit de amandoi in aceeasi masura.

tinatache

Trimise - 29/09/2006 : 13:03:18
--------------------------------------------------------------------------------

trebuie sa fac o precizare, ca ma mananca de ceva vreme. Am mai citit si aici si pe alta subiecte remaci de genul "nu fac bb2 pt ca am 1 s sunt fericita asa cum sunt". Voiam doar sa spun ca parintii de mai mult de 1 copil nu fac x copii doar pt ca nu-s fericiti cu 1 :)

Cristina_C

Trimise - 29/09/2006 : 15:00:24
--------------------------------------------------------------------------------

Sunt mame care nu concep sa ramana numai cu un copil, vor neaparat sa faca 2,3... Argumentele pro sunt bine cunoscute, au fost expuse in repetate randuri (relatia dintre frati, etc). Sigur ca asta nu inseamna ca nu se bucura dupa fiecare copil in parte. Dar "planul de familie" este indeplinit atunci cand se ajunge la numarul dorit de copii. Si tot pe forum am intalnit mamici pe care bb2 le-a luat pe nepregatite, pe neasteptate pentru ca, daca era dupa ele, l-ar fi "programat" mai tarziu sau poate deloc.
Ideea era cumva ca mamele de copii unici se gandesc numai la fericirea lor (de a nu avea prea multa bataie de cap) si nu a copilului care, zic unii, sufera de singuratate, e trist, va deveni cu timpul egoist (?!)- ceea ce personal nu cred- pe cand celelalte pun pe primul plan fericirea copilului si fac ce-i mai bine pentru el, adica ii ofera un frate sau o sora?

Inca o data o spun, copii unici nu-s de compatimit si nici parintii lor nu-s de condamnat de catre cei care au ales sa aiba mai multi copii. Este doar o alegere diferita.

fica

Trimise - 29/09/2006 : 23:36:25
--------------------------------------------------------------------------------

dragelor mie una un bb imi ajunge. imi e groaza de a o lua de la capat. de abia ne descurcam asa.

Otiliav

Trimise - 30/09/2006 : 04:18:03
--------------------------------------------------------------------------------

Hermelina, ma asteptam deja sa fii gravidutza cu Stefan, poate asa prind si alte mamici curaj si te urmeaza la odisee.

Ei da v-ati prins, eu vreau 3 copilasi, sper sa mi se indeplineasca visul, la mine bb3 depinde de sarcina cu bb2 pentru ca sunt izoimunizata Rh, dar si asa am sperante, chit ca ultima varianta ar fi mama purtatoare .

Argumentele mele ar fi:

1) Am fost singura la parintzi pana la 5 ani, perioada in care am plans dupa un frate. Am avut 2 frati, pe rand, in aceasta perioada, copii nascuti la termen, perfecti dar care in urma a doua accidente stupide au murit. La inmormantarea celui de-al doilea, plangeam ca de ce pun pamant pe bebele meu, preotul nu a mai rezistat si a plecat. Va dati seama prin ce depresii au trecut parintzii mei. Totusi au luat-o de la capat si am un frate cu care ma inteleg minunat, chiar daca este o diferenta maricica intre noi nu imi concep viatza fara el. Nu va spun ca mult timp am sperat si la o sora (nu stiam ca mama nu mai poate), la fiecare sfarsit de an le ceream socoteala parintzilor mei de ce eu nu am sora desi invat cel mai bine in clasa, iar restul colegilor mei se bucura de fratzi "noi".

2)Am avut norocul sa imi gasesc perechea, deci am posibilitatea de a-l face. Cand m-a cerut sotul de nevasta i-am spus ca eu vreau 3 copii, si cum el vroia 1, am negociat 2 fara drept de replica. Acum este atat de incantat de Ana, ca mi-a vorbit despre "mijlociu", deci sunt impacata la capitolul "dorinta sotului", mai ales ca a venit de la el si fara sa-l provoc.

3) Cred ca a aprecia cum este cu bb2, este ca si cu ciocolata, extragi alta ciocolata din tombola si te gandesti ce gust va avea. Stim noi cum va fi bb2, cum se va intelege cu fratele sau cu parintzii? De aceea ma gandesc ca va fi copilul meu si pornesc de la premiza ca o sa-l iubesc oricum va fi si orice va face.

4) Mi se pare stupid sa spui ca nu faci bb2 ca nu ai bani de lectii de innot, engleza, tenis. (Eu am mers la meditatzii la matematica, materie care mi-a si placut si am mai facut cateva ore de germana, vreo 10. Engleza am invatat-o in scoala, si vreo 5 ore la Clubul copiilor cu un cuplu de englezi venitzi in vizita. Am dat engleza la Bac, admitere facultate si m-am descurcat. Innot nu invetzi ani la rand, deci nu este nevoie de multi bani. Sotul meu a invatat la Dinamo, fara sa plateasca. Si parintzii mei isi permiteau sa ne trimita la diverse, dar nu ceream. Si am fost fericiti sa jucam badminton in curte cu fratele, sau cu vecinii, fratele a invatat sa inoate "la garla", iar in tabere am mers de cate ori aflam de ceva, dar au fost si ani cand nu s-au organizat sau nu am aflat din timp. Normal ca un copil singur nu are partener pentru diverse activitatzi si parintzii compenseaza prin faptul ca-l trimit la cursuri de dans, engleza, pictura sau mai stiu eu ce altceva, ca doar nu-i ok sa stea fiecare dupa-amiaza izolat in casa.) Pornesc de la premiza ca sunt bani de mancare si de haine. Ideea este ca daca as fi in situatia ca mama mea sa-mi spuna ca nu am frate ca a vrut sa ma dea la engleza, innot, etc., mi s-ar parea o aberatie, sau as banui ca nu-i intreaga la minte. Pai ce copil cere cursuri de engleza, el cere frate in ideea unui partener de joaca dar si sa nu mai fie singurul copil in casa, deci nu numai ca nu a indeplinit dorintza mea de copil dar m-a mai si stresat cu diverse.
Ideea este ca un adult munceste, castiga bani si isi cumpara singur casa, masina, se bucura de ele mai mult decat daca le-ar primi gratis de la parintzi si si-ar indeplini si anumite dorinte din copilarie. Insa daca si-a dorit un frate si nu l-a avut, nu se mai poate face nimic, este capitol inchis. Din pacate doar parintzii ii pot oferi copilului un frate , ce bine ar fi daca copilul ar putea alege.

Iar afirmatzii de genul "am un copil si sunt fericita asa" imi suna a "am 4 clase si imi este tare bine, ce sa ma mai stresez cu scoala mai bine ma marit", normal ca-i bine, de ce n-ar fi? Mie insa atat nu-mi place cum este formulata. Corect mi s-ar parea "Nu fac bb2 ca nu am sot, casa, bani, timp si pentru ca nu sunt in stare sa-l cresc, nu mai am loc in suflet si pentru al doilea". Ce-i rusinos in asta, in a recunoaste ca nu poti mai mult de atat, ca doar nu dam socoteala celor care intreaba.

Fiecare insa trebuie sa fim impacate cu alegerea facuta, pentru ca dupa cate observ sunt multe mamici care stau multi ani in dubii si ezita. Fiecare isi cunoaste situatzia si la o varsta cam trebuie sa-ti faci planul de bataie in viatza, dar sa mai lasam si putzin loc de surprize .

hermelina

Trimise - 30/09/2006 : 07:46:22
--------------------------------------------------------------------------------

Otilia ai scri atat de frumos, incat m-am simtit rusinata de lasitatea de care dau dovada.Imi doresc enorm BB2, dar nu am curaj sa o iau de la cap- asta da lasitate. Dar sa sti ca matratez"de lasitate" si o sa scriu in curand vestea cea mare.
Cred ca un factor e si faptul ca eu am fost copil unic la parinti, si nu prea stiu cum e cu frati/

Cristina_C

Trimise - 30/09/2006 : 10:17:16
--------------------------------------------------------------------------------

Fals in ceea ce ma priveste. Am de toate din cele enumerate si totusi raspunsul meu este: nu vreau sa mai am un copil pentru ca sunt fericita asa si copilul pe care il am este si el fericit. Chiar foarte fericit.
Familile cu 1 copil sunt la fel de "normale" ca si cele cu mai mult de 1.

Cat despre
Din pacate doar parintzii ii pot oferi copilului un frate , ce bine ar fi daca copilul ar putea alege.
Copilul isi poate influenta parintii in sensul asta. Presupun ca exista parinti pe care copii unici ii implora sa le mai faca un frate sau o sora si ei le indeplinesc dorinta daca se poate. Nici eu nu cred c-as rezista daca mi-as vedea copilul tanjind dupa asa ceva.

Otiliav

Trimise - 30/09/2006 : 15:39:11
--------------------------------------------------------------------------------

Sa nu credeti ca vreau sa influentez pe cineva. Eu doar vroiam sa spun ca sunt motive pentru care facem la fel cum sunt motive pentru care nu facem. Poate sunt eu mai tipicare si am lista in minte. Si una este sa facem si alta sa dorim sa facem. Eu sunt inca la etapa, vreau sa fac, acum degeaba as vrea sa trec la actiune ca sunt departe de sot pana in decembrie.

Fals in ceea ce ma priveste. Am de toate din cele enumerate si totusi raspunsul meu este: nu vreau sa mai am un copil pentru ca sunt fericita asa si copilul pe care il am este si el fericit. Chiar foarte fericit.
Familile cu 1 copil sunt la fel de "normale" ca si cele cu mai mult de 1.
--------------------------------------------------------------------------------

Nu cred ca este fals, eu doar am enumerat cateva motive pentru a nu face. Eu cred ca motive pentru a nu-l face sigur exista, uneori este de ajuns sa nu ai disponibilitatea emotionala pentru un alt copil. Poate nu ai ajutor in a-l creste, te temi de a face diferenta intre ei sau cum va fi relatia lor, sau ca poate nu va fi la fel de frumos/destept ca primul si veti fi dezamagitzi. Su eu sunt fericita asa cum sunt acum, si Ana si mai fericita, dar asta nu inseamna ca daca vine bb2 se evapora fericirea mea de acum. O inteleg ca pe alta etapa in viatza. Poate este undeva si curiozitatea, stiu cum este cu 1 copil si vreau sa vad cum este cu 2. Uneori o vad ca pe o provocare de a fi mai bun ca parinte, mai organizat ca sa fac fatza. Pur si simplu refuz sa imi impun limite, daca se poate bine daca nu asta este.

Si parintzii isi pot influenta copii in acest sens. Am cunoscut parintzi care le tot repetau ca nu-i bine cu fratzi, ca se vor bate si pe haine si pe mancare. Ii inteleg ca proveneau din familii unde au avut de suferit ca parintzii nu le-au putut oferi cate au visat ei. Acum mai depinde si de visele copiilor, ca sunt si unii frustrati ca nu i-au trimis parintzii la Disneyland Paris sau ca nu le-au luat masina cand au terminat liceul .

Si eu am multe temeri dar sper sa gasesc calea cea buna.
Iar in viatza cum ne asternem asa dormim, dar ne mai da si destinul peste nas.

Kittie

Trimise - 30/09/2006 : 16:48:59
--------------------------------------------------------------------------------

Mi-am dorit (si mi doresc inca) multi copilasi (ai mei) cu care sa mi umplu casa si viata. Am crescut singura la parinti, am suferit din cauza asta dar nu pot spune ca m-a marcat adanc. Sigur, mi-as fi dorit un frate sau o sora, dar...... nu se poate, nu se poate. M-am resemnat. Cand a venit vremea sa decid in privinta familiei mele, am decis sa ma mobilizez pt una numeroasa! Asa am gandit eu ca sunt 'planurile familiei' mele. Oricum, zis si facut ! Dupa primul baietel, iata-ma insarcinata cu al doilea.. din cauza unor restrictii medicale nu mai puteam lua pe cel mare in brate, nu mai puteam face efort. Rezultatul? un copil gelos, foarte constient de ce anume cauzeaza schimbarea asta : burta crescanda alu mami! Si da-i in ea! in afara de faptul ca nu mai venea la mine dupa nici o saptamana de ne-luat in brate, a pornit actiuni violente impotriva copilasilor din parc sau a burtii mele... am remediat cat de cat atitudinea prin nesocotirea sfaturilor medicale si reluarea luatului in brate etc. Am trait cu frica-n san pan-am venit cu cel mic (al doilea) acasa de la maternitate .. Paradoxal, baiatul cel mare l-a mangaiat si se uita la el foarte fericit, zambind pana la urechi, dupa care mi zambeste si mie! Sunt sigura ca vor fi conflicte intre ei, e firesc.. dar tot la fel sunt de convinsa ca se vor iubi si se vor intelege minunat!
In timpul sarcinii si 'reactiilor' baiatului la burtica mea, mi-am pus serios intrebarea daca dorinta mea de a avea multi copii este inteleapta si totodata vine in intampinarea dorintelor copilului deja in dotare.. Pentru ca el nu poate alege, nu poate decide, am ramas cu o oarecare strangere de inima c-am luat noi hotararea si pentru el.
Dar, pana la urma decizia a fost luata, actiunile au urmat, nu putem da timpul inapoi (si nici n-as vrea, sincer), asa ca ne uitam in viitor catre al treilea.. poate si mai multi
Fiti sincere cu voi, ganditi-va ca este un efort si fizic si psihic si un risc pe care-l asumati pentru mai multe persoane! Vi se pare poate bombastica exprimarea, insa responsabilitatea unei familii numeroase este enorma...

Theiuta

Trimise - 30/09/2006 : 18:30:42
--------------------------------------------------------------------------------

Si eu am aceste dubii pe care le are Hermelina, precum si alte fete care au un copilas si mai vot unul.

La mine situatia sta asa: la Nicolas m-a ajutat si ma ajuta mama mea si sotul.Pentru al doilea, sotul mi-a zis ca este posibil ca, din cauza treburilor lui profesionale, sa petreaca cava mai putin timp cu noi si, deci sa nu ma mai poata ajuta asa ca la primul.
Pe mama nu as mai vrea sa o bag pentru ca s-a sacrificat sa doarma cu Nicolas cele mai multe zile pe saptamina si pe fondul unor suferinte reumatismale care s-au acutizat in ultimii 2 ani, pare foarte obosita uneori, desi nu are decit 64 de ani.

Iar eu fetelor...ma credeti daca va zic ca nu cred ca am energia sa cresc doi?Sincer, am un fel de a fi asa timpit, incit ma stresez pentru orice schimbare, ma agit sa iasa totul bine, cu un imens consum nervos...ce mai! Cind sint odihnita, merge treaba ca pe roate, dar cind sint obosita, daca nu dorm e jale.2 copii...duble respnsabilitati.

Si cu toate astea gindul ca ii fac copilulul meu un maaaaare deserviciu nemaifacindu-i un fratior ma angoaseaza rau de tot.

A, am si 35 ani impliniti.

Otiliav

Trimise - 30/09/2006 : 19:30:26
--------------------------------------------------------------------------------

De responsabilitate imi este si mie teama si de cum imi voi imparti timpul astfel incat sa nu fie sotul sau copilul cel mare neglijat. Eu cand zic 3 zic asa pentru ca nu ma vad capabila sa duc mai mult. Dar daca D-zeu imi da, o sa fac posibilul sa duc. Poate cand primul creste si te descurci altfel cu el, nu o sa mai fii speriata. La 6 luni de la nastere ma gandeam la o diferenta de 5 ani, acum ca a mai crescut Ana imi pare ok si o diverenta de 3 ani si ceva. Pana atunci trag cu ochiul la mamicile de 3 copii si mai mult aici pe DC , sa fur idei.

Liliann

Trimise - 30/09/2006 : 19:39:28
--------------------------------------------------------------------------------

Hai ca urmaresc subiectul asta de cand a aparut si trebuie sa-mi spun si eu parerea.
Eu am un baiat de 1,3 ani si bb2 in burta de 12 sapt. Cand am luat decizia pt bb2 am avut in vedere ca daca nu=l fac acum cand sunt deja in priza cu bb1 (biberoane, trezit noaptea-rar, ce-i drept) nu-l mai fac niciodata. De ce? Pt ca apare comoditatea, deja bb1 e mare, mananca singur, se imbraca singur, dormim linistiti etc. si atunci de ce sa ma mai complic?cel putin asa as fi judecat eu, ca ma cunosc.
Si taaaare rau mi-ar fi parut sa nu aiba un frate/sora.
Eu cel mai aproape ma simt de sora mea si nici nu concep sa nu o am, asa ca daca mie mi-e bine asa, de ce sa-i refuz copilului meu lucrul asta?!
Plus ca eu de felul meu sunt asa: mor odata si dupa aia scap, traducand ma chinui fo 2 ani si dupa aia copilasii sunt marisori, se joaac impreuna, merg in parc impreuna, fac temele impreuna, merg la disco impreuna..

Cristina_C

Trimise - 30/09/2006 : 21:59:09
--------------------------------------------------------------------------------

Otiliav, am spus "fals in ceea ce ma priveste". Eu nu generalizez.
In rest imi mentin in totalitate parerile.

filofteia

Trimise - 02/10/2006 : 08:21:06
--------------------------------------------------------------------------------

Otiliav... eu vreau doar sa-ti spun sa fi mai atenta la exprimari pentru ca citind mesajele tale eu una m-am simtit jignita...

Daca ai citi ce s-a scris in urma ai vedea ca nici una din mamele care s-au hotarat pentru un singur copil nu le-au jignit pe cele care doresc mai multi. Este optiunea fiecaruia, indiferent de argumente...

Eu am o sora si am suferit ca ai mei nu si-au putut permite mai nimic pentru noi... iar relatia cu sora mea a fost mereu atat de proasta (nu suntem certate si nici nu am fost, doar diferite) incat nu a compensat lipsurile celelalte.

Copilul meu nu-si doreste un frate si sa stii ca este printre putinii de varsta lui (chiar daca au frati) care imparte cu ceilalti. Eu sunt mai calma si mai linistita cu un copil si ii pot oferi o stabilitate emotionala mai mare. Iar pentru mine lectiile de pian, canto , inot sunt esentiale... Adi face canto de un an si deja mi se pare un efort financiar ... pentru ca una este sa faci de amorul artei, alta daca vrei rezultate...

--------------------------------------------------------------------------------

GeorgetaR

Trimise - 02/10/2006 : 15:15:15
--------------------------------------------------------------------------------

Numarul de copii pe care-i face fiecare este o chestiune strict personala si motivele pentru aceasta alegere la fel. Si poate ca un motiv care pentru mine e perfect valabil este pentru altcineva pueril.
Eu, spre exemplu, mi-am dorit intotdeauna 2 copii. Pe primul il am, bb2 e pe drum, iese si el acus, acus. Imi plac foarte mult copiii. Asta nu inseamna ca imi doresc mai multi. Eu cred ca 2 este numarul optim pentru mine, pentru noi. Nici macar nu as putea sa va spun de ce. Intotdeauna la intrebarea "Cati copii vrei?" am raspuns fara dubii "2". De ce nu doar unul, pentru asta am argumente, dar de ce nu 3, asta nu mai stiu exact sa spun daca ma iei repede.
Ideea e ca fiecare din noi e cumva "programata" psihic pt. un anume numar de copii si pur si simplu nu-si doreste altceva.Si abea cand a ajuns la numarul respectiv se simte fericita si implinita. Iar celelalte argumente conteaza mai putin.

Otiliav

Trimise - 02/10/2006 : 18:34:36
--------------------------------------------------------------------------------

Filofteia, am incercat sa vorbesc la modul general si sa nu atac pe nimeni. N-am vrut sa spun ca activitatzile scolare nu necesita efort financiar ci doar ca eu cred ca 3 sunt suficiente, nu trebuie sa fie neaparat cele enumerate in mesajul precedent. De fapt am preluat ideile unei colege englezoaice care are 3 fetite si imi spunea ca fetele mai mari de 4 respectiv 7 ani merg la maxim 3 activitati in cursul saptamanii, pentru ca vrea sa petreaca si dupa amiezi impreuna cu ele si we. Si argumentul principal a fost ca nu se concentreaza suficient daca sunt mai mult de 3. Ele acum merg la innot, tenis , balet. Eu zic ca important este sa fie 1 activitate fizica si una artistica. Uite ca la canto nu ma gandeam, este ceva mai deosebit si probabil si costa ceva mai mult. Facem pace ?

marimar

Trimise - 03/10/2006 : 12:04:51
--------------------------------------------------------------------------------

Parerea mea personala e ca un copil are nevoie de un fratior sau o surioara si ca NU EXISTA cadou/ dar mai de pret pentru un copil ! Iar din cite am mai citit despre dilema 1-2 sau mai multi copii am inteles ca un copil e prea putin iar daca parintii au dubii, sa se gindeasca mai ales la binele copilului. Unii copii isi exprima clar dorinta de a avea un fratior sau o surioara altii nu ( tin minte ca si eu mi-as fi dorit foarte mult si speram mereu , in tacere, sa se intimple minunea care, din pacate nu s-a intimplat iar acum ca ai mei s-au dus sufar enorm ca nu am un frate sau o sora...)

hermelina

Trimise - 03/10/2006 : 12:12:29
--------------------------------------------------------------------------------

Ai dreptate Marimar, ar trebui s ne gandim mai intai la binele copilului , dar desi acum cere un fratior, ma tem ca mai tarziu sa nu se plictiseasca de el avand in vedere diferenta de varsta de cel putin 5 ani

marimar

Trimise - 03/10/2006 : 12:26:57
--------------------------------------------------------------------------------

hermelina
asta sa fie cea mai mare problema pentru ca.............. e de fapt inexistenta !!! Intre copiii mei sint aproape 5 ani diferenta si e minunat ! Se joaca, se hirjonesc, se supara si se pupa unul pe altul, sint asa de draguti.

Nu cred sa existe copil care sa-si doreasca altceva mai mult pe lume decit un tovaras de joaca si un partener in viata, oricit s-ar certa si s-ar supara (chiar daca la furie ar putea spune ca nu mai vrea bebe, sa-l duci inapoi de unde a venit ,dupa ce furtuna a trecut, tot ei sint cei mai fericiti ca se au unul pe altul...)

marimar

Trimise - 03/10/2006 : 12:35:56
--------------------------------------------------------------------------------

Nu ai de ce sa te temi, un fratior/surioara nu e o papusa sau o jucarie si nu se poate plictisi de el/ea ! O sa fie linga ea intotdeauna, la bine si la rau, se vor juca, se vor certa dar se vor avea mereu in viata unul pe altul ca sprijin !

nelia

Trimise - 05/10/2006 : 09:00:11
--------------------------------------------------------------------------------

Acum am gasit subiectul, plimbindu-ma pe DC. Ceea ce pot eu sa spun ca cel mai bun lucru pe care l-am facut eu in viata mea, sotul intr-a lui si impreuna intr-a noastra a fost sa dam nastere unui copil. Si al doilea lucru bun pe care l-am facut, la fel de bun ca primul a fost sa mai dam nastere inca unui copil. Si cel de-al treilea lucru bun pe care am putea sa-l facem sau ar trebui sa-l facem sau chiar daca nu-l facem tot va ramine cel de-al treilea lucru bun este sa mai dam nastere la inca un copil (daca ar semana cu tati in partea de jos, ca ceilalti doi seamna cu mami , ar fi cu atit mai bun)!

Am vazut ca ati discutat si de problemele fratelui mai mare. E un sindrom chiar, care asa se si numeste. Sfatul pe care vi-l pot da din experienta noastra este: vorbiti copiilor mai mari de la inceput despre ce aveti de gind sa faceti. Testati-l, ajutati-l sa inteleaga avantajele, chiar si dezavantajele, fiti sinceri, luati-l partas la tot ce se intimpla in familia voastra. Cele mai multe probleme apar tocmai din aceasta frustrare (de cele mai multe ori inconstienta, mai ales daca fratele mai mare e mic), senzatia ca e lasat pe dinafara. Nu e usor, noi am avut o jumatate de an de crize si plinsete... Desi Agata a iubit-o inca din burtica pe surioara ei si este o sora mai mare extraordinara. Facea crize si dupa aceea o auzeam cum intra la bebe in camera si ii cerea scuze ca a deranjat-o... dar a enervat-o mami atit de tare, sau tati, de nu s-a putut abtine. Na! Ca sa vezi! Si mor de dragul lor cind le vad impreuna. Le puteti vedea si voi mai jos, in albumele de la semnatura.

hermelina

Trimise - 05/10/2006 : 12:47:04
--------------------------------------------------------------------------------

Nelia te admir , sa iti traiasca cele 2 comori

monalac

Trimise - 05/10/2006 : 23:33:25
--------------------------------------------------------------------------------

fara sa stau pe ganduri as raspunde ca pt a avea 2 copii, ,exista numai argumente pro.eu am facut 300 de injectii pe tp sarcinii,2 imprumuturi la banca,pt a mi plati tratamentul,am stat numai in pat si prin spital,dar abia astept sa se faca crisul meu putin mai mare sa mai fac un copil.acum ar fi f greu pt ca ar tb sa stau in pat si nu ma ajuta nimeni cu cresterea baietelului.dac copiii sunt o minune,un dar divin....

ruxandra_sb

Trimise - 06/10/2006 : 11:56:53
--------------------------------------------------------------------------------

Ca bine le-ai zis.

Dintotdeauna am zis c-o sa fac 2 repede, unul dupa altul.
Dar dupa ce s-a nascut Matei, cam un an, am zis ca mie nu-mi mai trebuie. Apoi incet, incet s-a strecurat dorinta/instinctul/visul a inca unui bb. Si acum mai avem putin si o sa facem cunostiinta.

Chiar daca sunt 5 ani diferenta, eu stiu c-o sa fie bine.

Ah, si la alte motivele pt bb2,3,4... in afara de instinctul si de dorinta fizica de-a simti inca o data un viermisor neajutorat in brate..
Am avut un frate care a murit. Ai mei ar fi luat-o sigur razna daca n-as fi fost eu.
Si nici nu vreau sa ma gandesc sa-l las pe Matei singur pe lume, dupa ce noi, parintii, n-om mai fi. Nu stiu, poate de aceea, familiile cu un singur copil mi se par un picutz triste.
E ca si cum ti-ai pune toate oualele de aur intr-un singur cos.

Imi pare rau, nu vreau sa supar pe nimeni.

emasto06

Trimise - 06/10/2006 : 13:09:11
--------------------------------------------------------------------------------

Salutare la toata lumea,

Eu sunt mamica de 2 copii frumosi si destepti.
Ce vreau sa spun: sa ai 2 -3 copii mi se pare ideal si...suficient. Pentru majoritatea situatiilor (avand in vedere programul zilnic al celor doi parinti care pleaca dimineata de acasa si mai ajung seara pe la 7-8).
De ce? Eu nu cred ca parintii trebuie doar sa-i aduca pe lume, sa le ofere o situatie materiala suficienta si....sa strige catalogul seara la culcare. Eu cred ca parintii trebuie sa aiba acel timp liber pentru fiecare copil in parte pe care sa-l petreaca impreuna. Pentru fiecare in parte, repet, nu ca la scoala, pentru toti la gramada.
Si-atunci, de unde atata timp liber???? Unde mai ramane o bucatica infima de timp pentru propria persoana???
Sunt sentimente, senzatii, nevoi, sfaturi, reguli destule ...dar fiecare caz trebuie luat in particular. Daca ai ce le da de mancare, daca ai timp suficient ptr ei (nu-i abandonezi de la 1 an intr-o cresa de dimineata pana seara), atunci este super bine sa ai multi copii. Iti fac viata frumoasa. Altfel te limitezi la mai putini, 1,2.... Asta este clar in mintea mea.

Cu drag,
Ema

Cristina_C

Trimise - 06/10/2006 : 13:36:06
--------------------------------------------------------------------------------

Mie familiile cu un singur copil nu mi se par deloc triste. Si spun asta nu pentru ca suntem noi o astfel de familie. Nici daca as avea mai multi copii n-as gandi asa despre cei care au doar unul. Dar - fiecare cu parerea lui.

Ei, bine, refuz sa ma gandesc ca al meu unic copil o sa moara inaintea mea. Asta ar trebui sa fie ultimul argument pro bb2, suna de parca ai vrea sa ai unul de rezerva ca sa n-o iei razna dupa ce celalalt moare. Parintii care au doi copii si-si pierd unul trebuie sa gaseasca puterea sa mearga mai departe de dragul copilului ramas. Mie si lucrul asta mi se pare ingrozitor de greu. Sunt convinsa ca orice mama, la pierderea unui copil - indiferent cati are - si-ar dori sa fi murit odata cu el. Ca sa nu mai vorbim de copilul ramas care sufera dupa pierdera fratelui lui.
In fine, nu imi place deloc sa scriu despre moarte, cu atat mai mult in contextul asta.
Chiar trebuia sa ajungem la extrema asta?!

polixenia

Trimise - 14/10/2006 : 13:33:11
--------------------------------------------------------------------------------

salut !
Am 34 ani ,o fetita de aproape 6 ani!
Credeti ca este cam tarziu sa fac pe BB2 ?
Isi doreste foarte mult un fratior sau o surioara !
o zi buna

claujro

Trimise - 14/10/2006 : 15:27:44
--------------------------------------------------------------------------------

polixenia, FA-L si pe bb 2!

roxanaz spune:

Al doilea copil
alexxia
Ma adresez in special mamicilor si taticilor care au doi copii ( sau mai multi ). Cum a reactionat primul nascut la aparitia celui de-al doilea. Cu ce v-ati confruntat si cum ati depasit problemele ?
Eu am o fetita si sunt gravida si tare as vrea sa stiu la ce sa ma astept.
Multumesc

Rufus
Teodora (milocia, 8 ani) a avut, chiar la inceput, o iesire la adresa mezinei. Nu majora. Dupa scurt timp, a devenit "jucaria "preferata a bebelusei.
Ioana, sora cea mare (12) nu a avut, aparent, probleme. Este insa mai interiorizata.
Sunt sigur ca amandoua au o mica jena. In ciuda explicatiilor noastre. Ma caznesc sa nu uit ca si ele au nevoie de atentie.

bmagdaro
Mai intai, cel mare m-a intrebat pe la 4 ani de ce o tanti pe strada tine doi copii de mana si apoi pe al doilea l-am facut dupa 6 ani, era mare si s-a obisnuit cu ideea, dar din cand in cand ma mai repezea ca "ce trebuia sa-l faci si pe asta,nu vezi ca ma deranjeaza...", acum se cearta non stop, se aliaza numai cand vor ceva si astept vremurile cand se vor intelege ca doi frati.

lunna27
La noi e diferenta de 4 ani intre ei,aprox cum va fi si la tine.La inceput a fost incantat,mai ales ca si-a dorit surioara,apoi eu mi-am indreptat atentia mai mult spre cea mica(am avut si niste probl cu ea) si el probabil s-a simtit mai neglijat.Trebuie sa ai grija sa nu patesti si tu la fel,al doilea fiind mai mic e normal zic eu sa te ocupi mai mult de el,insa si la cel mai mare trebuie sa te gandesti.Acum se bat se ciondanesc tot timpul,au mom cand se mai si iubesc dar...oricum cel mare o cam ia la fund din cauza celei mici

didita
La al doilea copil, i-am explicat celei mari (3ani) ca o sa aibe o suriara sau un fratior, ca ea va ramane intotdeauna fata noastra pe care o iubim, ca e normal sa fie un pic geloasa (i-am luat si carte cu o povestioara in acest sens) si ca nu e obligata sa-l iubesca pe cel mic. A suspinat usurata!!!
Cand a venit sa ne vada la spital, i-am prezentat fratiorul ei care i-a adus un mic cadou (un joc de calculator) de fericit ca o vede in fine!!! dupa care am lasat-o pe ea sa faca prezentarile la restul lumii. Totul a fost ok si n-am avut scene. Acum ca au mai crescut se ciondanesc zi si noapte, dar nu suporta sa fie separati prea mult timp (dimineata cand se scoala primul lucru se cauta unul pe celalalt!) Nu sunt rai unul cu celalalt.
Am reppetat miscare si cand s-a nascut al doilea fratior. Totul decurge in continuare bine, in sensul ca nu se bat, nu incerca sa-si faca rau etc Si ce imi place cel mai mult e ca au inceput sa se alieze contra noastra. Imi vine sa-i mananc de drag cand ii vad cum "uneltesc" la cei 3 si respectiv 6 ani!!!

Inca o precizare nu i-a trasat niciodata sarcina celei mari sa se ocupe de cei mici. Cand incerca ea sa-i sefeasca un pic, i-am explicat imediat ca nu este ea mama ci eu! si eu hotarasc ce are voie fiecare sa faca.
Asta nu inseamna ca nu am rugat-o sa le spuna o povestioara din cand in cand, dar fara sa fie o obligatie.

Dana_ch
Eu am nascut cel de al doilea copil la distanta de 12 ai,fata e super incantata de fratioul ei si-l iubeste foarte mult,adevarul e ca si-a dorit intotdeauna un frate sau o sora.

alexxia
Deci la ceva probleme pot sa ma astept. Dar inteleg ca prin "tact si diplomatie" pot fi depasite.
Voi v-ati pregatit copilul inainte de a se naste al doilea ? Si daca da cum ? ( didita mi-ai dat idei tare bune ).
Eu ma confrunt deja cu intrebari din partea fetitei. ( de genul : " Pe cine o sa iubesti mai mult?, O sa fie mai frumoasa decat mine ?, etc ).

didita
Imi pare bine ca te-am ajutat un pic.

Bineinteles ca trebuie sao pregatesti. Cred ca nu trebuie sa-i lasi intrebarile fara raspuns. Un raspuns simplu pe intelesul ei. "pe cine ai sa iubesti mai mult?" am sa va iubesc pe amandoua la fel de mult, "cum este posibil?" asa cum si tu iubesti pe mami si pe tati, diferit, dar la fel de mult!

Cred ca se ingrijoareaza ca nu o sa o mai iubesti sufiecnt de mult si ca isi pune intrebarea de ce mai faci un copil, ea nu era de ajuns?

Ar fi bine daca ai putea sa o implici in pregatirile pt venirea noului bebe. Unde sa punem patutul, ce maimutoi sa-i luam? ce cred ea ca i-ar place lui bebe etc cum i-ar place ei sa fie bebe ...

brianamica
Alexia, diferenta intre fetele mele este de 7 ani. Cand am ramas insarcinata i-am spus celei mari adevarul. Adica i-am explicat pe intelesul ei ca in burtica la mami este un bebelus (ea stia deja ca a fost in burtica mea). Toata sarcina am lasat-o sa puna mana pe burtica, sa vorbeasca cu BB s.a.m.d.
Am vorbit cu ea tot timpul explicandu-i ca atunci cand va veni BB, puiul mic nu va sti sa manance, sa mearga la toaleata , sa se imbrace si ca mami se va ocupa mult de BB.
Dupa ce am nascut al lasat-o si pe ea sa ma ajute. Imi aducea pampersul, imi dadea suzeta, o rugam sa imi spuna daca BB plange (desi evident auzeam). Am incercat tot timpul sa o fac utila si sa nu se simta data la o parte. SI cred eu ca am reusit !

Important este sa vorbesti cu ea, sa ii explici tot pe intelesul ei si sa nu o neglijezi dupa ce nasti !

danyboy
Interesant subiect....
si pe mine ma intereseaza indeaproape aceasta problema. Fi-mi are 7 ani si 4 luni si in octombrie voi naste cel de-al dilea copil.
Razvan este destul de fericit de eventiment...problema a aparut cand a aflat ca va fi fetita (el isi dorea mult un fratior cu care sa se poata juca).
Trebuie multa rabdare si mult tact!
Din pacate el este si la ciudata varsta cand neaga sexul opus - fetele sunt mai slabe, baietii sunt puternici si alte chestii de genul asta....
Am vorbit mult cu el si i-am explicat ca indeiferent ce va fi el va ramane baiatul meu si bla bla bla.....OOOFFF cat am vorbit si i-am explicat!!!!!
Noroc ca mai avem cateva luni si se mai poate obisnui cu gandul unei surioare....
Dupa aceea voi vedea ce voi mai face...ne adaptam din mers la situatie!!!!
Mult succes tuturor!

alexxia
Si Ruty si-a dorit foarte mult un fratior ( i-a ales si numele ) si cand a afla ca este fetita a facut o criza. Acum a acceptat ideea si am inceput s-o implicam in pregatirile pentru venirea bebelusei. Ultima oara cand am fost impreuna la cumparaturi am lasat-o sa-i aleaga ea biberoanele si a fost extrem de incantata.Sper sa ne descurcam si de acum inainte.

mariailin
Si eu m-am temut de reactia lui Vladut, care la nasterea Adei avea 3 ani si juma'. Mai ales ca era rasfatatul tuturor. Inca din timpul sarcinii i-am explicat ca o sa aiba o surioara pe care trebuie sa o apere, sa o ajute sa o invete sa se joace,etc. Si cand am adus-o de la spital Ada i-a adus o jucarie cadou din partea ei. Se pare ca merge metoda asta pentru ca inca ne mai arata jucaria primita si a acceptat-o f. usor. Dar asta nu inseamna ca nu vrea si el in brate cand o tin pe cea mica dar nici ca nu-l tin si pe el in brate la greu si-i tot spun cat de mult il iubesc.

Cred ca daca reusesti sa-i dai atentie tot atat de mult ca si celui de-al doilea copil, primul o sa fie fericit ca are un tovaras de joaca al lui, propriu si personal.

ankalaura
La noi nu e nimic concret si nici nu cred ca va fi foarte curand, dar ne mai dorim un bebelus.
Eliza a inceput sa ceara si ea, cand un fratior, cand o surioara. Mai des vrea surioara, si sa o cheme Ilinca.
Este interesata de bebelusii altora. Ii place sa plimbe carucioare.
Sunt sigura insa ca isi va schimba parerea daca un bebelus ar sosi permanent pe teritoriul ei.
Vorbesc cu ea despre asta (m-am gandit ca e mai bine sa incep de timpuriu), si functioneaza tare bine povestile cu Eliza. In fiecare seara avem o poveste-poveste si o poveste cu Eliza.
Avem "Eliza cuminte", "Eliza nazdravana" (asta nu ii prea place), "Eliza cand era la mami in burtica", "Eliza cand era bebelus", "Eliza cand mergea in 4 labute"... si tot asa.
In povestile astea ii reamintesc de vremea cand era mica, si uneori ii spun ca asa o sa fie si surioara sau fratiorul ei, cand vor veni pe lume. Nu stiu daca va fi la fel cand asta se va si intampla, dar momentan este dispusa sa imparta cu viitorul fratior / surioara tot ce are.
Didita, mi-a placut cum ii responsailizezi fara sa ii obligi. Super

amarantina
Si noi asteptam sa iasa bb din burtica si sa vina sa stea cu noi. Toate bune si frumoase, dar eu am o maaaare problema. Poate ca sunt mai paranoica, dar asta e: o sa-mi fie frica sa-l las pe cel mare aproape de cel mic. Daca vine cu microbi de la gradi? Cel mare a facut toate vaccinurile, poate la o adica sa fie purtator de diversi virusi si nimeni sa nu stie. Daca-l imbolnaveste pe cel mic? Mai ales la o varsta sub 6 luni, cand orice boala e foarte periculoasa. Cum sa fac?
Iar daca pun asa problema, si eu ar trebui sa stau departe de cel mare, ca sa nu iau ceva. Si daca fac asta, chiar ca o sa se simta abandonat si o sa spuna ca nu-l mai iubesc, sau ca-l iubesc mai mult pe cel mic. Stau si ma framant si nu gasesc nici o solutie.

mcrmiki
Eu am doi copii si voi mai avea unul in septembrie. Parerea mea este ca gelozia exista, indiferent ce am face noi, mai ales daca sunt de acelasi sex. Oricum se vor bate, vor fi gelosi, unul pe altul, ce are unul va vrea si celalalt si scandal va fi non stop. Parintii trebuie sa aiba grija sa se comporte la fel cu copii, indiferent de varsta, cel mare trebuie implicat cat mai mult in activitatile legate de bebe, parintii sa-si faca timp si pentru copilul cel mare, sa nu fie dat la o parte, spunandui-se ca nu are voie pt. ca trezeste bb, sau il imbolnaveste, etc. Nu trebuie indepartat deloc de langa bb si mai ales de langa parinti, mai ales mama care acum este mai solicitata de bebe.
Cand veniti de la spital bebele ii poate face un cadou celui mare, cadoul mult dorit, implicat la baie, pregatit hainute, plimbat cu caruciorul, sa se simta cat mai util.
Si cel mai important sa stie ca nu i se va lua din iubire sa i se dea frarelui(surorii), ca va fi iubit tot timpul si F.F. IMPORTANT sa i se spuna toata ziua ca este iubit. Si parintii sa fie cat mai calmi, sa nu-l certe pe cel mare si sa aiba rabdare intatdeauna.
Ideea este ca nimic nu este mai frumos decat sa ai copii!!!!!!!!!!!
Pupici si iubiti-va copii neconditionat!

teo2
Iarta-ma, Amarantina, insa aceeasi problema este valabila si pentru tine! Si tu esti purtatoare de "diversi virusi", nu trebuie neaparat sa-i iei de la copilul tau mai mare. Ca sa nu mai amintesc de pericolele din maternitate, care sunt mai mari decit cele din mediul familial. BB va avea imunitate de la tine, o vreme, pina si-o creeaza pe a lui, asa ca ...Nastere usoara !

alexxia
Mie imi este groaza ca nu cumva Ruty sa-i dea bebelusului jucarii periculoase pentru el, sau mai grav sa-i dea de mancare. Deja am inceput sa-i explicam ca unui bebe mic ii poti face fara sa vrei rau. Dar tot imi este frica

annita72
Intre copiii mei sunt cinci ani si desi Ioana a vrut "o fratioara", cum zicea ea, acum, dupa doi ani jumatate, cat are Tudor, in momentele mai putin bune zice ca "nu stia ea ce inseamna". Cu toate astea cand il trimit la tara cu bunicii ma intreaba in fiecare zi cand il aduc inapoi, se vede clar ca ii simte lipsa.

Eu am incercat de la inceput sa nu fac diferente intre ei si chiar daca picam de oboseala, tot imi faceam timp numai pentru ea (cand dormea Tudor sau era la plimbare cu altcineva). Dar tot mai are momente cand ma intreaba " tu pe cine iubesti mai mult?". Eu i-am spus ca acum ii iubesc pe amandoi la fel, dar ca totusi ea are 5 ani de dragoste in plus si o sa-i aiba intotdeauna.

Si inca un lucru care mie mi-a prins bine. La sfatul unei prietene, dupa ce am venit acasa cu Tudor si am inceput sa primim vizite, ne-am facut o rezerva de dulciuri si mici papitoi in caz ca vreun prieten venea pregatit numai pentru bebe. Asa si-a primit si ea intotdeauna cadoul ei.

Banti
Cred ca cel mai bine este sa le spunem de la inceput ca avem un bebe in burtica si vor avea un fratior/surioara. Irina avea 2.6 ani cind s-a nascut Matei si nu intelegea ea foarte bine de unde a aparut bebe, desi vorbea cu el in burtica si ma mingiia pe burta. Cind l-am adus acasa de la maternitate, dupa vreo 2 zile m-a intrebat "Mami, dar cind il duci ianpoi la spital?" Dar cu timpul am implicat-o si pe ea cind il spalam, schimbam si s-a atasat de el si se iubesc mult, desi se mai cearta. Ei ii spun ca e prima mea dragoste ca a fost prima.
Acum cu al treilea bebe amindoi au reactionat foarte bine, stiau de cind aveam burtica foarte mica ca vor avea un fratior/surioara si le parea foarte bine. Le aratam pozele de la ecografie si puneau mina pe burta cind misca bebe. Numarau zilele pina se naste bebe. Irina a suferit ca nu are o sora dar a zis ca nu l-ar da pe bebe acum pentru nimic in lume. Ma bucur ca il iubesc mult, desi trebuie sa fiu foarte atenta cu ei ca-si manifesta dragostea cam zgomotos si cam prea tare uneori :-)
Cu dragoste si rabdare cred ca se rezolva si problema asta si nu vor fi gelozii prea mari, desi unele mici sint inevitabile.

narcisa
Ce frumos, mi-au dat lacrimile..............cu bb3.
narcisa
Alexxia, prea mult nu te pot ajuta cu experienta mea, Patrick era mic(1 an si 7 luni) cind a aparut Vivien, n-a fost gelos deloc, acum uneori se mai cearta ei, dar se joaca si muuult impreuna si au grija unul de celalalt.

claujro
Matei avea 1 an si 8 luni cand a aparut Mara si nu stiu daca tine de personalitate sau de comportamentul nostru dar e gelos si uneori rautacios. Sper ca in timp, cand va merge si ea in picioare si va putea comunica cu el sa se schimbe lucrurile.

Usor nu e si indiferent de greutati... e minunat cu 2!

Samurai-lady spune:

,frati.

Samurai-lady 12 weeks si bb Ken 4 ani

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Samurai-lady" target="_blank">Pagina personala DC

Web-poze Kenutz

www.desprecopii.com/info.asp?id=486" target="_blank">Cum a venit pe lume Samurash bebe

roxanaz spune:

Pe cand al doilea copil?
simkat
Ma bate gandul sa mai fac un bebelus, iar sotul meu chiar insista, dar imi este foarte teama fiindca Raducu nu are decat 2 ani si 2 luni. Voi ce parere aveti (am 30 ani), cam care este diferenta de varsta, ideala, intre primul copil si al doilea? Ce trebuie sa iau in calcul? Ne dorim inca un copil, dar imi este teama ca nu este momentul. Dar, oare, va mai fi momentul vreodata?

Flaflo
Asta ma tot intreb si eu!!! Am auzit din mai multe parti ca e bine sa fie diferenta cit mai mica.....e mai greu la inceput, dar ai scapat! Intre mine si sora mea sint 4 ani diferenta si vreau sa-ti spun ca nu am avut nimic in comun copii fiind!

NicoletaB
eu una l-as face la o diferenta de 2 ani de primul
diferenta este mica, te ajuta lucrusoarele primului, ai experienta recenta, ei sunt mai apropiati, vor evolua amandoi confruntandu-se cu aceleasi probleme, si apoi vei avea o pauza intre marile examene ale vietii lor fara a se suprapune
intre mine si sora-mea e o diferenta de 7 ani si parca suntem bunica si adolescenta
acum ca face 18 ani parca comunicam mai bine

april
Spor la facut bb!
Eu vorbesc.....care am doar un copil. Dar motive gasesti mereu.
Ba difernta prea mica sau prea mare intre copii (cazul meu), ba varsta prea inaintata a mamei (iarasi cazul meu) si uite ca anii trec si apoi regreti ca nu ai mai facut.

asi
Daca va doriti un copil da-ti bataie pana nu va razganditi.Intotdeauna gasesti motive sa amani dar daca ramai o sa gasesti motive bune de facut bebe2.

mira_m
Eu cred ca e bine sa fie mai mare dif de varsta. Sa nu fie pe banda rulanta. Adik sa te poti intelege cu unul cand il ai pe al doilea.
Asta e doar o parere! Si eu imi doream imediat al doilea copi, insa, in timp, am constatat ca e mai bine sa astept!

anya
Am doi copii cu diferenta de varsta de 2 ani si 9 luni intre ei. Cand a facut cel mare 1 an, am lasat "liber la barza" dar nu a vrut sa vina imediat. Cred ca e bine sa fie diferenta mica, sa cresca impreuna, doar ca e putin mai greu pt mami la inceput... Ideea e ca merita.
Intrebarea e... ne riscam si la al treilea?

elianaandy
La noi diferenta e de 1an si 8luni. Am vrut doi, asa au venit si pentru ca am trecut deja de 30 ani,asa au ramas. La inceput a fost tare greu, dar de cand merge fetita si stie ce vrea, e super.
Dupa parerea mea e mai greu sa ai unul de scoala, sa-l duci, sa-l aduci, sa faci lectii si sa ai si unul la san,cu vizite la pediatru si vaccinuri.

elianaandy
M-am zapacit si am uitat sfatul.
Spor la lucru. Daca vrei intr-adevar.Eu am fost singura pe aici asa ca nu am ascultat sfaturi nici pro nici contra.Ca daca le-as fi ascultat:)
Cand am fost in tara ma tanguiau toti, o cu doi mici ce greu...s.a.m.d.

daniella4
Simona, diferenta de acum e super ok. Spor la treaba!

anca tanasica
pai medicii spun sa treaca 1 an de cand ai intarcat primul copil...dc alaptezi pe primul pana spre 2 ani...plus 1 an...plus 9 luni...rezulta dif.de 4 ani...nu e buna ca vor avea examene in acelasi timp...asa ca io una am hotarat ca atunci cand implineste pitix 4 ani sa raman gravida...se vor face 5 ani dif...

ps.io am crescut cu matusi/mea impreuna, dif.de 1 an intre noi (e sora mamei) si a fost super...dar in ziua de azi dif.de 1 an e aiurea (ca doar tb.sa alaptezi cat mai mult bb)...dar intre mine si frate./miu sunt 11 ani jumate dif.si a fost iar super...io eram deja "mare" si a avut doua mame!!!! dar cu o mama mai tanara si care il intelegea mai bine!!!!

carolinah
Eu pe asta nu am stiut-o, dar asa am facut. Am alaptat copilul 1 pana la 9 luni si la 1 an si 9 luni ai sai am ramas gravida si diferenta intre fete e de 2 ani si jumatate. Initial am zis sa fie 2 ani intre copii, dar pe mine ma epuizase prea tare prima fetita asa ca am mai amanat un pic. Dar eu zic ca e bine. Acum au 3 ani si jumatate si respectiv 1 an si se adora.

elianaandy
eu nu cred asta cu 1 an de la intarcat si 2 ani de alaptat.
De cand incep sa iasa dintisorii musca:) si-apoi laptele nu mai are nici o valoare...Eu nici nu mi-o inchipui pe voinicuta mea la 1 an si juma la san:)

numeioana
Tocmai am citit un studiu intr-un ziar si scria acolo ca diferenta ideala intre copii este intre 2 si 5 ani. Dupa parerea mea ca 2 ani si jumatate - trei, cam atatia ar trebui sa fie.

anca tanasica
organizatia mondiala a sanatatii recomanda alaptarea si in al doilea an de viata...nu, nu isi pierde laptele din valoare...este la fel de valoros pentru bb!!!!!

eve44
La noi este diferenta de 6 ani intre copii.
Cel mare ma ajuta f mult .Faptul ca se descurca singur ,maninca,face baie ,etc e mare lucru.
Si asa e greu cind nu ne ajuta nimeni.
Daca sunt si ceva ajutoare atunci totul este ok.
Eu nu m-as fi incumetat sa cresc doi copii mici.
Din experienta mea.
Eve

simkat
Fetelor, va multumesc fiindca imi sunteti aproape. Aveam nevoie de un pic de incurajare, in jurul meu toti ma descurajeaza, ba mai mult mi se spune " ce iti mai trebuie al doilea copil, nu vezi ce greu este si cu unul?", asta in conditiile in care si pe primul mi l-am crescut singura (cu sotul), a fost foarte greu, dar....
Sunt o perfectionista, de aceea i-am facut toate vaccinurile cu plata (si cele normale si altele in plus), este adevarat cu un efort fantastic, dar ne-am descurcat fara ajutorul cuiva, iar acum imi este teama ca nu o sa fac fata daca o sa mai fac unul. Daca imi fac calculele dinainte sigur nu o sa imi permit, dar asa a fost si cu Radu si ne-am descurcat. De aceea va spun ca sunt in ceata. Va pup si mai vorbim!

AB
Ai mei au diferenta de un an si 11 luni..ce mai, aproape doi. A fost destul de greu, acum cel mic va face 11 luni s-am inceput sa mai rasuflu.
Cred ca diferente de 4 ani sau mai mult e mai simplu pentru parinti, dar eu mi-am dorit doi copii pentru ei, nu pentru mine. Ei sa fie impreuna, sa aiba preocupari comune.

A fost geloasa fetita mai mare si asa, daramite daca ar fi fost si mai maricica cu personalitatea si mai bine conturata. Bucuria mea e sa-i vad cum incearca sa se joace unul cu altul. Si sper sa se si joace in curand. Mai am de trecut un hop, acela in care bebe doi va incepe sa mearga...pentru ca e clar ca se vor mai imbranci sau daca nu macar se vor antrena la dracii peste pterile celui mic.

Sotul meu are inca doi frati s-o sora. Un frate s-o sora sunt cu totii la diferente de cate un an, si baietul mic, e chiar mic. Dar la noi copii la un an diferenta n-a fost sa fie, dar cred ca ar fi fost ideal pentru ei nici n-ar fi priceput ce-i cu al doilea ar fi fost dintotdeauna acolo.

simkat
OFFFFFF!!! Fetelor, tocmai mi-am facut testul si am aflat ca sunt insarcinata. Asa a fost sa fie, nu am facut "cu pricina". Am zis sa mai aman... insa acum s-a intamplat si imi este o teama cumplita. Nu stiu ce sa fac. Imi pun tot felul de intrebari: daca nu fac fata, ce o sa zica la serviciu, cu ce o sa ii cresc pe amandoi, ce o sa zica familia (mama soacra mi-a marturisit ca nu si-a dorit nici un copil din cei doi care ii are)....???
Imi era mai usor inainte cand doar ma gandeam cum ar fi sa mai fac un bebelus (nu va ganditi ca nu mi-l doresc), dar IMI ESTE FOARTE TEAMA!
Bebel s-ar naste cand Radu ar avea 3 ani, iar eu 31.

cornelia_laura
Simona, eu sincer te felicit pentru testul pozitiv. Sa dea Dumnezeu sa ai o sarcina usoara si un bebe sanatos. Lasa gandrile negre, asa cum te-ai descurcat cu Radu te vei descurca si cu bebe 2. Eu am ramas gravi cand Eduard avea 1 an si 5 luni si acum mai am putin si nasc. A 2a sarcina a fost mai dificila ca prima, mai era in casa un bebe care cerea atentie non stop, dar a trecut cu bine pana acum. Si sunt convinsa ca va fi bine. Bucura-te pentru minunea din burtica si lasa lumea sa zica ce-o vrea. Si mie mi-au spus ca sunt inconstienta chiar, ca abia ne descurcam cu unul...suntem bugetari amandoi...l-am crescut singuri pe Eduard...
Te pup si fi mandra de ceea ce tocmai ti s-a intamplat!!!

ralu
Intre fetitele mele este 4 ani si 7 luni!!! Se iubesc foarte mult, se joaca una cu cealalta. Cea mica o copiaza pe cea mare in toate. Mi-a fost mai usor cu a doua pentru ca Ioana la 4 ani si 7 luni stia deja sa faca de toate si m-a ajutat foarte mult.
Si eu inainte eram de parere ca diferenta mai mica este cea mai buna, dar mi-am dat seama ca depinde de copii, de parinti si de imprejurari!!. Mama mea are o sora cu 1 ani si 8 luni mai mica si nu s-au inteles niciodata!!!

Mickyyy
simkat, felicitari pentru test !
La noi diferenta intre fete e foarte mica, sub 1 an si 3 luni, nu pot sa zic ca a fost foarte usor, insa greul a trecut, acum deja cresc impreuna si e o placere sa le vezi cum se joaca impreuna. Nici urma de gelozie (chit ca se mai cearta ele pe jucari, se mai imbrancesc din cand in cand, dar se si iubesc si se pupa de ti-e mai mare dragul), iar greutatile le depasesti din mers.
Din experienta mea, momentul ideal nu exista. Tot timpul vor fi motive contra, la mine la al doilea bebe erau o tona (o lista lunga cat o zi de post, incepand de la faptul ca stateam cu chirie, riscam sa-mi pierd jobul, etc., etc....oricum initial nici n-am vrut sa-l pastrez pe bebe) insa acum nu pot decat sa ma bucur ca nu m-am lasat purtata de ratiune. Am 2 copii extraordinari, si sincer...ma gandesc la un al treilea , dar peste vreo 2-3 ani totusi!

Nicoleta
Sa va spun cum este la mine, dar inainte FELICITARI! viioarei duble mamici!

Noi suntem singuri in Brasov, pe Stefan l-am crescut mai mult singura (sotul are un job care presupune destule deplasari...), dar cu mult ajutor de la sot cand era acasa. Nu a fost usor, dar m-am descurcat.
Mai vrem unul, acum Stefan are 3 ani si 5 luni. Pana la sfarsitul verii poate poate... Pentru mine o diferenta foarte mica ar fi fost imposibila, nu m-as fi descurcat fizic (a fost obositor cu copil mic, este adevarat ca si placut...), poate nici psihic... Stefan a fost si este un copil energic. POate caut motive acum... dar asa cred.
Intre mine si sora mea sunt 1 an si 3 luni diferenta, nu ne-am inteles niciodata, doar acum de cand are si ea copil comunicam mai bine, insa nu suntem niciodata pe aceeasi lungime de unda la nimic. Avem alte valori, conceptii... Si asa a fost mereu. Asa ca o diferenta mica nu este neaparat benefica. Am cazul nostru si ...
Sper ca 4-4,5 ani intre copiii mei (cand va fi sa fie) sa nu fie prea mult, nici prea putin. Si daca or da in acelasi timp examenele...speram sa facem fata. Oricum, de unde stim ca nu se schimba sistemul de invatamant si se va da capacitatea intr-a saptea?

marimar
Felicitari Simona !
Sa fie intr-un ceas bun, e perfecta diferenta, crede-ma!
Un copil de 3 ani e la virsta cind e mai intelegator, vrea sa se faca placut, incepi sa te intelegi cu el asa de bine si o sa vezi daca-i spui ce fericit o sa fie si cum va creste si bucuria ta !

De descurcat n-o sa aveti incotro si va veti descurca, gindeste-te cum se descurca mamicile singure, cu 1 sau 2 copii, sau cele cu mai multi copii.

anateo2004
Felicitari pt.bebelus!stiu perfect ce simti,si eu am o fetita de 2ani si 2luni si in decembrie la inceput nasc.eu am aflat cu o luna inainte de a incepe serviciul,am fost debusolata complet.ne dorem inca unul,dar as fi vrut sa merg un 1an la servici.n-a fost sa fie.o sa treaca sentimentul si o sa incepi sa te bucuri de noua sarcina.si noi am crescut-o singuri pe teo,nu va fi usor cu doi dar sigur va fi f.frumos.eu pana i-am spus mamei am trait intr-o stare de tensiune maxima(stiu ca nu era deacord cu inca unul,desi ea a avut doi),dar spre surptinderea si bucuria mea a primit bine vestea chiar ne-a si felicitat.o sa vezi ca o sa te decurci,eu cand ma gandesc ca buncuria care imi umple sufletul cand o vad pe teo se va dubla,parca prind aripi si simt ca voi face fata la orice provocare.
inca un sfat,conteaza ce vreti voi si ce simtiti voi nu ce crede lumea.eu am auzit pe multi care au un singur copil ca regreta ca n-au mai facut unul,dar pe nimeni cu doi sau mai multi sa regrete ca ii au.

miraklucker
Felicitari Simona pentru bebe!!!
eu zic ca e numai bine diferenta de varta iti spun din experienta.....si noi am vut doi copii la diferenta relativ mica. As fi facut prima fetita si mai repede dar din cauza cezarienei si a baiatului care m-a epuizat am mai asteptat.....si apoi a venit si cea mica. cu david te poti intelege, se imbraca si incalta singur, manaca singur....atunci cand vrea. Acum la ultima sarcina mi-a fost destul de greu cu fetita ca era mica, am purtat-o in brate pana am nascut, a pornit-o 2 saptamani inaite de a naste singurica...... dar nu-mi pare rau deloc.....cresc impreuna. Acum e greu, Daria nu intelege si e geloasa, dar cred ca in curand va fi mai bine.
Eu prefer asa diferenta mai mica, cresc impreuna!

romana_74
Trebuie tu sa te simti pregatita in primul rand ca pe tine va cadea greul... Motive sunt pentru care sa il faci pe al doilea repede... Trebuie doar sa te uiti la Raducu si vei realiza ce trebuie sa faci... Succes!

TOMALAVINIA
Buna mamicilor! La noi va fi diferenta de 2 ani si aproape 2 luni, daca sarcina va decurge fara probleme! Mi-e groaza cind ma gindesc ca voi avea 2 copilasi mici dar sper ca va fi bine in viitor si se vor intelege! Numai sa nu fie geloasa fata cea mare! Sanatate si sa auzim de bine!

simkat

M-am mai linistit putin dupa ce am citit mesajele voastre. Multumesc tuturor pentru urari si voua sa va traiasca copii si sa va bucurati de ei! Primul pas l-am facut, i-am spus mamei soacre (nu prea reusesc sa o pacalesc, fiindca imi este rau). Sotul meu nici nu vrea sa auda sa nu tin copilul. A zis ca nici sa nu mai vin acasa daca il dau afara.

enn
Felicitari, Simona! Ai încredere si vei vedea ca totul va fi bine

Baietelul meu are acum 2 ani + 4 luni, peste aprox. 2 saptamîni urmeaza sa se nasca fetita. La mine sarcina a doua a trecut aproape pe neobservate, doar acum, pe ultima 100 de m, încep sa ma tem un pic, realizînd ca de ex. va trebui sa merg probabil singura la maternitate, ca nu avem cu cine lasa baietelul. În sinea mea sunt însa convinsa ca va fi bine pîna la urma si sigur la va fi la fel si la voi. În plus mai ai familia alaturi, asa ca n-ai de ce sa te temi.

anis
PAi uite cum e la noi.
Ingrid are 10 luni si eu sunt gravida in aproape 3 luni.Cum a fost ,pai INgrid cu FIV, iar bb 2 a apart ca o minune..si tare mult ne bucuram.
Ideea e ca daca va doriti bb2, da-ti drumul,calculele cu cati ani, mai mici mai mari...nu sunt bune..pt ca e bine si asa si asa..

cge
Felicitari simkat ca vei fi de 2 ori mamica.

am citit intr-o carte ca diferenta cea mai buna intre copii e cea pe care o stabilesc parintii lor.

Te vei descurca sunt sigura, asa cum ne descurcam si noi cu amandoi si fara nici un ajutor.
As minti daca as zice ca e usor, dar si cand ii vad cum se joaca amandoi sau cand ma plimb cu amandoi in parc, stiu ca merita inzecit.

tinatache
felicitari!! 3 ani e f bine, ai sa sa vezi. Poate il dai pe cel mare la gradi macar cateva re pe zi sa te ocupi doar de tine si de cel mic si o sa fie perfect! Nu-ti fa griji, bucura-te cat poti de linistea pe care (inca) o ai:)) Nu serios, o sa fie bine si pt ei si pt voi. Cred ca tb sa schimbi titlul subiectului in "deja al doilea copil":))

simkat

Da tinatache ai dreptate, ar trebui sa schimb titlul, dar nu stiu cum.
Cand ma gandesc ca atunci cand am scris mesajul nu eram insarcinata, era doar un "proiect" de viitor, iar, la exact o luna dupa ce l-am scris Dumnezeu s-a gandit sa ne dea si minunea. Acum imi fac mustrari de constiinta ca ma gandesc si la varianta de a nu il tine. Tot imi spun ca nu este momentul...
Asa cum v-am spus si mai sus, sotul meu nici nu concepe sa nu tin copilul, cat despre Radu, i-am spus acum cateva zile ca mami o sa ii aduca o surioara, iar aseara m-a intrebat "mami, tu ai un bebelus in bultica? Cand vii tu sulioala atasa, veau sa ma gioc tu ea?" Mi-au dat lacrimile cand l-am auzit.

andre_ea

Mama, ce pofta mi-ati facut de bb2!

Simkat, daca Doamne Doamne ti l-a dat, inseamna ca a stiut ca esti in stare sa te descurci cu doi. Curaj!

simkat
Buna fetelor!
M-am uitat la albumele voastre cu poze si m-ati induiosat profund. Cand va vad ce fericiti sunteti imi dau seama ca nu este chiar atat de greu sa ai 2 copii. Deja ma vad cu doi copilasi, dar teama nu imi trece de loc, ba se accentueaza din ce in ce mai tare. Ma gandesc si zi si noapte cum o sa fac? Avem rate la banca, ne-am mutat de curand in Cartierul Brancusi (cu chirie), se vehiculeaza ideea ca o sa putem sa le cumparam (cu ce? nu stiu!), casa nu am mobilat-o toata ... Ma gandesc, daca raman fara servici, daca ramane sotul, daca, daca, daca...??? Voi ati fost mai linistite? Sunt o fire care se consuma foarte mult si isi face calcule multe, insa noroc cu sotul meu ca el nu este asa si imi spune "asa ai zis si cu Radu (ca nu o sa ne descurcam) si are mai multe lucruri (masina cu acumulatori, 2 biciclete, jucarii...) decat toti copii de la bloc!" Este o stare normala, sau sunt exagerata? Va rog, nu ma judecati gresit! Va multumesc ca aveti timp sa vorbiti si cu mine!

Nicoleta
Servus.
Simkat, iti inteleg temerile. Si eu vreau al doilea copil, sigur voi fi si eu foarte stresata... Dar cred ca se merita. Usor nu va fi, normal. Sper sa nu fie foarte greu si sa ma descurc totusi. Stefan al meu are acum 3 ani si 4 luni, pana la sfarsitul verii as vrea sa fiu fericita purtatoare de bebe.
Felicitari.
Si curaj.

tcelen
EU AM DOI BEBEI UNUL ARE 7 ANI SI CELALT 5 LUNI, si imi pare foarte rau ca nu l-am facut pe al doilea mai devreme,nu zic ca nu ebine si acum,ptr ca asta mare are grija de fetita si sunt convinsa si ca atunci cand vor fii mai mari tot asa o sa fie,dar totusi era m,ai bine daca diferenta era mai mica!1
asa ca daca ai posibilitati si va doriti din toata inima inca un copil,eu zic sa-l faci,ptr ca mai tarziu nu stii ce mai poate intervenii

simkat
tcelen, felicitari! Ai doi copii reusiti, iar fetita are niste ochi!!!
Deja incerc sa imi inchipui cum o arata, o fi fetita (ar fi ideal) sau baiat?

simkat
Nicoleta, iti multumesc pentru incurajare si iti urez "spor la treaba!" Sunt convinsa ca o sa trecem impreuna, cu bine, prin asta. Peste cativa ani o sa radem de discutiile pe care le avem acum si o sa ne bucuram cu toata puterea de bebelusii nostri.

Multumesc tuturor care vorbiti cu mine si ma incurajati, fiindca datorita voua incep sa vad altfel lucrurile (nu numai in negru). Apropo, aveti niste copii superbi, m-am uitat in albumele voastre (a celor care aveti) si nu-mi pot inchipui decat ca la fel va fi si al meu (urmatorul, ca Radu chiar este si frumos si destept, doar seamana cu mine, nu?). Glumeam!

teo2
Simkat, fiecare copil se naste cu norocul lui."Momentul potrivit" e, de fapt, ceva utopic, pentru ca nu va veni niciodata. Ba e cariera in joc, ba nu e locuinta ideala, ba e primul copil prea mic, ba... si tot asa, pina te trezesti soacra. E foarte bine ca te gindesti la acei toti "daca", inseamna ca vei fi, in continuare, o mamica adevarata, care pune nevoile copiilor inaintea nevoilor proprii. De aceea iti spun ca n-ar mai trebui decit sa iti faci griji vizavi de locul unde vei face botezul...Mult curaj, sanatate, si sa auzim de bine!!!

andatudor
Felicitari,viitoare mamica!
Asa cum multe fete au spus nu exista diferenta ideala.Eu l-as vrea pe al doilea la 4 ani diferenta de Andrei ,dar daca e sa se intample mai devreme,chiar si acum,asta e asa ti-a dat D-zeu asa sa fie!Gandeste-te ca vei fi dublu bogata decat esti acum:vei avea DOUA comori in casa care-ti vor lumina toata viata.Bani nu vor fi niciodata destui,nevoi si datorii toata viata,asa ca nu-ti mai face ganduri negre si daca ele totusi nu te lasa in pace spune ca Scarlet O'hara:"Am sa ma gandesc maine la asta!" si uite asa mai trece o zi...
Sa fie un bb sanatos si mancacios!

TOMALAVINIA
Felicitari simkat si sa fie intr-un ceas bun!!!!!! La fel si celorlalte mamici, sa nasca copii frumosi si sanatosi!!! Nu-ti mai fa griji in privinta celui de-al doilea bb, ca ii faci rau lui si tie! Iar in privinta nehotaririi de a duce sarcina la capat sa stii ca si eu am avut ginduri negre.E din cauza hormonilor din primul trimestru al sarcinii! Dar am zis ca decit un avort mai bine 10 nasteri, ca sunt mai sanatoase! Eu sunt in al doilea trimestru de sarcina si abia astept sa miste bb meu, sa pot sa-l percep mai bine! Stii tu ce senzatii unice sunt!!Iti dorim multa sanatate si o sarcina usoara!

simkat
Teo2, asa este, ai dreptate in ceea ce spui numai ca iti spun sincer ca gandurile tot ma macina oricate eforturi as face, acum ma detasez total si ma bucur de mogaldeata ce prinde viata, dupa care imi dau lacrimile si ma gandesc daca este bine ceea ce fac.

Andatudor, asa ma gandeam si eu (chiar si 5 ani), numai ca Dumnezeu a vrut altfel. Multumesc pentru urari, stiu ca asa va fi si voi fi fericita cu cele 2 comori, numai ca in momentul asta ma gandesc daca pot iubi o alta comoara la fel de mult ca pe prima.

Tomalavinia, multumesc la fel si tie si nastere usoara! O sa ne descurcam noi intr-un fel, nu?

roxanaz spune:

Copil unic sau frati?
gripo
salutare!

sper sa nu deranjez pe nimeni cu acest subiect, dar pentru mine e destul de importanta intrebarea asta, sau mai bine zis, ce v-a determinat sa aveti mai multi copii, desi, in ziua de azi, la drept vorbind, sa ai un copil este destul de costisitor, dar mai multi.

adelyna
asta ne-a determinat.(glumesc)
Eu iubesc foarte mult copii(iar pe ai mei si mai mult).Initiam am o fetita care la randul ei iubeste copii.Ne-am spus ca este cazul sa-i facem partener de joaca si uite asa este pe drum al 2lea.

adelyna
trebuiau mai multi de "i" dar intelegi

crykett
buna,eu l-am asteptat pe primul vreo 5 ani si dupa ce am nascut nu m-am ferit deloc si am ramas iar gravida abia dupa 1 an si 4 luni asa am decis sa il avem si pe al doilea care are acum 6 lunisi3 saptamini la mami in burtica.

bits
cand vezi inocenta din ochii micutului,cand auzi glasul plapand rostind cuvantul mama,cand il vezi cum se transforma de la stadiul de bebel la cel de copil cu siguranta iti doresti ca acele clipe sa nu se termine.uite asa se naste dorinta de a mai avea inca un puiut.poate ca la prima sarcina din lipsa experientei nu te poti bucura pe deplin de toate momentele dar la urmatoarea ai siguranta si multa incredere de aceea toate par mult mai usoare.sunt la a doua sarcina si crede-ma ca ma gandesc si la o a treia!
nastere usoara si un bebe santos e ceea ce-ti doresc din suflet!

Crisnemes
Gripo- intotdeauna mi-am dorit 2 copii.O fetita si un baiat. Cum primul copilas a fost foarte asteptat (am ramas insarcinata abia dupa 3 ani de tratamente) nu m-am mai gandit la un al doilea. Sincer m-as fi multumit si cu unul, dar cand am aflat ca sunt din nou insarcinata bucuria a fost foarte mare.
Asa ca acum cu 2 feciori si un barbat ma simt foarte fericita si cred eu ca voi fi rasfatata lor.

Nu m-am gandit nici o clipa la greutati de tip financiar ci doar la cum o sa ma descurc cu educatia lor.

ralualexandrei
Draga mea nu ai cum sa deranjezi cu un asemenea subiect.
La mine a fost asa prima sarcina am pierdut-o,dupa un an am ramas insarcinata cu Robert si am reusit cu chiu cu vai si tratamente sa ii dau viata,pe Maria am asteptat-o 7 ani si gata eram super fericiti,anul acesta am intrerupt o vreme anticonceptionalele pt ca era recomandarea medicului si iata ca am avut o mareeee surpriza bb 3 intra in viata noastra si cu asta se inchide fabrica.
Aspectul material conteaza insa din fericire pt noi nu a fost o problema.

gripo
wow, ce povesti frumoase, mai asteptam si altele. e adevarat ca un bebe aduce atata fericire gratuita, si atata lumina, incat nu ai vrea sa se termine vreodata.

Donia
Eu nu mi-am dorit copii mult timp dupa ce m-am casatorit, am tot vrut sa mai facem un concediu si abia apoi sa concepem... si tot asa vreo cativa ani buni. Insa pana la urma instinctul de reproducere si-a spus cuvantul si iata ca a venit pe lume fetita noastra. Mi-a adus atata fericire incat mi-am spus ca as face un copil in fiecare an, daca n-ar fi greturile care pe mine m-au cam dat peste cap. Ne-am dorit oricum macar inca un copil dar din cauza emigrarii am asteptat cativa ani buni, iar acum sunt insarcinata cu bebe nr.2. Suntem din nou foarte fericiti, iar fetita noastra deja il planifica pe bebe nr.3! Acum pe langa teama de greturi mai e si varsta mea, asa ca nr.3 nu mai intra in discutie. Desi daca se va invita singur... noi n-o sa-l dam pe usa afara.

mirela0521
buna tuturor!
eu astept cu nerabdare sa nasc zilele acestea un baietel. ne-am dorit amandoi un copil (e drept ca nu a venit spontan/intamplator, ci ca a fost programat, adik ne-am decis amandoi sa il facem nu a fost o intamplase nefericita aparitia lui). pur si simplu am zis ca ACUM e timpul pt un copil (suntem impreuna de aproape 9 ani, casatoriti de 3 ani, si avem totusi 27 ani amandoi).
ne dorim pe viitor un al doilea copil. dar deocamdata sa vina acesta pe lume, sa vedem cum ne descurcam. teoretic am zis sa fie la diferenta de 1,5-2 ani unul de altul. dar mai vedem. poate vor trece 3-4 ani, dar al doilea copil tot vrem sa il facem. si eu am o sora, si el are o sora, asa ca de ce sa fim egoisti si sa nu oferim si noi un fratior sau o surioara baietelului nostru pe care il asteptam cu drag in viata noastra?

marrycalu
Dintotdeauna am zis ca voi face doar un copil,asa simteam eu ca trebuie sa am eu,doar unul,in sarcina mi-a fost rau,dupa ce am nascut mi se parea foarte greu sa nu dorm noptile,sa nu am timp de nimic altceva,simteam din tot sufletul ca nu mai vreau unul,cu toate ca e un copil foarte dorit Robert,si mult asteptat,mi se parea greu;dar acum cand are 3 luni jumate,rade,se alinta,vb.pe limba lui,daca ma vede doar incepe sa-mi zambeasca,el rade si eu plang,acum privesc altfel,am uitat toate lucrurile neplacute si greutatile,as vrea sa nu se mai termine niciodata momentele acestea,sunt niste clipe minunate,de aici a aparut dorinta de a mai avea un bebe peste 2-3 ani.
Cand iti zambeste copilul tau uiti de toate,totul ti se pare minunat,e adevarat,nu prea ma gandesc la situatia materiala,ma gandesc la educatie,sa-i ofer o educatie buna.
Marilena si Robert(2 mai 2006)

aiska
Ni se parea pur si simplu ca ne lipsea ceva fara un copil al nostru.
Acum sunt gravida cu al doilea si ne-am mai dori inca 1 sau 2 dar din pacate am niste probleme in sarcina ce ar putea determina ca acesta sa fie ultimul nostru copil.Daca asa se va intimpla,voi fi foarte trista ca nu putem sa mai avem copii niciodata.E un sentiment sfisietor sa stii ca nu vei mai putea sa dai nastere niciodata.

ylilimic
Noi ne-am dorit dintotdeauna 2 copii. Asa era in schema de viitor din discutiile noastre. La inceput am zis sa mai "copilarim" cativa ani, apoi am pierdut o sarcina, iar pe Luca-Matei ni l-am dorit din tot sufletul. Insa teama ca va trebui sa ma intorc la serviciu si sa ne departam de el (cresa nu intra in discutie, insa urma sa stea cu mama mea si sa-l luam acasa in week-end) ne-a determinat sa-l dorim pe al doilea bb. E drept ca s-a instalat cu vreo 2 luni mai devreme decat era in plan, dar e bine si asa. Zilele astea ar trebui sa miste si sunt nerabdatoare.
Doar mi-a zis o prietena ca l-a facut pe al doilea de dor sa mai simta acel falfait in burtica, si am zis ca nu are toata tigla pe casa!

mini_me
Inainte de a ne casatori spuneam ca vrem sa avem minim unul - maxim doi copii.Cu timpul eu m-am razgandit si am zis sa ramanem totusi la unul. Sotul meu provine dintr-o familie mare (are 2 surori si 1 frate si numerosi veri/verisoare). Eu sunt singura la parinti. Lui i se pare normal sa fie mai multi copii, mie nu mi se pare anormal sa fie numai unul.
75% as prefera un singur copil. Ma gandesc ca viitorul e neprevazut, totusi, si consider de egala importanta ceea ce oferi sufleteste si material unui copil.
Un alt motiv care ma retine de a mai face un al doilea copil este perioada de gravidenie. Desi sunt foarte fericita si abia astept sa vina fetita mea, nu imi place aceasta perioada(kilograme in plus, picioare umflate, obosoala, dureri pe ici pe colo, etc)si abia astept sa se termine.

mariana_1976
Eu de copil mi-am dorit o familie numeroasa.Dumnezeu m-a indrumat si am intrat intr-o familie mare si pur si simplu minunata - a sotului meu - pe care o iubesc foarte mult.

Acum avem 3 copii sanatosi si sunt gravida cu al patrulea.Suntem foarte fericiti atit noi cit si cei mici.Financiar aici nu se pune problema,dar in Romania stiu ca este cu totul alta situatie.

Majoritatea familiilor suedeze au 3-4 copii si mi se pare foarte frumos.
numai bine

roxanaz spune:

Diferenta de 4-5 ani intre bb1 si bb2
mamica dulce
Are cineva?Cum e? Cum e cand bb1 e baiat si apare bb2 peste 5 ani?E prea mare diferenta,pentru a se juca unul cu altul?Cum e la inceput cand bb2 e mic,si mai tarziu,cand bb1 are 7-8 ani si cel mic 2-3?

monica70
Eu am un frate cu fix 5 ani ami mic si ne jucam impreuna la greu,cand a mai crescut si el,evident!
Mai nasol era ca trebuia sa ma culc la amiaza odata cu el ,ca altfel facea scandal ,sau seara mai devreme tot odata cu el ... dar venea mami tiptil si ma chema la TV cand era el adormit deja Alta problema ... trebuia sa duc puradelu' cu mine la leagane (ca altfel urla!),in loc sa fiu doar eu si prietenele mele de cca 8-9-10 ani A!
Din punct de vedere al mamei,cred ca e mult mai usor,decat ca sora/frate mai mare Daca e diferentza prea mica intre copii,e mai mare balamucul ... pentru mama! Si e fain ca e baiatul mai mare! Eu tare as fi vrut un frate mai mare - am niste cunostintze asa - fratele mai maire cu 5 ani ca sora-sa si s-au intzeles super!

mamica dulce
da..monica,suna promitzator Inca nu am la purtator pe bb2,bb1 are aproape 4 ani dar tare ma bate un gand ...ca numai bebelusi visez in ultimul timp.Daca purced la treaba ar fi cam 4 ani jumate -5 diferenta dar sunt asa de comoda ca nu stiu ce-mi vine sa procreez cand mi-e asa de bine,cu bb1 baiet mare..relaxare si trai bun...apoi fac iar ture la hainutze de bb mic (de fetita :) si examinez toti puii de pe forum si..si..
Insa daca sunt mamici pe forum care au copii la diferenta de 5 ani,chiar astept cu nerabdare postarile lor..
Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

angelapriboi
draga mea diferenta dintre copiii mei este de 4 ani si 11 luni.
Baietelul e mai mare iar BB2 este fetita.Vreau sa-ti spun ca m-a ajutat enorm de mult baietelul meu si ma ajuta si acum.Ex:cand am fost la vaccinul de 6 luni baietelul meu a intrat cu mine si cand fetita a inceput sa planga el a inceput pe langa ea sa zica :"taci cu mama ,hai taci cu mama".M-am inmuiat toata.
Daca am treburi pentru scurt timp baietelul meu sta fara probeleme cu surioara ,ii canta se joaca cu ea.
Ma ajuta foarte mult si la baita.Ce mai este o diferenta ideala dpmdv.
Si inca un lucru au trecut 11 luni de cand a aparut BB2 si BB1 nu a facut nici o criza de gelozie si nici nu cred ca o sa faca pentru ca l-am implicat in tot ceea ce fac eu cu BB2,adica baie ,hranire ,joaca.
Poate iti va fi putin frica sa-l lasi pe BB1 sa-l hraneasca pe BB2 dar incearca si ai sa vezi ce rezultate o sa ai.
Iar cand BB2 doarme toata atentia mea revine pe BB1 si pe problemele lui si ne jucam impreuna si invatam.
Deci totul este OK

annita72
Intre copiii mei e o diferenta de fix 5 ani si doua saptamani. Numai ca primul e fetita si al doilea a iesit baiat.Eu am considerat ca e tocmai buna, diferenta asta, ca primul sa nu fie nici prea mic, asa incat sa ai doi bebei, si nici prea mare, ca sa se mai poata juca totusi impreuna. Am sperat ca fetita fiind mai mare si destul de cumintica de felul ei, o sa scapam de crizele de gelozie, dar cu toate eforturile noastre, cu implicarea ei in cresterea celui mic, tot am avut parte de asa ceva. Dar au trecut, a fost doar o perioada (sper!!!)si acum se inteleg si se joaca foarte frumos amandoi (cu exceptiile de rigoare).
Parerea mea - fa-l si pe-al doilea, cat de repede, ca merita

Teodora D.
mami dulce, eu s-ar putea sa fiu in situatia ta peste 2-3 ani. din experienta mea pot sa-ti spun doar ca sunt cu 5 ani si jumatate mai mare ca sora mea, ca in copilarie am avut putine lucruri de impartit, ne iubeam, sigur, dar ne si certam si agasam mult, insa acum, la maturitate, suntem cele mai bune prietene, avem mici secrete ale noastre, pe care nu le-am putea impartasi cu nimeni altcineva, nici chiar cu mama :) si imi pare tare bine ca o am; pe ea, pe sora mea.
asta e si singurul imbold pt. a-i mai face un frate/o sora fiului meu; nu stiu daca voi pune planul in aplicare, acum nu e momentul, poate imi vine cheful peste cativa ani. tu ai inceput sa ai simptomele "de chef", asa ca abia astept sa te felicit, cand va fi cazul!

ariel_7000
draga mamica dulce:)...eu sunt in aceeasi situatie cu a ta. o am pe alexutza, care are 3 ani si 1/2 si mai vreau un bebic, numai ca momentan nu se poate. iau anticonceptionale si tre sa las min 3 luni de pauza si...mai am si o hipotiroidie nu foarte accentuata, dar am renuntat la euthyrox si o tratez naturist.dupa ce termin tratamentul vreau sa fac iar analizele si daca ies bune...ma pregatesc de bb 2. inca mi-e frica, pt ca la prima nastere am avut probleme, din acest motiv au aparut si problemele cu tiroida. dar vreau neaparat sa vina fratioara sau surioara.

mamica dulce
mda
Teodora crede-ma ca acu' 3 ani,si chiar anul trecut nu-mi trecea prin cap sa fac pe bb2..departe de mine gandul asta,ba chiar "militam" pentru un singur copil.
Acum,desi mi-am pastrat in parte parerile,mi s-a facut dor de bebe mic si ,de ce nu,mi-ar placea muuult de tot sa am si o fetita.
Inca nu m.-am hotarat,sunt multi factori la mijloc dar sunt convinsa ca nu mai am mult timp de pierdut,ca diferenta sa nu fie totusi mai mare de 5 ani.Eu am o sora,e cu 13 ani mai mica,s-a nascut cand eram in clasa a opta parca,apoi,cand am terminat liceul si a crescut putin eu am plecat la fac,apoi in germania..am vazut-o vara asta dupa aproape 3 ani.O iubesc mult,dar intr-un fel tot singura sunt-astept sa mai creasca Si zau n-as vrea sa fie la fel si cu copiii mei.
Hmmm..mi-am dat termen pana in noiembrie-decembrie sa ma hotarasc,daca e sa fie sa se nasca la vara si sa fie eventual o leoaica ,ca mine
Daca Marc a fost ..spontan,bb2 il vreau cu programare
giul
din experienta mea ,intre baieti sunt 5 ani si3 luni diferenta,nu s-au batut ,nu s-au certat si intr-un fel fiecare a avut preocuparile varstei .intre baiat si fata sunt 2 ani si4 luni s-au batut ca chiorii pana acum catva timp.iar eu n-am avut frati,nu m-am simtit singura.

ralu
Mamica-dulce-diferenta intre cele 2 fetite ale mele este de 4 ani si 7 luni! Inainte o consederam o diferenta mare, dar acum imi dau seama ca nu este asa. Este o diferenta foare buna si pentru parinti, dar si pentru copii. Fetitele mele se joaca impreuna, fac multe lucruri impreuna, dar fiind aceasta diferenta au si universul lor, al fiecareia. Ele au un verisor care este mai mare decat fetita mea cea mica cu 6 luni. Cel mai mult se bat(verisorul cu cea mica). Pentru ca fiecare nu vrea sa imparta jucariile cu celalalt. Fiecare vrea sa castige. Conteaza ca unul dintre copii sa inteleaga. Cand fetele mele se cearta pe ceva, eu ii spun Ioanei sa astepte cateva minute pana Maria isi va pierde interesul de a se juca cu respectiva chestie si va putea sa o ia ea la randul ei. Fiind mai mare Ioana intelege, pe cand daca Ioana si Maria ar fi fost apropiate de varsta, nici una nu ar fi lasat de la ea... Si pe noi parintii ne-a ajutat chestia asta, dar si pe ele ca sa se inteleaga mai bine!
Asa ca.....bafta!

mamimo
Diferenta dintre Radu si Luca este de 5 ani si 10 luni.
Si eu am trecut prin ceea ce treci tu acum.Nu eram foarte hotarata sa am al doilea copil insa mi-am dat seama ca este momentul atunci cand eram innebunita dupa bebeii altora,cand pasii mei se indreptau automat spre magazinele cu lucruri pentru pici,cand citeam din nou toate etichetele de pe cutiile de lapte praf sau de pe borcanele,iar barbatu-meu,saracu',imi tot amintea ca al nostru copil a depasit de mult acea faza....Si eu mi-am pus aceleasi intrebari.Daca diferenta e cea potrivita,daca o sa ma descurc cu doi(pentru ca nu avea cine sa ma ajute),etc.
Si imi doream cu disperare sa fie fata.As fi vrut sa o imbrac cu rochite ,sa-i impletesc parul,sa ne jucam cu papusi.Si ma gandeam ca daca Radu ar avea o surioara,nu un fratior,nu s-ar simti inlocuit,cu spatiul invadat de un mic intrus.
Si uite cum a venit Luca!!!!
Si toate temerile au disparut.Se iubesc cu disperare,fac o multime de nebunii impreuna,Luca e umbra lui Radu absolut peste tot.
Acum,de exemplu,Radu e foarte incantat ca-l invata pe Luca sa vorbeasca.
Si cum ieri Radu a vrut sa picteze,Luca l-a imitat si el.Iar acum avem o pictura foarte frumoasa,cu carioca verde,pe tot peretele de pe hol...
E minunat sa fie doi,iar din punctul meu de vedere,diferenta e mai mult decat potrivita.
Totusi,ar fi bine sa-ti intrebi si copilul ce parere are despre aparitia unui fratior.Al meu si-a dorit foarte tare un partener de joaca si a suportat micile neajunsuri de a fi frate mai mare cu stoicism.
Mult succes!

Donia
Doamne, ce frumos! Pupici micutului tau, e un copil minunat!

Cine e autorul? Presupun ca Luca, micutul, nu?

mamicadulce, asa a inceput si la mine, ma emotionam toata la raionul de bebelusi, ma uitam la pozele bebelusilor de pe site si imi dadeau lacrimile... Si acum astept venirea pe lume a lui bebe 2, iar diferenta dintre copiii mei va fi cam de 5 ani si jumatate.
Eu nu imi fac deloc griji, cred ca va fi foarte bine, doar ca probabil va trebui sa temperez putin entuziasmul fetitei, cea mare.
Hm... ma miram cum suna copiii mei! Fain!

marimar
Mamica dulce,
e minunat sa ai doi copii si diferenta de 4 chiar 5 ani e perfecta din punctul meu de vedere desi nu mi-am dorit asa, asa s-a nimerit .... Primul e baiat, al doilea e fetita, baietelul si-a dorit un fratior dar s-a resemnat repede ca are o surioara si e foarte afectuos si dragastos cu ea, se joaca si se hirjonesc impreuna, nu vrea ca ea sa aiba camera ei separata, vrea sa stea cu el in aceeasi camera .Ea e mereu dupa el, ce face el vrea si ea iar el e foarte mindru de cite a invatat-o el sa faca.
Sper sa continue si sa aiba mereu o relatie frumoasa si sa se inteleaga bine in viata.

Eu incerc sa nu fac diferente pentru ca ii iubesc pe amindoi la fel si ma manifest la fel de dragastos fata de amindoi.

mamimo
Binenteles ca Luca!!!!
Si cum tatal lui s-a amuzat copios de isprava piciului,ba chiar i-a facut si cateva fotografii in timpul "actiunii",copilul meu cel mic si-a descoperit vocatia.Cum gaseste ceva de scris se bucura zgomotos si porneste la actiune...De alaltaieri tot ascund la carioci si pixuri..
Aseara,cand Radu a inceput sa-si faca temele,l-am auzit spunand "tame,mami"si s-a asezat si el,cu un creion in mana si cu un caiet in fata sa faca "tame".
Trebuie sa recunosc ca uneori e greu,insa relatia dintre ei,ca frati,imi umple sufletul.

roxica
intre fetele mele este o diferenta de 4 ani si 2 luni...si cea mare ma ajuta atunci cind are ea chef si se joaca cu cea mica...oricum al doile a fost mult mai usor decit cu primul in sensul ca nu mai ma 'calareste' doar pe mine..cind vine alexandra de la camin nici nu simt ca o am pe cea mica chiar daca cea mare nu o baga in seama ea se uita cum se joaca sora ei mai mare si incearac sa o imeite in toate..merge de la 9 luni si jumatate si intelege foarte multe lucruri, zic eu datorita alexandrei care vorbeste cu ea ca si cu cineva de virsta ei..si cind mergem la dispensar si cea mica plinge alexandra ii distrage atentia si se joaca cu ea..scene de gelozie asa mari nu am avut..desi uneori mai rabufneste si alexandra si imi spune sa o iubesc si pe ea sau sa o intreb si pe ea anumite lucruri (de ex o intreb pe ana unde sint ochii si vrea si alexandra sa fie intrebata exact acelasi lucru, desi ea are acum 5 ani si 2 luni)...exista in momentul de fata egoismul specific virstei adica daca alexandra se joaca cu ceva tipa daca se apropie cea mica de lucrul respectiv..incercam din toate puterile sa le explicam ca ce este al uneia este si al celeilalte dar nu intelege inca decit daca situatia este inversa...oricum eu vreau sa le cresc in ideea ca una pt alta sa reprezinte totul si sa se puna una pe cealalta mai presus de orice mai presus de mine sau de tatal ei....
cearat intre frati cind sint mici nu are cum sa existe, dar sper sa aprecieze cu adevarat ce inseamna un frate de abia pe la liceu probabil..
ariel sa stii ca eu am facut ambele fete in timp ce luam anticonceptionalele, adica nu am facut absolut nici o luna pauza si dr mi-a spus ca este ok si la fel pe ambele sub tratament cu euthyrox pe care l-am contiuat si sub sarcina dar cu doze mai mici si cit timp alaptam..si sint sanatoase si nu au avut absolut nici o problema legata de acest aspect...
mamica dulce sa stii ca si eu ii spuneam dr mele ca daca nu fac al doilea copil acum nu il mai fac niciodata ca este atit de bine cu el mare nu mai aveam nici o grija.,...dar am zis ca mai bine mai string din dinti inca vreo 4-5 ani dar o fac pt ele ca sa se aibe una pe alta in viitor...timpul trece asa ca pune-te pe treaba ca apoi sigur nu-ti mai vine

Gabbriela
si pe mine ma bate gandu la bb2, am aceleas intome ca si voi, ma uit la haine de nou nascuti in loc sa ma uit la cele de 4 - 5 ani cat are al meu, raman holbata la cutiile cu pampers marimi minuscule si citesc ce e nou in domeniu, ma uit la pozele forimistelor cu bb mici si imi dau lacrimi si intruna il intteb pe pitic daca vrea un fratior sau surioara , a zis ca vrea si ca el vrea sa il cheme pe fratior: Baby Fire Bear ...
Astazi vb cu medicu sa vedem el ce zice...
Lauraa
Ariel, si eu am hipotiroidie dar in sarcina e VITAL sa continui tratamentul cu Euthyrox,ba chiar mai mult de atat e absolut necesar sa maresti doza in sarcina,e nevoie de mai mult hormon. Euthyroxul ne da doar ceea ce tiroida noastra nu produce,un hormon identic pe care organismul nu-l deosebeste de hormonul propriu! Ma intreb,ce tratament naturist faci pentru tiroida?

mamica dulce
fetele,din ce scrieti e chiar diferenta ideala!!
Si ma intreb ce-o fi asta,ca la 4-5 ani de la bb1 ne cam ticaie ceasul biologic CUm am mai spus,acum un an nu-mi trecea prin cap bb2,insa am inceput sa trec pe la haine de nou-nascuti-cand inainte mergeam fluierand,direct la sectorul lui Marc,marimea 116..sa ma uit la poze,sa-mi vina subit in nas miros de bebe mic(amintiri demult uitate cu marc) si tot asa.

DAR inca mai am momente cand ma inteleg asa super cu actualul ficior,cand mi se pare asa de minunat ca ma sufoc de dragoste-sau din contra cand ma scoate total din sarite si ma intreb ce vreau sa-mi fac???
Apoi ma gandesc ca Marc merge la scoala,teme,lectii..si apoi de la capatpeste 5 ani:)

Si relatia cu al meu consort 2 saptamani e buna,a treia e crancena,comunicarea e nasoala,ideile si oofff,multe de spus al naibii,dar pe scurt nu sunt sigura de ce-o sa fie peste 1 an sau peste 5,..momente cand mi-e drag,dar nu mai e ce-a fost..altele cand nu ma vad nici la anul cu el,daramite o viata..(si nu sunt ganduri de nervi,ci e pe bune din pacate )incat ma gandesc serios ce fac cu doi copii mici,in cazul in care..ok,dar apoi imi zic ca gandesc prea mult,un divort poate aparea oricum,oriunde.Si el ma bate la cap de ani ca vrea bb2 si la primul scandal ca nu mai vrea..si iar de la capat.Pana acum vorbea in aer,dar acum VREAU eu si nu mai e nimic asa simplu.

Cred ca sunt cam prea comoda ,ma simt excelent in stadiul asta,cu Marc baiat mare si muuult timp la dispozitie si ideea ca inca pot face ceva pentru mine,pe drumul spre independenta mea!Desi,pe de alta parte,numai vorbe goale sunt astea,marc e la 2 saptamani racit si cand ii trece ia vacanta,deci ideea de job e un fel de fata morgana,ca n-am pe nimeni sa ma ajute si nici sa platesc baby sitter sa ma pot duce la cursuri de recalificare n-am bani fara job fain-care e prea putin probabil sa-l gasesc,ca n-am nici o calificare aici. Si uite-asa cu cercul vicios.Asa ca mai bine fac pe bb.

Si totusi..iar si iar ma indrept spre raionul de bebei,ma uit la poze de bebei,ma uit cu jind la fetite si am momente(multe) cand abia astept sa fiu iar insarcinata,ma gandesc cu atata drag.. ...uuuooff,chiar vreau,chit ca sunt singura,chit ca n-am bunici sau prieteni aproape,chit ca inseamna legat de maini si de picioare,chit ca stam la limita cu finantele,ca nici pentru Marc nu-mi permit prea multe,ca n-am mai vazut marea de 2 ani,ca inca n-am fost la un restaurant de la revelionul trecut si intr-un concediu cu sotzu de 4 ani de cand suntem casatoriti(ca cei 3 dinainte au fost muuult mai buni,normal),ca ma imbrac din sales,ca in tara asta unde probabil o sa si raman nu-mi sunt recunoscute diplomele(pe care oricum n-am la ce sa le folosesc,dat fiind ca sunt profa de geogra in ro)-asa ca n-am NICI o calificare aici,NICI o experienta de munca in general,nu e NIMIC care sa zic ca pot si stiu sa fac sa imi intretin copilul daca e vorba de asta-pardon,am inceput sa fac pregatire la engleza cu doua cucoane dar la nici 100 pe luna cat castig.... si daca mai stau 3-4 ani acasa cu bb2 nici n-am sanse sa produc o hartie,o calificare,..si trec de 30 de ani si trebuie sa o iau de la zero-si nu ma mai primeste nimeni..zau ma sperie rau de tot gandul asta.. Chiar ma sperie si ma deprima,starea asta de dependenta..pe care,prin bb2 as prelungi-o cu mana mea cu inca fo 4 ani buni.Si totusi...

si daca nu fac pe bb2 tot trebuie sa stau acasa pt bb1..,dar ma simt bine,eu cu Marc ,ma simt mai safe in caz de orice,mai stapana pe viata mea,mai independenta chiar,in ideea de mine si puiul meu impreuna,in ideea ca pot face ceva concret si pentru mine,daca nu acum ca e mic la gradi,macar intr-un an sau 2..nu dependenta de sot, cu 2 mici..si tot asa.....si apoi ma gandesc ca daca nu fac acu pe bb2,apai chiar ca nu-l mai fac in 5 sau 10 ani,desi mai am 15 ani pana imi iese fertilitatea la pensie nu stiu,ma mai gandesc.Adevarul e ca sunt intr-o MARE dilema si nu stiu incotro s-o apuc.Probabil daca totul ar merge super in relatia l-af fi produs pe al treilea acum :),dar jocul asta cald-rece ma da inapoi,nu banii,nu joburile sau altceva.
Na ca m-am si racorit in carca voastra si cred ca vi se pare ca ma invart cu succes in jurul cozii,ca aberez pe tema lui daca,Dar,si totusi...

Pana la urma..daca o fi sa fie,sa fie intr-un ceas bun ca de ramas cu intentie io ma simt ca iese din prima incercare

Lauraa
Ancuta,sa stii ca in MARE parte ma regasesc in postul tau,m-am regasit mereu de altfel (ba mai mult,sunt si eu profa de geoagra in Ro :D ) In schimb relatia merge slava Domnului bine, concedii facem bianual) Totusi ramane si la mine durerea cu lipsa experientei aici,lipsa calificarii si in general lipsa unei perspective pentru un serviciu.Nici noi nu avem bunici/unchi/matusi,doar noi doi. In luna august am zis, frate:daca incercam luna asta si se prinde,se naste in Mai,ca Lara. Daca nu se prinde,asta e si nu mai incercam,ramanem cu un copil ca diferenta mai mare de 3 ani intre ei nu vrem.Punct. Da de unde punct. S-a prins din prima si ne-a luat prin surprindere,nu ne asteptam :) . Totusi ne bucuram mult,incercam sa ne obisnuim cu ideea,mai ales eu care abia am simtit gustul libertatii din nou ca tocmai ce crescuse copila :) . O mica/mare diferenta ar fi ca eu mi-am deschis de vreun an afacerea mea,firma cu acte in regula si castig binisor,nu ma pot plange,lucrez de acasa...ma simt utila (si) pe partea asta. Imi lipsesc colegii dar ma linistesc la gandul ca dupa 30 de ani mai am o viata in fata sa lucrez si in colectiv daca chiar vreau neaparat. daca nu, tot e bine,sa fiu sefa-mi proprie suna mai bine decat orice job,nu?

marimar
Mamica dulce,

nu e draq' chiar atit de negru, gindeste si tu pozitiv, un alt copil poate chiar sa ajute la re-innodarea relatiei, sotul poate din nou sa redevina viitorul tatic atent si sa te rasfete, sa te menajeze....stiu multe cazuri. Daca nu, oricum mai rau nu o sa fie, doar si el si-l doreste....

Esti tinara, nici nu ai 30 de ani asa ca viitorul e ok din acest punct de vedere, poti sa faci cursuri de re-calificare si mai tirziu, peste 5 ani de ex....sau iti poti face business-ul tau...cine stie...

uite, eu am 36 de ani si mi s-a acrit de cariera, vreau inca un bebe si sa stau acasa....nimic nu mi se pare mai important decit sa ma dedic copiilor mei, pot si dupa ce cresc ei mai mari sa ma intorc la un job sau sa ma recalific...viata nu se termina la 40 si nici la 50 , si nici macar cariera....

roxica
Mamica dulce,eu te inteleg perfect..si eu am facut bebe 2 cind relatia mea cu sotul nu era tocmai buna si cind cariera mea era pe duca..simteam ca trece timpul pe linga mine si nu fac nimic..nu eram fericita nici pe plan familial (cu exceptia fetei mele) si nici pe plan profesional...dar am vrut dintotdeauna sa am doi copii, eu am fost singura la parintit si stiu ce inseamna, si am spus ca mai bine ma sacrific eu pentru ca fata mea sa mai aibe pe cineva cind o creste mare pe care se poate baza...prietenii oricit de buni ar fi ramin prieteni..dar fartele sau sora sint altfel..fireste asta depinde de noi, ca parintit sa le insuflam sentimentul asta caci eu una cred ca este o durere foarte mare pt o mama sa-si vada copiii urindu-se 9asa cum se intimpla acum din cauza vremurilor astora)...
si tocmai cind am ramas gravida mi s-a ivit ocazia sa-mi schimb serviciul si sa ma relansez dar am pierdut trenul asta din cauza burticii...dar nu mi-a parut rau absolut deloc..pe perioada sarcinii am plins ingrozitor de mult din cauza sotului, certurile cu el neintelegerile sensibilitatea mea..s-au adunat toate...si uite asa..totusi eu am vrut al doilea copil pentru fata mea in primul rind si pt mine..desi m-am gindit si ma gindesc si acum uneopri la divort..dar eu le am pe ele si ele se au una pe alta...
in ceea ce priveste independenta ta, intr-adevar este mai complicat pt ca trebuie sa stai legata de sotul tau ca sa-l poti creste pe copil..dar mai stringe si tu din dinti vreo 4-5 ani..apoi ai copiii mari si te p[oti ocupa de viata ta profesionala..sint multe care o iau de la capat dupa 40 ani asa ca tu nici nu ai inca 30 deci esti tinara....eu asa te sfatuiesc dar tu stii mai bine....oricum faptul de a avea doi copiii sanatosi trece peste orice sacrificu...si eu la fel puteam sta linistita fara plinsete noaptea fara boli iara, fara pamapers si miriieli dar am spus ca trece si perioada asta...si oricum al doilea se creste mult mai repede decit primul si mult mai usor..singurul dezavantaj este doar raceala...cai atunci cind raceste unul racaeste si al doilea....
numai bine!

carla2005 spune:

Eu sunt singura la parinti si e groaznic vreau 3 copii dar sa vedem dabea l-am facut pe primul eu am deja 28 de ani si sotul 34 deci cred ca o sa mai facem doar unul!

carla2005 de Alexandra Maria 16.11.2006

poze bb

"Opreste trecerea. Stiu ca unde nu e moarte nu e nici iubire , si totusi te rog: opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea."

Pag. 8 | Pag. 10

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici