Cum sa ii spun ca baiatul ei are o problema

Kehleyr spune:

Sanziana, daca baietelul are o problema cu auzul (ceea ce este o posibilitate destul de reala), aceea se vede si altfel: nu reactioneaza la sunete mai slabe, nu raspunde cand e strigat, lucruri de genul asta. Sunt niste indicii pe care le poate remarca oricine. Bine, poate ca baiatul are o forma foarte usoara de surzenie, si atunci e mai delicata situatia.

Cricor spune:

Sanziana, eu stiu doi copii care la 3 ani nu vorbeau (ziceau doar mama si tata), si nu, nu sunt bilingvi(ambii parinti sunt romani, iar la momentul respectiv nu mergeau la gradinita). De nici unul dintre copii nu se ocupau prea mult pentru ca aveau tot felul de probleme(serviciu, al doilea copil mititel si el). Ei bine, la unul dintre ei a aparul bunicul din Romania, care statea dupa el, ii povestea intr-una cate ceva, ii explica tot ce era pe strada, etc. In doua saptamani copilul a inceput sa spuna cuvinte simple. La celalalt nu s-a schimbat nimic, si nici acum nu vorbeste la 3.5 ani.

Corina

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58588&whichpage=1/" target="_blank">Ajutati-l pe George!
www.cuzuc.netfirms.com

AMarisa spune:

Sanziana,tu cunosti copilul! Tie cum ti se pare, in afara de problema cu vorbirea?
In alta ordine de idei, noi avem un baietel in vecini caruia ii spuneam 'copilul chinez'. La 3 ani si ceva, mergea deja la gradinita, nu articula absolut nici un cuvant inteligibil. Binenteles ca a fost dus la logoped, insa raspunsul a fost ca e ceva normal, din moment ce el este vioi si prezent,intelege si interactioneaza cu ceilalti, nu e niciun motiv de ingrijorare ca vorbeste in onomatopee. Dar era foarte dulce cum vorbea chinezeste, efectiv - chinezeste! Parca mi-a parut rau cand am inceput sa-l inteleg... La fel cum mi-a parut rau cand fata mea a invatat sa il zica pe 'r', la 5 ani si 10 luni, in prag de scoala.
Si acum mi-e 'dol' de 'pilatii fiolosi'!

sinzi_ana spune:

Prietena mea stie, si vede, dar tot asteapta sa ajunga la 4 ani sa isi dea drumul deodata...
Si mai are momente cand cred ca nu ii e usor sa vada cum sunt prietenii baietelului ei si al ei copil nu...
Problema mi se pare ff delicata, chiar si intre prietene foarte bune, de asta vreau sa incerc sa o atentionez incetisor...

Deci cate ceva despre baietelul ei, e mai mare cu o luna decat David, ne stim decand am nascut, suntem si vecine, si de atunci am colindat parcurile zilnic, mai multe timp noi patru (noi 2 si copii) decat am petrecut cu sotii...
Baietelul ei a evoluat la fel ca al meu, primul dinte, cand au stat in fund, primii pasi...este un copil ff stimulat (stau cu parintii ei in casa care il adora pe nepotel si petrec mult timp impreuna) mama lui este o tipa foarte inteligenta care se ocupa ff mult de copil (mai ales in primii 2 ani cat a stat acasa...acum mai putin).
Mai putin cuvintele...mama si tata (foarte pocit) a spus pe la 2.9 ani si acum inca cateva cuvinte foarte stricate pe care nu prea le foloseste cu adresa (adica sa spuna "parc" la parc sau "apa" cand ii e sete)...mai mult le repeta dupa tine...El spune ceva, o invalmaseala de silabe cu intonatie. Si vrea tare mult sa vorbeasca, se vede asta, pt ca se chinuie sa scoata silabe, are intonatie si se enerveaza cand nu pricepi...
Ce probleme cred eu ca au inceput decand a inceput sa realizeze ca nu este inteles de ceilali: se enerveaza foarte repede si face niste crize de isterie urate pe care nu prea le controleaza nimeni, musca foarte rau (pe mama sau bunica) sau prietenii incat lasa semne si 2 saptamani (dar nu este pedepsit cand o face si poate ca de asta nu se opreste), a inceput sa fie mai retras, sa nu mai vrea sa "comunice" si sta ff mult in fata televizorului si nu prea ii poti atrage atentia de la tv cu mai nimic...(mai ales cand bunica are treaba), nu are rabdare sa faca nimic, nici sa se joace cu o jucarie mai mult de 2-3 minute, nici sa te urmareasca daca spui o poveste...doar la tv sta neclintit...

De auzit, cred ca aude, nu stiu daca foarte bine, dar cand il strigi raspunde de cele mai multe ori...(cand are chef)

Iau in fiecare zi viata de la capat

Sinzi, Radusi David



David

casandra spune:

Nu trebuie lasat sa devina violent. Eventual poate fi pus in time-out. Altfel, va invata ca asta e un mod normal de a protesta.
Cine se ocupa de el, trebuie sa ii vorbeasca, dar nu sa ii spuna povesti complicate, intr-un ritm alert, ci in propozitii simple, foarte simple, iar cuvintele sa fie rostite rar, cel mai bine in fata lui. Atentia copilului este foarte importanta. La stadiul la care este acum, trebuie recompensat de fiecare data cand incearca sa vorbeasca, oricat de pocit ar vorbi.
Totusi, mama de ce nu vrea sa consulte un logoped? Care-i sunt reticentele?

adusca spune:

quote:

---

Originally posted by sinzi_ana

Ce inseamna "n-a vorbit"?????
Pana la 3 ani nu a spus nici un cuvant si apoi a inceput brusc sa vorbeasca in propozitii???

---

fratele meu a facut exact asa, insa la patru ani.
insa pana atunci n-a spus nici un cuvant si la patru ani a inceput brusc sa vorbeasca in propozitii, si avea o logoree cica.........

dar a avut o problema. inainte de a implini un an s-a imbonlavit de meningita. inainte de acest episod gangurea, deci era normal. dupa boala n-a mai scos un sunet pana la 4 ani........ma rog, asta e un caz mai deosebit.

insa sanzaiana, daca tu simti ca e ceva in neregula cu acel copil, spune-i direct prietenei tale, poate nu va aprecia acum, ci in viitor.
nu-ti inchipui cat de greu mi-a fost sa-i explic prietenei mele ce inseamna un copil cu sindrom Down cand ea a nascut un baiat cu aceasta problema si nu stia nimic despre acest lucru.

fetele de pe DC

Viata e ca carosabilu'...unii vine....altii trece....

monica ruxanra spune:

Baietelul meu la fel facea la varsta de 2 ani si jumatate. Adica avea un vocabular foarte restrans, max 20 cuvinte, gen, mama tata papa caca. Era foarte vioelent din pricina faptului ca nu il intelegeam, etc. Adica in mare cam aceeasi situatie cu a prietenei tale. Si mi-am luat inima in dinti si m-am dus la medic. Acolo surpriza, avea un retard in vorbire de gradul 1. Asta inseamna ca nu vorbeste, deci nu ca nu e dezvoltat normal din punctul de vedere al cunostinteleor specifice varstei.Mi-a spus ca e foarte bine ca am ajuns asa de devreme, caci pina la virsta de 3 ani, creierul copiilor asimileaza foarte multe cunostinte. Intre 3 si 4 ani, cam la jumatatea capacitatii pe care o are pina la 3 ani.Si am inceput un tratament, dar si multa munca. In primul rind prietena ta greseste ca traduce ceea ce spune. Poate ca n-are nimic copilul, si e doar puturos. Daca ea traduce ceea ce zice el, de ce sa se straduiasca sa se faca inteles?Eu zic ca trebuie totusi vazut de un medic. Si mai cred asta si datorita fatului ca tu avand contact cu atatia copii, simti ca e ceva in neregula cu el. Trebuie luate in seama toate simptomele, nu doar faptul ca nu vorbeste. Si mama are o atitudine de resemnare, pe care nu o inteleg. Cu copiii trebuie sa muncim ca la o casa. In fiecare zi construim cate ceva. Chiar daca e mai incet decat ceilalti, il ajutam noi mai mult. Nu stiu insa cum sa faci tu asta. Daca e prietena ta si tii la ea, eu zic ca merita sa incerci.Poate mai tarziu iti va multumi. Si daca copilul ei are o problema pe care o va descoperi prea tarziu? Nu crezi ca iti va reprosa ca nu i-ai zis? Incearca sa ai o discutie amicala cu ea.Poate ca nu va avea talent sa se faca fotbalist. Atunci ce-l mai face?

mira_m spune:

Eu cred ca fiecare trebuie sa faca ceva din proprie initiativa nu impins.
Si chiar m-as indoi de bunele intentii ale unei asemenea atentionari!

Don't talk unless you can improve the silence!

Mami & minunea mea ( mai 2004)

nelia spune:

Si eu am o fetita, Agata, care a vorbit bine dupa trei ani. Adica vorbea ea si inainte, dar nu coerent. Zicea mama papa, Agata pa si asa mai departe. SI brusc, adica in decursul a citeva luni, si-a dat drumul si in engleza si in romaneste, in propozitii, de ne lasa masca in fiecare zi cu cite ceva nou. Nu am fost niciodata ingrijorata, de fapt nici nu sesizam ca nu vorbeste. Mama comunica cu puiul ei, indiferent de ce limbaj folosesc. Eu am inceput sa ma inteleg cu ea devreme tare, adica de pe la un an. Si pentru ca eu vorbeam cu ea, ea imi raspundea in felul ei, cu cuvintele ei, aveam senzatia ca fetita mea vorbeste bine. Pina cind intr-o zi cind a venit o prietena din Romania in vizita si mi-a spus ca ea nu intelege nimic din ce vorbeste Agata, e ca o limba straina pentru ea. Si se mira ca eu intelegeam tot. Sa stii ca nu mi-a picat bine, mi s-a parut exagerat, ca mie mi se parea ca Agata „vorbeste“ bine la virsta ei. Dar dupa aceea, am inceput sa o ascult mai obiectiv si mi-am dat seama ca asa este, nu prea se intelegea ce spune, pentru ca pocea cuvintele, dar ea comunica, si prin porii pielii spunea ce vrea si oricine voia o intelegea. Deci, eu spun, sa il analizezi un pic pe baietel si sa observi nivelul lui de comunicare, indiferent de mijloace. Mi se pare mult mai important acest lucru decit limbajul in sine. De exemplu, citeste-i, vorbeste-i de cite ori ai ocazia, dar fa-o interactiv, atrage-l in discutie si vezi care ii este reactia, daca e receptiv, daca e atent, daca intelege despre ce vorbesti. Daca da, eu zic ca nu are nici o problema si ca isi va da drumul mai devreme sau mai tirziu, fara prea mare ajutor. Dar e bine ca cineva sa-i vorbeasca sau sa-i citeasca, cu cuvinte simple si putine, pentru virsta lui, chiar daca aparent el nu le intelege... aduna informatia si o stocheaza. O va folosi mai tirziu. Cele mai bune sint carticelele alea mici, cu imagini, pentru bebelusi. II arati imaginea si repeti cuvintul, asa, ca un joc. Apoi mama lui sau oricine altcineva ar putea inventa povesti scurte sau jocuri despre obiecte, animale si sa-l observe daca se uita spre obiectul respectiv. De exemplu, eu o intrebam pe Agata: mami, ai vazut papucii mei? Sau cartea mea? Sau orice altceva si o observam cite obiecte recunoaste. Probabil, ca si mine, va fi surprinsa de cit de multe cuvinte reuseste sa le identifice cu obiectele respective, fara sa stie sa le pronunte. Dar in nici un caz sa nu se vorbeasca despre aceste lucruri in fata copilului, chiar daca acesta pare ca nu intelege sau ca nu da importanta la ce aude! Totul trebuie sa fie un joc pentru el, care sa-l atraga. Si mai depinde si de cit de vorbareti sint cei din anturajul copilului. Daca nu sta cu o persoana vorbareata, care sa-i explice tot ce face, tot ce vede, e putin probabil sa fie copilul vorbaret... desi am mai vazut cazuri. Dupa patru ani si un pic, daca nu apar progrese, probabil ar trebui sa mearga si la un specialist.

Cornelia, deAgata si Tudora
www.nelia.photosite.com si www.AgatasiTudora.photosite.com

sinzi_ana spune:

Pai nu prea e atent...nu poate sa se concentreze, nici macar la o povestioara scurta in rime...
Sau nu il intereseaza. Daca are chef iti aduce un obiect pe care il ceri, dar nu de fiecare data...de multe ori nu baga pe nimeni in seama...isi vede de treaba lui...

Prietena mea a insistat la un moment dat, dar acum e linistita ca pana la 4 ani mai e timp destul...

De vorbit in decurs de cateva luni, da...asa am si eu copii la gradinita care de anul trecut pana anul asta au facut progrese uimitoare (dar cu munca, nu din senin)...dar nu de la o zi la alta...

Iau in fiecare zi viata de la capat

Sinzi, Radusi David



David