As vrea sa dispar dar trebuie sa traiesc pt copil
Raspunsuri - Pagina 2
liliana27 spune:
andutzy, eu nu prea scriu la subiecte de genul asta dar de data asta trebuie sa spun ca o solutie ar fi ca ai tai sa mearga la ei acasa. Nu o spun cu rautate dar nici al meu sot nu prea se simte in largul lui cand ai mei stau la noi. Si nici mie nu mi-ar placea ca socrii sa stea la mine. Si daca mai e singurul din casa care aduce bani in casa...Poate se gandeste ca s-a casatorit cu tine, nu cu familia ta. Sigur ca el simte ca esti nesigura, si ca ai tai nu te-ar putea ajuta daca Doamne fereste s-ar ajunge la despartire. Parerea mea e ca tu nu trebuie sa-i mai arati ca fara el nu te-ai descurca. Trimite-i pe ai tai acasa iar tu, incearca sa te ocupi de tine si de bebe. Iesiti in oras cand ajunge el acasa, fii zambareata si ignor-i mofturile. Stiu ca nu e chiar asa de usor dar cred ca ai sa-l lovesti unde il doare. Ii arati ca poti sa fi si tu pe picioarele tale.
gusta spune:
Andutzy vreau sa iti spun ca in mare masura de inteleg prin ce treci .Eu zic ca ar trebui sa stai la discutie serios cu el si daca nu se mai poate asta e ,ce daca ai incercat a doua oara o poti face si a zecea oara ca asta e .Niciodata nu stii ce iti ofera viitorul .Dar mai bine incearca din timp ca ai sa ajungi ca copilul sa creasca mare si nu cred ca si-ar dori sa creasca intr-un mediu in care parinti sunt 2 straini in casa .
Si eu ca tine sunt la a doua incercare numai ca eu nu am facut-o cu acte si sa ma crezi ca nici eu nu o duc pe roze dar pur si simplu evit sa mai vorbesc m-am inchis in mine si pentru alti afisez o fata fericita si plina de bucurie cand de fapt totul este o minciuna.Si stiu foarte bine ca nu e bine dar uite ca am inceput sa ma resemnez.Eu zic sa stai la discutii cu el si daca nu se poate ar fi bine sa te gandesti ce vrei pe viitor si niciodata sa nu te gandesti ca te-ai casatorit de 2 ori si gata,daca nu se poate asta e ,mai bine acum decat mai tarziu.
eu sper sa iei o hotarare inteleapta si lucrurile sa ajunga pe un drum cat mai bun pentru tine.
Marilena mamic de Marut mic
http://pg.photos.yahoo.com/ph/adriaanse2000/my_photos
anamaria spune:
as vrea sa reusesc sa nu comentez in nici un fel situatia ta...
doar sa ma pun in locul tau!
uite ce as face: i-as trimite pe ai mei pachet inapoi acasa! (de fapt eu cred ca nici nu i-a sfi chemat, poate doar pt cateva zile, la inceput, pana ma invatam cu bebe)
sigur ca tu te bucuri de prezenta lor, te ajuta, si pt e bebe e foarte bine sa stea aproape de bunici, dar in ecuatia asta sotul tau nu prea mai are ce cauta?! gandeste-te daca erau parintii lui cu voi in fiecare zi/ noapte... tu cum te-ai fi simtit?
nu zic acum ca e vina lor pt problemele voastre, Doamne fereste!
doar cred ca, daca ati fi pt un timp doar voi 3, s-ar mai schimba un pic lucrurile!
in primul rand ca el ar sti ca acum si tu ai 'serviciul' tau: bebe, nu vei mai fi odihnita si relaxata si cred ca va incepe sa aprecieze altfel ce faci pt el si copilul lui.
eu nu consider ca problemele voastre sunt nici pe departe asa de grave incat sa ma gandesc la divort!
cu telefonul e intr-adevar o chestie delicata, da pana la urma el e un tip de 37 de ani care tine la intimitatea lui, fii sigura ca nu e singurul! sotul meu nu are secrete cu telefonul, de fapt tel lui de servici il folosim cel mai des si in ineres personal (asta cand e acasa). oricum, eu nu il verific cu cine vorbeste sau cine il suna, poate doar foarte rar, in gluma!
pe messenger avem amandoi cont, eu ii stiu parola lui si o stie si el pe a mea (eu am deschis amandoua conturile, iar parolele le-am ales amandoi, zilele de nastere). dar nu am intrat niciodata pe contul lui sau el pe al meu, asta mi se pare chiar nasol, un fel de violare a intimitatii! 
ar fi ca si cum as deschide o scrisoare care nu-mi este adresata, sau mi-ar deschide mie altcineva (el) o scrisoare! si eu as lua foc la greu in situatia asta, tu nu?
nu ca as avea ceva de ascuns, vreo aventura - doar ca poate cel care imi scrie are sa-mi povesteasca ceva ce e doar pt mine...
cam asta ar fi, eu cred ca la voi problema este de atitudine, de mediu in care va traiti viata cotidiana.
nu mi se pare ca tu ai de ce sa te gandesti ca ai dat-o in bara, sau sa divortezi de el. si cred ca daca te-ai gandi la rece ai gasi multe raspunsuri la intrebari de genul 'de ce face el una-alta, de ce reactioneaza asa, de ce nu mai e comunicativ si sensibil ' samd...
_
ANAMARIA, mama soldatzeilor de plumb 
Bogdan - 04.07.2000 si 
Tudor - 13.06.2003
poze cu frumosii mei (si nu numai 
)
va doresc un 2006 MINUNAT!
Musette spune:
Intotdeauna m-am ferit sa dau sfaturi. Nu pot sa-ti spun decat o parere. Ar fi bine sa stai de vorba tu cu tine fara sa astepti sfaturi sau ajutor de la cineva. In primul rand mi se pare ca tu privesti faptul de a fi din provincie ca pe un handicap. Total gresit modul de gandire.Ce meserie ai? Daca iei decizia sa te separi poti lasa copilul in grija parintilor? Ai calificarea necesara sa te angajezi undeva in locul de unde esti sau intr-un oras aproape de acesta? Expune problema ta unui avocat si el te va sfatui cum e mai bine. Bine, asta ar fi etapa finala. Intai trebuie sa iti dai seama ce vrei tu de fapt. Cu tine, cu viata ta si a copilului. Nimeni si nimic pe lumea asta nu merita sa te irosesti. Pentru ca fiind in permanenta tensionata nu te vei putea darui in totalitate copilului. Parerea mea este ca nu trebuie sa fi dependenta de el din nici un punct de vedere. Daca ti se pare pertinenta si viabila parerea mea mai vorbim. Eu sunt intr-o situatie asemanatoare cu a ta, cu deosebirea ca sunt independenta din toate punctele de vedere.
Kehleyr spune:
quote:
Originally posted by liliana27
andutzy, eu nu prea scriu la subiecte de genul asta dar de data asta trebuie sa spun ca o solutie ar fi ca ai tai sa mearga la ei acasa. Nu o spun cu rautate dar nici al meu sot nu prea se simte in largul lui cand ai mei stau la noi. Si nici mie nu mi-ar placea ca socrii sa stea la mine. Si daca mai e singurul din casa care aduce bani in casa...Poate se gandeste ca s-a casatorit cu tine, nu cu familia ta.
Asta este si sfatul meu. Pentru tine ei sunt un ajutor, dar nu poate fi comod pentru nici un barbat sa stea cu socrii in casa. Eu nu as accepta sub nici o forma sa locuim cu unii dintre parinti. Probabil ca el se simte strain casa lui si simte ca nu mai are nimeni nevoie de el. Si asta, oricat de bine intentionati si de amabili ar fi ai tai.
La faza cu telefonul si cu parolele... eu am fost intotdeauna de parere ca daca nu exista incredere intre parteneri, ceva e in neregula. Nu mi-ar trece niciodata prin cap sa ii verific telefonul sotzului meu si singura data cand a incercat sa imi faca o farsa din asta cu mailul am luat foc. M-am simtit cumplit de jignita. Pai ce-i asta, m-ai luat de nevasta dar crezi ca am tot timpul ceva de ascuns?
Eu nu cred ca te insala in nici un fel. Eu cred ca ti-a spus de tipa de pe chat pentru ca era nervos si suparat. Daca vrea sa te insele nu te anunta. Toata purtarea asta de acum dovedeste ca este foarte exasperat de situatie. Fa-i pachet pe ai tai acasa, cum zice si anamaria, nu mai pune totul la suflet, si vezi cum va descurcati numai voi trei.
`Would you tell me, please, which way I ought to go from here?'
`That depends a good deal on where you want to get to,' said the Cat.
`I don't much care where--' said Alice.
`Then it doesn't matter which way you go,' said the Cat.
`--so long as I get somewhere,' Alice added as an explanation.
`Oh, you're sure to do that,' said the Cat, `if you only walk long enough.'
casandra spune:
Incearca sa te pui si in locul lui.
Din ce spui tu, inteleg ca parintii tai au venit sa va ajute:
------------
Eu sunt din provincie si ai mei sunt mai mult la noi de cand s-a nascut cel mic sa ne ajute cu tot ce e de facut,...
------------
dar tu continui sa ii reprosezi ca nu face anumite lucruri:
-----------
...face exact ce ii reprosasem ca nu face dar ignorandu-ma total,...
------------
Pai, voi i-ati adus pe ai tai sa va degreveze de treburile gospodaresti, implicit si pe el. Cum crezi tu ca se simte el, cand ai tai stau la voi ca sa va ajute, dar tu ii reprosezi ca nu face una-alta? Daca tot trebuie sa munceasca in casa, de ce ati mai apelat la ajutoare?
andutzy spune:
Se pare ca e necesar sa vin cu niste precizari la cazul meu:
1. Cand eram la sfarsitul sarcinii am deschis la parterul blocului un mic magazinas, unde sta la vanzare tata, inca nu ne permitem sa angajam pe cineva si oricum daca am angaja nu si-ar da interesul ca cineva din familie, poate chiar ne-ar fura....Oricum, bietul tata e de la 9-la 21 in magazin pt noi...
2. Chiar sotul meu le-a ppropus alor mei sa se mute definitiv aici, ei de fapt nu sunt parintii, sunt bunicii mei si in felul asta i-am putea ajuta si noi mai mult, se descurca greu cu banii si ne ajuta si ei pe noi(sunt inca tineri, la 68-69ani)....avem casa f mare si greu de intretinut, eu trebuie sa fiu cu ochii si pe magazin si pe copil, ma ocup si cu distribuite de cosmetice, tot incerc sa mai scoatem un ban....
3. In privinta serviciului nu sunt in disperare, deoarece am o facultate si am lucrat in presa pe un post bun pana aproape am nascut si de cand sunt acasa am mai primit oferte de job-uri dar eu vreau sa stau cat mai mult cu bebe.
4. Nu am complex ca sunt din provincie(C-ta), dar nu as vrea sa ma intorc acolo ca o invinsa, dupa 10 ani de Bucuresti, in care nu am reusit sa-mi fac aici un ros serios(o casa macar sigura)....De fapt asta e sigurul meu complex. In viitor imi vor ramane si casa mamei si cea a bunicilor, dar eu nu am reusit asta, am stat cu chirie pana m-am mutat in casa sotului...Si nici bani nu am stransi....
Rufus spune:
Andutzy, imi exprim in primul rand regretul pentru situatia grea in care te afli. Intotdeauna se spune ca adevarul este pe undeva la mijloc si, de aceea, trebuie sa te gandesti daca si care este contributia ta in aceasta situatie, poate exista sanse ca acel copil sa creasca intr-un mediu favorabil, cu ambii parinti alaturi. Dar asta este strict treaba ta.
Scriu aici mai mult ca sa-ti transmit nedumerirea mea vis a vis de blocajul in care te afli, cu privire la imposibilitatea de a pleca din casa sotului tau. La fel cum au mai spus si altii inaintea mea, faptul ca esti din provincie nu este un impediment, mai ales ca provincia ta nu-i un catun din munti si, chiar asa de-ar fi, Bucurestiul nu confera automat o aura imbatabila locuitorilor lui.
Chiar si temporar, mai ales ca nu esti legata de un job momentan, mergeti fata la voi acasa si nu va mai lasati umiliti, de la mic la mare, de un personaj care are doar meritul ca, odata, ti-a creat iluzii.
Situatia materiala conteza, insa demnitatea nu are pret. si, din pacate, in viitor, nici siguranta voastra nu mai este garantata, asa cum merg lucrurile.
Femeile cu copii mici sunt luptatoare si inving intotdeauna, pentru ca nici nu prea au de ales. Greu, nu-i vorba. Dar garantat.
De ce ai fi tu altfel?
http://community.webshots.com/user/tora97
lorelei_19 spune:
Eu nu vad decat ca treceti printr-o criza, cum dealtfel trec toate relatiile, si o spun in cunostinta de cauza. Acum ai grija ce faci: ori aratzi ca dragostea voastra e mai puternica, ori se duce naibii totul de rapa. cu tot regretul, te sfatuiesc si eu alaturi de celelalte fete sa-i trimiti pe bunici acasa la ei, ei nu fac decat (involuntar, bineinteles) sa ingreueze problema. Mai bine angajezi pe cineva chiar cu riscul de a fura, decat sa va despartzitzi, nu? ca atunci oricum se distruge totul. iar in privinta curateniei in casa, crezi ca e mai importanta decat casnicia ta? daca esti singura si nu le poti face pe toate, asta e, sunt convinsa ca nu ti-ar reprosha. In al 2-lea rand inceteaza cu reproshurile! sincera sa fiu si eu ash exploda daca sotzul mi-ar umbla in telefon si bineinteles ca si eu am messengerul cu parola. Si gandeste-te: 95% din cunostintele mele de pe net vorbesc romaneste, iar sotzul meu nu stie o boaba romaneste. Si tot m-ar deranja, ash avea impresia ca ma controleaza, ca-mi violeaza intimitatea. Da ce, eu nu sunt decat sotzia lui? s-o creada el, am si eu viatza mea si exist si in afara timpului cand suntem impreuna. Si nu, sotzul meu n-a incercat niciodata sa ma controleze si cred ca si el ar lua foc daca l-ash controla.
Eu ash mai face ceva in locul tau: o zi intreaga ash pleca: fa-ti programare la doctor - daca se poate cu o zi de internare, du-te undeva neaparat, fa-l sa stea o zi intreaga cu bebe, dupa aia sunt convinsa ca-si va schimba parerea despre "relaxare" cu un bebe mic.
Apoi, pentru ca vad ca psihic si tu esti cam la pamant, ash incerca sa fac mai multe pentru mine, ash ieshi la plimbare, ash vizita prietene, evita-l o perioada.
Eu in locul tau m-ash gandi serios sa-mi reincep munca mai repede, gasesti tu un baby-sitter, sunt convinsa. spui ca ai avut un serviciu grozav care te satisfacea. mie mi se pare ca pui prea mult accentul pe faptul ca depinzi total de el si ca asta te scoate din minti. ei bine, angajeaza-te si vei fi mai libera. in afara de asta, vei fi mai sigura pe tine, vei avea mai putzin timp sa te gandesti (asha cum ne gandim noi, femeile la toate prostiile) si iti vei reveni psihic. Mai am impresia- din randurile tale, ca-l consideri pe sotzul tau un fel de dusman. Gresesti, si el sufera si - vorba fetelor, se simte in plus.
ASta deci ar fi primul pas: ramaneti doar voi 3 acasa!
Repet, Andutzy, este doar o criza in relatzie si tzine foarte mult de tine sa reabilitezi sau sa distrugi totul.
Dumnezeu sa-ti dea minte si intelepciune.
"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi
anamaria spune:
andutzu, cum zice si lorelei cred si eu ca faptul ca stai acasa, iti dedici zilele copilasului, gospodariei, si multe alte kestii pe care simti ca trebuie sa le faci, iti creaza si tie o stare de stress si disconfort, chiar daca nu iti dai seama!
si noi am avut perioade dificile, si asta mai ales in timpul celor de 2x 2 ani cat am stat eu acasa, cu piticii.
sigur, a fost hotararea mea, am considerat si o datorie fata de mine si fata de ei sa le dedic acest timp, primii 2 ani din viata lor. dar in ecuatia asta eu unde eram??? nu prea ma (re)gasem, uneori! imi amintesc ca a fost tot cam asa, in perioada de iarna - simtem ca explodez, efectiv! adica sotul meu mergea la servici si venea deseori destul de tarziu acasa, obosit si stresat, iar eu o luam ca pe un afront personal, mi se parea ca el face asta inadins ca sa nu stea mai mult acasa, cu noi! eu nu prea apucam sa merg nicaieri, decat putin la plimbare cu cel mic, daca nu era vreme potrivnica, apoi alergatura sa-l iau pe cel mare de la cresa, in continuare le arbitram disputele de copii, le dadeam mancare, citeam povesti, faceam ce era de facut prin casa, si in final ajunsesem sa ma uit in ogilda si sa vad doar menajera+babysitter.
devenisem atat de nervoasa ca nu se putea discuta cu mine, sotul era exasperat si el de reprosuri - nefondate de cele mai multe ori!
dar cu rabdare, am reusit sa trecem peste asta! de mare ajutor mi-a fost si ca el ma lasa sa ma descarc si de cele mai multe ori se facea ca nu ma aude...
ce am mai incercat noi sa facem a fost ca am mai plecat cate un we la munte, chiar si copilul e tot o relaxare, iesi din mediul care te tine 'inchisa'. asta ajuta, dar pe termen scurt, sa stii!
rezolvarea a venit treptat, abia dupa ce am reluat serviciul - acuma m-am regasit, am si eu un univers al meu in afara casei, nu ca as avea nu-stiu-ce-servici-plin-de-satisfactii 
da oricum ies din casa, vad alta lume, schimb o vorba...
asa ca eu zic ca daca tot ati ales ca bunicul tau sa va ajute in magazin, si ati hotarat sa locuiti impreuna - poate ca ati reusi foarte bine sa continuati asa, si atunci solutia ar fi sa iti reiei tu serviciul. nu mai e mult si puiul face 1 an, daca bunica ta nu e chiar in puteri poti gasi si o bona care s-o ajute.
dar cel mai important este, cred, sa reusesti sa nu-i mai reprosezi lui fiecare miscare pe care o face / nu o face. sa incerci sa-i dai putina libertate, iesiti impreuna doar voi 2, sau cu prietenii...
si nu te gandi ca asta e sfarsitul, ca nu sunt nici pe departe niste probleme atat de serioase, sa stii!
_
ANAMARIA, mama soldatzeilor de plumb Bogdan - 04.07.2000 si Tudor - 13.06.2003
poze cu frumosii mei (si nu numai ) va doresc un 2006 MINUNAT!