Cum sa ii spun ca baiatul ei are o problema
Raspunsuri - Pagina 6
diana spune:
Am urmarit ce atentie acest subiect fiindca sunt in aceasi situatie
Prietena mea are un baietel care are 3 ani si nu vorbeste deloc.
Dar pe mine nu ma ingrijoreza acest lucru ci comportamentului. De ex. nu raspunde la numele lui, nu te priveste in ochi, alearga de iti scoate sufletul, nu este atras de alti copii, nu sezizeaza ca a venit sau a plecat cineva(inclusiv mama), musca, roade pragurile si lista ar putea continua. Multe din aceste lucruri mi le povesteste mama lui. Spune ca baiatul ei face lucrurile mai cu intirziere. A fost o perioada cand s-a ingrijorat ca nu vorbeste dar a primit sfaturi ca sunt copii care au votbit la 4 ani. Eu am incercat sa-i spun delicat ca ar trebui sa mearga la un dr. dar se pare ca nu vrea sa accepte ca baiatul ar avea o problema. Sincer eu cred ca ar fi vorba despre autism dar nu stiu cum sa abordez problema. Stiu insa ca timpul trece in defavoarea lui.Efectiv nu dtiu cum sa actionez.Poate nu este vorba de autism, poate este altceva sau poate nu este nimic...dar toata lumea(vecini, prieteni) ca ceva nu este in regula...
Stiu ca este greu sa accepti ca puiul tau are o problema...dar trebuie sa actionezi devreme ca sa ai sanse de reusita...
casandra spune:
Dar medicul pediatru ce spune?
sinzi_ana spune:
quote:
Originally posted by casandra
Dar medicul pediatru ce spune?
Pai ultima data a fost la 2 ani jumate, la vaccin, si atunci i=a spus sa mai astepte un pic...
Acum nu il mai duce...daca e sanatos...
Iau in fiecare zi viata de la capat
Sinzi, Radu
si David
David
pisi_ella spune:
Aici intr-adevar avem o problema!! E un caz cu totul diferit de cel prezentat. Sunt sigura ca are probleme serioase copilasul! Trebuie s-o convingi cu orice pret sa mearga cu el la dr!! Nu le inteleg pe unele mame, zau asa...Se vede de la o posta ca baietelul are ceva destul de grav...si ea....nu face nimic in privinta asta! Aici nu e vorba numai ca nu vorbeste, multi copii vorbesc ff putin si apoi isi dau drumul....E vorba de celelalte manifestari....care pe mine una ma sperie!!
quote:
Originally posted by diana
Am urmarit ce atentie acest subiect fiindca sunt in aceasi situatie
Prietena mea are un baietel care are 3 ani si nu vorbeste deloc.
Dar pe mine nu ma ingrijoreza acest lucru ci comportamentului. De ex. nu raspunde la numele lui, nu te priveste in ochi, alearga de iti scoate sufletul, nu este atras de alti copii, nu sezizeaza ca a venit sau a plecat cineva(inclusiv mama), musca, roade pragurile si lista ar putea continua. Multe din aceste lucruri mi le povesteste mama lui. Spune ca baiatul ei face lucrurile mai cu intirziere. A fost o perioada cand s-a ingrijorat ca nu vorbeste dar a primit sfaturi ca sunt copii care au votbit la 4 ani. Eu am incercat sa-i spun delicat ca ar trebui sa mearga la un dr. dar se pare ca nu vrea sa accepte ca baiatul ar avea o problema. Sincer eu cred ca ar fi vorba despre autism dar nu stiu cum sa abordez problema. Stiu insa ca timpul trece in defavoarea lui.Efectiv nu dtiu cum sa actionez.Poate nu este vorba de autism, poate este altceva sau poate nu este nimic...dar toata lumea(vecini, prieteni) ca ceva nu este in regula...
Stiu ca este greu sa accepti ca puiul tau are o problema...dar trebuie sa actionezi devreme ca sa ai sanse de reusita...
_Ella, 
Emma & 
MateiPovestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237
http://community.webshots.com/user/emmaandreea
Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
monica ruxanra spune:
Baietelul meu avea cam aceleasi man8festari. Si diagnosticul lui este ADHD(Attention Deficit/Hiperactivity Disorder).Adica era foarte agitata, alerga toata ziua, nu coopera cu noi, nu raspundea la intrebari, aveam impresia ca nu pricepe nimic, si nu se putea concentra nici 3 minute la o acticitate. El nu se putea juca, caci imediat se plictisea, se enerva ca nu-i ieseau lucrurile asa cum voia el, si arunca toate jucariile, etc. Daca stati bine cu engleza, cautati in google ADHD, si veti gasi multe situri pe aceasta tema, si poate va veti edifica. E o afectiune neurologica, iar copilul trebuie ajutat medicamentos, caci poate sa capete un retard, din pricina agitatiei si impulsivitatii, caci nu-si va insusi cunostintele specifice varstei. De regula parintii incep tratament abia cand merg copii la scoala, caci abia atunci realizeaza ca ceva nu-i in regula. Dar e pacat, caci pot fi ajutati mai devreme, fara a avea atatea efecte nedorite. Daca tineti la prietenele voastre, ajutati-le sa inteleaga cat mai devreme, ca un control nu strica. Eu nu zic acum ca acesti copii au aceasta boala, ca nu sunt medic, dar daca au, poate fi grav. E bine sa mergem cu copii la medic, chiar daca credem ca sunt sanatosi.Si cu vorbitul trebuie multa munca. Eu nu cred ca pot vorbi copiii bine, asa peste noapte. Unii pot evolua foarte repede, e adevarat, dar peste noapte...nu prea cred.
gabrielat spune:
Este foarte greu sa faci sa inteleaga o mama ca ar putea avea o problema copilul ei. Eu am trecut prin asta si pana la la 3 ani nu am vrut sa accept ca are copilul o problema. Parerea mea este ca acesta mamica ar asculta mai degraba de un membru al familiei (mama, sora) si asta nu de la prima discutie. Probabil ca nu vrea sa accepte inca situatia, dar sfatul unui specialist este absolut necesar si nu direct la logoped ci la un medic neuropsihiatru care sa ii spuna ce are copilul și care sunt pasii urmatori.
Sunt copii care vorbesc mai tarziu, dar daca pe langa acesta problema mai au au altele (nu raspuns la nume, nu aduc obicte cand sunt cerute, nu se pot concentra, sunt agitati) atunci trebuie neaparat ajutat.
Simonna spune:
Sinzi!
Nu mai astepta nimic. Daca sinteti prietene adevarate ai sa stii ce cuvinte sa folosesti si cum sa iti exprimi ingrijorarea asa incit sa nu i se para ca faci pe desteapta cu ea sau mai stiu eu ce. Spune-i ca, in anii de predat, ti-ai dezvoltat un instinct, asa ceva, ai vazut atitia copii! Doar tu stii ce vorbesti, nu esti picata din luna cind e vorba de copii si micile/marile lor probleme! Tot ce raspunzi tu pe forum e plin de sens si la obiect, stiu ca e greu dar urmeaza-ti instinctul si vorbeste cu prietena ta.
O vizita la logoped n-are cu ce sa-i strice micutului, daca e bine ura, ok, daca nu... macar o sa poate interveni cit mai devreme.
Parerea mea.
Si eu eram tentata sa spun ca ce, las' ca incep ei sa vorbeasca, cine-a mai vazut copil care sa vorbeasca pe limba lui bla-bla-bla si sa nu o coteasca, la un moment dat, pe limba oficiala?, imi spuneam. Ei, iata, am vazut. Copil 100% fain, ii sclipesc ochii in cap, construieste lego, e integrabil in gradi - a fost greu, dar a mers pina la urma - cam salbatic, dar suportabil, pe la 3 ani vorbea f. putin. Deloc, ce sa mai. Educatoarea a reusit sa-l invete vreo 10 cuvinte, si mai zicea "mama", avea trei ani jumatate. Ii stiam parintii de vre-un an, un an jumate, li e parea normal, da, ziceau, e clar ca are o problema, dar mica.
Pe dracu! Si-acum isi dau cu pumnii in cap ca nu s-au dus mai devreme la logoped! E dislexic, ala micu', nu i se aseaza silabele bine in cap, asta asa, pe post de explicatie din topor, dar e corijabil, a inceput sa mearga la logoped, crede-ma, se cunoaste. A inceput sa vorbeasca, nu cursiv, nu, vai! dar spune cuvinte... Logopedul spune ca incearca sa-l recupereze pina cind incepe scoala, sa intre intr-o scoala normala, dar nu garanteaza ca va putea rezista fara un insotitor.
Gindeste-te, daca fiul prietenei tale are, intr-adevar, un retard in vorbire, da, Doamne, sa nu aiba, Sinzi!, dar daca are... in Ro nu sta nimeni sa-l integreze in scoli normale, sa-i asigure insotitor... Eu am vazut scoli in Ro pentru copii cu retard... N-am fost buna de nimic zile in sir! Iti dai seama ce viata il asteapta? Hai, fa-ti curaj, vorbeste cu ea, nu mai astepta nimic! Un randez-vous la logoped nu-i face nici un rau.
Cu drag,
Simonna
nelia spune:
Ei, daca nu comunica si se inchide in el, daca nu e cooperant, daca nici macar cu ochii nu devine activ si atent la ce ii spui, poate ca ar trebui sa mearga, cum au spus si fetele, la un logoped. Si acesta va sti unde sa-l trimita mai departe, daca e cazul. Daca sinteti prietene bune, eu zic sa-i spui. Si chiar daca nu sinteti chiar foarte bune prietene, tot zic sa-i spui, in cazul acesta chiar nu ai nimic de pierdut. Virsta de patru ani nu poate fi aceeasi pentru toti. Eu cunosc diferiti copii de patru ani sau patru ani si un pic si nu sint dezvoltati deloc la fel, sub nici un aspect al fiintei lor. Nimeni nu poate sa spuna ca acest baietel, daca are vreo problema, nu are nevoie sa inceapa mai devreme indreptarea ei, ca a ajunga la aceleasi rezultate cu alt copil, aparent cu aceeasi problema, dar care incepe dupa patru ani. Deci sfatul meu sincer este sa-i spui prietenei tale! De fapt, nu sa-i spui, ci sa o faci sa ajunga ea singura la concluzia ca are nevoie de o vizita la logoped. Stii cum e, oamenii sint orgoliosi, dar daca ei cred ca au avut ideea, nu mai conteaza de cine le-a fost insuflata. Poti sa-i spui, de exemplu, ca tu cunosti niste teste simple ca sa vezi daca totul e in regula cu un copil la virsta respectiva... si faci exact lucrurile pe care stii ca baietelul refuza sa le faca sau la care devine pasiv. In mod sigur se va ingrijora singura si va face o programare la un specialist ca sa se linisteasca. Sau poate ar fi bine sa va intilniti intimplator cu cineva avizat sa dea un sfat...
Cornelia, 
de
Agata si Tudora
www.nelia.photosite.com si www.AgatasiTudora.photosite.com
monica ruxanra spune:
Eu sincera sa fiu, as fi foarte fericita sa am o prietena ca tine, draga sinzi_ana.Pe mine nu m-au ajutat deloc prietenele.Singura persoana care mi-a spus ca e ceva in neregula, a fost mama mea, si trebuie sa recunosc, ca desi in sinea mea stiam ca are dreptate, o contraziceam mereu. Numai ca ea a avut curajul, sa-mi ia copilul de man, si mi-a spus ca-l duce la plimbare, si de fapt l-a dus la medic.Nu am fost suparata pe mama pentru asta, ci chiam ii multumesc, caci daca as mai fi asteptat, cine stie ce s-ar fi intamplat. Nu spun ca tu trebuie sa faci la fel, dar, cred ca daca i-ai arata ceea ce s-a discutat aici, poate ar intelege ca iti pasa cu adevarat de ea, si ca vrei sa o ajuti.Poate ca ea in sinea ei stie ca e ceva in neregula,dar nu are curajul sa-si recunoasca acest lucru. Trebuie sa o ajuti sa vada.Iti urez mult succes, si sper sa reusesti sa-ti ajuti prietena.
Lona spune:
quote:
Originally posted by sinzi_ana
Si cu totii stim ca inteligenta in afara limbajului nu exista...
Iau in fiecare zi viata de la capat
Sinzi, Radu
David
Limbajul ca activitate umană de comunicare poate fi verbal sau non-verbal (de ex., mimico-gestual).
Daca ce ai formulat tu aici ar fi real, ar insemna ca toti cei care turuie (avizat sau nu) sunt super-inteligenti, iar surdo-mutii sunt idioti toti.
Asa ca lipsa vorbirii nu da nici o masura a inteligentei.
Presupun ca voiai sa faci referire la gandire, ca principa conținut al comunicării verbale...