copil unic sau frati?
Raspunsuri - Pagina 8
mcrmiki spune:
Eu cred ca fiecare ar trebui sa faca ceea ce simte! Si daca simte una si face alta inseamna ca sunt niste parinti egoisti.
Eu mi-am dorit trei copii, acum sunt insarcinata cu al trei-lea, sunt constienta ca nu va fi usor, dar asta ne dorim si suntem tare fericiti. Ma tot gandesc cat de fericiti si impliniti vom fi toti 5.
Va doresc multa sanatate!
Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat de putin." N. Iorga
http://community.webshots.com/user/mcrmiki
Miha&Sorin&Bogdan(24.12.2000)&Vlad(17.11.2003)
marimar spune:
mcrmiki, Miki, vroiam doar sa-ti spun ca te admir , o mamica asa de tinara si frumoasa cu 2 baieti maricei! Ti-am vazut si pozele si sinteti o familie superba, felicitari pentru bebe3 ! Nu pot sa cred ce bine areti dupa 2 sarcini, parca esti o adolescenta, te invidiez ( un pic ).
-------
De retinut: ceaiul din frunze de zmeur dupa 32 de saptamini ajuta la usurarea si scurtarea travaliului si stimuleaza lactatia
fica spune:
Eu personal cred ca cel mai frumos este sa ai cel putin 2 copii, dar eu sunt medic si in fiecare saptamana am o garda sau contravizita si sotul meu la fel si in acele zile incepem sa cersim ajutor la bunici. cu doi copii, ar fi frumos ,dar acum imposibil.Basca invatatul pentru examene si altele! Voi nu simtiti niciodata ca o sa crapati de oboseala?
Natasa spune:
Cred ca fiecare decide daca face un copil, doi, mai multi sau nici unul. Nu e nimeni de condamnat sau de convins ca nu e bine ce a decis. Fiecare isi stie viata lui, problemele, posibilitatile financiare si relatiile din familie. Dar pentru cei care isi doresc inca un copil si se cramponeaza de chestii de genul " daca am o ciocolata va trebui impartita la doi", sau "se vor certa si va fi balamuc in casa", astea sint prostii. Evident ca un copil trebuie sa invete sa imparta chiar daca nu are frati, evident ca se va certa si se va si bate cu cineva, chiar daca nu vor asista parintii... Un copil trece oricum prin toate, un frate sau o sora nu-s o pedeapsa ci o binecuvintare intr-o familie frumoasa si cu niste parinti responsabili.
danette spune:
In general eu cred ca pentru majoritatea romanilor e greu sa aiba mai multi copii, dar asta depinde de n factori... eu zic asta fiindca am o anumita conceptie despre cum trebuie crescut un copil (sau mai multi). Nu vad problema asta doar sub aspectul ca un al doilea copil este un partener de joaca pentru primul sau un sprijin pentru familie in viitor.
Si nu cred ca un copil singur la parinti este mai putin echilibrat sau mai egoist decat cei care cresc cu frati.
Cu sora mea nu ne-am inteles 20 si ceva de ani... acum sau schimbat lucrurile, avem alta relatie, dar nu pot s-o privesc ca pe un sprijin ... poti sa ai un sprijin in partenerul de viatza, de ex.
Am o fetitza de 1 an si ceva, si o situatie materiala buna, dar mi-e greu sa ma gandesc la un al 2-lea copil numai pentru ai oferi primei un frate... doresc sa-i pot oferi fetei mele tot ce-i mai bun, vreau sa am si "viatza mea" in masura in care se poate (desi poate suna egoist)... dar copii necesita foarte multa atentie, daruire, TIMP si eu imi doresc sa fac si altceva pe langa a fi mama.
E greu acum, si va fi si mai greu dupa 2007.
Sotzul meu este plecat foarte mult timp, practic pe mine cad toate responsabilitatile casei, copilul(necesitati fizice si educatie), nu stiu cum m-as descurca cu doi, uneori numai gandindu-ma la asta ma si imaginez la psihiatrie..
Si-apoi sa iau o bona care sa ma ajute?... nu vad cum m-ar putea suplini o alta femeie in educatia copilului, ar fi greu daca nu imposibil sa gasesc o educatoare pe stilul meu pentru fiica mea (chiar de atatia bani nu dispun sa gasesc o guvernanta), fiindca vorbesc si de maniere si de limbaj aici, nu doar de supravegheat copilul.
Daca ar aparea un al 2-lea copil, as fi nevoita sa ma impart in doua, si nici nu cred ca poti sa-ti iubesti copii la fel, identic. Pentru fiecare din ei simti altceva.
Nu pot sa gandesc aceasta chestiune astfel: "o sa creasca ei cumva, au mai fost si altii si s-au descurcat!"
Dana & Iris 1an+
pozele noastre
Tia spune:
crissandrada
Nu stiu ce sa fac. CRED ca mai vreau un copil dar stiu sigur. M-am impartit in doua : o parte vrea iar cealalta nu. Mai am o fetita de 3,5 ani. Acum ceva timp spuneam ca nu o sa mai fac niciodata dar acum nu stiu ce m-a apucat. Sotul meu vrea si este tare incantat acum ca m-am razgandit. Cum o sa ne schimbe viata inca un copil? o sa rastoarne toata armonia si linistea de acum. Acum Andrada se joca ea in legea ei, nu mai trebuie supravegheata foarte indeaproape, am si eu putin timp pt mine. Acum o voi lua de la capat. Suna c-am egoist dar asa simt. Oare se vor intelege copii? Vor fi gelosi unul pe altul? Cea mare v-a regresa ? V-a progresa mai repede cel mic? Multe intrebari imi vin in minte. Am inceput sa scot hainutele de cand era Andrada mica si sa le asez frumos. Un sambure era in mintea mea ca nu m-am indurat sa dau hainutele. Le-am pastrat pe cele care mi-au fost mai dreagi.
Gata ca ma lungesc prea mult.
Voi care ati trecut prin aceasta experienta ce ati simtit, cum va-ti hotarat, cum vi s-a schimbat viata?
Va multumesc.
danis
crissandrada, suntem doua
nu am gasit inca raspunsul... tot asa, stau si ma gandesc da sau nu, cred ca raspunsul ar fi da, insa nu am regasit curajul de a o lua de la inceput... desi Anda are aproape 4 ani, eu ma simt cu 10 ani mai batrana decat inainte sa o am... asa ca ma tem si de mine, ca as putea claca mai usor
pur si simplu, desi stiu care este decizia potrivita, nu am curajul sa o iau...
eu te-as incuraja sa iei aceasta decizie... stii cum e, pentru altii ma pricep sa dau sfaturi
laura_barb
Buna!
Eu nu il am inca pe nr. 2, dar la un minut dupa ce l-am nascut pe Alexandru (natural!!!) i-am spus doctorului ca mai fac unul, dar cu epidurala! Acum, cand Alex are aproape 8 luni am inceput sa ma gandesc serios la treaba asta, si m-a apucat frica. E mult mai greu sa treci la fapte cand stii ce te asteapta. De exemplu, la noi e destul de greu si acum, cand suntem trei, sa stam intr-un apartament de 2 camere. Pe urma, Alex e acum centrul universului nostru. Nr. 2 o sa stie de la inceput cum e sa imparta totul la doi, ceea ce nu mi se pare tocmai corect. Dar cum altfel? Oricum, cred ca e extraordinar sa ai un frate. Eu o ador pe sora mea mai mica, e cel mai frumos cadou facut de mama mea!
Ma gandesc ca atunci cand eram doar eu si sotul meu era bine si frumos, acum cand a venit Alex e un altfel de bine si e si mai frumos. Dar cand vom fi patru? Probabil ne vom gasi si atunci un echilibru, mai greu, ce-i drept.
adrianafedorca
eu zic sa te pui pe treaba poate mai tarziu o sa vrei si nu o sa mai poti...varsta...etc...eu zic ca e pacat sa nu-i faci o surioara sau un fratior , si eu m-am gandit mult si am ajuns la concluzia ca e mai bine sa fie 2, sincer as fi vrut 3 sau chiar 4 dar nu mai am cand ...si eu stau si ma gandesc ...iar greturi , dureri de oase de burta, vergituri, kg in plus, nopti nedormite...dar cand vezi minunea ce tocmai a iesit din tine ...uiti de toate si te topesti pur si simplu...eu maine l-as face dar cezarica al meu abia a fcut 10 luni , dar pe la vara ne punem pe treaba si noi ...o sa fie greu o perioada...dar merita
pisi-si-boscu
Draga Criss,
Si eu am avut dilema asta si probabil ca o voi avea multi ani de acum inainte. Am ajuns la concluzia ca 1 copil pentru mine e deajuns, desi stiu ca in sufletul meu voi regreta decizia asta toata viata. Mi-as dori un alt copil insa ar fi, pentru mine, un simplu gest egoist. Copilul meu este obisnuit sa fie centrul universului care il inconjoara, el e cel mai frumos, mai destept si mai iubit copil. Cum as putea sa fac un al doilea copil sa creada acelasi lucru, cand ASTA e convins ca e asa? Si apoi, primul meu copil nu s-ar simti dat la o parte cand celalalt ar avea nevoie de atentia noastra constanta, pt cei mici au nevoie de tine aproape 100 %?
Daca m-as fi gandit la timp, cand puiul meu ar fi avut doar cateva luni, cand deschiderea lui catre viata s-ar fi petrecut in cadru el si fratiorul lui, ar fi fost altceva.
Pentru mine, consider ca e prea tarziu. Sau poate inca prea devreme...
Kittycat
Eu de-abia astept sa-l fac pe bb2. O iubesc enorm pe printesa noastra, imi aduce atat fericire si implinire si stau si ma gandesc cum va fi cand totul va fi dublu... Poate asta si pt ca am avut o sarcina uosar si f frumoasa, o nastere la fel, pt ca micutza nu a pus probleme deosebite. sau poate si pt ca sotul meu si cu mine am fost singuri la parinti si nu e deloc bine asa. Asa ca, imediat dupa ce imi voi rezolva niste probleme profesionale pe care le am acum ne vom pune pe treaba serios.... De-abia astept sa fiu din nou ! Am ajuns chiar sa spun in gluma ca mai facem unul, poate chiar doi fratiori; sau poate nu e doar o gluma??? Cine stie...
mcrmiki
Buna fetelor!
Poate pentru unii este cam greu sa ia o astfel de decizie, eu mi-am dorit trei copii si stiam ca voi face sigur doi, de al treilea nu eram asa de sigura ca il vom face, cu toate ca il doream. Si uite ca sunt insarcinata acum cu al treilea, suntem foarte fericiti, este un copil foarte dorit, la fel ca Bogdan si Vlad. Normal ca si eu ma gandesc, ca va fi greu, o da fiu iarasi grasa, iarasi burta mare, galagie cu bb si multe altele, dar este asa de frumos si sigur nu imi va parea rau niciodata ca l-am facut si pe al treilea.
Crissandrada te intrebai cum va fi, daca se vor intelege? Sa-ti spun de copii mei care se bat tot la 5 min., sunt gelosi, desi ma port la fel cu amandoi, tot timpul ce are celalalt este mai bun, dar sa sti ca niciodata nu am regretat ca l-am facut si pe Vlad, nu am gandit ca as fi avut mai mult timp daca nu era Vlad sau ca ar fi fost mai liniste; niciodata nu i-am simtit ca si pe un ghimpe in calea nostra. Cred ca cel mai important este sa fi convinsa ca il vrei si pe al doilea. Este adevarat ca sunt mai mari grijile si responsabilitatile, dar si satisfactiile pe masura. Nu iti poti imagina cat de dulci sunt copii mei cand se trezesc de dimineata cum se pupa unul cu altul si cat sunt de dragastosi,cum vin la noi sa ne pupe, cu toate ca de multe ori in juma de ora deja se cearta sau se bat. Inca un copil nu inseamna inca odata "deranjul" pe care il ai cu un copil.
Va doresc sa luati decizia cea mai buna pentru voi!
crissandrada
Asta simt si eu Pisi. Tocmai de aceea eram convinsa ca nu o sa mai fac inca un copil. Dar ma gandesc ca peste ani si ani se vor avea unul pe altul. Sotul meu este singur la parinti si sufera putin (dar nu forte tare . Parintii lui sunt plecati din tara si el e singur aici. Bine ne are pe noi dar ma refeream la frati. Eu am o sora si desi e diferenta c-am mare intre noi (7,5 ani) m-a ajutat foarte mult cu Andrada.In vacante cand si caminele aveau vacanta statea cu ea. Cand v-a avea copii poate o voi ajuta si eu. Am o prietena care are 2 surori si se ajuta foarte mult.
Uite ca ma incurajesz singura. Totul e forte bine cand e vorba de teorie. Dar la practica ....
Andrada vrea o surioara si ma tot intreba cand o sa iasa din burtica. Problema e ca nici macar nu e in burtica si ca eu si sotul meu vrem un baietel daca ar fi sa fie iar ea nici nu vrea sa auda.
Of... complicata situatie. Nu stiu cum pot sa imi complic viata singura...
adrianafedorca
fetelor eu chiar astept sa fiu iar ...mie chiar mi-e dor...sa-l simt pe bb cum da din picioruse...
Natasa
Parerea mea e ca daca aveti cea mai mica dorinta sa faceti al doliea copil, sa-l faceti. E greu, e obositor, dar inainte de toate, ii faceti copilului vostru un dar. Daca fratii cresc intr-o familie armonioasa, mai tirziu vor fi cei mai buni prieteni si se vor sustine reciproc. CIne are o sora sau un frate stie ca nici cel mai bun prieten nu poate sa-l egaleze. Cit despre luat ceva de la gura celuilalt, asta e o absurditate. Daca mama stie cum s-o faca, niciodata copilului nu i se va parea o pedeapsa ca trebuie sa imparta ceva!
papadie
Cand a facut fimea un an si 3 luni m-am trezit gravidata cu "metoda calendarului" cu tot:) iaka la 2 ani diferenta va primi cel mai pretios cadou din viata ei: o surioara!!! Mie mi se pare egoism sa o las singura... asa ca am trecut peste toate angoasele si iakata-ma-s balenuta grupa mare:)))
danis
papadie, ca de obicei, aduci zambetul pe buze, optimism si speranta... decizia mea parca-parca incepe sa prinda contur!
sinzi_ana
Si mie imi plac beblusii de nu mai pot...si inca casc gura la raionul de hainute si articole pt bebelusi!!! Desi David are 3 ani...
DAr nu stiu daca as mai vrea un alt bebe...cred ca sunt egoista si nu vad cum as putea imparti dragostea pt David la 2...mi se pare ca l-as priva de ceva...
miag
suntem 3..sau poate mai multe
elyanne
La mine dilema nu este daca mai vreau un bb sau nu... ca mai vreau inca 2... Dilema este cand e mai bine sa vina bb2. Mandra mea are acum 1 an si 4 luni... si parca n-am curaj sa ma apuc de urmatorul... Am zis ca din aprilie-mai poate-poate ... ca tare mi-e dor de burtica... Sper sa prin curaj...
kover
cind s-a nascut puiutul meu am spus ca nu imi mai trebuie altul; nu pentru ca as fi avut o sarcina sau nastere grea ci pt.ca 10 saptamini ne-am chinuit cu icterul(incompatibilitate de Rh),apoi cu colicile,noptile nedormite;de fapt aceleasi probleme ca la majoritatea copiilor.dar mi-a trecut,acum sint insarcinata in luna a treia,si desi diferenta intre ei va fi de doar un an si zece luni sper ca ma voi descurca,si sper ca se vor bucura unul de celalalt.eu mai am doua surori dar datorita diferentei mari de virsta(13-14 ani)le-am fost ca o mama,asa ca intotdeauna mi-am dorit o sora(frate). hai ca bat cimpii,ideea e:pune-te pe treaba,nu o sa-ti para rau. Carola
CristinaT
mai este un subiect asemanator aici:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=68816&whichpage=1
asta ca sa nu repet ce am scris aici.
6 ani - 14 februarie 2006
crissandrada
Acum s-a complicat situatia si mai tare. Am aplicat pt un post la o firma pe internet asa intr-o doara si aseara m-au chemat la azi la interviu pe care .... l-am trecut si acum trebuie sa merg mai departe pt interviul final. Daca se concretizeaza adio copil. De abia voi putea face fata cu copilul pe care il am. Cred ca a fost un semn ca nu e momentul potrivit.
Dar daca nu i-au interviul il fac si pe bb2.
LEVI
Si eu am aceeasi dilema.Daca la momentul nasterii fetitei mele(care are acum 2 ani si 8 luni)am spus ca nu voi mai face al doilea copil,acum am inceput sa-mi mai revizuiesc atitudinea.Si eu si sotul meu suntem copii unici la parinti,deci copilul meu nu ar avea nici macar veri.Si totusi in egoismul meu ma gandesc : ca am o meserie destul de solicitanta si nu stiu cum se va impaca acest lucru cu faptul ca voi avea 2 copii,ca vor incepe iar noptile nedormite,ca la copilul foarte, foarte iute pe care il am si pe care daca il las o clipa singur a si facut o boacana, se va mai adauga si un ,ca ma voi ingrasa din nou etc, etc.Cu toate acestea balanta inclina spre a mai avea un copil si asta de dragul fetitei mele.Vom vedea noi cum o vom scoate la capat!
Luminita
claujro
Eu am ramas insarcinata cand bb1 avea 1 an. Si eu, dupa nastere am zis ca nu-mi mai trebuie alt copil, apoi m-am razgandit si am vrut ca diferenta de varsta sa fie cat mai mica dar nu s-a putut... E greu dar e MINUNAT cu 2!!!
Claudia, Matei (15.12.2003) si Mara (30.08.2005)
Poze Mara si Matei
delia_alx
E putin mai dificil sa te gandesti ca o iei iar de la capat dar cred ca copii sunt cel mai minunat dar de la Dumnezeu ei ne fac viata mai frumoasa. Daca exista posibilitati financiare si mai ales armonie in familie parerea mea este sa-l faci pe bebe 2 ar fi extraordinar pt. fetita ta sa aiba pe cineva alaturi in viata .
Vistiana
si mie mi-e dor deja de burtica si de bebelas (sa nu ma auda sotul meu)Dar ne ajung trei! E frumos,daca as mai trai o data as face tot trei,sau daca-mi voi dori o viata mai comoda,2.Oricum,niciodata doar 1!Pai e frumos sa se joace copilul singur in legea lui?!Vino la mine sa-i vezi cum se joaca impreuna si o sa-ti dai seama cum e mai frumos pentru ei... Cu gelozia nu e lege.Ai mei n-au fost niciodata gelosi unul pe celalalt.Se mai ciondanesc(iar eu incerc sa intervin cat mai putin)dar in general se inteleg bine.Si plus de asta,cu al doilea e mult mai usor:tu nu mai esti stresata,ai experienta,bb evolueaza mult mai repede.Al treilea creste de la sine...
dia_b
Cred ca nu ar trebui sa mai stati pe ganduri daca va mai doriti un bb.
Nici nu stiu daca este vre-o varsta potrivita pentru un copil sa aiba frati. Fiecare copil este putin gelos cand apare celalalt dar cu putina rabdare trece.
Eu am o fetita de 3,9 ani si 2 baieti de 7 luni. Cand am nascut-o pe Oana si dupa aceea am crezut ca nu mai pot iubi un alt copil asa cum o iubesc pe ea. Am ramas insarcinata pentru ca si eu si sotul meu suntem singuri si nu e bine. Am stiut ca vreau un bb2. Dar cand am aflat ca sunt gemeni am stiut ca nu pot face avort numai pentru ca D-zeu mi-a dat 2 bb in loc de 1. Asa ca i-am pastrat desi toti erau impotriva, numai sotul meu m-a sprijinit.
Multa vreme m-a chinuit intrebarea daca ii pot iubi pe bbi caci am aflat ca vor fi baieti (si eu imi doream fete).
Acum sunt foarte fericita si sunt sigura ca in inima unei mame este dragoste pentru 20 de copii. Desi imi este greu nu regret nici o clipa ca i-am pastrat pe Cata si pe Adi. Oana s-a obisnuit si ea cu ideea si acum mor de dragul ei cand o vad cum ma ajuta sa le dau papa la bb, cum se joaca cu ei si se prosteste cand vede cum rad de ea. Desi la inceput accepta in schimbul bbilor orice, acum spune mandra : "Nu-i dau, sunt ai mei!"
Va doresc curaj sa porniti pe un drum care nu e usor si nu fiti egoiste!
Dia & 1+2
cristinamh
eu mi-am dorit tot timpul 2... nu mi-am pus niciodata problema de "impartit" dragostea, stiu ca am avut mereu in inima doua camarute rezervate. s-a nascut andrei, s-a ocupat una... n=a fost usor cu el, fara nici un ajutor, dar nici nu mi-a trecut prin cap sa renunt la bb2. am zis ca 2 ani diferenta e suficient, si pt mine si pt ei, si am pus planul in practica. nu zic ca e usor, e cumplit de greu, dar anii astia vor trece. peste 2 ani va fi mult mai usor, dar si de 1000 de ori mai frumos.
prima data cand si-a pupat surioara, fix in bot, ca-n povesti, am plans de emotie... atunci mi-am dat seama ca nimic nu e prea greu.
eu sunt pe planul 2. e cam greu acum sa ma uit in oglinda, dar ii vad pe ei si-mi trece... am eu timp de mine mai tarziu... dar m-am vazut mereu ca mamica tanara, de-asta n-am amanat...
ps. si am un frate, nu pot concepe viata fara el... il iubesc ca pe ochii din cap, 3,4 ani diferenta. am considerat ca-i cam mult, si pe-ai mei i-am "programat" la interval mai mic.
cum am uitat eu partea mai importanta... inainte de bb2 o prietena mi-a spus ca dragostea de mama nu se imparte, se dubleaza. si ii dau dreptate.
Cristina Andrei-Razvan(2.08.2003) si Iris-Sabina(17.11.2005)
pisy69
Niciodata nu am stat pe ganduri daca sa fac doi sau doar unul si am 36, anul acesta 37 si am o fetita de 1 an si 6 luni iar in burtica un de 6 luni si nu am regretat nici o clipa ca am varsta pe care o am si al doilea e pe drum.Reteta mea e:nu te gandi nici o secunda cat de greu iti v-a fipentru ca stim cu toate ca e greu sa avem doi bb] mici dar satisfactiile sant prea mari cand te uiti la unul dar sa te uiti la doi sau trei si sa vezi cum progreseaza,cum vine sa te pupe,cum se impinge in tine daca nu a reusit sa se urce deja pe capul tau cand sante-ti in dormitor si incerci sa-l adormi ca nu poate adormi dupamasa fara ajutor,cum vine cu peria de wc sa te ajute sa stergi geamurile sau,sau,sau.....sant multe dar sa ai dubla satisfactie si sa ii si inveti sa se iubeasca?cand sant mari, de sarbatori se intilnesc cu noi+familiile lorsi parerea mea e ca,cu cat ai familia mai numeroasa e mai bine atata timp cat nu te gandesti la avere dar sa ai familia ta personala mare si sa o tii unita nu stiu ce satisfactie poti avea mai mare legat de familie??????!!!!!!!!!!Simo+Alessia(6 sept 2004)+
pisy69 mama celor 2 pufosi
baicualina
nici eu nu concep sa nu fac bb2!!!
sotul meu e singur la parinti...insa eu mai am 2 frati asa ca n-as lasa-o pe printesa mea care acum are aproape 6luni singura pe lume pentru nimic in lume!!!el nu prea intelege insa...imi da dreptate!
poti sa ai verisori prieteni vecini dar stiti cum se zice!sangele apa nu se face!!!
unde mai pui ca el s-a dorit ca printesa noastra sa fie baiat!asa ca asta e un motiv in plus!
asa ca pentru Dumnezeu !nu mai stati atata pe ganduri daca sa mai faceti un bebe sau nu! ganditi-va ca nu traiti cat pamantul!si e greu de unul singur prin straini!asa cand ai un frate sau o sora ai un sprijin!!!pentru o mama nu e greu sa iubeasca 2 copii!aduceti-va aminte ca bunicii nostrii faceau si cate 5,6!ce credeti ca nu-i iubeau pe toti la fel???
si ce bucurie mai mare e cand se strang toti in casa parinteasca?cei care au frati si surori pot intelege!
soata mea(care e singur la parinti si cu parintii nu prea are o relatie foarte apropiata...adica ii iubeste insa nu e cald...sau cum sa ma exprim ca ma intelegeti....se simte mai bine in camera lui!singurel!asta e vina parintilor ca asa l-au invatat!cu jucariile pe langa el!) mereu ma intreaba ce tot ai de discutat cu fratii tai?
eu am 2 frati unul mai mai cu 11 ani si unul mai mic cu 7ani!si cu amandoi ma inteleg de minune!
asa ca inca odata va zic!nu mai stati pe ganduri!veti fi instare nu sa impartiti iubirea care o dati acum unuia singur,ci sa nasteti mai multa iubire!ca multe poate o mama!
Alina
mamicade Dianaaproape 6luni
Tia spune:
mamica dulce
se discuta foarte mult pe forum despre al doilea copil-cand,la ce diferenta de varsta,cum e etc..cele mai multe mame au deja 2 copii sau il au in plan pe al doilea sau chiar al treilea.In prag de decizie sunt si eu..
am un singur copil pe care il ador,are 3 ani si 3 luni si e o minune.Pana acum cateva luni nu ma gandeam la un al doilea copil dar sotzul meu a inceput sa pomeneasca foarte insistent,desi spune ca e decizia mea.Sigur ca o fetita ar fi la fel de minunata,sau tot un baietel-sanatosi sa fie, dar,undeva,nu stiu daca mai vreau.Sunt momente in care zic ca ar fi frumos dar mai multe cand sunt convinsa ca nu mai vreau,ca sunt fericita si implinita asa.Mult mai des spun asta,ca sa fiu sincera pana la capat. Daca raman insarcinata-motiv de bucurie,bineinteles,dar nu fortez prea mult norocul
Sunt multe motive..nici nu stiu de unde sa incep :)..de asta deschid subiectul,mai sunt mame(familii) cu un singur copil si care sunt implinite si fericite asa? Care considera ca asa e cel mai bine si nu-si doresc nimic mai mult?
Facem club?
mamagiuliei
Mamicadulce !
Io in club il inscriu pe al meu sot, el e fericit doar cu Giulia si nici nu vrea sa auda de alt copil, zice ca nu l-ar iubi la fel de mult. Este atat de convins de treaba asta incat ma si enerveaza.
Io as mai vrea o fetita
rachel owen
Mami, eu ma inscriu, garantat!
Mi-as fi dorit vreo 5 copii. Si la cat de cuminte a fost Albert, nici ca mi-ar fi fost greu, dar...sa ii fac altcineva.
In plus sunt si eu fericita asa.
Copilasul surorii mele e cu 7 luni mai mic decat Albert si probabil ca vor creste impreuna, nu se va simti singur. Am eu grija
Eu raman in club!
de 8 Martie
Albert are 1 an
alinutza00
ma inscriu si eu in clubmama giuliei eu il inteleg pe sotul tau pentru ca si eu tind sa cred asta...Eu una sunt convinsa ca nu mai vreau...insa sotul meu de cand avea david 4 luni ma bate la cap cu bb 2.Stie foarte bine ce simt ,dar inca spera ca nu vorbesc serios.El nu isi poate imagina viata fara 2 copii, eu exact pe dos
rachel owen
Eu i-am spus la al meu ca e randul meu sa il las pe el
Albert are 1 an
Cristina_C
Noi avem doar unul si ne convine asa - amandoi am fost singuri la parinti si n-am avut nici o problema cu asta. Daca intamplator as mai ramane insarcinata, normal ca l-as pastra, dar nu-l programam. Viata este frumoasa si cu un singur copil, iar copilul fara frati sau surori nu este neaparat mai egoist si nici nu sufera de singuratate - o sa aiba colegi, prieteni, mai tarziu familia lui si n-o sa ramana singur dupa ce noi n-o sa mai fim.
mamica dulce
cristina,asa simt si eu.Bine,eu am o sora pe care o iubesc,dar s-a nascut cand aveam 14 ani,si de cand era foarte mica am plecat de acasa,deci nu stiu ce inseamna o sora apropiata ca varsta.Insa stiu ca mi-a fost bine si asa,nu sunt egoista sau mai stiu eu ce :)
cred ca daca va spun motivele mele o sa spuneti ca debitez numai idiotenii dar asta simt si nu pot sa-mi scot din cap.
una ca mi se pare ca am pierdut un tren,anume bb2 imediat dupa marc,4-5 ani mi se pare deja diferenta mare.
apoi...mi-e frica,mi se pare ca mi-a dat Dumnezeu atat de multe in marc si cititnd cate se pot intampla,cate nenorociri,cate si mai cate..mi-e practic frica sa mai fac un copil.Nu ma tem de sarcina sau nastere ,Doamne fereste,dar,stiind acum cu cate probleme se poate naste un copil ma ingrozesc...Cand am ramas insarcinata cu marc era totul roz bonbon,nici nu stiam ce-i aia bebe si n-am aflat despre probleme,boli decat dupa ce am descoperit forumul,cand avea mitzu 4 luni.Si apoi e vorba aia ca de ce te temi de aia nu scapi...ca sa vedeti numai ce dusa pot fi.
apoi...puiul meu a crescut,suntem prieteni buni acum,merg cu el de manutza peste tot,ne jucam,ne intelegem(relativ ca e groaznic de capos,mai fac unul la fel sfarsesc la balamuc:)Mi se pare extraordinar sa fiu numai cu el,asa vesel si ghidus.
cu toate ca il ador...nu am rabdare,nu am imaginatia necesara sa ma joc cu el, nu sunt un monument de creativitate,si mi se taie picioarele cand ma gandesc ca ar trebui sa o iau de la capat...-asta e si lene mare probabil de multe ori ma simt mama denaturata cu marc,simt ca nu ma preocup destul,sa-l invat jocuri,sa-i citesc,..el e foarte independent,se descurca si isi face de lucru tot timpul si in timp,s-a instalat o rutina,copilul nu te solicita,prinde tot din zbor,..se cam lungesc pauzele mele de citit,de cafea...mi se face rau cand citesc pe forum ce activitati frumoase au unele mame cu copiii lor,atat de creative...noi frecam maidanul ,mingea sau telecomanda in general- ma simt groaznic de denaturata, dar nu ma pot mobiliza spre ceva,oricum nu-mi imaginez ce,decat daca urmez punct cu punct experimente de pe forum:)-bine,nu e asa grav cum suna,totusi.
apoi alti 4 ani de stat acasa-asta e un factor destul de decisiv.
astea ar fi cam cateva din motivele mele idioate...dar cel mai mult conteaza ca atunci cand il iau pe puiul meu in brate si il iubesc atat de mult.. ma simt atat de fericita si implinita..si incerc sa-.mi imaginez inca unul sau doi intre care sa ma impart...si,mamagiuliei,ce simte sotzul tau simt si eu,...desi asta ar fi un motiv sa mai fac nun copil,nu sa nu mai fac
voi ce motive aveti,in afara de faptul ca sunteti fericite asa?
rachel owen
Mamica dulce, nu trebuie sa te simti mama denaturata. Marc e un copil fericit, bine crescut, care are tot ce isi poate dori un copil. Are afectiune, atentie. Cum am fost oare crescuti noi? Oare pe vremea noastra se ocupau parintii mai mult de noi? Si suntem bune mersi, oameni cu "scaun la cap".
Sa stii ca si eu ma simt uneori mama denaturata, si acum de exemplu stau pe net si fii-miu se joaca singur cu sosetele din cos, dar daca nu as mai evada si eu as fi nervoasa, si el nu are nevoie de asta. adica pierde putin si castiga mai mult. Sunt momente cand, seara, dupa ce el doarme, si ii povestesc lui tati ce am facut noi in ziua respectiva, simt un fel de remuscare ca, parca totusi nu am stat destul cu el, sau ca am fost rea cu el, si-mi promit ca maine va fi altfel. Uneori ma tin de promisiune, alteori nu. Albert e un copil inteligent si independent, deloc neglijat. Alta treaba eu nu am decat sa intretin casa si sa-mi cresc copilul, si ma ocum mult de el, si tot ma intreb daca o fac destul.
De ce nu mai vreau alt copil? Cele care ma cunosc de ceva vreme cred ca inteleg de ce. Sanse mici, sarcina cu risc, risc de deces la nastere. Cand am citit de AndreeeaC...nu vreau sa va intristez, am plans mult. Am avut multe sanse sa mor la nastere (asa spuneau doctorii) si eram atat de sigura ca voi muri, si nu-mi parea rau decat ca nu-mi voi cunoaste bebelusul, desi pot spune ca "il cunosteam "deja. Nu-mi parea rau de nimic altceva, pt ca fara el viata mea nu avea nici un rost, si chiar i-am spus sotului meu si doctorului inainte de operatie sa salveze bebelusul, nu pe mine, daca se va pune problema asta. Nu mai pot trece prin toate aste inca o data. Am o responsabilitate fata de Albert. Nu pot risca sa las 2 copii fara mama.
Mereu am zis ca daca as ramane insarcinata neprogramat (desi nu cred ca va fi cazul), nu voi renunta la sarcina, nu se pune problema, dar pe parcursul sarcinii va trebui sa merg la psiholog. Inca nu am depasit traumele alea.
baicualina
nici nu ma gandesc!!!
voi ati auzit de"sangele apa nu se face!"oricat te-ar ajuta unul strain tot strain ramane!!!binenteles ca sant si cazuri de frati si surori...dar alea sunt rare!
eu nu concep sa nu-i facem un fratior sau o surioara Dianei chiar daca acum el nu vrea sa auda...mai am timp!
eu zic ca ar fi mai bine sa va mai ganditi odata!si sa cereti intelepciune de la Dumnezeu prin rugaciune!
Danelutza
Si eu mai vreau unul, adica si sotzul mai vrea, asha ca atunci cind prind momentul prielnic, ii fac pereche Isabellei.
Si asta pentru ca ma gindesc foarte mult si la ea, sa nu fie singurica, aici lumea e mai rece, fiecare cu mama masi, si ma mai uit si la sotul, sint 9 fratzi, e frumos cu o familie mare. Bineintzeles ca n-am de gind sa fac citzi a facut soacra, dar unul in plus nu strica.
aurelia1278
Eu as mai face un bebe, din motive aaaa... egoiste . La primul am fost stresata de faptul ca nu stiam nimic, intram in panica din orice. Acum cand am experienta as putea savura cu adevarat ce inseamna sa fii mamica de bebelus mic.
Dar nu ma las furata de val. Am doua motive principale: 1. Tati nici nu vrea sa auda de un al doilea bebe si 2. Sunt deja prea batrana, pe fetita mea am nascut-o la 35, mi-e foarte teama de eventuale accidente genetice, bine ca ea a iesit sanatoasa, nu vreau sa-mi fortez norocul.
speel
Of, Doamne,eu al vreau pe al treilea!!!!Am un baietel de 11 ani si un pitic de 19 luni.Si mai vreau un copil,o fetita,tare mult as vrea!!!!dar daca o sa fie baiat,nu-i nimic,voi fi soacra cu trei nurori!Si totusi ma rog la Doamne Doamne pentru o fetita!
mamica dulce
speel,tu intri la categoria mama eroina :) din punctul meu de vedere,sa fie cu noroc si sa ai fetita sanatoasa si frumoasa cat de curand.
Alina,tot respectul pentru mamele cu mai multi copii..stiu toate avantajele posibile,si din ce stiu eu si din subiectele rasdiscutate de pe forum ,clar ca sangele apa nu se face,dar,daca eu,sau alte mame,suntem fericite cu un copil nu inseamna ca suntem anormale sau ceva.
Subiectul l-am deschis chiar pentru categoria asta,care,desi stiu toate avantajele a doi copii..sunt fericite doar cu unul-si de ce?
si cu siguranta ca situatia e asa dupa ce a fost gandita si razgandita,cel putin in cazul meu asa este.si toate pledoariile pro sunt binecunoscute si analizate.
Daca se intampla..sa fie intr-un ceas bun,sa fie sanatos,dar,cum am zis,nu fortez norocul.
In fond,am 26 de ani si timp destul.
Insa,desi mi-e dor de bebe mic,de mirosul acela,cel mai frumos din lume,,pur si simplu de a trai din nou cu experienta de acum...mie mi-e dor de puiul meu pe care il am,de chipul si miscarile lui de bebe si as trece inca o data bucuroasa prin anii care au trecut..dar tot cu el:)eventual as evita niste greseli facute din nestiinta,din prea multa dragoste-vezi rasfat care n-are dezvat in anumite privinte
Stinu
Hop si eu !Am un baietel de 6 ani si 8 luni si o fetita de 9 luni si il vreau pe al treilea ,nu acum ca nu fac fata si am si muuulte probleme de sanatate dar merita daca esti pregatit pentru asta si iti doresti foarte tare.
E o diferenta destul de mare dar mai repede nu s-a putut .
La noi eu sunt capul rautatilor ,daca era dupa sotul meu si acum il aveam numai pe Vladut .Dar acum Ana e mascota familiei ,sora mea are un baietel mai mic cu 7 luni decat Vladut si nu are de gand sa mai faca altul asa ca deocamdata Ana e mezina rasfatata a neamului !
Iustina
Stinu
Tot eu !
Nu vreau sa sperii pe nimeni dar daca nu esti pregatit mai bine nu faci pasul ,sau mai amani .Credeti-ma cu unul e roz bombon fata de cum e cu doi !Sunt zile in care sunt chiauna complet ,obosita si imi vine sa imi dau demisia dar din meseria asta nu prea merge sa demisionezi.
Eu nu am ajutor deloc ,Daca trebuie sa ma internez ,cum a fost in vara cand am nascut e jale fiindca familia mea nu sta in Bucuresti .
E frumos dar greu !Din punctul meu de vedere !
Iustina
alinutza00
speel felicitari si iti doresc sa ti se indeplineasca visulChiar daca eu nu imi doresc alt bebel admir mamicile ce isi doresc asa tare mai multi copii
mamica dulce eu ma regasesc in motivatiile tale..a crescut, deja incep sa visez la un pic de libertate, am stat destul acasa si vreau sa incep sa fac ceva si cu mine(eu am aflat ca sunt insarcinata la cateva zile dupa ce am ajuns aici si m am impacat foarte greu cu ideea...am plans mult in primele 2 luni, dar pentru sot momentul era perfect...).Normal ca acum piticul este totul pentru mine insa ne scoate sufletul din noi.Daca nu sunt atenta 1 minut la el ma trezesc cu cate un sertar de haine aruncat pe balcon, ma da afara din camera, imi spune papa ca sa se poate el desfasura in voie...isi trage masuta lui si se catara peste tot, arunca si scoate din sertare tot ce prinde.2 minute daca vreau sa stau in pat sa ne jucam , trage de plapuma ,o arunca pe jos si se pune pe urlat...paaaaaaa...adik treci la joaca, isi ia un joc si imi spune caunu(scaunul...adika sa stau jos langa el).Dupa cum spuneai si tu "mai fac unul la fel sfarsesc la balamuc:)"
filofteia
Motivele mele pentru un singur copil:
- sotul meu nici nu vrea sa auda
- implinesc 36 ani
- nu mai am rabdare
- atat financiar cat si ca timp liber imi permit pentru copil si pentru noi mai multe bucurii
- imi doresc sa mai fac un master
- nu are cine sa ne ajute
Adi este un copil foarte nazdravan, cu o imaginatie "bolnava" abia acum la 5 ani am putut si eu sa-l las singur prin casa (linistita) ca sa-mi fac un dus...
Inca nu am timp suficient pentru mine... si mi se pare ca nu am timp suficient nici pentru Adi...
Caterinuta
Inainte de a fii mamica imi doream doi copii insa acum subscriu in clubul mamelor foarte fericite si implinite cu un copil, e drept ca inca e cam devreme sa ma pronunt, Maya are 6 luni (astazi chiar). Insa sotul meu si mama soacra deja viseaza al doilea copil. Chiar de ziua mea am primit urari de genul: "pereche la Maya cat de repede". Iar eu in gandu-mi gandeam: daca-l faceti voi!
Motivul meu pricipal este grija ca o voi neglija pe Maya. Noi suntem singuri in Timisoara, fara bunici, parinti, matusi, surori sau frati, matusi sau verisori. Sotul meu participa doar financiar la cresterea Mayei, fiindca timpul petrecut cu ea se rezuma la 5 minute dimineata - joaca si un pupic pe frunte seara cand bb doarme. Eu ma ocup de restul, nu ma plang, dar nu ma pot vedea nicicum fericita si implinita in postura de mama cu un bb in carucior, unul agatat de fusta, un catel in lesa (ca detinem si pet), vreo 5 plase in maini, fierul de calcat uitat in priza, aspiratorul aspirand singur, oalele fierband pe foc etc. etc. Nu mi-ar mai ramane timp fizic sa ma ocup asa cum vreau eu de educatia copilului, sa ne jucam impreuna, sa construim impreuna, dacat daca as lau o tanti,in care oricum nu as avea incredere. Copii sunt facuti sa fie crescuti de mame, nu de tanti, asa cred eu. Ar fi o problema si cand as merge sa nasc la spital, cine ar avea grija de Maya? fiindca tata nu stie ce mananca Maya, nu stie sa schimbe pampersul lui Maya, nu stie ce program are Maya, ce jucarii prefera etc etc
Si nu cred nici o clipa ca va fi singura pe lume, cand creste, fiindca nu are frati sau surori, important e sa stie cum sa-si tina oamenii aproape si sa-si faca prieteni buni si de incredere asa cum au si parintii ei.
Le admir pe mamele care se descurca foarte bine singure si cu serviciu si cu 2-3 copii si cu mai stiu eu ce, dar eu nu sunt capabila de asa ceva.
Iertati-ma daca am batut mult campii dar sunt tare pornita pe acest subiect (a se citi sot si soacra).
Pupici si imbratisari!
Danelutza
Eu am facut primul kupil la 38 de ani, am facut analiza de amniocenteza care itzi spune daca are probleme bb-ul, daca ma ajuta doamne-doamne, mai fac unul pina la 40. Asha ca vezi, nu esti chiar batrina, eu ma simt tinerica fooocccc
MadalinaP
Salut!
Am si eu o fetita de 1 an si 3 luni, cumintica, frumusica pe care o iubim fff mult si chiar nu ne concepem viata fara ea.
Sotul meu ar vrea vreo 3 copii dar s-ar multumi si cu 2 ... Eu insa am niste probleme ... parca as vrea si parca nu as vrea. Sunt mai multe motive: nu as mai lua-o de la inceput cu colici, cu nopti nedormite mai ales ca Edis are vreo sapatamana decand nu se mai trezeste.
Suntem stabili dpdv material si as vrea ca ptr copilul meu sa pot sa ii ofer ce este mai bun ( adica o gradinita particulara, cursuri diverse, o educatie aleasa care in Ro te costa bani). Pentru 2 ar fi mai greu, ar trebui sa ii lipsesc de unele lucruri ...
Un alt motiv care este cred cel mai puternic este faptul ca sotul meu a suferit anul trecut un infarct ( la 28 de ani). Am avut un mare noroc ca puteam sa fiu acum singura ... Imi este teama sa nu se intample inca o data ... Ce ma fac eu singura cu 2 copii???
Mai sunt si altele dar nu ma mai intind.
Tot citind pe forum despre mamicile cu 2 copii parca imi doresc si eu, mi-am facut si analizele dar inca nu am inceput actiunea ...
Voi ce ati face in locul meu?
symaco
eu am o fetitza de 3 ani,iar a doua fetitza trebuie sa se nasca luna viitoare....m-a cam trecut un val de fiori pe schinare citind!
narcisa
Symaco, nu e chiar asa de rau, cel putin eu deja am uitat, primul an e un pic mai dificil si nu de la inceput, ci cind incepe sa se ridice bb2 pina merge in picioare, dar trece.
nastere usoara
narcisa
Alina
Eu am facut primul kupil la 38 de ani, am facut analiza de amniocenteza care itzi spune daca are probleme bb-ul, daca ma ajuta doamne-doamne, mai fac unul pina la 40. Asha ca vezi, nu esti chiar batrina, eu ma simt tinerica fooocccc
Daniela,
Amniocenteza iti spune daca copilul are S.Down si inca citeva lucruri dar o multime de probleme si sindroame de tot felul se deceleaza la nastere sau pe parcurs.
Sigur,dupa 35 ani creste mult riscul problemelor dar cine nu risca,nu cistiga!Si apoi copii cu probleme pot naste si mame tinere asa ca...
Ancuta,
Tu oricum mai ai mult timp sa te gindesti si sa te razgindesti.Dar daca ramii la un copil,nu e nici o nenorocire!Iti spun din experienta,si eu am fost un copil singur la parinti,am fost fericita mereu,nu-mi amintesc ca imi doream frati in copilarie si asa cum au mai spus mamici pe-aici,nu am fost mai egoista ca altii,nu am suferit de singuratate.De multe ori-am exemple gramada!-cu un prieten te intelegi mai bine decit cu un frate!
Sigur,noi ne mai dorim un copil,sper ca el sa apara cit mai rpd,ne-am propus sa nu asteptam prea mult,vrem ca bebele sa ne gaseasca suficient de tineri.
Nu iti fa probleme ca nu ai suficienta rabdare sa te joci cu el,nu esti suficient de creativa...nu suntem toti la fel.De exemplu,eu nu mai voi putea niciodata compara cu sotul meu,el este cel mai rabdator,cel mai creativ si inventiv tatic pe care l-am vazut vreodata!Pur si simplu nu are notiunea plictisului cind vine vorba de activitatile de timp liber ale copilului!
Alina
Tia spune:
UNUL sau DOI COPII?
monaraus
mamici cu un singur copil, vi-l doriti si pe al doilea? mamici cu 2 copii, este mai greu cu 2? sunteti mai implinite? mai aveti timp pt voi?
mira_m
Cred ca e subiectiv acest aspect. El depinde de foarte multi factori, de aspiratiile personale, de educatie..
Dintotdeauna mi-am dorit doi copii, insa nu stiu daca si cand va mai veni al doilea.
Oricum, cred ca si intr-un caz si in celalat sunt avantaje si dezavantaje!
claujro
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=70762&SearchTerms=doi,copii
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69832&SearchTerms=doi,copii
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=68816&SearchTerms=doi,copii
si daca mai cauti sunt muuuulte subiecte pe tema asta.
Gabi_K
E bine cu 2 copii si daca ai ajutor, ai timp si pt. tine. Eu imi cresc singura copiii, mama ma ajuta, dar incerc sa-mi fac timp si pt mine sau programe cu doar un copil. Necesita multa organizare, dar incerc sa ma adaptez, sa ne fie bine tuturor si nici mama sa nu se simta prea solicitata.
Gabi_K
Si sa-ti raspund la intrebare: da, ma simt mai implinita cu doi, si pentru primul copil e bine sa nu fie singur. Ai mei se joaca foarte bine impreuna, exceptand bataile si certurile
carmenpit77
Eu momentan am un bb si acum nu mi-l doresc pe al doilea dar nu zic niciodata nu pt ca viata nu se stie ce ne rezerva. BB meu are 9 luni si sotul meu deja si-l doreste si pe al doilea dar am cazut de acord ca dorinta lui mai poate astepta.
nemary
eu momentan nu am bb. imi doresc 2 copii, asta si pt.ca eu sunt singura la parinti si cateodata chiar as fi vrut sa am un fratior sau o surioara.
o zi minunata,
Mari
ILDI25
Eu am un singur bb de 8 luni si mi-as dori inca unul si cat de curand dar am momente cand mi-e frica de anumite lucruri ;nu stiu cum voi face fata la 2 copilasi fara nici un ajutor ,parintii si socrii au si ei servici ,iar pe de alta parte am un gand care tot ma macina (dar cred ca e un gand prostesc )ma tot intreb daca l-as iubi si pe cel de-al doilea sau as face vreo diferenta ,as putea sa impart dragostea in doua locuri ,suna cam aberant ceea ce spun dar eu fiind singura la parinti la fel si sotul meu nu stiu cum e sa ai un frate ,o sora stiu ca sunt eu si doar atat. Eu dintotdeauna am visat sa am 2 copii ,dar sotul meu zice ca ajunge si unul ,vom venea noi pana la urma cum va fi ...
Papadia
Salutare fetelor.Nu am mai scris pe forum de foarte mult timp.Acum am gasit acest subiect si la fel am fost si eu in dilema sa mai avem un bb sau nu.Aveam un baiat si imi doream foarte mult inca unul.Sotul meu fiind singur la parinti si-a dat seama ca nu e bine sa fii singur.Asa ca dupa o diferenta de 7 ani si jumatate a venit pe lume si al doilea baiat pe care il iubim enorm si ii multumim lui d-zeu ca ne-a dat doi copii frumosi si sanatosi.Chiar daca l-am facut la 30 de ani ma bucur ca am avut curajul.Pot spune ca sunt implinita si mai greu nu cred ca e daca sti cum sa te descurci.Timp cred ca nici daca ar fi de doua ori zi si odata noapte si tot nu ar ajunge.Sper sa aveti curajul sa mai faceti un copil si nu cred ca veti regreta.Pupici
ankalaura
Noi vrem sa avem doi. De la inceput am stiut ca vrem doi. Mai "la tinerete", gandeam ca 2 ani diferenta intre ei ar fi ideala.
Dupa sarcina, cand am vazut cat de balena eram, nu m-am mai putut imagina si gravida, si cu unu de 1 an de mana, care sa fuga unde vede cu ochii din mana ta. Asta, plus aspecte de ordin material, ne-au facut sa reconsideram momentul planificarii celui de-al doilea.
Am intins teoria la 4 ani. Asta ar presupune ca cel de-al doilea sa fie deja in plan acusica. Nu suntem pregatiti, asa ca am lungit din nou planul...
Cand spun ca nu suntem pregatiti - joburi solicitante, facturi si rate mai multe si mai mari decat mi-as putea permite din CIC, parintii la sute de km, etc.
In planul actual, bebedoi este pentru 2009-2010 - macar daca stau acasa, sa o pot ajuta si pe Eliza cand o fi in clasa I, incheiem din rate... ma rog, astea consideram noi ca sunt motivele principale. Conteaza foarte mult si faptul ca nu am putut sta cu Eliza acasa aproape deloc (ma rog, am stat, dar numai 6 saptamani....) Faptul ca voi avea vreo 35-36 de ani nu ma deranjeaza.
Altfel spus, noi consideram foarte important sa fie macar doi, dar credem ca trebuie ales momentul, astfel incat cel de-al doilea sa nu fie privat de ceva ce intaiul a primit, si nici primului sa nu i se ia din portia de afectiune mai brutal decat poate el intelege cand e mic-mic.
marimar
Dar de ce doi si nu 3 sau chiar 4....???
Eu as zice cel putin 2 si cred sincer ca cei care ramin la 1 copil o fac din comoditate in general pentru ca oricare ar fi situatia materiala a parintilor, un fratior sau o surioara e un cadou pe viata !!!
Eu imi doresc 3 si daca as putea si as fi inceput mai demult sa fac copii poate as fi ajuns si la 4....
Imi doresc o surioara pentru fetita mea si de ce nu si un fratior pentru baietelul meu....asta ar fi ideal , mi se pare mie...
marimar
Ah...si, vroiam sa mai adaug ca, in cazul meu, eu prefer diferentele de 3-5 ani intre copii. In felul asta cresterea lor nu mai e o corvoada ci o placere caci cu cel mare te intelegi bine, e cooperant, intelegator, iubitor si dornic sa ajute...Doar ca in cazul asta trebuia sa fi inceput sa fac copii inainte de a implini 25 de ani...nu la 29...
Dar admir mamicile care il planifica pe al 2-lea, al 3-lea ...etc...la o distanta mica de primul, le admir pentru ca trebuie sa ai o rabdare de fier, o energie nelimitata si sa fii super-organizata ca sa poti sa te bucuri de sarcina, copii, etc
monalac
doi,fara urma de indoiala.desi nu m a ajutat nimeni cu primul,desi are 2 ani si inca nu stiu ce i aia noapte dormita mai mult de 3 ore legate,desi am facut 2 imprumuturi la banca pt a putea avea acest copil si inca mai platim ratele...insa nimic nu se compara cu bucuria de a avea copii frumosi si sanatosi,deci la anul sau peste 2 ani va fi conceput,cu voia bunului dumnezeu si al doilea.si daca mi as fi permis,as mai fi facut inca unul.
mara03
Are album!
scuze off-topicul, dar trebuie sa-i dau moneilac o pentru curaj.
youngmomy
eu sincer is la primul bebelus e pe drum... sincer ideal ar fi sa ai doi ca sa nu fie singurel sau singurika dar binteles ce posibilitate are fiecare mamica
youngmomy
corsge
Noi am fost trei fete. Eu ma multumesc cu un singur copil. Vreau sa il ajut in viata, sa nu treaca prin ce am trecut eu si sa nu sufere niciodata. Poate va avea momente de singuratate, dar , sper, sa aiba prieteni, colegi si verisori cu care sa se poata ajuta.
bogdidicris
am mai pus si eu intrebarea asta si am primit o gramadime de raspunsuri. totusi m-am hotarat, cel putin acum, ca e mai bine cu unul. sa mai creasca bogdan, ca macar sa am cu cine ma intelege. ca am vazut la cumnata mea ce greu este cu doi si daca nu ar fi socrela sa o ajute cu cel mare, nu stiu unde ar fi ajuns.
cristina, mama lui bogdanel.
ursanica
Servus, mamici si burtici. Eu sint o mamica in devenire (avem 17 saptamini) si deja il (o, dupa cum spune doctorita) iubesc de nu mai pot. Si, sincer, imi doresc din tot sufletul sa am doi copii. Sotul meu si-ar fi dorit ca primul strumfulet sa fie flacau, dar, s-ar putea sa nu fie asa. Eu mai am un frate mai mic decit mine cu 5 ani, si tare mi-as fi dorit ca eu sa fiu cea mai mica, in sensul ca esti mai alintata si are cine sa te ocroteasca, nu sa fi dadaca fratelui mai mic, dar, n-a fost sa fie. Pare-se ca este cam identic si cazul proaspetei mele familii.
Va pup si viitoarelor mamici le doresc sarcina usoara (ca a mea!!! deocamdata)!!!
kover
dupa 8 ani de asteptari(tratamente,sperante,dezamagiri,crize de depresie,etc)a venit pe lume puiutul nostru pe 23 noiembrie 2004. bucurie mare.iar pe 1 septembrie 2006 a venit pe lume al doilea baietel.si DA sint implinita!desi de mai bine de 2 ani nu am dormit mai mult de trei ore!pacat ca am 37 de ani!!!dar daca nu venea al doilea bb tot implinita ma simteam.
vladhana
Eu am doar unul si l-am crescut singura, doar cu ajutorul sotului. Desi cand eram la inceput de "cariera" mi-am spus ca nu-mi mai trebuie alt copil, acum deja tanjesc dupa o noua gagalice in casa. Totusi mai astept un timp. Vreau sa fiu sigura ca va fi o hotarare inteleapta.
ingridnen
Eu nu mai rezist fizic, psihic si financiar la un al doilea copil... si am deja 41 de ani
tinatache
mai sa fie, unde ar fi ajuns?? uite ca noi i-am crescut singuri si nu-s nici 2 ani intre ei si sunt convinsa ca nu-ti scriu de la balamuc.
monaraus
va multumesc pentru raspunsuri; si eu banuiesc ca e ceva mai greu cu 2 copii (am doar o fetita de 2,6 ani), dar sunt convinsa ca energia si efortul necesare pt cresterea a 2 copii nu sunt duble fata de cele pentru 1 copil si ca e bine ca diferenta de varsta intre copii sa fie cat mai mica pentru a se intelege mai bine intre ei si pentru a le fi mai usor si parintilor....numai sa ma hotarasc o data!
filofteia
Unii oameni sunt mai puternici, altii mai slabi... si cred ca ai putea fi mai indulgenta tocmai pentru ca ai reusit singura...
Eu am numai unul , dar normal ca daca ai 2 te simti mai implinita, ca este mai greu, ca pana pe la trei ani ai noului bebe nu mai ai timp prea mult... Asta cu timpul depinde de cate ajutoare ai...
Daca sotul isi doreste fa-l ... ca se pare ca tu ti-l doresti... daca sotul nu doreste, din experienta proprie iti spun ca este mai bine sa te multumesti cu unul...
Fireste ca exista avantaje si dezavantaje... dar daca ramai cu un singur copil nu inseamnna ca acel copil va fi "handicapat" sufleteste... nici ca va fi mai rau decat altii.. am vazut cazuri si asa si asa...
Oricum in cazul nostru cand am avut nevoie de o mana de ajutor, au sarit prietenii ci nu rudele... asa ca eu sunt foarte sceptica in ceea ce priveste ajutorul dat de ruda de "sange". Nu este deloc un motiv pentru a mai face un copil....
danasifii
Intre baietii mai sunt 8 ani jumatate diferenta si se inteleg foarte bine. Iar de iubit ii iubesti la fel pentru ca nu exista 2 copii la fel, chiar daca sunt ai tai, si atunci fiecare te vrajeste in felul lui. Totusi e mai bine sa fie ceva diferenta de varsta intre ei, 2 ani e o diferenta prea mica. Am mai multe prietene care au facut copii la 2 ani si au avut mari probleme cu copilul mare in primele luni . Fetita uneia a regresat in sensul ca nu mai vroia sa faca la oala, bea numai cu biberonul, se scula noaptea din 3 in trei ore (cea mica dormea toata noaptea), vroia suzeta.
Guguluff
Doi ar fii ideal si doi as vrea si eu dar daca ar fii sa raman acum gravida cred ca as cadea in depresie mai intai. Sunt curajoase mamicile care fac bb-ei unul dupa altul cu 1-2 ani diferenta. Stiu o mamica la al 4-lea bb si cu distante mici intre ei. Eu cred ca m-as . Sa schimbi 2 scutecisti, sa impingi 2 carucioare sau unul dublu... Cred ca o sa astept sa ma apuce dorul de bb cand fetita mea o sa fie mai marisoara. Macar sa fie de 3-4 ani.
ALINA mamica fericita de ELIZA bebelusha perfecta
bogdidicris spune:
cred ca sunt mamici de pe forumul asta care dezaproba faptul ca unele dintre noi nu mai vrem al dopilea copil. poate ca voua v-a fost usor, v-ati descurcat fara ajutorul nimanui. bravo voua si felicitari. dar mai sunt si mame carora experientele din timpul sarcinii, nasterea, sistemul medical si alte aspecte care sunt bine cunoscute le-au determinat sa nu mai vrea copii.
aici nu trebuie judecat nimeni pentru deciziile pe care le ia. voi asta faceti, iar cele care au dat raspunsuri mai "agresive" stiu cine sunt. e normal ca ideal ar fi sa fie doi, dar...
cristina si bogdanel
mcrmiki spune:
Noi avem trei copii si este extraordinar. Ne-am dorit tare mult trei copii, al treilea am fi vrut sa fie fetita, dar n-a fost sa fie, oricum l-am dorit pe al treilea, nu doar din dorinta sa fie fetita. Suntem niste parinti impliniti, avem cu ce-i creste, nu sufera nici unul din cauza celuilalt, daca am fi avut unul nu i-am fi cumparat mai multe decat au acum, deci material eu zic ca nu le lipseste nimic. Ii iubim tare mult, le oferim atentie si iubire maxima si educatie cat putem de multa.
Este tare frumos, nu pot spune ca nu este greu, as minti, dar daca iti doresti cu adevarat, poti. Acum sa nu ajungi sa faci copii daca nu ai cu ce-i creste, sa creasca frustrati, sau sa faci doi ca asa-i tiparul, asa este la moda. Eu cred ca trebuie sa simti daca vrei copii, unul, doi, trei sau chiar mai multi, sau deloc, asta depinde de tine ca si cuplu, ca si familie si sa nu te intereseze de "gura lumii".
Asa ca, sfatul meu este sa faci ceea ce simti, nu exista termenul de ideal, ideal este ceea ce vrei si nu in ultimul rand ceea ce iti permiti.
Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat de putin." N. Iorga
http://community.webshots.com/user/mcrmiki
Miha&Sorin&Bogdan(24.12.2000)&Vlad(17.11.2003)&Alexandru(29.09.2006)