copil unic sau frati?

marimar spune:

Cristina, adica daca copilul vrea sa-i dai de mincare tu nu-i dai ca doar n-o sa faci ce vrea copilul?
Hai ca glumesc, e normal sa nu ii faci orice pofta dar cind un copil isi doreste, vrea un fratior sau o surioara asta nu mai e o pofta...ceva ii lipseste copilului...
oricum succes pentru 2007 ca nici nu-i asa departe

-------
De retinut: ceaiul din frunze de zmeur dupa 32 de saptamini ajuta la usurarea si scurtarea travaliului si stimuleaza lactatia

Jocelyn spune:

quote:

---

Initial creeata de bogdidicris

credeti ca este mai bine sa ai copil unic in conditiile de azi din romania sau mai bine este sa ai mai multi?
eu cred ca un singur copil este mai bine. toti ma sfatuiesc sa mai fac un copil, dar eu parca stau in dubii.


http://community.webshots.com/user/bogdidicris

---

Depinde ce ii poti tu oferi unui al doilea sau al treilea copiil. Lasa-i pe altii deoparte si fa asa cum crezi tu ca e mai bine ca n-or sa-i creasca "toti" care te sfatuiesc sa mai faci, ci tu, voi.

Eu pot sa vorbesc din perspectiva copilului unic la parinti si sunt foarte multumita ca a fost asa. E adevarat ca sunt familii mari in care fratii se inteleg bine intre ei dar tot la fel de adevarat este ca se si cearta rau de tot si in general unul dintre copii este dominat de celalalt sau de ceilalti. Totul e frumos si bine cand se iubesc dar cand trebuie sa ii desparti mereu ca trag zilnic de aceleasi lucruri, se parasc sau fac tot felul de trasnai impreuna... trebuie sa ai energie la dublu sau la triplu, parerea mea. E frumos din alte puncte de vedere sa ai mai multi copii dar trebuie sa te gandesti si la viitorul lor, la ceea ce le poti oferi. Depinde si ce diferenta de varsta este in frati, in final, cand ajung adolescenti se pot intelege foarte bine sau foarte rau.

Si mai este un lucru, ai spus ca un copil unic devine cu timpul egoist. Hai s-o luam altfel: uita-te la niste copii care au avut frati dominanti cu o copilarie in care le-a lipsit si aia si cealalta, nu numai material ci si din punct de vedere afectiv. Si uita-te la un copil singur care este invatat de parinti sa dea si altora. Unde crezi tu ca se dezvolta egoismul? E doar un exemplu... eu sunt impotriva conceptiei invechite si fara suport a ideii ca acei copii unici sunt mai rasfatati, mai egoisti si mai nu stiu cum decat ceilalti. Totul depinde de atmosfera si principiile cu care sunt crescuti.

It is not enough to be good. You must be good for something. You must contribute good to the world. The world must be a better place for your presence. And the good that is in you must be spread to others. In this world so filled with problems, so constantly threatened by dark and evil challenges, you can and must rise above mediocrity, above indifference. You can become involved and speak with a strong voice for that which is right.

loreen spune:

Eu am vrut copii,unul sau doi nu conta...am avut unul si a fost totul bine...l-am crescut singura,dupa zilele legale,112 atunci,am reinceput munca fara cel mai mic regret...fata a crescut cu o femeie,nici macar bona dar care este pentru ea mai mult decat au fost bunicii vreodata si care la randul ei este foarte atasata de fata chiar si fara bani...si sincer nu este nici pe departe un copil stresat sau tarat iar cand am fost la psiholog a desenat cel mai perfect copac,asta pentru cei care stiu ce inseamna...
Nu si-a dorit un frate...chiar am avut discutii aprinse pe tema asta...care au culminat in final cu cuvantul meu: "nu este decizia ta daca eu si tati o sa mai avems au nu un alt copil"...ne-a reposat ca nu o mai iubim...
Apoi am ramas insarcinata dupa 8 ani,voit binenteles...si din dorinta de a oferi fetei celei mari o lectie de viata,din frica de a nu se intampla ceva,din varii motive dar cert este ca mi-am dorit...
Refuzul fetei celei mari a fost evident...dar acuma este topita dupa sora ei si chiar imi spune ca a fost rea cand a spus ca ea nu vrea un frate...cea mica este o infuzie de bine pentru noi toti...
Nu suntem bogati,dar traim decent,desi suntem bugetari amandoi si asta pare paradoxal pentru tara in care traim...si incercam si reusim fara sa ne sacrificam pe noi,sa oferim fetelor noastre ceea ce nu am avut noi,adica dragoste parinteasca,pentru ca si eu si sotul am fost facuti ca trebuia si am beneficiat de dragostea unui singur parinte,desi nu provenim din familii dezmembrate...
Imi doresc ca fetele mele sa fie cele mai bune prietene inainte de a fi surori...
Parerea mea ca merita efortul mai presus de orice alte argumente pro sau contra...

La petit I si La petit II ,In tara piticilor
Loreen cu Bianca 15.10.96 si Delia 26.04.05
"Nu merge inaintea mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot urma; nu merge in urma mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot indruma; mergi alaturi de mine si fii prietenul meu"

Carlin21 spune:

off topic.Am citit cu interes acest subiect si vreau doar sa spun ca tot ce a scris Ira este adevarat si din punctul meu de vedere.

Ira , felicitari !

Am lucrat peste 10 ani in domeniul protectiei copilului si am studiat cu mare drag psihologia dezvoltarii si tot ce tine de asta.
Nu vreau sa vin cu alte argumente , pentru ca fiecare are parerea lui si nu toata lumea e dispusa sa accepte anumite puncte de vedere oricate argumente ai aduce.

Pentru cine e interesat de acest subiect recomand cartea Greselile parintilor ii pot distruge pe copii - Nu faceti copii daca nu intentionati sa-i cresteti de Laura Schlessinger, aparuta si in limba romana la editura Curtea veche

On topic
Da, se spune ca ideal este sa fie mai mult de un copil intr-o familie, dar depinde de n factori, nu se poate da un raspuns transant.

"Pluteste drept inainte...chiar daca pamantul pe care-l cauti nu exista, D-zeu il va crea intr-adins spre a-ti rasplati cutezanta." Regina Spaniei catre Cristofor Columb

iulia_b spune:

Carlin cred ca mai degraba nu faceti copii daca nu vreti s-o faceti...nu faceti copii doar pt ca trebuie, pt ajutorul de la batranete etc.
Copil este si la 1 an si la 3 ani si la 10 ani...si perioada pubertatii este critica...ce facem? Ca sa nu gresim? Stam acasa vesnic?
Nu sunt de acord nici eu ca si copiii sa fie crescuti de bunici si eu sa-i vad o data pe saptamana dar atata timp cat copiii sunt zilnic acasa cu parintii, exista dragoste, intelegere..Sunt infinit de multe aspecte.

Carlin21 spune:

Iulia, eu am vrut doar sa spun ca ceea ce a spus Ira mai devreme sunt niste lucruri care nu se pot contesta.
Si da, e adevarat ca si la 10 ani un copil e copil, dar este in alta etapa de dezvoltare, dar primii ani sunt hotaratori in constructia noului individ, si ideal este sa aiba o legatura de atasament cu mama sau cu o persoana care il ingrijeste tot timpul. Primii 2 ani mi se par cei mai importanti.
Sunt multe aspecte dar asta mi se pare cel mai important.
Iar dupa 3 ani copilul incepe sa se socializeze cu adevarat si atunci are nevoie sa relationeze in mai multe moduri.

Cartea indicata mi se pare interesanta pentru ca trateaza in cea mai mare parte acest aspect, de aceea mi s-a parut oportun sa o amintesc. Desi este cam dur, acesta este titlul cartii.

"Pluteste drept inainte...chiar daca pamantul pe care-l cauti nu exista, D-zeu il va crea intr-adins spre a-ti rasplati cutezanta." Regina Spaniei catre Cristofor Columb

an-k spune:

Io vreau al doilea copil, tare mult, e adevarat ca si situatia materiala o permite, imi aduc aminte cand eram copil 12-13 ani nu intalegeam deloc mamele cu cate n copii care nu aveau ce manca si ce imbraca, fata de copil iti asumi responsabilitati, vrei sa creezi un adult sanatos din toate punctele de vedere, eu am stat 6 luni acasa cu Bia, si am preferat sa merg la scoala, vreau sa fiu un exemplu pt ea, sa fie mandra de mine, nu cand ii explic ceva sa creada ca atunci am ridicat nasul dintre cratiti si oale, imi doresc sa vina si fratiorul sau surioara, imi doream sa raman foarte repede dupa Bia dar deocamdata nu se intampla. Aici daca lucrezi nu primesti concediu decat 3 luni postnatal, si inca 3 daca alaptezi dar fara plata, la 2,5 ani incepe scoala(gradinita), care este obligatorie deci se incurajeaza sociabilitatea copilului.

anca si micutza Bianca(14/03/2005)

CristinaT spune:

Marturisesc ca atunci cand am scris mesajul nu am putut sa citesc celelalte pareri, asa ca acum imi dau iar cu parerea....


Filofteia, in leg cu McDonald's. Sunt perfect de acord cu ce ai scris. Nu duce nimeni copilul la Mc ca ar fi mancarea sanatoasa, ci pentru merg toti copii cunoscuti, se dau jucarii surprize din filme cunoscute pe care copii le colectioneaza. Mi se pare aiurea sa nu-l duci ca nu-i mancare sanatoasa, nu cred ca intelege, de ce X se duce si el nu poate.

Apoi am citit aici ca unde creste unu creste si al doilea... chiar asa sa fie oare???? Locuiesc intr-o zona in care aud des, lucrul asta si mi se pare tare trist... copii astia chiar sunt amarati. Sunt sigura, nu stiu cine a scris asta ca nu la asta te-ai referit de fapt, nu???

Si apoi eu chiar nu cred ca atunci cand vii acasa ii gasesti fericiti. Copii au multe lucruri de impartit. Cand venea maica-mea acasa incepeam "Mami mi-e mi-a facut, mi-a luat...". Am colege, multe, care au doi copii, cateodata sunt povesti de groaza, cel mic provoaca pe cel mare, care nu l-a bagat in seama, cel mare pocneste.... nu stiu ce sa zic.

Dar am vazut si surori care se inteleg,e adevarat putine.

Nu cred ca cele care au un copil sunt mame mai bune. Sau cele care au 3 sunt mai bune decat cele cu un copil. E optiunea fiecaruia.



www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006

violeta72 spune:

Doamne, ce de pareri!! Fiecare are dreptate in felul lui, pentru ca asa vede lucrurile, pentru ca asa a fost educat, fie ca a crescut singur sau cu frati si surori, pentru ca asa a vazut la altii (cazuri fericite sau mai putin). Treaba e ca daca ai sta sa iei in calcul toate necunoscutele din ecuatia unei familii cu copii, n-ai mai face niciodata, nici unul!! E greu cu unul, e greu cu 2, etc. Dar este si frumos: dublu, triplu etc. Probleme apar in orice familie, oricati copii ar avea, dar cand te uiti la ei, si ii vezi crescand, evoluand, uiti de toate. Te bucuri de fiecare mica realizare de parca ar fi "evenimentul secolului". Cand Matei (cel mic) a facut primii pasi singur plangeam si radeam in acelasi timp; surioara lui era si ea in delir, ce sa mai .... e o fericire sa ii vezi jucandu-se impreuna, te umpli de spume cand se cearta pe jucarii si nu vor sa le imparta, dar toate fac parte din minunatul proces de invatare a meseriei de mama, a meseriei de copil, te cobori la mintea lor si traiesti niste momente extraordinare si niste satisfactii cum nimik altceva nu-ti poate oferi. Ce daca n-ai bani de calatorii sau mai stiu eu ce altceva ti-ai fi dorit pana atunci? Atunci cand iti sar copiii TAI in brate si te pupa sau cand ii doare ceva si cauta alinare la tine .... nimik altceva nu mai conteaza! Iar o mama are acest dar extraordinar de a-si multiplica dragostea odata cu aparitia unui nou copil: dragostea se dubleaza nu se imparte la 2! Parerea mea de mama de 2, care am crescut singura si tot timpul o bateam la cap pe mama ca n-am cu cine sa ma joc. Aaa, am uitat sa va spun ca eu nici nu concepeam sa am baiat, eram ferm convinsa ca o sa fac numai fete, am pastrat multe din hainutele Silviei, am calculat totul in asa fel incat sa iasa fata si ... surpriza: a iesit Matei. Din secunda in care a scos primul tipat am simtit ca sunt legata indisolubil de el si ca as face orice pentru el, imi venea sa sar de pe masa aia de tortura si sa-l iau in brate.
Dar, nu poti da sfaturi nimanui cati copii sa faca, fiecare face cum "simte", toate parerile pe care le-am citit aici sunt "intemeiate".
Numai bine, si sanatate multa, ca-i cea mai importanta!

Vistiana spune:

Concluzie:majoritatea considera ca e cel mai bine sa ai 2,unii vor 3,unii doar unul si sigur exista si cativa(dar nu trec pe-aici,pe DC)care zic ca viata e mai buna fara copii.